Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 440/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 440/A
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații S. C. și S. G. împotriva sentinței penale nr. 350/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații apelanți, asistați de avocat ales M. L., lipsă partea civilă și partea responsabil civilmente.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpaților depune la dosar concluzii scrise și instanța a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpaților solicită admiterea apelului, conform motivelor scrise, desființarea sentinței apelate și urmare rejudecării, achitarea inculpaților în temeiul art. 16 lit.b NCpp pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât fapta nu există, iar pe cale de consecință respingerea în totalitate a acțiunii civile, iar în subsidiar, renunțarea la aplicarea pedepsei și admiterea în parte a acțiunii civile.
Procurorul solicită respingerea apelurilor și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale apelate, întrucât fapta de a nu înregistra în evidențele contabile mai multe operațiuni și de a nu depune declarațiile la organul fiscal, constituie infracțiune și a fost dovedită prin probele administrate, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților și i-a obligat la plata despăgubirilor civile.
Inculpații apelanți, având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului,. S. C. arătând că fapta nu există, deoarece urmare primului control financiar efectuat i s-a aplicat o sancțiune contravențională, la cel de-al doilea s-a întocmit raportul de inspecție fiscală și nu au fost sesizate organele de urmărire penală, iar la al treilea control, care viza aceiași perioadă, fără nici un indiciu nou, s-a dispus trimiterea în judecată.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 350/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 75 alin.2 lit.a, b Cod penal s-a dispus condamnarea inculpaților S. C., S. G., la câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Pe durata și în condițiile art. 65 Cod penal, s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, g (respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) și k Cod penal.
Pe durata și în condițiile art. 54 Cod penal, s-a aplicat acelorași inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, g (respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) și k Cod penal, pe o durată de 2 ani.
În baza art. 91 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei aplicată prin prezenta hotărâre, sub supravegherea Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A., iar în baza art. 92 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a fixat câte un termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art. 93 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus pe perioada supravegherii, inculpații să respecte următoarele măsuri de supraveghere :a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă;e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere impuse.
În baza art. 25 Cod penal, art. 397 Cod procedură penală și art. 1349 alin. 1,2 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de Statul român -Agenția Națională de A. F. și Agenția Județeană a Finanțelor P. A. și inculpații au fost obligați, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., să plătească suma de 214.196 lei, cu titlu de impozit pe profit suplimentar și accesorii aferente impozitului pe profit, actualizată cu majorări, dobânzi și penalități, până la momentul plății efective a prejudiciului. S-a constatat reparat prejudiciul pentru suma de 35.000 lei.
S-a admis cererea de instituire a sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și a părții responsabile civilmente ., COD IBAN RO83 WBAN_ 0015, formulată de procuror și părțile civile Statul român - Agenția Națională de A. F. și Agenția Județeană a Finanțelor P. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul din 30.10.2013, dat în dosarul nr. 198/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., înregistrat la data de 01.11.2013, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiși în judecată, inculpații S. C. și S. G., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 .
Prin actul de inculpare s-a reținut, în principal, faptul că, în cursul lunii februarie 2012, Activitatea de Inspecție F. din cadrul A.F.P. A. a efectuat o verificare având ca obiect modul de constituire, declarare și înregistrare a obligațiilor față de bugetul de stat de natura impozitului pe profit și a TVA la ., societate administrată în drept și în fapt de către inculpații S. C. și Sărăndăn G., ocazie cu care a constatat faptul că activitatea societății nu este înregistrată în evidența contabilă, nefiind depuse nici declarațiile corespunzătoare la organul fiscal teritorial. Ca atare, au fost sesizate organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări față de administratorii S.C. S. T. S.R.L. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.
