Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1047/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1047/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-12-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1047/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 decembrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. J. D. și inculpatul L. V. M. împotriva sentinței penale nr. 254/2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales P. L., lipsind partea civilă intimată A. – DGRFP –Timișoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocatul ales al inculpatului apelant arată că inculpatul nu ester prezent deoarece este plecat la muncă în Norvegia.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.

Procurorul susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, revocarea suspendării pedepsei de 1 an închisoare, aceasta urmând a fi executată alături de pedeapsa din prezentul dosar. Mai arată că potrivit disp. art. 90 alin.2 c.p. nu se poate aplica o sancțiune administrativă. Se mai arată că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, valoarea prejudiciului, conduita inculpatului care a dovedit pasivitate pentru achitarea prejudiciului material în faza de urmărire penală, a adoptat un comportament de nesocotire a legii de nepăsare față de organele de urmărire penală, deoarece deși a fost citat de mai multe ori nu a motivat în scris niciodată imposibilitatea obiectivă de prezentare și a avut posibilități financiare pentru a achita obligațiile fiscale.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită respingerea apelului declarat de procuror ca nefondat. Cu privire la apelul inculpatului solicită admiterea acestuia, criticând sentința apelată pentru nelegalitate motivând că în speță sunt aplicabile prevederile art.10 al.1, teza a II-a din Legea nr.241/2005, existând o cauză de nepedepsire, ca urmare a faptului că prejudiciul s-a achitat integral la primul termen de judecată, astfel că față de această situație, soluția corectă este aceea de încetare a procesului penal.

Procurorul solicită în principal respingere apelului declarat de inculpat ca tardiv, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat arătând că nu sunt aplicabile în speță prev. art. 10 di Legea nr. 241/2005.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită respingerea excepției tardivității.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254/30.09.2014 pronunțată de J. D. în dosar nr._,

În temeiul art. 396 alin 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. „b” Cod de procedură penală coroborate cu disp. din art. 19 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 13 Cod penal din 1969 rap. la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969 a achitat pe inculpatul L. V. M. ( fiul lui I. și A., născut la data de 09.06.1984 în Timișoara, jud. T., domiciliat în ., jud. T., fără forme legale în Timișoara, ., jud. T., CNP_, cetățean român, cu domiciliul ales la Cabinete de Avocat Asociate P.&A. din D., ., .) pentru săvârșirea infracțiunii de „stopaj la sursă” în forma prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 18 ind. 1 alin. 3, art. 91 alin.1 lit. „c” cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, a aplicat inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ – amenda în cuantum de 1.000. lei

În conformitate cu prevederile art. 397 rap. la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că a fost reparat prejudiciul civil pentru care s-a constituit parte civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Timișoara, cu sediul în Timișoara . .. 9 B, jud. T.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. D., emis la data de 30.04.2014 în dosarul penal 28/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. V.-M., acuzat fiind de săvârșirea infracțiunii de „stopaj la sursă ” în forma prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005- rep., cu aplic. art. 37 al. 1 lit. „a” din Codul penal din 1969, art. 35 alin. 1 din Codul penal și art. 5 al. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în calitate de administrator la S.C. Moxuleț Construct S.R.L. Livezile, în perioada martie-decembrie 2009 și aprilie-iunie 2011, a reținut de la angajați și nu a depus în conturile anume stabilite, în termenul stipulat de lege, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Mijloacele de probă care au fost admise de către judecătorul de cameră preliminară ca fiind legal administrate sunt: adresa DGFP T.-AFP D. nr._/15.07.2013 (fila 10); adresă DGFP T.-AFP D. nr._/09.01.2013 (filele 30-32); adresă DGRFP T.-SFO D. nr. 5182/08.01.2014 (filele 142-143); adresă DGRFP T.-SFO D. nr. 1207/07.02.2014 (filele 145-146); adresă lichidator judiciar Miriana Mircov nr. 2056/21.12.2012(filele 27-29); adresa ORC T.. nr._/23.12.2013 (fila 133-139); adresa I.T.M. nr._/06.01.2014 (filele 148-149); fișa sintetică totală (filele 33-67); declarațiile privind obligațiile de plată ale .(filele 12-24); bilanț la 31.12.2011 (filele 69-85); balanțe de verificare (filele 86-93); state de plată(filele 150-170); raportul de expertiză contabilă judiciară (filele 118-124) procese-verbale de căutare(filele 104, 109, 171, 172, 180, 184); adresă Serviciul de Stare Civilă Timișoara(fila 186), acestea respectând dispozițiile art. 114-123 din același cod și, având în vedere dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 255/2013;

