Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 867/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 867/A
Ședința publică din 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se afla judecarea apelului declarat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 674 din 04 august 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 24 septembrie 2014, când instanța a stabilit termen de pronunțare la data de 8 octombrie 2014 când a amânat pronunțarea pentru data prezentei.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.674 din 4august 2014 pronunțată în dosarul nr._ T. A. în baza art. 469 alin. 4 coroborat cu art. 466 Cod Procedură Penală, a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul C. G., fiul lui G. și M., născut la 04.05.1971, CNP_, deținut în P. A., în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 513 din 13.12.2006 a Tribunalului A., în dosar nr. 3653/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 61/A/14.03.2007 a Curții de A. Timișoara.
În baza art. 275 alin. din Cod procedură penală a obligat condamnatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuielile judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin cererea înregistratăla data de 30.09.2013, condamnatul C. G., deținut în P. A., prin apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar a formulat cerere de rejudecare după extrădare în două dosare penale ale Tribunalului A., respectiv dosarul penal nr. 657/2006 și dosarul nr. 3653/2006.
În motivarea cererii condamnatul arată că a lipsit atât la urmărirea penală cât și la judecata în fond, fiind plecat din țară.
Prin sentința penală nr. 28/28.01.2014 a Tribunalului A., în baza art. 522 ind. 1 Cod procedură penală, s-a respins cererea de rejudecare formulată de condamnat.
Prin decizia penală nr. 310/A din 9.04.2014 a Curții de A. Timișoara, s-a admis apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii judecătorești mai sus menționate, s-a desființat sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la T. A.. În considerentele deciziei de casare s-a reținut că judecătorul fondului nu a examinat dacă în cauză este incidentă prevăzută de art. 522 ind. 1 Cod procedură penală 1968 ( art. 466, art. 467 Cod procedură penală), procedură instituită în scopul garantării exercitării dreptului la un proces echitabil, în principal a dreptului la apărare, al inculpaților care au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunțată în cauză.
În rejudecarea cauzei, în conformitate cu considerentele deciziei de casare, în urma disjungerii celor două dosare penale în care se solicită redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, în conformitate cu art. 466 Cod procedură penală, instanța din analiza actelor și lucrărilor dosarului a reținut că prin sentința penală nr. 513 din 13.12.2006 pronunțată în dosar nr. 3653/2006 a Tribunalului A., a fost aplicată condamnatului următoarele pedepse: 3 ani închisoare pentru art. 189 alin. 1 Cod penal; 5 ani închisoare pentru art. 211 alin.2 lit. c teza I Cod penal; 1 an și 6 luni închisoare pentru art. 78 pct. 1 din OUG nr. 195/2002.
Au fost contopite pedepsele mai sus aplicate condamnatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim de detenție, fără aplicarea vreunui spor.
Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin respingerea apelului în conformitate cu decizia penală nr. 61/A/14.03.2007 a Curții de A. Timișoara și prin respingerea recursului în conformitate cu decizia penală nr. 3313 din 20.06.2007, al ICCJ București.
Tot împotriva acestei hotărâri judecătorești, ulterior prinderii și extrădării sale din Marea Britanie, în data de 27.08.2013 condamnatul a formulat apel peste termen. Prin decizia penală nr. 193/A /9.10.2013 a Curții de A. Timișoara s-a luat act de retragerea acestui apel.
Cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsa condamnate formulată de condamnatul C. G. ,a fost analizată de către prima instanță în contextul prevederilor art. 466 - 470 Cod procedură penală, deoarece pe de o parte, normele procedural penale sunt de imediată a aplicare iar pe de altă parte s-a observat din examinarea prevederilor legale în vigoare la această dată că au fost legiferate aspectele rezultate din practica judiciară a rejudecării cauzelor în baza art. 522 ind. 1 din vechiul Cod procedură penală.
Astfel, raportat la starea de fapt reținută instanță de fond aconstatat că cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnat la data de 30.09.1013 nu este admisibilă în principiu. Aceasta pentru că în speță s-a constatat că condamnatul a avut posibilitatea să își formuleze în mod nemijlocit apărarea în fața primei instanțe, fiind reprezentat pe tot parcursul procesului penal de către un apărător ales care a și pus concluzii cu ocazia dezbaterii cauzei, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 06.12.2006. Deși, condamnatul a fost condamnat în lipsă, însă aceasta s-a datorat sustragerii de către el de la judecarea cauzei, această atitudine procesuală adoptată de condamnat neputând fi considerată justificată în condițiile art. 466 alin. 2 Cod procedură penală. Prima instanță a mai reținut că procedura de rejudecare a cauzei are scopul de a permite inculpaților care nu au avut cunoștință de procesul penal derulat împotriva lor să-și exercite dreptul la apărare și nu scopul de a prelungi procesul penal pentru acei inculpați care cu bună știință s-au sustras de la judecată, de remarcat fiind că în speță condamnatului fiindu-i aplicată printr-o altă hotărâre judecătorească de condamnare în data de 23 mai 2006 o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, acesta părăsind țara pentru a se sustrage de la executarea acestei pedepse, fiind evident că nu putea fi prezent la primul termen de judecată în dosarul nr. 3653/2006, care a avut loc la data de 24 mai 2006.