Din probele administrate în cauză, în cursul urmăririi penale instanța a reținut în fapt, următoarele:
În cursul lunii februarie 2012, Activitatea de Inspecție F. din cadrul A.F.P. A. a efectuat o verificare având ca obiect modul de constituire, declarare și înregistrare a obligațiilor față de bugetul de stat de natura impozitului pe profit și a TVA la ..R.L, societate administrată în drept și în fapt de către inculpații S. C. și Sărăndăn G., ocazie cu care a constatat faptul că activitatea societății nu este înregistrată în evidența contabilă, nefiind depuse nici declarațiile corespunzătoare la organul fiscal teritorial. Ca atare, au fost sesizate organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări față de administratorii S.C. S. T. S.R.L. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.Din cercetările efectuate a rezultat că societatea verificată are ca obiect principal activități de consultanță pentru afaceri și management, activitatea societății desfășurându-se la sediul acesteia din A., ., unde s-a desfășurat și inspecția fiscală, care a vizat perioada 22.06._11.Efectuarea inspecției fiscale a fost rezultatul unui control încrucișat efectuat la societatea administrată de inculpați în perioada 23.01._12 având ca obiectiv verificarea relației comerciale cu S.C. MITEL ROM S.RL. Cu această ocazie, s-a constatat de către organele fiscale că societatea administrată de inculpați, deși a derulat operațiuni comerciale și a emis facturi, nu a întocmit nici un document aferent de evidență contabilă și nici nu a depus declarațiile fiscale obligatorii. Ca atare, administratorilor societății li s-a dispus de către echipa de control întocmirea evidenței tehnico-operative și contabile a societății, de la înființare până la zi, fiindu-le acordat un termen în acest sens, solicitare la care inculpații s-au conformat.Astfel, în baza documentelor justificative prezentate organelor inspecției fiscale ca urmare a celor dispuse mai sus, s-a constatat că, în perioada 22.06._10, S.C. S. T. S.R.L. a emis facturi reprezentând venituri din prestări servicii în sumă totală de 244.064 lei și a avut cheltuieli deductibile fiscal in cuantum de 49.030 lei, având relații comerciale pe teritoriul național cu mai multe societăți comerciale precum: S.C. MITEL ROM S.R.L., S.C. FRESH BUSSINES S.R.L., S.C. LUIG1 & V. S.R.L., S.C. RICAM1T IMPEX S.R.L., .., S.C. CONSTRUCTION HOUSE S.R.L., S.C. H. CMM CASA S.R.L., .., .., S.C. INSTAL IMPEX S.R.L., S.C. RCS & RDS. S.A., etc. Cu aceste societăți S.C. S. T. S.R.L. a avut relații comerciale constând în livrări sau achiziții de bunuri și servicii, prestări servicii precum: montat cutii, consultanță în negociere, consultanță și intermediere m încheierea de contracte, comision valoare lucrări, fără a înregistra în evidența contabilă operațiunile comerciale derulate și fără a declara și depune la organul fiscal teritorial declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat privind impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată. Astfel, potrivit situației expuse in Anexa nr. 2 a raportului de inspecție fiscală, societatea administrată de inculpați a emis, în perioada mai sus menționată, un număr de 8 facturi către S.C. MITEL ROM S.R.L., către S.C. MATRIX COMPUTERS S.R.L. - un număr de 2 facturi, către S.C. FRESH BUSSINES S.R.L. - un număr de 2 facturi, către S.C. ALBIS AGRO PRODUCTION S.R.L. Șicula - un număr de 3 facturi, iar către S.C. LUIGGI & V. S.R.L. - un număr de 2 facturi, toate aceste facturi nefiind înregistrate în evidența contabilă, iar veniturile realizate din aceste operațiuni comerciale nefiind declarate organelor fiscale.În baza acestor constatări, pentru perioada 22.06._10, organele inspecției fiscale au calculat în sarcina S.C. S. T. S.R.L. o TVA de plată in cuantum de 56.830,77 lei rezultată din diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă și un impozit pe profit in cuantum de 37.099 lei, calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei impozabile rezultate din diferența dintre venituri și cheltuieli deductibile fiscal, obligații de plată nedeclarate de către societate în declarațiile fiscale obligatorii.Cu privire la perioada anului 2011, organele inspecției fiscale au constatat că societatea administrată de inculpați a obținut venituri din prestări servicii în sumă totală de 430.527,69 lei și a avut cheltuieli