Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 738/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 738/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 738/A
Ședința publică de la 22 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2010/14.05.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, - numai în privința soluției pronunțată față de inculpatul B. C. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru inculpatul B. C. G. lipsă, se prezintă avocat ales M. Tali, în substituirea avocat titular Z. C., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocat M. Tali, apărător ales al inculpatului B. C. G. depune la dosar împuternicire avocațială . nr._ și delegație pentru avocat titular Z. C. și delegație de substituire.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanta întreabă părțile dacă mai au alte cereri de formulat.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Instanța acordă cuvântul pe apelul formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de către P. de pe lângă J. Timișoara, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și stabilirea unei pedepse pentru condamnat fără reținerea disp. art. 396 alin. 10 NCPP, și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată cu respectarea deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Apărătorul ales al inculpatului B., avocat M. Tali solicită respingerea apelului formulat de către P. de pe lângă J. Timișoara, arătând că susținerile Parchetului dau dovadă de un formalism excesiv, iar cererea inculpatului de aplicarea a art. 396 alin. 10 NCPP a fost corect formulată.
C.
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2010 din data de 14.05.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, s-a dispus, în temeiul art. 337 C. pen., raportat la art. 5 alin.1 C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, cu aplicarea art. 396 al. 1 și 10 C.pr.pen, condamnarea inculpatului B. C. G., la pedeapsa de 1 an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de prelevare de mostre biologice.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6(șase) luni.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. din 1968 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate va avea drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei aplicate în prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 273 alin. 1 C. pen., raportat la art.396 alin.2 C.proc.pen., la art. 5 alin.1 C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a dispus condamnarea inculpatului B. D., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 a fost stabilit un termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. din 1968 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate va avea drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei aplicate in prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art.272 alin. 2 C.pr.pen. d-a dispus plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a se pronunța astfel, J. Timișoara a reținut că prin Rechizitoriul din data de 18 iunie 2013 în dosar nr._/P/2010, P. de pe lângă J. Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. C. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 si a inculpatului B. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 C. pen.
Prin același act de sesizare s-a mai dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul A. T. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 al.1 C.p.
În fapt, s-a reținut că: În data de 06.11.2010, în jurul orei 0510, învinuitul B. C. G., la spital, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, după ce în prealabil, în jurul orei 0525, a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca BMW numărul de înmatriculare VI 616CY pe . direcția de mers înspre Piața H. din Timișoara sub influența băuturilor alcoolice.
În urma audierii ca martor învinuitul B. D. în dosarul penal nr._/P/2010, a făcut afirmații mincinoase privitoare la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, în sensul că a declarat că acesta a condus autoturismul marca BMW numărul de înmatriculare VI 616CY pe . Timișoara și nu învinuitul B. C. G.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 06.11.2010 întocmit de organele de poliție (filele 11-12); - proces verbal întocmit de organele de poliție (fila 13) - declarația martorului I. B. (fila 14); - declarația martorului B. C. P. (fila 15,16,17); - proces verbal de prezentare pentru recunoaștere (filele18-19) - declarația martorului Mois I. (fila 20); - cazier judiciar a înv. B. C. G. ( fila 21); - procesul-verbal de prelevare din data de 06.11.2010 și buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (filele 22-23); - declarația făptuitorului B. C. G. (filele 24-25, 29); - copii documente ale autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare VI 616CY (filele 26-28); - proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (fila 30); - declarația învinuitului B. C. G. (fila 31, 32, 47); - cazier judiciar a înv. B. D. (fila 33); - declarația făptuitorului B. D. (fila 34); - declarație martor B. D. (fila 35); - proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (fila 36); - declarația învinuitului B. D. (fila 37); - cazier judiciar a înv. A. T. A. (fila 38); - declarație martor A. T. A. (fila 39, 45-46) și forme lipsă B. D. ( filele 50-51, 57,58)
În cadrul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 27.11.2013 instanța a încuviințat proba testimonială cu martorii din rechizitoriu solicitată de procuror, respectiv I. B. (fila 55), Belintan C. P. (fila 45) și A. T. A., precum și a martorului asistent Mois I., la termenul din 22.01.2014 a fost audiat inculpatul B. C. G. (fila 43-44), iar la termenul din data de 19.03.2014 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului A. T. A..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:
I. Cu privire la inculpatul B. C. G.
În fapt, potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 11-12 dup), coroborat cu declarația martorului Belintan C. P. din data de 06.11.2010, 30.09.2011, 21.09.2012 (f. 15-17), a martorului Mois I. (f. 20) reiese că în data de 06.11.2010, în jurul orei 0510, inculpatul B. C. G. a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, după ce în prealabil, în jurul orei 0430, a fost depistat în trafic conducând autoturismul marca marca BMW numărul de înmatriculare VI 616CY pe . direcția de mers înspre Piața H. și la vederea semnalelor luminoase a accelerat având intenția de a pătrunde în parcarea Complexului Comercial Modex fiind nevoit să oprească astfel că a fost ajuns de echipajele de poliție sub influența băuturilor alcoolice.
Refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei a fost confirmat și constatat și de medicul de gardă al spitalului, T. N. în procesul-verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică din data de 06.11.2010 (f. 22-23 dup).
S-a constatat că situația de fapt reținută este întărită și de recunoașterea inculpatului prin declarația nemijlocită dată de către acesta în ședință publică prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 Vechiul Cod procedură penală (fila 43).
Cu privire la legea penală aplicabilă în ceea ce privește infracțiunea de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută la data săvârșirii faptei de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 care prevedea pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, instanța reține că în cauză s-au produs modificări în ceea ce privește limitele pedepsei aplicabile, în sensul că potrivit art. 337 C. pen. acestea s-au micșorat la pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, astfel că raportat la art. 5 alin.1 C. pen., inculpatul va fi condamnat în temeiul art. 337 C. pen., aceste dispoziții legale fiind mai favorabile.
În drept, fapta inculpatului B. C. G. care, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, după ce în prealabil, în jurul orei 0525 în trafic conducând autoturismul marca BMW numărul de înmatriculare VI 616CY pe . direcția de mers înspre Piața H. și la vederea semnalelor luminoase a accelerat având intenția de a pătrunde în parcarea Complexului Comercial Modex fiind nevoit să oprească astfel că a fost ajuns de echipajele de poliție a fost depistat sub influența băuturilor alcoolice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de 337 Cod penal (art.87 alin.5 din OUG nr. 195/2002).
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului B. C. G. care a refuzat recoltarea probelor biologice după ce în prealabil a fost surprins în trafic conducând autoturismul marca BMW numărul de înmatriculare VI 616CY pe . direcția de mers înspre Piața H. și la vederea semnalelor luminoase a accelerat având intenția de a pătrunde în parcarea Complexului Comercial Modex fiind nevoit să oprească astfel că a fost ajuns de echipajele de poliție, s-a reținut că aceasta constituie elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 337 Cod Penal.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care se găsește sub influența băuturilor alcoolice nu mai este în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât, prin conducerea autoturismului după ce în prealabil a consumat alcool, a cunoscut că pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care o persoană aflată sub influența alcoolului are mult diminuate orice reflexe și reduse orice posibilități de preîntâmpinare a unui eventual pericol pe drumurile publice și, deși nu a urmărit un astfel de rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
II. Cu privire la inculpatul B. D.
În urma audierii inculpatului B. D. cunoscut sub numele de „ Erbure” în calitate de martor acesta a declarat mincinos cu scopul de a-l disculpa pe înv. B. C. G. . Astfel, acesta a declarat că s-a întâlnit într-un local din zona 700 cu inculpatul B. C. Ghorghe, martorul A. T. A. cunoscut sub numele de „ Bighi” și numitul „ Ș.” unde au consumat mai multe băuturi alcoolice după care s-au hotărât să meargă la clubul La M. din zona centrală . Acesta a mai declarat că, întrucât nu a consumat băuturi alcoolice, deoarece se afla sub tratament medical, s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare VI-616 CY și l-a condus până pe . l-a parcat în fața barierei parcării din fața Complexului Comercial Modex din Timișoara. Acesta a mai declarat că el împreună cu martorul A. T. A. cunoscut sub numele de „ Bighi” și numitul „ Ș.”au plecat la club ,timp în care inculpatul B. C. G. a rămas la autoturism. Susnumitul a mai arătat că, la întoarcerea din club nu l-au mai găsit la autoturism pe inculpatul B. C. G. și au aflat de la un trecător că a fost luat de un echipaj de poliție.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută la data săvârșirii faptei de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod penal de la 1969 care prevedea pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, instanța de fond a reținut că în cauză s-au produs modificări în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile, în sensul că potrivit dispozițiilor art. 273 alin. 1 C.pen aceestea s-au micșorat la pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani alternativ cu amenda, astfel că raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen inculpatul a fost condamnat în temeiul art. 273 alin. 1 Cod penal, aceste dispoziții fiind mai favorabile.
În drept, fapta inculpatului B. D. de a nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat ., s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasa prevăzuta de art. 273 al. 1 C.pen.
