Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 1078/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-12-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 1078/A
Ședința din camera de consiliu din 15.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
JUDECĂTOR: D. V.
GREFIER: V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. V. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii părți civile B. M. și B. G., împotriva deciziei penale nr. 733/A din 18.09.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .
Procedura fără participarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în temeiul art. 431 alin.1 C.p.p.p. pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Procurorul pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de părțile civile B. M. și B. G., nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 426 C.p.p.
C.,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin, decizia penală nr. 733/A din 18.09.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. a respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria O. și părțile civile B. M., P. T., Căcău F. împotriva sentinței penale nr. 31 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a obligat pe fiecare parte civilă apelantă, respectiv B. M., P. T., Căcău F. la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
A dispus plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b), teza a doua, C. proc. pen. și la art. 47 din C. pen. din 1968, incident în cauză, urmare a aplic. disp. art 5 Cod penal, a fost achitată inculpata B. L.- GIULIA, fără antecedente penale, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. 1 și 3 C. pen.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. G..
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă B. M..
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Cacau F..
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă P. T..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria O. la data de 27.08.2012, în dosarul nr.1197/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei B. L. GIULIA, pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” prev. de art. 178 al. 1,2 și 5 Cod penal.
S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data de 15.11.2010 orele 17,44 învinuita B. L. Giulia, în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare_ pe . O., a manevrat autoturismul în mod neglijent și fără a respecta regulile de circulație care reglementau această activitate, a surprins și accidentat mortal victimele B. D. și P. P., care au decedat în urma leziunilor traumatice suferite.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: au fost ascultați martorii: B. A., Raduca M. D.,Cocias G., Cocias P. F.; a fost efectuată o cercetare la fața locului; au fost solicitate datele meteorologice din ziua producerii accidentului; s-au luat declarații părților vătămate; a fost ascultată inculpata; a fost efectuată o expertiză criminalistică; a fost efectuat raport de autopsie medico-legală; buletin de analiză toxicologică –cadavre; raport medico-legal de necropsie; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie privind inculpata.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O. sub nr._, în cauză fiind începută cercetarea judecătorească înainte de . noului Cod de Procedura Penală.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință a actului de sesizare ala instanței, instanța a întrebat pe inculpată dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 3201 Cod Pr. Penală, iar în urma răspunsului negativ al acesteia, a procedat la audierea inculpatei, în conformitate cu dispozițiile art. 323 C. Proc. P..
Totodată, au fost audiați martorii Raduca M. D., Cocias G., B. A., Cocias P. F., F. D., S. A., H. N., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat inculpatului proba cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul probei fiind depuse la dosarul cauzei, caracterizarea de la locul de muncă al inculpatei.
A fost solicitat cazierul judiciar al inculpatei.
Au fost depuse la dosar contractele de tranzacție încheiate de către părțile civile cu ..A.
S-a efectuat o cercetare la fața locului în data de 15.11.2013, la orele 17,30.
Au fost depuse la dosar concluzii scrise de către apărătorul inculpatei și de către partea vătămată Cacau F..
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 15,11.2010, în jurul orelor 17,44, inculpata B. L. Giulia a condus pe . O., din direcția Anina - Centrul civic, autoturismul proprietate personală marca Renault cu numărul de înmatriculare_, venind de pe . fusese în vizită la părinții săi. Aceasta era însoțită de fiul ei minor în vârstă de 6 luni (la acea dată) care ocupa locul din dreapta față, pe un scaun special destinat.
Pe aceeași stradă și din aceeași direcție a circulat și un vehicul cu tracțiune animală, încărcat cu circa 1.2 metri cubi de material lemnos, aparținând victimei B. D., care l-a condus pe drumul public, fiind însoțit de fiul concubinei sale, victima P. P., cei doi nepurtând pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent - reflectorizante.
La momentul producerii accidentului, vehicul cu tracțiune animală, aparținând victimei B. D., staționa pe carosabil, pe un sector de drum marcat cu linie simplă continuă, in fata magazinului aparținând ., in dreptul unui stâlp de iluminat public care in acel moment nu funcționa, vehiculul fiind orientat cu fața spre direcția Centru Civic, la o distanță laterală de 1,60 m (roata din stânga față) respectiv de 1.34 m (roata din stânga spate), față de axul drumului (linia mediană simplă continuă).
Vehiculul cu tracțiune animală pe patru roți avea scheletul din fier și era tras de două cabaline.
Acest vehicul nu era înregistrat în circulație și nu avea montat nici un fel de dispozitiv sau element de iluminare ori semnalizare.