deductibile fiscal în cuantum de 87.981, 61 lei, continuând relațiile comerciale cu societățile menționate mai sus cât și stabilind relații cu alte societăți în favoarea cărora a prestat servicii sau de la care a achiziționat bunuri ori servicii, fără a înregistra în evidența contabilă operațiunile comerciale derulate și fără a declara și depune la organul fiscal teritorial declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat privind impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată. Astfel, s-a constatat cu ocazia inspecției fiscale că S.C. S. T. S.R.L. a emis în cursul anului 2011 un număr de 81 de facturi către diverse societăți comerciale de pe teritoriul național pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă, iar veniturile realizate din aceste operațiuni comerciale nu au fost declarate organelor fiscale, situația acestora fiind expusă în Anexa nr. 2 a raportului de inspecție fiscală. Potrivit acesteia, S.C. S. T. S.R.L., în cursul anului 2011, a emis facturi după cum urmează: 12 facturi către S.C. FASHION INDUSTRIES S.R.L. Oradea, 16 facturi către S.C. MITEL ROM S.R.L., 20 facturi către S.C. TRE STELLE ITALIA S.R.L. Bacău, 6 facturi către S.C. LUIGGI & V. S.R.L., 12 facturi către .., 2 facturi către S.C. PARTNER X-CLUSIVE MD S.R.L. Pâncota, 5 facturi către AGOS IO AN 4 EVER I.F., 2 facturi către S.C. T. CONSTRUCT S.R.L. C. și câte o factură către .. A., S.C. FRANCE TEXTIL S.R.L., S.C. E. ROMÂNIA S.R.L. București, S.C. RICAMIT IMPEX S.R.L. A., S.C. TEXTEIL PROIECT S.R.L. Oradea și S.C. ELITE BODYGUARD S.R.L., toate aceste facturi nefiind înregistrate în evidența contabilă, iar veniturile realizate din aceste operațiuni comerciale nefiind declarate organelor fiscale.În baza acestor constatări, pentru perioada anului 2011, organele inspecției fiscale au calculat (ținând cont și de cheltuielile deductibile fiscal) în sarcina S.C. S. T. S.R.L. o TVA de plată în cuantum de 111.629,99 lei rezultată din diferența dintre TVA colectată și TVA deductibilă și un impozit pe profit în cuantum de 64.942 lei, obligații de plată nedeclarate de către societate în declarațiile fiscale obligatorii.Potrivit declarațiilor date în calitate de martori de către reprezentanții clienților S.C. S. T. S.R.L., ambii inculpați au reprezentat societatea în cadrul relațiilor comerciale pe care le-au avut.
Astfel, prin modalitățile descrise mai sus, inculpații S. C. și S. G. au sustras S.C. S. T. S.R.L. de la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 270.501,76 lei reprezentând impozit pe profit (102.041 lei) și TVA (168.460 lei), sume la care D.G.F.P. A. a calculat accesorii fiscale aferente în cuantum de 32.048 lei.Ulterior constatării faptelor, inculpații au procedat la repararea unei părți a prejudiciului, achitând în data de 09.03.2012 la bugetul de stat suma de 15.000 lei cu chitanța . nr._, iar pe parcursul urmăririi penale au achitat la data de 18.03.2013 suma de 20.000 lei cu chitanța . nr._.
În cursul urmăririi penale, Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului A. - Activitatea de Inspecție F. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 302.549 lei reprezentând impozit pe profit și TVA aferente perioadei supuse controlului cât și accesorii fiscale, astfel cum au fost stabilite în urma raportului de inspecție efectuat.
În fața instanței inculpații au solicitat efectuarea unei noi expertize care a fost încuviințată de instanță și efectuată de domnul expert C. G., iar expert asistent din partea inculpaților a fost desemnat dr.ec. Gyuricza S. I..
În concluziile raportului de expertiză fiscală judiciară din data de 24.01.2014, s-a menționat că totalul obligațiilor de plată calculate aferente perioadei supuse inspecției fiscale, de la data de 22.06.2010 la data de 31.12.2012 este în sumă de 294,769 lei, format din: I.aferente impozitului pe profit, suma de 110.824 lei, din care:-impozit pe profit suplimentar, suma de 102.041 lei; dobânzi aferente impozitului pe profit, suma de 8.783 lei; II.aferente T.V.A., suma de 183.945 lei, din care: TVA suplimentar, suma de 168.460 lei ;dobânzi aferente TVA, suma de 15.485 lei.Tot din raportul de expertiză fiscală, a rezultat că pentru ultimul trimestru al anului 2011, inculpații aveau posibilitatea de a-și înregistra operațiunile financiare și de a stabili datoriile către bugetul de stat, până la data de 25.04.2012.