In ce privește latura obiectiva a infracțiunii, elementul material consta într-o acțiune de a face afirmații mincinoase într-o cauza penala. Inculpatul B. D. fiind audiat in calitate de martor în dosarul cu nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara a fost întrebat în prealabil de procuror cu privire la împrejurări esențiale, iar cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penala acesta a declarat în mod detaliat că s-a întâlnit într-un local din zona 700 cu inculpatul B. C. Ghorghe și martorul A. T. A. cunoscut sub numele de „Bighi” și numitul „ Ș.” unde au consumat mai multe băuturi alcoolice după care s-au hotărât să meargă la clubul La M. din zona centrală, relatând în mod nesincer că întrucât nu a consumat băuturi alcoolice, aflându-se sub tratament medical, s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare VI-616 CY și l-a condus până pe . l-a parcat în fața barierei parcării din fața Complexului Comercial Modex din Timișoara.
Acesta a mai declarat că el împreună cu martorul A. T. A. cunoscut sub numele de „Bighi” și numitul „Ș.” au plecat la club, timp în care inculpatul B. C. G. a rămas la autoturism, iar la întoarcerea din club nu l-au mai găsit pe acesta și au aflat de la un trecător că a fost luat de un echipaj de poliție. Declarația sa din faza de urmărire penala nu se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauza, fapt ce confirma caracterul mincinos al afirmațiilor făcute în faza de urmărire, totodată inculpatul B. D. nu s-a prezentat în fața instanței.
Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol la adresa înfăptuirii justiției care presupune comportarea cu onestitate a celui care participă la activitatea judiciară în calitate de martor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii, infracțiunea de mărturie mincinoasă consumându-se după ce audierea învinuitului B. D. din data de 10.06.2011 în calitate de martor s-a terminat, în momentul semnării de către acesta a declarației.
Sub aspectul laturii subiective, învinuitul B. D. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă întrucât acesta a avut reprezentarea faptului că prin afirmațiile sale necorespunzătoare realității pe care le-a adus la cunoștința organelor de urmărire penală, se va produce un act de injustiție, urmărind ca prin relatările sale nesincere învinuitul B. C. G. să nu poată fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, semnând în acest scop declarația dată în calitate de martor.
La alegerea și individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care faptele au fost comise, dar și împrejurarea că inculpatul B. C. G. a avut o atitudine oscilantă de cooperare cu organele judiciare și B. D. nu a avut o atitudine cooperantă cu organele judiciare, inculpatul B. Caudiu G. prezentându-se în fața instanței și recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 Vechiul Cod de Procedură Penală, faptul că nu au antecedente penale (caziere – f. 6-7), aspecte care îndreptățesc instanța să opineze în sensul aplicării unei pedepse cu închisoarea.
Instanța de fond a avut în vedere pe de o parte că inculpatul B. C. G. a solicitat judecarea cauzei pe procedura prevăzută la art. 3201 vechiul Cod de Procedură Penală, acestuia fiindu-i consemnată declarația de recunoaștere la data de 20.01.2014 cerere ce a fost respinsă la aceeași dată întrucât s-a declarat deschisă cercetarea judecătorească declarația fiind dată anterior audierii martorului B. C. P., și pe de altă parte dispozițiile art. 396 alin. 10 teza a II-a Noul Cod de procedură penală potrivit cu care dacă cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în condițiile art. 375 alin. 1 și 2 a fost respinsă, iar instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt ca aceea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat.
În concluzie având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa înainte de începerea cercetării judecătorești, solicitând ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, iar în urma efectuării cercetării judecătorești s-a reținut aceeași stare de fapt ca acea descrisă în rechizitoriu, instanța de fond a făcut aplicarea art. 396 alin. 10C.p.p. și a redus cu o treime limitele de pedeapsa prevăzute de lege, respectiv de la pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani la pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.
În consecință față de cele antemenționate, instanța de fond, în temeiul art. 337 C. pen., raportat la art. 5 alin.1 C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, cu aplicarea art. 396 al. 1 și 10 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul B. C. G., la pedeapsa de 1 an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de prelevare de mostre biologice.
În ceea ce privește inculpatul B. D. față de infracțiunea săvârșită, de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin.1 din C.pen. instanța de fond a apreciat că o pedeapsă orientată spre minim este o sancțiune corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunii, precum și periculozității infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale (fișa de cazier ale inculpatului - f. 60).
În consecință, în temeiul art. 273 alin. 1 C. pen., raportat la art.396 alin. 2 C.proc.pen., la art. 5 alin. 1 C. pen. și art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, a condamnat pe inculpatul B. D., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Analizând condițiile necesare pentru aplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 67 alin. 1 C.pen., instanța de fond reține că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpaților B. C. G. și B. D., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi nu este necesară. Având în vedere că potrivit art. 65 alin. 1 C. pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d - o, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, iar în cauză nu au fost aplicate pedepse complementare, instanța de fond a constatat că nu pot fi aplicate pedepse accesorii.