Cu privire la persoana inculpatului L. V.-M. s-a menționat în rechizitoriu că este recidivist (fila 98). Astfel, prin sentința penală nr. 2186 din 01.11.2010 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la 27.11.2010, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termen de încercare 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002. Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin hotărârea judecătorească menționată anterior, s-a solicitat ca instanța să dispună și revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe latura civilă, s-a arătat că Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. T., s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.314 lei, reprezentând obligații de plată neachitate cu reținerea la sursă, mai vechi de 30 de zile.

În cursul fazei de judecată asistență juridică a inculpatului este obligatorie, iar inculpatul a fost asistat de un avocații P. L. și Angelesu R. (f. 32).

Inculpatul s-a prezentat la termenul de judecată din data de 23.09.2014 când a solicitat ca judecarea sa să se facă potrivit procedurii de recunoaștere a învinuirii prev. de art. 375 Cod procedură penală.

Cererea a fost admisă.

În probațiune a fost administrată în cursul cercetării judecătorești proba cu înscrisurile depuse de către inculpat cu privire la latura civilă, respectiv chitanțele de plată a sumei pentru care s-a formulat constituirea de parte civilă (f. 12,13, 40,41) și înscrisuri în circumstanțiere (f. 34,35,42)

Din examinarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarele:

La data de 06.06.2008 a fost înființată S.C. Moxuleț Construct S.R.L., cu sediul în ., nr. 360, jud. T., avându-l ca unic asociat și administrator pe inculpatul L. V.-M.. Obiectul principal de activitate al societății l-a constituit “lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”.

Administrația G. a Finanțelor P. T. prin Administrația Finanțelor P. D., a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că la data de 24.11.2011, societatea administrată de inculpat figura cu datorii la bugetul consolidat al statului, neachitate, în cuantum de 25.075 lei iar potrivit fișei de evidență pe plătitor, la aceeași dată, societatea înregistra datorii reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, nevirate, mai vechi de 30 zile, în cuantum de 2.385 lei.

Direcția G. a Finanțelor P. T. – A.F.P. D. a depus la dosarul de urmărire penală declarațiile de impozite și taxe care au fost înregistrate (fiind depuse lunar sau trimestrial de către societatea S.C. Moxuleț Construct S.R.L. Livezile) în perioada martie - decembrie 2009 și aprilie-iunie 2011, în baza cărora s-a stabilit că au fost reținute de la angajați, sumele corespunzătoare, cu titlu de impozite și contribuții reținute și care însă nu au fost virate în termenul legal, după cum urmează: impozitul pe salarii în sumă datorată de 233 lei, CAS asigurați în sumă datorată de 1308 lei, șomaj asigurați în sumă datorată de 67 lei și sănătate asigurați în sumă datorată de 706 lei, în total suma de 2.314 lei.

În perioada de activitate, societatea a avut un număr de trei angajați, după cum reiese din statele de plată ale societății și declarația administratorului.

La data de 24.11.2011, Tribunalul T. a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva ., fiind desemnat administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență F. C. iar la data de 07.06.2012, prin Încheierea nr. 1314, s-a luat act de înlocuirea administratorului judiciar și s-a dispus numirea administratorului judiciar SCP Miriana Mircov SPRL. Prin Sentința nr. 2710 din 05.12.2013, Tribunalul T. a hotărât închiderea procedurii insolvenței și radierea acestei societăți.

Din concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciar efectuat de către expertul contabil Bedrosian A.-G., rezultă că debitul total înregistrat de ., reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, este în cuantum de 2386 lei.