Deoarece organele fiscale au început controlul la societatea administrată de inculpați anterior acestei date, ridicând totodată și actele contabile ale societății, stabilirea prejudiciului se va face fără a lua în calcul datoriile către bugetul de stat aferente acestui trimestru.
Analizând starea de fapt reținută, instanța a constatat că, fapta inculpaților, care în perioada 22.06._12, în calitate de administratori ai ., nu au înregistrat în totalitate în evidențele contabile și nu au declarat la organele fiscale operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate de către societate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 294.769 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al. l lit. b din Legea nr.241/2005.
La stabilirea pedepsei, instanța a ținut seama de disp. art. 74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, precum și circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a, b Cod penal, respectiv: eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Instanța a avut în vedere faptul că inculpații au început să achite din sumele reținute de organele fiscale ca reprezentând datorii către bugetul de stat, din probele existente rezultând că au fost achitați până în prezent 35.000 lei. Instanța a mai reținut că inculpații au avut o atitudine sinceră și că au realizat gravitatea și consecințele faptelor, încercând să completeze evidențele contabile cu toate datele necesare în vederea stabilirii datoriilor către bugetul de stat.
Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a reținut dispozițiile art. 91 C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea.
Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 2 ani închisoare, iar inculpații nu au antecedente penale, nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată, nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.
În baza art. 25 Cod penal, art. 397 Cod procedură penală și art. 1349 alin. 1,2 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă exercitată de Statul român -Agenția Națională de A. F. și Agenția Județeană a Finanțelor P. A. .
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termen legal, inculpații S. C. și S. G., apeluri înregistrate la C. de A. Timișoara la data de 19.03.2014.
În motivele de apel formulate de inculpați s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit.b NCpp pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, întrucât fapta nu există, iar pe cale de consecință respingerea în totalitate a acțiunii civile, iar în subsidiar, renunțarea la aplicarea pedepsei și admiterea în parte a acțiunii civile. S-a arătat că instanța de fond nu a motivat de ce și-a format convingerea că infracțiunea de evaziune fiscală a fost comisă și nu a arătat motivele pentru care a înlăturat apărările inculpaților cu privire la principiul non bis in idem și nici cu privire la faptul că fapta comisă constituie contravenție. S-a arătat că inculpații nu au încălcat normele privind evidențierea tuturor veniturilor ci cele privind evidențierea uniformă a veniturilor impozabile și că cu ocazia controlului încrucișat s-a constatat că nu au depus declarația pentru impozitul pe profit si decontul TVA și că nu erau înregistrate in registrul jurnal și în registrul cartea mare facturile emise pentru operațiunile efectuate. S-a mai arătat că inculpații au evidențiat toate operațiunile comerciale și toate veniturile realizate în facturile, contractele și alte documente de evidență primară, care au fost ridicate de la societate la data de 24.01.2012 cu ocazia primului control, singura faptă imputabilă fiind nedepunerea declarației pentru impozitul pe profit și decontul TVA, faptă care nu constituie infracțiune ci face parte din conținutul contravenției pentru care societatea a fost sancționată. Acest aspect a fost reținut și de către expertul contabilă care a precizat că la data inspecției fiscale . a înregistrat facturile emise în evidențele contabile, fapt confirmat prin raportul de inspecție fiscală, dar nu a depus declarațiile fiscale aferente impozitului pe profit și TVA, sumele în cauză regăsindu-se în decizia de impunere emisă de inspecția fiscală. Se solicită a se ține seama și de jurisprudența Curții Europene care a statuat că sancțiunea contravențională aplicată poate fi considerată având un caracter penal, iar în speța de față se poate constata incidența acelorași principii, contravențiile aplicate având caracter penal duc în mod evident la interdicția de a se aplica altă sancțiune penală pentru aceleași fapte sancționate prin amenda contravențională. În privința solicitării de aplicare a dispozițiilor art. 80 NCP s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile impuse de acest text, în sensul că infracțiunea prezintă o gravitate redusă, având în vedere întinderea prejudiciului, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, conduita anterioară a inculpaților și eforturile depuse pentru repararea pagubei. În privința laturii civile s-a arătat că prima instanță în mod greșit a obligat inculpații la plata accesoriilor, dobânzilor și penalităților, fără a menționa textul legal, dispoziție care contravine dreptului civil la care face trimitere art. 19 al.5 NCpp.