Cu privire la legea penală aplicabilă, cât privește individualizarea executării pedepsei, instanța a reținut că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile în ceea ce privește modalitățile de individualizare a executării pedepsei, astfel că în temeiul art. 5 alin. 1 C.pen. au fost aplicate în această privință dispozițiile Codului penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii faptei.
În consecință, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpaților B. C. G. și B. D., de periculozitatea socială a acestora, instanța de fond a apreciat că reeducarea inculpaților, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție. Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art. 82 C.penal din 1969, a stabilit în sarcina inculpatului B. C. G. un termen de încercare cu durata de 3 ani și 6 luni, și în sarcina inculpatului B. D. un termen de încercare cu durata de 3 ani, iar în temeiul art. 359 C.proc.penală din 1969 a atras atenția inculpaților că, în situația în care în cursul acestui termen vor săvârși cu intenție o altă infracțiune se va dispune revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 C.penal din 1969, având drept consecința executarea în întregime a pedepsei pronunțate în prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a obligat inculpatul B. C. G. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a obligat inculpatul B. D. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 272 alin. 2 C.pr.pen. a dispus plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel (numai în privința soluției pronunțată față de inculpatul B. C. G.), în termenul legal, P. de pe lângă J. Timișoara.
În sinteză procurorul a solicitat următoarele: înlăturarea beneficiului cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, prevăzută de art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală; aplicarea globală a legii mai favorabile (apreciată ca fiind vechea reglementare); indicarea temeiului corect (art. 274 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură penală) pentru obligația stabilită în sarcina inculpatului de a suporta cheltuielile avansate de stat.
Apelul este fondat.
Problema aplicării art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală va fi analizată în contextul aplicării legii penale mai favorabile întrucât instituția reglementată de textul de lege menționat este atât o instituție procesuală cât și o instituție de drept material (în acest sens, cu referire la instituția similară reglementată de art. 3201 din Vechiul Cod de procedură penală, s-a pronunțat C. Constituțională în considerentele Deciziei nr. 1483/2011).
Aplicarea legii penale mai favorabile urmează a se realiza global, în conformitate cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, respectiv prin compararea vechii reglementări (în vigoare la data săvârșii faptei) și a noii reglementări (în vigoare începând cu 01.02.2014).
Astfel, potrivit vechii norme de incriminare (art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată) fapta săvârșită de inculpat era pedepsită închisoarea de la 2 la 7 ani).
Cauza de reducere cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii, prevăzută de art. 3201 alin. 7 din Vechiul Cod de procedură penală, nu este aplicabilă inculpatului B. C. G. deoarece solicitarea acestuia de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate a fost formulată tardiv, la data de 22.01.2014 (f. 43 dosar fond), având în vedere că debutul cercetării judecătorești a avut loc în data de 27.11.2013 (f. 38 dosar fond).
Sub aspectul individualizării pedepsei, C. apreciază că o pedeapsă la nivelul minimului special (2 ani închisoare) corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 din Vechiul Cod penal, avându-se în vedere în special lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră adoptată în fața primei instanțe (declarația de la fila 43 dosar fond). Aceleași argumente justifică alegerea suspendării condiționate ca modalitate de individualizare a executării pedepsei principale.
Potrivit actualei norme de incriminare (art. 337 Cod penal) fapta săvârșită de inculpat este pedepsită închisoarea de la 1 la 5 ani.
Cauza de reducere cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii, prevăzută de art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, nu este aplicabilă inculpatului B. C. G. pentru următoarele considerente:
După cum s-a menționat anterior, inculpatul B. C. G. a solicitat să fie judecat în cadrul procedurii simplificate la termenul din data de 22.01.2014. Se constată însă că la data de 27.11.2013 instanța de judecată a pus în discuție cererea de probațiune formulată de procuror (proba testimonială), a admis cererea și a dispus citarea martorilor în vederea audierii. Prin urmare la data de 27.11.2013 instanța de judecată a decis ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii de drept comun. Din interpretarea dispozițiilor în materie ale Noului Cod de procedură penală (art. 374 alin. 4 și 5) rezultă că cererea de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate poate fi formulată cel mai târziu până la propunerea și discutarea mijloacelor de probă. Prin urmare, cererea formulată de inculpat este tardivă și în raport de noile norme de procedură.
