Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 342/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 342/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 342/CO
Ședința publică de la 26 mai 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara, este reprezentat de procuror D. D. M..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnata L. A., împotriva sentinței penale nr. 508/09.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnata L. A. asistată de avocat din oficiu S. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat din oficiu al condamnat depune la dosar delegatie pentru asistentă juridică obligatorie seria_.
Instanța întreabă părtile daca mai au alte cereri de formulat.
Părtile arata ca nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri, instanta acorda cuvantul pe contestatia formulata.
Apărător din oficiu pentru condamnată, avocat S. A. solicită admiterea contestatie formulate de către condamnată, reanalizarea cererii și aplicarea art. 6 N.C.pen., invederând că aceasta se află în executarea unei pedepse de 10 ani iar potrivit art. 211 N.C.pen. ar fi maximul pedepsei.
Procurorul, solicită respingerea contestației formulată de condamnat si menținerea hotărârii contestate ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond a analizat solicitările condamnatului.
Contestatoarea, având cuvântul solicită admiterea contestației si depune la dosar un memoriu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de fata constata următoarele:
Prin sentința penală nr. 508/09.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în baza art. 595 Cod procedură penală a fost admisă contestația la executare formulată de condamnata L. A., deținută în P. A. și în consecință:
În baza art. 6 din Nod Cod Penal raportat la art. 38 și 39 alin.1 lit. b din Noul Cod Penal s-a redus de la 4 luni închisoare la 1 lună închisoare sporul de pedeapsă aplicat ca urmare a contopirii pedepselor, condamnatei L. A., prin sentința penală nr. 252 din 26 iulie 2012 a Tribunalului T. definitivă prin decizia penală nr.150/A din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 4034/R din 6 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 1 lună închisoare.
A fost scăzută din pedeapsa aplicată acesteia durata executată de la 7 decembrie 2012 până la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr.418 din 7 decembrie 2012 emis de T. T. și emiterea unui nou mandat de executare conform sentinței penale nr. 508/09.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.3 din NCPP cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, T. A. a constatat că prin cererea înaintată de către Judecătoria A. la data de 17 martie și înregistrată la T. A. la data de 19 martie 2014, condamnata L. A. a formulat contestație contra executării sentinței penale nr. 252 din 26 iulie 2012 a Tribunalului T., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 252 din 26 iulie 2012 a Tribunalului T. definitivă prin decizia penală nr.150/A din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 4034/R din 6 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat condamnatei pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare, ca urmare a contopirii pedepselor de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr. 678/2001 și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr.161/2003 și adăugarea unui spor de 4 luni închisoare.
În executarea acestei pedepse a fost emis mandatul de executare nr. 418 din 7 decembrie 2012 a Tribunalului T., în prezent aceasta fiind încarcerată în P. A..
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin.1 din Noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Din actele dosarului a rezultat că pedepsele aplicate condamnatei L. A. nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă, astfel că nu sunt incidente dispozițiile legale susmenționate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin.1 lit. b Noul Cod Penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Or, în speță, având în vedere prevederile art. 39 alin.1 lit.b Noul Cod Penal tribunalul a constatat că sporul aplicat în temeiul acestora este de 1 lună închisoare, astfel că s-a apreciat contestația ca fiind întemeiată.
Așa fiind, în baza art. 595 Noul Cod Procedură Penală T. A. a admis contestația la executare formulată de condamnata L. A., și în consecință, în baza art. 6 din Nod Cod Penal raportat la art. 38 și 39 alin.1 lit. b din Noul Cod Penal a redus de la 4 luni închisoare la 1 lună închisoare sporul de pedeapsă aplicat ca urmare a contopirii pedepselor, condamnatei L. A., prin sentința penală nr. 252 din 26 iulie 2012 a Tribunalului T. definitivă prin decizia penală nr.150/A din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 4034/R din 6 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 1 lună închisoare.
S-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta hotărâre durata executată de la 7 decembrie 2012 până la zi.
S-a anulat mandatul de executare nr.418 din 7 decembrie 2012 emis de T. T. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei.
În baza art. 275 alin.3 Noul Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva nr. 508/09.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ condamnata L. A. a formulat contestație în termenul legal.