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 417 al.2 C.p.p, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este nelegală în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, fiind însă în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
În fapt s-a reținut în sarcina inculpaților că în calitate de administratori ai ., în perioada 22.06.2010 – 31.10.2011 nu au înregistrat în evidențele contabile ale societății și nu au declarat la organele fiscale operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate în scopul sustrageiri societății de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Cu ocazia audierii de către instanța de fond - filele 22,23 dosar fond și 15,16 dosar apel, inculpații au recunoscut împrejurarea că în anul 2010- 2011 facturile menționate în actul de sesizare al instanței emise către societățile specificate nu au fost înregistrate în evidențele contabile, precizând că facturile emise în trimestrul IV 2011 puteau fi înregistrate conform dispozițiilor legale până la data de 25.01.2012, dar acest lucru nu a fost posibil întrucât la data de 24.01.2012 organele fiscale au solicitat predarea documentelor contabile. Cei doi inculpați au arătat că li s-a efectuat un control la societatea comercială administrată și le-a fost aplicată o sancțiune contravențională acordându-li-se termen până la data 25.03.2012 pentru depunerea declarațiilor aferente anilor 2020- 2011, iar la data de 8.03.2012 au fost chemați din nou la organele fiscale, iar la data de 29.03.2012 au primit o înștiințare potrivit căreia a fost formulată o plângere penală împotriva lor pentru neînregistrarea facturilor fiscale.
În motivele de apel inculpații au criticat modalitatea de efectuare a controalelor precum și împrejurarea că pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv neînregistrarea în evidențele contabile a operațiunilor încheiate, au fost sancționați contravențional fiind astfel încălcat principiul non bis in idem.
Instanța de apel, reține că în data de 23.02.2012 la sediul societății S. T. SRL a avut loc un control încrucișat pentru perioada 22.06.2010 – 31.12.2011, control având ca obiectiv verificarea relației comerciale cu ., control în urma căruia au fost ridicate documente justificative și de evidență financiar contabilă, fiind întocmit procesul verbal din 24.01.2012. În urma acestui control societatea administrată de inculpați a fost sancționată contravențional pentru fapte care contravin Legii nr. 82/1991 și OG 92/2003, respectiv „ pentru că nu poate prezenta evidența contabilă și pentru deținerea cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico financiare fără să fie înregistrate în contabilitate„, fiind întocmite două procese verbale de constatare și sancționare cu nr._ și_ din 02.02.2012. De asemenea a fost întocmită Dispoziția de măsuri nr. 10/02.02.2012 prin care s-a dispus ca societatea să îndeplinească măsurile prevăzute de legislația în vigoare în sensul că va prezenta organelor de inspecție fiscală registre obligatorii de contabilitate, evidențe, documente de afaceri și alte înscrisuri, precum și evidența tehnico operativă și contabilă a societății de la înființare până la zi. La data de 21.02.2012 la sediul societății s-au prezentat inspectorii din cadrul AIF A. în vederea efectuării inspecției fiscale pentru perioada 22.06.2010 – 31.12.2011, iar în urma verificării documentelor contabile ale societății s-a întocmit decizia de impunere nr. F-AR 107/27.02.2012 pentru obligațiile principale stabilite cât și pentru accesoriile aferente. După efectuarea inspecției și întocmirea raportului de inspecție fiscală, la data de 08.03.2012 inculpatul S. C. a fost chemat la sediul AIF A., unde i s-a comunicat că se înregistrează în registru efectuarea unui control inopinat pentru aceiași perioadă ( 22.06._11) control desfășurat în perioada 08.03._12, control care conform legii constă în activitatea de verificare faptică și documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale, fără anunțarea în prealabil a contribuabilului.
