Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1097/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1097/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-12-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1097/A
Ședința publică din 22 decembrie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de partea civilă Țîț G. M. împotriva sentinței penale nr. 40/22-10.2014 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați N. A. M. și D. I. T., personal și asistați de avocat ales G. A. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, partea civilă Țîț G. M., personal și asistată de avocat ales V. I. D. U..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al părții civile apelante susține motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei în sensul admiterii apelului, desființarea hotărârii apelate și în rejudecare, obligarea organului de urmărire penală să continue cercetarea penală a faptelor, motivând că acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege. În acest sens arată că lipsește avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior prin care să se stabilească limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției în conformitate cu prevederile art. 478 alin.4 Cpp. Se mai susține că instanța de fond și procurorul de caz nu au dat relevanță celor 240 de zile de îngrijiri medicale ce atrag încadrarea juridică în prevederile art. 194 alin.2 Cp, care, prin limitele de pedeapsă, exclud acordul de recunoaștere a vinovăției. Totodată critică hotărârea în ceea ce privește cuantumul mic al pedepselor aplicate celor doi inculpați care, în raport de pericolul social al infracțiunii și al numărului de zile de îngrijiri medicale, ar trebui majorat. Se mai arată că inculpații, prin încheierea acordului de vinovăție, au urmărit să o defavorizeze pe partea vătămată întrucât în această situație a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Apărătorul părții vătămate invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 479, art. 482, art. 484 alin.1, art. 484 alin.2, art. 488 alin.1, art. 488 alin.2 Cpp care sunt în contradicție cu prevederile art. 21 alin.1 și 2 și art. 24 din Constituția României. În motivare se arată că procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției reprezintă o veritabilă judecare pe fondul cauzei numai între făptuitor și Ministerul Public, cu limitarea rolului instanței de judecate în pronunțarea unei hotărâri cu privire la conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției și sesizarea instanței cu o procedură de acoperire a omisiunilor lipsite de publicitate, prin aceasta încălcându-se aceleași drepturi și obligații pe care le au subiecții procesuali principali. Procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției înfrânge caracterul echitabil și rezonabil al procesului penal, prin lăsarea nesoluționată a acțiunii civile a părții vătămate, constituită parte civilă și prin golirea de conținut a audierii părții vătămate, ceea ce afectează însuși actul de justiție. Se apreciază că această procedură specială este în contradicție cu dispozițiile art. 33 alin.1 și 2 Cpp, art. 5 alin.1 Cpp, art. 10 alin.1 și 2, art. 484 alin.2, art. 25 coroborat cu art. 19 și art. 20 Cpp, precum și împotriva normelor ce reglementează calea de atac în procesul penal.
Apărătorul ales al inculpaților intimați pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată de apărătorul părții civile și de respingere a apelului ca inadmisibil, acordul de recunoaștere a vinovăției îndeplinind condițiile prevăzute de lege, astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Procurorul pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate și de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare.
Inculpații intimați N. A. M. și D. I. T., având fiecare ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 40 din 22 octombrie 2014 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._, s-a hotărât următoarele:
Au fost respinse motivele de nulitate ale acordurilor de mediere invocate de către apărătorul părții civile.
În baza art. 485 alin. 1 lit. a din noul Cod procedură penală admite Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Gurahonț cu inculpatul N. A. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, obiect al Dosarului penal 749/P/2013.
În baza art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul N. A. M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Conform art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) Cod penal s-a interzis inculpatului N. M.A. M. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod penal s-a interzis inculpatului N. .A. M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 din noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a inculpatului N. M. A. M. și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3(trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 din noul Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) din noul Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la S. de Probațiune din cadrul Tribunalului A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, s-a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
În baza art. 93 alin. (3) din noul Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a stabilit că inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei instituții stabilită de către S. de Probațiune din cadrul Tribunalului A. pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) din noul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din noul Cod penal.
În baza art. 485 alin. 1 lit. a din noul Cpp s-a admis Acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Gurahonț cu inculpatul D. I. T., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 48 alin. 1 combinat cu art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, obiect al Dosarului penal 749/P/2013.
În temeiul acestei dispoziții s-a stabilit în sarcina inculpatului D. I. T. o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 48 alin. 1 combinat cu art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal.
Potrivit art. 83 alin. 1 și 3 din noul Cod penal, s-a dispus amânarea executării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit conform art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 85 alin. 1 din noul Cod penal s-a stabilit că inculpatul trebuie să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă T. A. la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c. să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței ori și orice deplasare care depășește 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de muncă;
e. să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
Conform art.86 alin.1 din noul Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute de art. 85 alin. 1 lit. c – e din noul Cod penal se comunică Serviciului de probațiune de pe lângă T. A..