În motivare solicită reducerea proporțională a pedepsei prin aplicarea art. 595 N.C.p.p. sau a art. 6 din N.C.pen., arătând că, maximul pedepsei la infracțiunea de trafic de minori pentru care este condamnată a scăzut conform noilor prevederi legale la 10 ani, pe când legea veche prevedea un maxim de 20 ani.
Mai arată condamnata că are 4 copii minori, din care 2 se află în plasament iar cei 2 mai mici sunt în grija surorii sale.
Analizând contestația formulată de condamnată prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen., precum și art. 418 C.pr.pen., instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 din Cod penal: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Condițiile de aplicare a legii penale mai favorabile infracțiunilor definitiv judecate arătate de art. 6 Cod penal au în vedere situațiile când legea nouă prevede pentru aceeași infracțiune o pedeapsă mai ușoară ca natură ori ca maxim special decât pedeapsa aplicată. În această procedură instanța este abilitată să verifice dacă pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, să înlăture diferența de pedeapsă care nu se mai regăsește în textul în vigoare, operând reducerea la maximul legal.
În cazul concursului de infracțiuni se impune efectuarea verificării fiecărei sancțiuni, atât cele individual aplicate, cât și a celei rezultante prin raportare la noua reglementare întrucât rațiunea dispozițiilor din art. 6 C.pen. este aceea de a garanta că pedepsele efectiv aplicate sub vechea lege nu depășesc ceea ce s-ar fi putut aplica sub noua lege. Ca atare, nu se realizează o reindividualizare a sancțiunii, ci doar verificare caracterului legal al sancțiunii aflate în executare, astfel că nu se operează în cazul concursului de infracțiuni descontopirea pedepsei rezultante, ci se reia fiecare etapă a contopirii efectuate sub legea veche pentru a se vedea în ce măsură sancțiunile aplicate/rezultante nu depășesc noile limite legale.
Aplicând aceste considerente la situația în speță, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că raportat la pedepsele aplicate condamnatei pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1,2,și 3 din Legea nr. 678/2001 și pentru infracțiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 nu depășesc limitele maxime prev. de legea nouă. Astfel, infracțiunea de trafic de minori este încriminată de art. 211 alin. 1 Cod penal, și are ca limite închisoarea de la 3 la 10 ani, iar infracțiunea de pornografie infantilă în sistem informatic prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 este încriminată de art. 374 alin. 2 Cod penal, și are ca limite închisoarea de la 2 la 7 ani.
Prin urmare, se constată că pedepsele de 10 ani și 3 ani închisoare aplicate petentei pentru săvârșirea acestor infracțiuni nu depășesc limitele maxime prevăzute de Noul Cod Penal.
În aplicarea art. 6 Cod penal, în mod greșit însă tribunalul a reținut că sporul de 4 luni închisoare aplicat condamnatei prin sentința penală 252 din 26 iulie 2012 a Tribunalului T. depășește sporul ce ar putea fi aplicat potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, și a reținut a fi incidente prevederile art. 6 alin.1 Cod penal.
În această etapă, judecătorul fondului trebuia să verifice doar dacă pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare (care cuprinde și sporul de 4 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 252 din 26 iulie 2012 pronunțată de T. T., rămasă definitivă) depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 C.pen. și, constatând că această pedeapsă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 C.pen., (pedeapsa cea mai grea la care se adaugă spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 10 ani +1 an (1/3 din pedeapsa de 3 ani care nu se execută) = 11 ani închisoare, trebuia să rețină că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal nici cu privire la pedeapsa rezultantă.
Fiind însă în calea de atac a contestației promovată de condamnată, Curtea nu poate crea acesteia o situație mai grea întrucât s-ar încălca principiul non reformatio in peius prevăzut de art. 418 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata L. A. împotriva sentinței penale nr. 508 din 09.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de petenta L. A., fiica lui Natural și Romanica, născută la data de 11.02.1987, împotriva sentinței penale nr. 508 din 09.04.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, ca nefondată.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petenta la 100 lei cheltuielile judiciare avansate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.05.2014.
Președinte, Grefier,
D. V. A. S.
Red.:DV/
Tehnored:AS/4ex/04.06
Judecător fond: C. B. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 501/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