Art. 4 din Protocolul 7 al CEDO consacră dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, conform căruia „ nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat”. Instanța de apel apreciază că sintagma „ legea și procedura penală” nu are un înțeles autonom, comun, identic cu cel de „ acuzația în materie penală „ regăsit în art. 6 din CEDO, C. fiind cea care determină dacă fapta intră în domeniul de aplicare al materiei penale în funcție de mai multe criterii alternative: calificarea juridică dată faptei în dreptul național, natura sancțiunii și în special cui se adresează norma în discuție și severitatea sancțiunii aplicate.
În dreptul român calificarea juridică dată faptei de omisiune a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale este cea de infracțiune cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Pentru a se putea lua în calcul reținerea în speță a principiului non bis in idem ar trebui să existe o hotărârea judecătorească prin care să se fi stabilit că faptele comise constituie contravenții. Potrivit reglementărilor în vigoare din Codul de procedură penală, doar hotărârile judecătorești au autoritate de lucru judecat, textul aplicabil unor astfel de situații fiind art. 10 lit.j C.p.p, astfel că, pentru reținerea ca și cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale a autorității de lucru judecat, pe lângă identitatea de subiecți și faptă materială este necesară o hotărâre dată de instanța de judecată, în dreptul intern nici măcar soluțiile organelor de urmărire penală neavând autoritate de lucru judecat, cu atât mai puțin cele emise de autoritățile statului. Chiar textul CEDO face trimitere expresă la „ hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat”. Este evident că sintagma „ procedură penală” transpusă în dreptul intern nu se poate referi decât la procedura penală desfășurată în condițiile Codului de procedură și nu la o altă procedură administrativă. În prezenta cauză, faptele pentru care s-au aplicat sancțiuni contravenționale și infracțiunea reglementată de disp.art. 9 lit.b din Lg.241/2005 deși au un conținut asemănător și par să sancționeze același comportament fiscal în mod diferit, ele nu sunt identice, astfel că aplicarea principiului invocat de apărare nu poate fi reținută de instanță. Inculpații au criticat efectuarea repetată și nejustificată în opinia lor, a trei controale diferite în decurs de o lună, toate vizând aceiași perioadă fiscală. Potrivit comunicării organelor fiscale nr._/ad/3.10.2013 cele trei inspecții fiscale au fost efectuate potrivit procedurii prevăzută în Codul de procedură fiscală și a normelor interne privind procedurile de lucru și au avut temeiuri și obiective diferite. Temeiul sesizării organelor de urmărire penală a fost comportamentul contribuabilului de neînregistrate în evidența contabilă și nedeclarare la organele fiscale a veniturilor, respectiv a facturilor emise de societate în perioada 22.06._11, a veniturilor care au fost înregistrate în contabilitate numai ca urmare a Dispoziției de măsuri 10 din 02.02.2012 de refacere a evidenței contabile, nedeclararea la organul fiscal teritorial a sumei de 270.501 lei aferentă veniturilor neînregistrate de societate ( 102.042 impozit pe profit și 168.460 lei TVA). Aceste fapte intră sub incidența art. 9 alin.1 lit.b din Lg.241/2005. Din aceiași comunicare a organelor fiscale rezultă faptul că societatea a fost sancționată contravențional în urma constatării faptului că nu poate prezenta evidneța contabilă și pentru faptul că nu a depus la organul fiscal deconturile de TVA aferente perioadei 22.06._11. în speță, potrivit susținerilor organelor fiscale, au existat suspiciuni certe cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, atâta timp cât societatea administrată d cec ei doi inculpați nu a declarat și achitat sumele datorate bugetului de stat rezultate în urma emiterii de facturi către diverși clienți.
