Furt. Art.228 NCP. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1017/A
Ședința publică din 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr. 2129/17.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant G. Ș., în stare de arest, asistat de avocat din oficiu S. A., reprezentată partea civilă intimată S. F. SRL de avocat C. D..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat S. A., solicită în baza art. 421 Cpp, admiterea apelului și în rejudecare, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere disp.art. 374 Cpp.
Apărătorul părții civile intimate, avocat C. D., lasă la aprecierea instanței cu privire la latura penală a cauzei.
Procurorul solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Inculpatul apelant G. Ș., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., emis în dosar nr.7546/P/2013 la data de 09.05.2014, înregistrat la această instanță la data de 19.05.2014 a fost trimis în judecată inculpatul G. Ș., arestat în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 al.1 Cod penal 1969, 209 al.1 lit.g, i Cod penal 1969 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal 1969, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal 1969.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 13/14.11.2013, pe timp de noapte, după ce a forțat ușa de la . părții vătămate S.C.M. F. S.R.L., situată în mun.A., ., .-4, inculpatul G. Ș. a sustras din interiorul acesteia suma 160 de lei. De asemenea, la data de 14/15.11.2013, pe timp de noapte, după ce a forțat ușa de la . părții vătămate S.C.M. F. S.R.L., inculpatul G. Ș. a pătruns în interiorul acesteia dar nu a reușit să sustragă vreun bun.
Din declarațiile inculpatului, s-a reținut că la data de 13/14.11.2013, inculpatul s-a deplasat pe . din mun.A.. Ajungând în fața frizeriei aparținând părții vătămate S.C.M. F. S.R.L., inculpatul a luat hotărârea a sustrage obiecte din interiorul acesteia. Ca urmare, după ce, prin forțare, a deschis ușa de la intrare, inculpatul G. Ș. a pătruns în interiorul frizeriei de unde, dintr-un dulap, a sustras suma de 160 de lei din încasările unității. Inculpatul arată că a cheltuit suma de bani sustrasă pentru a-și cumpăra mâncare, băutură și țigări. A doua zi, în noapte de 14/15.11.2013, folosind aceeași modalitate, inculpatul G. Ș. a pătruns în interiorul acesteia dar nu a reușit să sustragă vreun bun, așa cum rezultă și din declarația inculpatului.
S-a considerat că declarațiile inculpatului se coroborează și cu procesele-verbale de cercetare la fata locului și planșa fotografică și de asemenea, așa cum rezultă din declarația reprezentantului persoanei vătămate și din copia înscrisului depus la dosar prejudiciul creat prin comiterea faptei este de 160 de lei.
Prin sentința penală nr. 2129 din 17.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1, art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul G. Ș., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă post-executorie.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, inculpatului i-a fot interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.
S-a constatat că partea civilă S.C.M. „F.” S.R.L. A., cu sediul în mun. A., ., .-4, jud. A. a renunțat la constituirea de parte civilă în procesul penal.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal, s-a dispus confiscarea în folosul statului sumei de 160 (unasutășaizecilei) lei obținută de inculpat prin săvârșirea faptei.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. A. a reținut aceeași stare de fapt descrisă și în rechizitoriu, precum și faptul că la termenul de judecată din data de 17 septembrie 2014 inculpatul G. Ș. s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și și le-a însușit.
Prima instanță a apreciat că vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile reprezentantului persoanei vătămate de la fila 34 dosar urmărire penală, procesele-verbale de cercetare la fața locului de la filele 7-8, 27-28 dosar urmărire penală, coroborate cu procesul-verbal de reconstituire de la fila 15 dosar urmărire penală, precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată.
Instanța de fond a reținut de asemenea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, prezenta infracțiune fiind săvârșită în situația recidivei mari postexecutorii prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal față de pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 905/08.04.2009 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 26 aprilie 2011, cu un rest neexecutat de 467 zile închisoare.
De asemenea s-a constatat că partea civilă S.C.M. „F.” S.R.L. A., cu sediul în mun. A., ., .-4, jud. A. a renunțat la constituirea de parte civilă în procesul penal, după cum rezultă din înscrisul de la fila 16 dosar.