În consecință, apreciind neîndeplinite condițiile prev. de art. 466 Cod penal, tribunalul în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, prima instanță a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul C. G., în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 513 din 13.12.2006 a Tribunalului A., în dosar nr. 3653/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 61/A/14.03.2007 a Curții de A. Timișoara.
În baza art. 275 alin. din Cod procedură penală a obligat condamnatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuielile judiciare
Împotriva acestora a declarat apel inculpatul C. G..
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 417 alin.2 C.pr.pen., instanța de apel apreciază că sentința penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.
Potrivit art. 466 alin.2 C. proc. pen., referindu-se la posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, stipulează că se consideră „ judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial de aceasta, respectiv deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
În interpretarea textului de lege menționat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, și anume garantarea dreptului persoanei la un proces echitabil, cu respectarea, în principal, a dreptului său la apărare. Dreptul persoanei judecate în lipsă de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat nu numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor, ci și când rezultă că a avut cunoștință, în alt mod, despre desfășurarea judecății. Interpretarea menționată este sprijinită și de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze teza finală a alineatului 2 confirmând criteriile pentru admisibilitatea cererii de redeschidere enunțate anterior. Astfel, în art. 466 alin. (2) din Cod se prevede că „este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care: a) nu a avut cunoștință de proces; b) deși a avut cunoștință de proces în orice mod, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.”
Caracterul conform cu cerințele impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale al unei judecăți desfășurate în lipsa inculpatului, în condițiile în care acesta a renunțat la dreptul de a se prezenta la judecată, a fost deja constatat de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum Mihaies împotriva Franței (decizia din 25 mai 1998), Poitrimol împotriva Franței (hotărârea din 23 noiembrie 1993), Colozza împotriva Italiei (hotărârea din 12 februarie 1985).
Posibilitatea soluționării cauzei în lipsa inculpatului este recunoscută și prin Rezoluția nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la judecata inițială este datorată unor cauze independente de voința sa și că nu a avut posibilitatea de a înștiința instanța. Prin urmare, nici reglementările internaționale și nici cele interne nu impun de plano admiterea unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, impunându-se verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată. A interpreta altfel dispozițiile legale, ar însemna a recompensa sustragerea de la soluționarea cauzei și a da posibilitatea condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.
Impunerea unor condiții la îndeplinirea cărora cererea de redeschidere a procesului penal să poată fi primită este în măsură să asigure stabilitatea raporturilor juridice, având în vedere că este afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale pronunțate prin posibilitatea conferită inculpaților condamnați în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal, în condițiile art.466 și următoarele C.pr.pen.
Actele aflate în dosarul de urmărire penală demonstrează faptul că apelantul avea cunoștință despre procedurile derulate împotriva sa și a ales să se sustragă judecății, neputând să își invoce propria atitudine. Condamnatul a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal în care a fost pronunțată sentința penală nr. 513 din 13.12.2006 a Tribunalului A., în dosar nr. 3653/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 61/A/14.03.2007 a Curții de A. Timișoara, de către un apărător ales care a și pus concluzii cu ocazia dezbaterii cauzei, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 06.12.2006.
De asemenea, împotriva sentinței penale nr. 513 din 13.12.2006 a Tribunalului A. acestei hotărâri judecătorești, condamnatul a formulat apel peste termen apel ulterior extrădării sale din Marea Britanie, în data de 27.08.2013 . Prin decizia penală nr. 193/A /9.10.2013 a Curții de A. Timișoara s-a luat act de retragerea acestui.
Or, potrivit art. 466 alin. (2) teza finală, nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul C. G. împotriva sentinței penale nr. 674 din 04.08.2014, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obligapetentul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
De asemenea, va dispune plata sumei de 200 lei fin fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată C. G. împotriva sentinței penale nr. 674 din 04.08.2014, pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Dispune virarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.10.2014
Președinte,Judecător,
F. M. C. FlorențaFlorentina P.
Grefier,
A. I. C.
Red.F.F/20.11.2014.
Tehnored. A.C/24.10.2014
Nr. Ex.
Jud. Fond. C. V. L.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