Art. 9 lit.b din Lg.241/2005 pentru care au fost trimiși în judecată inculpații presupune sub aspectul laturii obiective o inacțiune, respectiv omisiunea evidențierii în tot sau în parte în actele contabile ori în alte documente contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, activitate neîndeplinită de către inculpați. În acest sens afirmațiile inculpaților potrivit cărora au evidențiat operațiunile comerciale și veniturile realizate în facturile și contractele ridicate de către organele fiscale cu ocazia primul control efectuat nu poate duce la exonerarea de răspundere penală acestora câtă vreme elementul material al laturii obiective este clar conturat de norma penală menționată și se referă la neînregistrarea în evidențele contabile ale societății și nedeclararea la organele fiscale a operațiunilor comerciale efectuate .Având în vedere natura bilaterală a operațiunilor comerciale efectuate este evident că într-o logică firească, operațiunile comerciale se regăsesc în documentele contabile ale societăților cu care societatea administrată de către inculpați au intrat în raporturi comerciale, în acest sens edificatoare fiind facturile emise. Ceea ce se reține în sarcina inculpaților ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală nu reprezintă nedepunerea declarațiilor cu veniturile realizate la organele fiscale, ci neevidențierea operațiunilor comerciale efectuate pentru a se putea stabili datoriile societății către bugetul de stat.
S-a susținut de către inculpați prin motivele de apel că nu au încălcat normele privind evidențierea tuturor veniturilor ci cele privind evidențierea uniformă a veniturilor impozabile și că cu ocazia controlului încrucișat s-a constatat că nu au depus declarația pentru impozitul pe profit si decontul TVA și că nu erau înregistrate in registrul jurnal și în registrul cartea mare facturile emise pentru operațiunile efectuate. Instanța apreciază eronată susținerea inculpaților întrucât așa cum rezultă din expertiza contabilă întocmită în cauză, cu privire la perioada anului 2011 organele fiscale au constatat că societatea administrată d einculpați a obținut venituri din prestări servicii în sumă totală de 430.527,69 lei și a avbut cheltuoieli deductibile fiscal de 87.981,61 lei, continuând relațiile coerciale cu societățile comerciale S.C. MITEL ROM S.R.L., S.C. FRESH BUSSINES S.R.L., S.C. LUIG1 & V. S.R.L., S.C. RICAM1T IMPEX S.R.L., .., S.C. CONSTRUCTION HOUSE S.R.L., S.C. H. CMM CASA S.R.L., .., .., S.C. INSTAL IMPEX S.R.L., S.C. RCS & RDS. S.A și stabilind relații cu alte societăți în favoarea cărora a prestat servicii sau de la care a achiziționat bunuri ori servicii, fără a înregistra în evidneța contabilă operațiunile comerciale sderulate și fără a declara și depune la organul fiscal declarațiile privind obligațoile de plată la bugetul de stat privind impozitul pe profit și TVA. Astfel, s-a constatat cu ocazia inspecției fiscale că S.C. S. T. S.R.L., în cursul anului 2011, a emis facturi după cum urmează: 12 facturi către S.C. FASHION INDUSTRIES S.R.L. Oradea, 16 facturi către S.C. MITEL ROM S.R.L., 20 facturi către S.C. TRE STELLE ITALIA S.R.L. Bacău, 6 facturi către S.C. LUIGGI & V. S.R.L., 12 facturi către .., 2 facturi către S.C. PARTNER X-CLUSIVE MD S.R.L. Pâncota, 5 facturi către AGOS IO AN 4 EVER I.F., 2 facturi către S.C. T. CONSTRUCT S.R.L. C. și câte o factură către .. A., S.C. FRANCE TEXTIL S.R.L., S.C. E. ROMÂNIA S.R.L. București, S.C. RICAMIT IMPEX S.R.L. A., S.C. TEXTEIL PROIECT S.R.L. Oradea și S.C. ELITE BODYGUARD S.R.L., toate aceste facturi nefiind înregistrate în evidența contabilă, iar veniturile realizate din aceste operațiuni comerciale nefiind declarate organelor fiscale.
Prin urmare, nu se reține în sarcina inculpaților doar nedepunerea declaraților fiscale aferente impozitului pe profit și TVA, aceasta fiind consecința neînregistrării în evidențele contabile a operațiunilor comerciale derulate.