În drept, prima instanță a reținut că fapta săvârșită de inculpatul G. Ș. de sustrage în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, în noaptea de 13/14 noiembrie 2013 și în noaptea de 14/15 noiembrie 2013, prin escaladare, din frizeria persoanei vătămate, suma de 160 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1, art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
La aprecierea legii penale mai favorabile în situația de față a unui concurs de legi penale, au fost avute în vedere că limitele de pedeapsă prevăzute art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, sunt inferioare celor prevăzute pentru infracțiunile corespondente din legea veche. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că noua lege penală este mai favorabilă în cazul inculpatului chiar și în condițiile sancționării mai aspre a stării de recidivă.
La individualizarea sancțiunilor ce au fost aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța de fond a avut astfel în vedere în favoarea inculpatului, atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor de urmărire penală și a instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa, dar de asemenea în defavoarea sa și împrejurarea că acesta este cunoscut cu numeroase antecedente penale care atrag starea de recidivă. Inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, fiind relativ recent liberat condiționat, însă scopul special al pedepsei de reeducare, prevenire și îndreptare nu a fost atins în cazul inculpatului.
Prin urmare, J. A. a apreciat că pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă post-executorie, prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 1, art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este de natură a realiza scopul pedepsei.
S-a aplicat totodată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale, apreciind că inculpatul nu mai poate oferi garanțiile de onestitate și corectitudine asociate cu o funcție electivă publică sau care implică exercițiul autorității de stat.
Ca urmare a aplicării pedepsei complementare sus-menționate, instanța de fond a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 Cod penal referitoare la aplicarea și a pedepsei accesorii, astfel încât, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, inculpatului îi va fi interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal.
În latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că persoana vătămată S.C.M. „F.” S.R.L. A., cu sediul în mun. A., ., .-4, jud. A. a renunțat la constituirea de parte civilă în procesul penal și prin urmare, a dispus confiscarea în folosul statului sumei de 160 (unasutășaizecilei) lei obținută de inculpat prin săvârșirea faptei.
Deoarece în cauză inculpatul a fost condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea judecății, cele ocazionate de desfășurarea urmăririi penale, precum și dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 21/17.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. Ș. solicitând reducerea pedepsei.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de J. A. corespunde realității și este stabilită prin evaluarea temeinică și legală a probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe însușite de inculpat care a înțeles să solicite aplicarea procedurii recunoașterii simplificate - fila 18 dosar fond.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legii penal mai favorabile și a stabilit că noul cod penal care prevede limite mai reduse a pedepsei pentru faptele reținute în sarcina inculpatului se impune a fi incident în cauză.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei se constată că, acestea reflectă gradul de pericol social al faptelor și al persoanei inculpatului. Astfel, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate atât de prevederile art. 72 C.pen. din 1969- în vigoare la data săvârșirii faptei de către inculpat-, cât și de art. 74 alin. 1 C.p. actual. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea continuată a fost corect individualizată, fiind în măsură să asigure atingerea scopului de reeducare a inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În procesul de individualizare a pedepselor se reține că inculpatul are antecedente penale, faptele fiind comise în stare de recidivă postexecutorie, prin sentința penală nr. 11/13.01.2009 pronunțată de J. A. fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea aceluiași gen de fapte, după ce și anterior fusese condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie- fila 39 dosar urmărire penală. Aceste aspecte permit concluzia că infracțiunea din prezenta cauză nu reprezintă o conduită izolată, ci una cu caracter constant, inculpatul fiind un pericol pentru societate și ignorând complet măsurile dispuse față de el de organele judiciare. Pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată de prima instanță este justificată de pericolul social al faptelor comise și de persoana inculpatului, neimpunându-se reducerea acesteia întrucât este în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de legiuitor redus cu 1/3 ca efect al procedurii prevăzute de art. 396 alin. 10 C.p.p. și nu există elemente care să fie valorificate drept circumstanțe atenuante.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr. 2129/17.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. Ș. împotriva sentinței penale nr. 2129/17.09.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-A.N.-28.11.2014
Tehnored- .C.U.- 03.12.2014
Prima inst. jud. L. B. –J. A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 333/2015. Curtea de... → |
|---|