Din statele de plată ale angajaților . din perioada aprilie 2009 - decembrie 2010, depuse de către reprezentantul societății la Inspectoratului Teritorial de Muncă T., rezultă că, în perioada aprilie 2009-decembrie 2009, au fost plătite salariile angajaților, fiind reținute impozitele și contribuțiile datorate bugetului de stat, reprezentând CAS, șomaj și CASS. În ceea ce privește perioada ianuarie-decembrie 2010, societatea nu a plătit salarii angajaților, însă începând cu anul 2011, societatea și-a reluat activitatea, achitând salariile angajaților, fapt ce rezultă din depunerea la organul fiscal a declarațiilor 102 și 112.

Din analiza fișei sintetice pe plătitor rezultă că, pentru perioada în care societatea a avut salariați, au fost întocmite și depuse declarațiile privind obligațiile de plată datorate bugetului consolidat însă, cu toate acestea, sumele declarate lunar sau trimestrial nu au fost achitate în termenul de scadență.

Din concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară rezultă că angajatorul a reținut pe statele de plată contribuțiile salariale și impozitul pe veniturile din salarii, dovada acestor rețineri fiind declarațiile lunare depuse de către societate la AFP D.. Contribuțiile salariale nu au fost virate în termen de 30 de zile de la scadență în conturile stabilite de lege, ultima plată efectuată de către societate în contul acestor contribuții fiind făcută în data de 16.02.2009. De asemenea, se arată că din balanța din data de 30.06.2010 reiese că soldul de casă este de 2.114,30 lei, rezultând astfel că au existat lichidități pentru achitarea parțială a contribuțiilor și impozitelor salariale. În bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2011, în conturile “casă” și “bancă” nu mai exista sold pozitiv de sume reprezentând lichiditățile societății.

Inculpatul L. V. M., în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței ( f. 97 dos. UP, f. 54 dos. inst.) a recunoscut că, în calitate de administrator al . Livezile, a reținut scriptic pe statele de plată contribuțiile la asigurări sociale, asigurări de sănătate, șomaj și impozitul pe veniturile din salarii, pe care nu a reușit să le vireze în conturile special destinate întrucât a întâmpinat dificultăți financiare generate de criza economică.

Prin înscrisurile depuse la dosar (f. 12,13, 40) inculpatul a făcut dovada că a achitat în întregime prejudiciul pentru care A.- DGRFP T. s-a constituit parte civilă, în suma de 3878 lei, iar prin Adresa cu nr. 9125/15.09.2014 aceeași instituție, prin SFO D. a comunicat că nu mai există niciun fel de obligații fiscale de nicio natură (f.41)

Prin Legea nr. 50/2013, publicată în M.O., Partea I, nr. 146/19.03.2013 în privința infracțiunii de stopaj la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a fost majorată limita maximă a pedepsei de la 3 la 6 ani, fiind înlăturată pedeapsa alternativă a amenzii.

Referitor la instituțiile juridice care intră sub incidența legii penale mai favorabile, în doctrina juridică și în practica judiciară s-a statuat că, în măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile[Decizia Curții Constituționale nr. 1470/08.11.2011, M. Of., partea I, nr. 853/02.12.2011].

În aceeași decizie, C. Constituțională a mai arătat că determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o . elemente,cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din_ ) s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, stabilindu-se că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Legea fundamentală, "De la data publicării, deciziile ( Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

În acord cu cele expuse mai sus instanța a apreciat că legea mai favorabilă, este legea nouă, respectiv Codul Penal actual, deoarece sub aspectul limitelor de pedeapsă și al condițiilor de încriminare a faptei cuprinde dispoziții mai favorabile decât legea nouă.

Întrucât de la data epuizării faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a intervenit o modificare legislativă, de natură a agrava regimul sancțiunilor, la analizarea infracțiunii, în conformitate cu prevederile din art. 13 Cod penal din 1969, instanța a avut în vedere ca lege penală mai favorabilă, Legea 241/2005 în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 50/2013 precum și dispozițiile generale din Codul penal din 1969.