Prin urmare vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată fiind dovedită, instanța de apel are în vedere că, potrivit art. 72 C .pen., în vigoare la data soluționării cauzei de către instanța de fond, care stabilea criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a reținut în sarcina inculpaților atitudinea acestora, modul de derulare a întregii activități infracționale, valoarea prejudiciului, perioada de timp pe care s-a întins activitatea infracțională, natura infracțiunii. Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Prin urmare, raportat atât la criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 C.penal anterior, în vigoare la data soluționării cauzei de către instanța de fond și ale art.74 din codul penal, instanța de apel apreciază că pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpaților sunt corect individualizate sub aspectul cuantumului.
în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța de apel apreciază că aceștia au fost condamnați la câte 1 an și 6 luni închisoare dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor în tem. art 91C.p., potrivit căruia instanța poate dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei în situația îndeplinirii condițiilor prev. la alin.1. Instanța de apel apreciază prin urmare că hotărârea penală atacată este nelegală întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută la lit.c, respectiv ca inculpații să își fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. Pe de altă parte, instanța apreciază că față de circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurarea că aceștia sunt la primul contact cu legea penală, că au depus eforturi pentru achitarea parțială a prejudiciului cauzat, se impune înlăturarea măsurilor de supraveghere instituite în sarcina inculpaților și aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 81 din Cp anterior. La pronunțarea acestei hotărâri instanța de apel are în vedere prevederile art. 5 cod penal actual potrivit căruia” în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă”, astfel încât măsura suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art 81 C.p anterior raportat și la data comiterii activității infracționale continuate, respectiv perioada 22.06.2010 – 31.12.2012 când era în vigoare fostul cod penal, este legea penală mai favorabilă.
S-a solicitat de către apărătoarea inculpaților renunțarea la aplicarea pedepsei instituție reglementată de art.80 C.p. care prevede condițiile în care se poate dispune de către instanță această măsură, respectiv atunci când infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și când se apreciază că în raport de persoana infractorului de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare nu este oportună aplicarea unei pedepse datorită consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia. Instanța de apel apreciază că infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată comisă de către inculpați aduce atingere relațiilor sociale referitoare la corectitudinea derulării raporturilor comerciale și a înregistrării în evidențele contabile a operațiunilor derulate în vederea corectei calculări a datoriilor către bugetul de stat, astfel că nu se poate vorbi de o faptă ce prezintă o gravitate redusă. Mai mult, așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței și raportul de expertiză contabilă suma datorată de către inculpați prin neevidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate se ridică la 214.196 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar și accesoriile aferente impozitului pe profit, sumă ce urmează a fi actualizată cu majorări, dobânzi și penalități de întârziere, sumă cu care inculpații au încercat să eludeze obligațiile financiare datorate statului. Cuantumul prejudiciului fiind mare nu se impune aplicarea art. 80 C.p cu atât mai mult cu cât achitarea de către inculpați a sumei de 35.000 lei în cursul urmăririi penale reprezintă o mică parte din despăgubirile civile la care aceștia au fost obligați. Apreciind că în mod corect au fost obligați inculpații la plata despăgubirilor civile raportat la dispozițiile OG 92/2003 va respinge solicitarea acestora de înlăturare a obligației la plata accesoriilor, dobânzilor și penalităților de întârziere.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de inculpații S. C. și S. G. împotriva sentinței penale nr. 350/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și rejudecând, va înlătura suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, iar în temeiul art. 81 C.p. anterior, aplicabil conform art. 5 C.p. actual, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților și în temeiul art. 82 C.p. anterior stabilește termen de încercare de 3 ani și 6 luni pe seama fiecăruia dintre inculpați.
Va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83, 84 C.p. anterior, incidente conform art. 15 din Legea nr. 187/2012.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 c.p.p
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații S. C. și S. G. împotriva sentinței penale nr. 350/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
Înlătură suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților.
În temeiul art. 81 C.p. anterior, aplicabil conform art. 5 C.p. actual, dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților și în temeiul art. 82 C.p. anterior stabilește termen de încercare de 3 ani și 6 luni pe seama fiecăruia dintre inculpați.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83, 84 C.p. anterior, incidente conform art. 15 din Legea nr. 187/2012.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale atacate.
În temeiul art. 275 alin.3 c.p.p cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2014.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/26.05.2014
Tehnored A.J. /2 ex/26.05.2014
Prima instanță: Trib.A.- F. V.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 430/2014. Curtea de... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