În baza art. 404 alin. 3 din noul Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor propuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Potrivit art. 487 al.2 din noul Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.
În baza art. 274 alin. 1 din noul Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpați să plătească statului 200 lei ,cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la motivul de nulitate invocat de apărătorul părții civile, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 478 al.4 din noul Cod procedură penală, instanța a constatat că în speță acesta nu subzistă deoarece atât referatele cât și acordurile de recunoaștere a vinovăției sunt avizate de către primul procuror al Parchetului de pe lângă J. Gurahonț . Pentru acest considerent a respins motivul de nulitate menționat anterior.
La data 16 septembrie 2014 a fost înregistrat pe rolul instanței, sub nr. _ , acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 11 septembrie 2014 ,încheiat de P. de pe lângă J. Gurahonț, cu inculpatul N. A. M. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în dimineața zilei de 30 noiembrie 2013 a lovit cu pumnii și picioarele pe Țîț G. M. cauzându-i leziuni ce au necesitat 240 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă J. Gurahonț, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 din noul Cod procedură penală .
Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în dimineața zilei de 30 noiembrie 2013, inculpatul a lovit cu pumnii și picioarele pe Țîț G. M. cauzându-i leziuni ce au necesitat 240 de zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului N. A. M., constând în aceea că în dimineața zilei de 30 noiembrie 2013, a lovit cu pumnii și picioarele pe persoana vătămată Țîț G. M. cauzându-i leziuni ce au necesitat 240 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal.
În consecință, s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 din noul Cod de procedură penală, iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat G. A. M..
Față de aceste considerente, întrucât inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este încadrat în muncă și a recunoscut săvârșirea faptei și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, instanța, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) din noul Cod de procedură penală a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Gurahonț cu inculpatul N. M. A. M. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, dispunând în consecință astfel cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, s-a constatat că s-a încheiat și acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 11 septembrie 2014, de P. de pe lângă J. Gurahonț, cu inculpatul D. I. T. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 48 alin. 1 combinat cu art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că, în dimineața zilei de 30 noiembrie 2013, urmarea înțelegerii prealabile avute cu coinculpatul N. A. M. l-a însoțit și sprijinit moral în hotărârea acestuia de a agresa pe Țîț G. M. care, urmare a loviturilor primite a suferit leziuni ce au necesitat 240 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către P. de pe lângă J. Gurahonț, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 din noul Cod procedură penală .
Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în dimineața zilei de 30 noiembrie 2013, urmarea înțelegerii prealabile avute cu coinculpatul N. A. M. l-a însoțit și sprijinit moral în hotărârea acestuia de a agresa pe Țîț G. M. care, urmare a loviturilor primite a suferit leziuni ce au necesitat 240 de zile de îngrijiri medicale.
În drept, fapta inculpatului Dașcãu I. T., constând în aceea că în dimineața zilei de 30 noiembrie 2013, urmarea înțelegerii prealabile avute cu coinculpatul N. A. M. l-a însoțit și sprijinit moral în hotărârea acestuia de a agresa pe Țîț G. M. care, urmare a loviturilor primite a suferit leziuni ce au necesitat 240 de zile de îngrijiri medical, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 48 alin. 1 combinat cu art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal.
În consecință, s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Dașcãu I. T. în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 din noul Cod de procedură penală, iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat G. A. M..
Față de aceste considerente, întrucât inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este încadrat în muncă și a recunoscut săvârșirea faptei și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Gurahonț cu inculpatul D. I. T. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, dispunând în consecință astfel cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței Judecătoriei Gurahonț a declarat apel partea civilă Țîț G. M., solicitând desființarea hotărârii apelate și în rejudecare, obligarea organului de urmărire penală să continue cercetarea penală a faptelor, motivând că acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat în cauză nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
În motivele de apel se arată că lipsește avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior prin care să se stabilească limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției în conformitate cu prevederile art. 478 alin.4 Cpp. Se mai susține că instanța de fond și procurorul de caz nu au dat relevanță celor 240 de zile de îngrijiri medicale ce atrag încadrarea juridică în prevederile art. 194 alin.2 Cp, care, prin limitele de pedeapsă, exclud acordul de recunoaștere a vinovăției.
Totodată critică hotărârea în ceea ce privește cuantumul mic al pedepselor aplicate celor doi inculpați care, în raport de pericolul social al infracțiunii și al numărului de zile de îngrijiri medicale, ar trebui majorat.
Se mai arată că inculpații, prin încheierea acordului de vinovăție, au urmărit să o defavorizeze pe partea vătămată întrucât în această situație a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.