Art. 19 din Legea nr. 255/2013 dispune „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18¹ din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală.”

Conform art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Aliniatele 5 și 6 ale aceluiași articol dispun că „achitarea inculpatului se pronunță în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) - d), iar încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j).

Art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală dispune că „ Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Cu privire la impedimentul reglementat de art. 16 alin. 1 lit. „b” Cod procedură penală, acesta presupune că, din probele administrate, este necesar ca fapta cercetată, care există în materialitatea ei, să întrunească toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii, astfel cum este aceasta prevăzută de legea penală ( tipicitatea obiectivă și cea subiectivă).

Tipicitatea infracțiunii este prevăzută de art. 17 din Codul penal din 1969, ca reprezentând o primă trăsătură esențială a infracțiunii, ce rezultă din legalitatea incriminării și presupune corespondența dintre fapta concretă săvârșită, direct sau indirect, de o persoană ( acțiunea sau inacțiunea comisă cu o formă de vinovăție care a determinat o anumită urmare) și elementele de natură obiectivă și subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract ( tip) prevăzut de norma de incriminare. O faptă concretă este tipică doar atunci când corespunde modelului abstract prevăzut în norma de incriminare de legiuitor.

Deci s-a reținut acest impediment ori de câte ori fapta a fost dezincriminată, reprezintă o contravenție sau un litigiu de natură civilă sau când îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii.

Potrivit disp. art. 17 alin. 1 Cod penal din 1969, este infracțiune o faptă care prezintă pericol social, care este săvârșită cu vinovăție și este prevăzută de legea penală. Mai departe, art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969, statuează că „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind vădit lipsită de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”

Instanța a apreciat că fapta inculpatului L. V. M. care în calitate de administrator la S.C. Moxuleț Construct S.R.L. Livezile, în perioada martie - decembrie 2009 și aprilie-iunie 2011, a reținut de la angajați și nu a depus în conturile anume stabilite, în termenul stipulat de lege, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, iar fapta nu prezintă un pericol social concret suficient de caracterizat pentru a fi infracțiune .

La evaluarea pericolului social concret, instanța a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, astfel: numărul mic de angajați, perioada în care s-a derulat ( lunile martie - decembrie 2009 după care activitatea societății a fost întreruptă fiind reluată pentru doar trei luni, respectiv aprilie-iunie 2011, iar la data de 24.11.2011 societatea a intrat în insolvență), că din balanța din data de 30.06.2010 reiese că soldul de casă al S.C. Moxuleț Construct S.R.L. Livezile era suficient doar pentru achitarea parțială a contribuțiilor și impozitelor salariale, iar în bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2011, în conturile “casă” și “bancă” nu mai exista sold pozitiv de sume reprezentând lichiditățile societății. Instanța mai are în vedere și faptul că până la primul termen de judecată inculpatul a achitat în întregime suma pentru care s-a formulat constituirea de parte civilă, iar în prezent nu mai există niciun prejudiciu rămas neacoperit ( f. 39-41), că inculpatul a recunoscut fără rețineri săvârșirea faptei ce i s-a imputat (f. 54) . Instanța a mai avut în vedere și faptul că inculpatul are un loc de muncă stabil, fiind angajat la Nortlan Roservices AS în Norvegia și că are în întreținere un copil minor (f. 34,35,42).

Urmare a tuturor acestor considerente instanța a apreciat că fapta concretă săvârșită de către inculpatul L. V. M. și pentru care a fost trimis în judecată, aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală motive pentru care o soluție de condamnare nu este justificată, astfel că în temeiul art. 396 alin 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. „b” Cod de procedură penală coroborate cu disp. din art. 19 din Legea nr. 255/2013 și ale art. 13 Cod penal din 1969 rap. la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969 a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „stopaj la sursă” în forma prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În temeiul art. 18¹ alin. 3 Cond penal din 1969, care dispune că în cazul constatării incidenței disp. de la alin. 1 și 2 ale aceluiași articol, se va face aplicarea disp. art. art. 91 Cod penal din 1969, instanța apreciind că pentru fapta săvârșită de inculpat este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv cea prev. de alin.1 lit. „c” a aceluiași articol, a aplicat amenda administrativă în cuantum de 1.000. lei, această sancțiune fiind considerată ca suficientă pentru a realiza atât scopul sancționator, cât și cel de constrângere, dar și de prevenție față de făptuitor.

