Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 128/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 128/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 347/CO
Ședința publică din 29 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul N. M. C. împotriva sentinței penale nr. 128/28.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul N. M. C., în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu C. I.
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului, avocat C. I., solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță ca temeinică și legală.
Contestatorul N. M. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 06.12.2013 sub număr de dosar_, condamnatul a solicitat pe calea contestației la executare reducerea sporului de 6 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 68/07.02.2007 a Tribunalului T..
În motivarea contestației condamnatul a arătat că în momentul săvârșirii faptei, cât și al arestării sale, cuantumul maxim al pedepsei cu închisoarea ce-i putea fi aplicat era de 25 ani, însă lui i-a fost aplicat un spor de 6 ani, depășindu-se astfel cu un an maximul legal. Arată că în momentul contopirii pedepselor instanța nu a ținut seama de articolele 13, 14, 15 din Codul penal cu privire la legea cea mai favorabilă. Astfel, condamnatul consideră că sporul de 6 ani aplicat pedepsei de 20 de ani este ilegal și neîntemeiat.
Prin sentința penală nr. 128 din 28.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în temeiul art. art.597 C.p.p. rap. la art. 598 alin.4 C.p.p. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul N. M. C., ca nefondată, iar în temeiul art.275 al.2 C.pr.pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. T. a reținut că prin sentința penală nr.68/PI/07.02.2007 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin decizia penală nr.272/R/19.03.2007 a Curții de A. Timișoara, în baza art. 449 al.1 C.p.p., a fost admisa cererea de contopire formulată de condamnatul N. M.-C., fiul lui V. și V., născut la data de 24.07.1973, deținut în P. Timișoara.
A fost descontopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1909/03.05.1996 rămasă definitivă, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.3466/1996 în pedepsele de 3 ani închisoare aplicată în cauză și pedeapsa de 966 zile închisoare, reprezentând rest din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2593/1994 pronunțată de Judecătoria Timișoara și pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate.
A fost descontopită pedeapsa de 1 an și 966 zile închisoare aplicată prin s.p. nr. 4433/15.11.1996 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/1996 rămasă definitivă prin d.p. nr. 475/4.06.1997 a Tribunalului T. în pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată în cauză și pedeapsa de 966 zile închisoare, reprezentând rest din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2593/1994 pronunțată de Judecătoria Timișoara, și pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate, și înlătură sporul de 1 an închisoare.
A fost descontopită pedeapsa de 25 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 435/18.09.1997 pronunțată de T. T. în dosar nr. 2513/1996 rămasă definitivă prin d.p. nr. 240/22.06.1998 a Curții de A. Timișoara în pedepsele de 20 ani închisoare, 7 ani închisoare, aplicate în cauză, și pedeapsa de 566 zile, reprezentând rest din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 2593/1994 pronunțată de Judecătoria Timișoara, și pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate, și înlătură sporul de 5 ani închisoare.
În baza art. 36 al.2 C.p.p au fost contopite pedepsele de 3 ani, 2 ani și 6 luni, 7 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 ani închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă este de 26 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p.s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 966 zile, rest din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2593/1994 pronunțată de Judecătoria Timișoara și a contopit restul menționat cu pedeapsa rezultantă, în pedeapsa cea mai grea de 26 ani închisoare.
În baza art. 35 alin.1 C.p.p. s-a interzis condamnatului pe durata de 10 ani exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c, e C.p.
În baza art. 36 alin.3 C.p. s-a dedus din pedeapsa finală durata reținerii și arestării preventive de la 29.01.1996 la zi.
Au fost anulate mandatele de executare cu nr.2531/24.06.1996, 5817/25.07.1997 emise de Judecătoria Timișoara și nr. 689/23.07.1997 emis de T. T. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Astfel, s-a reținut că T. T. a emis pe numele condamnatului N. M. C. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 89 din 22.03.2007.
Prima instanță a reținut că, contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
S-a mai reținut că prin contestația la executare nu se poate atinge autoritatea de lucru judecat, nu se poate viza fondul hotărârii penale care se execută nici măcar în ipoteza în care hotărârea penală este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei. Ea nu poate folosită ca un remediu procesual pentru înlăturarea unor eventuale greșeli de judecată, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive, trecută în puterea lucrului judecat, în caz contrar, ar produce un efect juridic asemănător căilor ordinare de atac, ipoteză de neacceptat.
În speță, s-a constatat că prin contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar, condamnatul a solicitat reducerea sporului de pedeapsă ce i-a fost aplicat în urma contopirii, pe considerentul că este nelegal, fiind aplicat într-un cuantum mai mare decât permitea legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor și aplicării pedepselor.
Or, T. T. a constatat că acest aspect nu este posibil pe calea contestației la executare, ci ține exclusiv de nelegalitatea hotărârii penale pusă în executare, vizând o reanalizare a soluției pronunțate în cauză de T. T., acest aspect putând și a fost invocat în calea de atac ordinară declarată – ce a fost soluționată de C. de A. Timișoara prin d.p. nr.272/R/19.03.2007, fiind însă incompatibil pe calea contestației la executare.
Totodată, s-a subliniat subliniat că în cauză nu se pune problema incidenței legii penale mai favorabile, conform art. 6 C.p., pentru a se putea opera reducerea pedepsei, întrucât nu e vorba de intervenția ulterioară a unei legi penale mai favorabile, respectiv după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea pedepsei închisorii; ceea ce reclamă petentul este un presupus aspect de nelegalitate al sentinței penale de contopire – respectiv că la momentul contopirii, aceasta s-a realizat pe baza dispozițiilor legale incidente în acel moment, iar nu pe baza unor dispoziții legale anterioare, care au fost în vigoare la data săvârșirii faptelor, și care ar fi fost mai favorabile; or, aceste aspecte țin de autoritatea de lucru judecat de care se bucură respectiva hotărâre și nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.597 C.p.p., neputând fi repuse în discuție pe calea contestației la executare.
Pe cale de consecință, T. T. a respins contestația la executare formulată de contestatorul N. M. C. ca nefondată.
Împotriva sentinței penale nr. 128/28.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ a formulat contestație condamnatul N. M. C., învederând că pedeapsa depășește cu 1 an maximul general al pedepsei cu închisoarea și anume, acela de 25 ani închisoare; că a solicitat și anterior acest lucru în temeiul art. 13, 14 și 15 C.p. din 1968.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 598 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 598 C.p.p.: „Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.” Așa cum corect a constatat și prima instanță, prin contestația la executare condamnatul invocă motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței penale nr. 68/07.02.2007 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, aspect inadmisibil în calea contestației la executare care vizează împrejurări ivite în cursul executării, în caz contrar încălcându-se autoritatea de lucru judecat. Mai mult, motivul invocat de condamnat a fost analizat în calea de atac a recursului declarat împotriva hotărârii penale sus menționate, iar prin decizia penală nr. 272/R/19.03.2007 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ s-a apreciat că este neîntemeiat.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. M. C. împotriva sentinței penale nr. 128/28.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. M. C. împotriva sentinței penale nr. 128/28.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p obligă condamnatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în contestație.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. ANI B.C. U.
REd.LB.-16.06.2014
Tehnored.CU-17.06.2014
Prima inst. jud. A. C. Țira – T. T.
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Decizia... → |
|---|