Totodată, se invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 479, art. 482, art. 484 alin.1, art. 484 alin.2, art. 488 alin.1, art. 488 alin.2 Cpp care sunt în contradicție cu prevederile art. 21 alin.1 și 2 și art. 24 din Constituția României. În motivare se arată că procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției reprezintă o veritabilă judecare pe fondul cauzei numai între făptuitor și Ministerul Public, cu limitarea rolului instanței de judecate în pronunțarea unei hotărâri cu privire la conținutul acordului de recunoaștere a vinovăției și sesizarea instanței cu o procedură de acoperire a omisiunilor lipsite de publicitate, prin aceasta încălcându-se aceleași drepturi și obligații pe care le au subiecții procesuali principali. Procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției înfrânge caracterul echitabil și rezonabil al procesului penal, prin lăsarea nesoluționată a acțiunii civile a părții vătămate, constituită parte civilă și prin golirea de conținut a audierii părții vătămate, ceea ce afectează însuși actul de justiție. Se apreciază că această procedură specială este în contradicție cu dispozițiile art. 33 alin.1 și 2 Cpp, art. 5 alin.1 Cpp, art. 10 alin.1 și 2, art. 484 alin.2, art. 25 coroborat cu art. 19 și art. 20 Cpp, precum și împotriva normelor ce reglementează calea de atac în procesul penal.
Analizând apelul declarat de către partea civilă prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, curtea găsește apelul ca fiind inadmisibil urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Titlul IV „ Proceduri speciale” al actualului cod de procedură penală prevede în capitolul I procedura „Acordului de recunoaștere a vinovăției”.
În cadrul acestui capitol sunt arătați titularii acordului de recunoaștere a vinovăției, obiectul, condițiile, forma și conținutul acordului, procedura de urmat și soluțiile instanței arătându-se în mod distinct în dispozițiile art. 486 C.p.p. modalitatea în care se soluționează acțiunea civilă.
În speța dedusă soluționării apelul a fost declarat de către partea vătămată, astfel că în raport de această parte urmează a fi analizată calea de atac.
Potrivit art. 488 C.p.p. „ Împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 485, procurorul și inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.”
Din cuprinsul textului legii mai sus citat rezultă că în situația unui acord de recunoaștere a vinovăției, numai procurorul și inculpatul pot declara apel, partea vătămată neavând nici un drept în această situație.
Cum în speță pentru partea vătămată nu este prevăzută o astfel de cale de atac, curtea apreciază că apelul formulat trebuie respins ca inadmisibil.
Referitor la invocarea nulităților absolute invocate în cauză, curtea reține următoarele:
În cauză s-a invocat nulitatea absolută a acordului de recunoaștere a vinovăției ca urmare a nerespectării dispozițiilor ce reglementează desfășurarea procesului penal, respectiv faptul că în cauză au fost recunoscute inculpaților mai multe drepturi decât părții vătămate.
S-a arătat că în speță au fost încălcate dispozițiile art. 33 alin. 2 C.p.p. și atrag nulitatea desfășurării procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 2 C.p.p. „Subiecții procesuali principali au aceleași drepturi și obligații ca și părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă numai acestora.”
Se poate observa cu ușurință că în teza a II-a din articolul mai sus citat se regăsește excepția, care dă dreptul acordării numai pentru părții a unor drepturi. În cazul nostru legea (art. 478 C.p.p.) prevede că în cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 478 alin.2 și 4 C.p.p, curtea constată faptul că la filele 101, 102 și 105, 106 se află depuse referatele cu propunere de încheiere, în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției, referat în cuprinsul căruia se regăsesc nu doar limitele încheierii acordului ci și avizul prim procurorului unității de parchet, astfel că și sub acest aspect hotărârea primei instanțe este legală.
Cu privire la încadrarea juridică dată în speță și care ar putea să atragă imposibilitatea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției, curtea reține următoarele:
La filele 93, 94 dosar U.P. se regăsește raportul de primă expertiză medico-legală, din cuprinsul căruia rezultă că victima a necesitat un număr de 240 zile de îngrijiri medicale, iar la fila 97 se regăsește ordonanța prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru cei doi inculpații, reținându-se în sarcina inculpatului N. infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. b C.p. iar pentru inculpatul D. infracțiunea prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 194 alin. Lit. b C.p.
Prin apelul formulat s-a solicitat reținerea față de inculpați a infracțiunii prev. de art. 194 alin. 2 C.p. unde pedeapsa prevăzută de lege este de la 3 la 10 ani închisoare, ceea ce ar atrage imposibilitate încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Dispozițiile art. 194 alin. 2 C.p. prevăd faptul că atunci când fapta prevăzută în forma tip a fost comisă „în scopul producerii uneia din consecințele prev. La alin. 1 lit. a, b, și c, …”
Ceea ce diferențiază cele două alineate este tocmai scopul pentru care se comite fapta.