Potrivit art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală „ Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
Aparent, ipoteza legală subliniată în paragraful anterior este îndeplinită în speță întrucât cererea inculpatului de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate a fost respinsă prin încheierea din 22.01.2014 (f. 46 dosar fond), iar instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat (f. 43 dosar fond).
O interpretare rațională, care să țină cont și de scopul avut în vedere de legiuitor la adoptarea instituției recunoașterii vinovăției (soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, înlăturându-se procedura comună - îndelungată și costisitoare), conduce însă la o concluzie diametral opusă. În condițiile în care inculpatul ar avea posibilitatea de a beneficia de cauza de reducere indiferent de momentul procesual la care solicită instanței de judecată aplicarea instituției recunoașterii vinovăției (interpretare adoptată, se pare, de prima instanță) s-ar ajunge la situații de neacceptat și care ar exclude însăși rațiunea de a fi a acestei instituții. Spre exemplu: un vast material probatoriu este administrat o perioadă îndelungată de timp (câteva luni sau câțiva ani) iar la epuizarea acestuia inculpatul, cântărind șansele de achitare sau de condamnare, decide să apeleze la această procedură, solicitând instanței (la finalizarea cercetării judecătorești, în dezbateri sau chiar în ultimul cuvânt) să fie judecat „în cadrul procedurii simplificate”. Este evident că o astfel de soluție nu mai poate fi adoptată întrucât tot procesul s-a derulat conform procedurii obișnuite de judecată iar instanța nu se mai poate limita doar la analiza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația vizată de teza a II a din art. 396 alin. 10 Cpp (subliniată anterior) este următoarea: inculpatul a formulat în termen (înainte de propunerea și discutarea probelor) cererea de a fi judecat în cadrul procedurii simplificate și a recunoscut în totalitate acuzațiile din actul de trimitere în judecată, iar instanța (care are posibilitatea să admită sau să respingă cererea – potrivit art. 375 alin. 2 sau 3 Cpp) hotărăște să respingă cererea întrucât apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. După finalizarea cercetării judecătorești în procedura comună instanța stabilește aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat. Într-o atare situație este evidentă lipsa oricărei culpe a inculpatului în ce privește motivul administrării probatoriului în procedura . normal ca acesta să beneficieze de cauza de reducere a pedepsei.
Sub aspectul individualizării pedepsei, C. apreciază că o pedeapsă la nivelul minimului special (1 an închisoare) corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Noul Cod penal, avându-se în vedere în special lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră adoptată în fața primei instanțe (declarația de la fila 43 dosar fond). Aceleași argumente justifică alegerea amânării aplicării pedepsei ca modalitate de individualizare a executării pedepsei principale.
Comparând situația inculpatului în raport de cele două reglementări se observă că Vechiul Cod penal este legea mai favorabilă întrucât chiar dacă implică stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat (2 ani) permite o modalitate de individualizare a executării (suspendarea condiționată) mai favorabilă inculpatului (obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai puține decât în cazul amânării aplicării pedepsei, iar la împlinirea acestui termen condamnatul este reabilitat de drept).
În ce privește ultimul motiv de apel al parchetului (indicarea temeiului corect pentru obligația stabilită de prima instanță în sarcina inculpatului de a suporta cheltuielile avansate de stat), C. îl apreciază fondat, având în vedere că soluția de condamnare pronunțată față de inculpat implică obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în baza art. 274 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2010/14.05.2014 pronunțată de J. Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai în privința inculpatului B. C. G..
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen., îl va condamna pe inculpatul B. C. G. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, îi va aplica inculpatului B. C. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969 din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 va stabili un termen de încercare de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 359 C.proc.pen. din 1968 îi va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate va avea drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei aplicate in prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C. proc. pen. îl va obliga pe inculpatul B. C. G. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 2010/14.05.2014 pronunțată de J. Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai în privința inculpatului B. C. G..
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen., condamnă pe inculpatul B. C. G., fiul lui I. și R., născut la data de 10.06.1978 în Sînnicolau M., jud. T., domiciliat în Villach 9524, Austria, ./5, și loc. Lovrin, nr. 371, jud. T., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii liceale, fără antecedente penale, CNP:_, cercetat în stare de liberate, la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 12 alin. 1 din legea nr. 187/2012, aplică inculpatului B. C. G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969 din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art. 82 C. pen. din 1969 stabilește un termen de încercare de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 359 C.proc.pen. din 1968 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate va avea drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecință executarea în întregime a pedepsei aplicate in prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C. proc. pen. obligă inculpatul B. C. G. la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.09.2014.
Președinte, Judecător,
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I.
Tehnored. A.S./29.09.2014/2ex
Prima instanța: L. D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 440/2014. Curtea... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