În conformitate cu prevederile art. 397 rap. la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală având în vedere înscrisurile depuse la dosar în acest sens ( f. 39-41) instanța a constatat că a fost reparat în totalitate prejudiciul civil pentru care s-a constituit parte civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Timișoara.

Împotriva sentinței Judecătoriei D. au declarat apel P. de pe lângă J. D. și inculpatul Leschein V. M..

P. a criticat sentința pentru netemeinicie.

În motivare se arată că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, valoarea prejudiciului, conduita inculpatului care a dovedit pasivitate pentru achitarea prejudiciului material în faza de urmărire penală, a adoptat un comportament de nesocotire a legii de nepăsare față de organele de urmărire penală, deoarece deși a fost citat de mai multe ori nu a motivat în scris niciodată imposibilitatea obiectivă de prezentare și a avut posibilități financiare pentru a achita obligațiile fiscale.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate motivând că în speță sunt aplicabile prevederile art.10 al.1, teza a II-a din Legea nr.241/2005, existând o cauză de nepedepsire, ca urmare a faptului că prejudiciul s-a achitat integral la primul termen de judecată, astfel că față de această situație, soluția corectă este aceea de încetare a procesului penal.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Din întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, fiind stabilit că în perioada martie-decembrie 2009 și aprilie –iunie 2011 inculpatul L. V. M., în calitate de administrator la . Livezile, a reținut de la angajați și nu a depus în conturile anume stabilite, în termenul stipulat de lege, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținerea la sursă, în cuantum de 2385 lei.

Și în opinia Curții fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, aceasta aducând o atingere minimă a valorilor sociale ocrotite de legea penală, având în vedere valoarea redusă a prejudiciului, conduita procesuală de recunoaștere a faptei, achitarea în întregime în cursul procesului a întregului prejudiciu.

De asemenea instanța a avut în vedere și condițiile concrete în care și-a desfășurat activitatea societatea administrată de inculpat, care a întâmpinat dificultăți financiare în derularea activității, din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultând că la data de 30.06.2010 soldul de casă a societății era suficient doar pentru achitarea parțială a contribuțiilor și impozitelor salariale iar la data de 31.12.2011 în conturile casă și bancă nu mai exista sold pozitiv de sume reprezentând lichiditățile societății. Urmare a problemelor cu care s-a confruntat, la data de. 24.11.2011, societatea a intrat în insolvență.

Împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat în cursul urmăririi penale la solicitarea organelor de anchetă nu poate constitui un argument suficient pentru condamnarea inculpatului în condițiile în care s-a stabilit că acesta nu se afla la domiciliul, fiind plecat la muncă în Norvegia.

În ce privește apelul inculpatului se constată că este nefondat.

Din examinarea prevederilor art.10 din Legea 241/2005, în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, se constată că acest text prevede reducerea pedepselor pentru situațiile în care, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, se achită sumele de bani reprezentând prejudicii aduse bugetului de stat iar pentru situația în care prejudiciului este sub valoarea de 50.000 de euro instanța aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazier.

Se reține însă că Legea 241/2005 precizează că infracțiunile de evaziune fiscală sunt doar cele prevăzute de art.9 și că pentru aceste infracțiuni sunt aplicabile prevederile art.10 din lege, astfel că infracțiunea prev. de art. 6 din această lege, „de reținere și nevărsare a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, nu intră în categoria infracțiunilor de evaziune fiscală, pentru a fi incidentă o cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei.

Față de aceste considerente, apelurile parchetului și a inculpatului sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art.421, pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2, art.275 al.3 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. D. și inculpatul L. V. M. împotriva sentinței penale nr. 254/2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat, în rest cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./27.12.2014

Tehnored. C.P./4 ex/06.01.2015

Primă instanță: Jud..D.

Jud. C.M.