Atâta timp că este comisă o faptă care atrage una din consecințele prev. în alin. 1 al art. 194 C.p. fără a se urmării producerea acelor consecințe nu se poate reține ca și încadrare juridică art. 194 alin. 2 C.p.
În cauză nu există nici un fel de probă din care să rezulte că cei doi inculpați au urmărit producerea consecințelor, ci au dorit să-i aplice părții vătămate o corecție pentru atitudinea sa anterioară, astfel că și sub aspectul încadrării juridice hotărârea este legală.
Cu toate acestea având în vedere faptul că în cauză au fost invocate excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții din codul de procedură penală, curtea urmează a analiza cererea părții vătămate pentru a vedea dacă se impune ca în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 să dispună sesizarea Curții Constituționale.
Dispozițiile a căror neconstituționalitate se invocă trebuie a cercetate prin prisma art. 21 alin. 1 și 2 și art. 24 din Constituție, referitoare la liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare.
Persoana vătămată prin acțiune, fiind subiect pasiv secundar al infracțiunii, poate fi subiect activ, tot secundar, al acțiunii penale, iar exercitarea acțiunii penale are loc, printre altele, prin exercitarea căilor de atac.
Potrivit art. 409 alin. 1 lit. d C.p.p. poate face apel și persoana vătămată în ceea ce privește latura penală. În consecință, s-ar putea susține, că de vreme ce s-a recunoscut persoanei vătămate dreptul de a exercita căile de atac, implicit s-a recunoscut dreptul acesteia de a exercita acțiunea penală, fapt ce trebuia să o propulseze în categoria părților în procesul penal.
Mai mult decât atât dispozițiile art. 409 alin. 1 lit. c Cp.p. prevăd dreptul părții civile de a declara apel atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
Prin decizia 100/09.03.2004 C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispoziția "în cauzele în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă, dar numai în ce privește latura penală" din cuprinsul art.362 alin.1 lit.c) din Codul de procedură penală, este neconstituțională.
Ca și în cauza respectivă și în speța dedusă judecății autorii excepției de neconstituționalitate au invocat imposibilitatea exercitării căii de atac și deci adresării justiției în cazul părții vătămate.
Motivarea instanței constituționale este aplicabilă în speță ca și atunci și acum parții vătămate și chiar părții civile constituite în cauză fiindu-i limitat dreptul de a declara o cale de atac și de a obține reverificarea unei soluții de primă instanță, fie și numai pe latură penală.
În cadrul art. 486 C.p.p. se prevede modalitatea de soluționare a acțiunii civile în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției, text care oferă posibilitatea părții vătămate sau părții civile să obțină o satisfacție materială și chiar morală și în situația în care între părți nu s-a încheiat un tranzacție sau acord de mediere.
Oferirea posibilității de a se adresa instanței civile în cazul în care inculpatul nu s-a înțeles cu partea vătămată sau cu părțile civile asupra întinderii despăgubirilor dă satisfacție părții vătămate sau părții civile constituite în cauză, numai sub aspectul soluționării acțiunii civile izvorâtă din acțiunea penală, fără a da o justificare obiectivă și rezonabilă în ceea ce privește limitarea părții vătămate de a exercita căile ordinare de atac, cu privire la latura penală.
Fără a relua motivarea Curții Constituționale dată în cadrul Decizie nr. 10/09.03.2004, instanța de apel apreciază că în speță s-ar regăsi cel puțin în cadrul art. 488 C.p.p. o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 1 și 2 și art. 24 din Constituția Românie, motiv pentru care urmează ca în baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 să sesizeze C. Constituțională cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 479, art. 482, art. 484 alin. 1 și 2, art. 488 alin. 1 și 2 C.p.p, invocată de către partea civilă Țîț G. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. a C.p.p. respinge apelul declarat de partea civilă Țîț G. M. împotriva sentinței penale nr. 40/22-10.2014 pronunțată de J. Gurahonț în dosarul nr._ .
În baza art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992 sesizează C. Constituțională cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 479, art. 482, art. 484 alin. 1 și 2, art. 488 alin. 1 și 2 C.p.p, invocată de către partea civilă Țîț G. M..
În baza art. 275 alin.2 C.p.p obligă partea civilă apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. I.P./20.02.15
Tehnored. C.I./30.12.14
PI. – A. A. – Jud. Gurahonț
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Încheierea nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