Victimele B. D. și P. P. au coborât din vehiculul cu tracțiune animală și se aflau pe partea carosabilă a sectorului de drum marcat cu linie simplă continuă.
Inculpata B. L. Giulia, rulând pe acest sector de drum care coboară spre Centrul Civic al orașului O., cu o viteză legală de maxim 43,52 km/oră, observând la o distanță de maxim 15 metri prezența căruței pe carosabil și apreciind în mod corect că în cazul frânarii nu va reuși să evite impactul cu căruța, a efectuat o manevră de evitare a acesteia, sens în care a pătruns parțial pe sensul opus de mers, spre stânga și în momentul în care se afla în dreptul căruței, a acroșat, succesiv, cu partea frontală dreapta și partea laterală dreapta victimele B. D. și P. P., care se aflau pe drumul public, proiectându-le pe carosabil, după care a frânat și s-a oprit pe sensul de mers Centru Civic-Anina, după o distanță de 16, 40 m, paralel cu axul drumului, cu fața către centrul civic.
Victima B. D. a fost proiectată pe axul drumului, iar victima P. P. a fost proiectată în fața căruței, ambii suferind leziuni grave care ulterior le-au provocat decesul .
B. D. a decedat în aceeași dată la Spitalul O. iar P. P. a decedat la data de 27.11.2010 la Spitalul Județean de Urgență Timișoara.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă mai sus, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile martorului ocular Raduca M. D., Cocias G., B. A., Cocias P. F., F. D., S. A., H. N., constatările din expertiza criminalistică nr 9 /24.01.2011, constatările din expertiza tehnică judiciară auto efectuată de către ing. R. T., propriile constatări din momentul efectuării cercetării la fața locului desfășurată la data de 15.11.2013, la orele 17,30, urmare a recomandărilor cuprinse în răspunsul expertului R. T. de la fila 83 dosar de urmărire penala si consemnate la filele 337-338, 362-373.
Au fost avute în vedere și probele administrate în faza de urmărire penală și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului, datele meteorologice din ziua producerii accidentului, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatei, raportul de autopsie medico-legală, buletin de analiză toxicologică –cadavre, raport medico-legal de necropsie, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie privind inculpata. Determinante în reținerea celor de mai sus au fost cele declarate de către martorul ocular Raduca M. D., care a precizat următoarele aspecte: la momentul producerii accidentului nu era vizibilitate; inculpata rula în fața sa la o distanță de 40-50 de metri și a părăsit banda de mers fără a face o manevră rapidă; deși se afla în spatele autoturismului condus de inculpată, martorul nu și-a dat seama că s-a produs un accident de circulație și nu a văzut ce intenționa să depășească inculpata; nici martorul nu a reușit sa vadă căruța în lumina farurilor, observând-o abia în momentul în care, după ce a coborât din autoturism, s-a deplasat la prima victimă. S-a mai arătat că incidentul s-a produs in jurul orei 17,30.
Cele mai sus reținute și declarate de către martorul ocular Raduca M. D., se coroborează cu cele declarate de către martorul Cocias G., care a arătat că la momentul producerii accidentului rutier, afară era „întuneric beznă”. Astfel martorul a precizat că era ora 17,45 și că de la locul unde se afla imobilul său până la locul accidentului era o distanță de 10-15 metri și nu a putut să vadă ce se întâmplase. Același martor a mai arătat că abia când s-a apropiat la aproximativ 3 metri, a reușit să vadă ce s-a întâmplat.
În același sens sunt și declarațiile martorilor B. A., Cocias P. F., F. D..
Cât privește declarațiile martorilor S. A. și H. N., instanța a reținut că aspectele declarate de aceștia referitoare la faptul că la orele când partea vătămata B. M. a aflat despre accident, afară era o vizibilitate naturală pe o distanță de 20 de metri, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, împrejurare față de care instanța le-a înlăturat.
Aspectele referitoare la vizibilitatea din momentul producerii accidentului, astfel cum au fost reținute mai sus, se coroborează și cu datele meteorologice din ziua producerii accidentului, potrivit cărora în data de 15.11.2010, a fost lumină naturală până la ora 18.
Aspectele referitoare la vizibilitatea de la locul producerii accidentului au fost constatate și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului, desfășurată la data de 15.11.2013, la orele 17,30, urmare a recomandărilor cuprinse în răspunsul expertului R. T. de la fila 83 dosar de urmărire penală și consemnate la filele 337-338, 362-373.
Astfel, cele constatate la fata locului s-au realizat la aceeași oră și în aceeași zi și lună cu momentul producerii accidentului rutier în cauză, fiind încheiat în acest sens un proces verbal privitor la constatările instanței urmare a deplasării în teren. Astfel, s-a reținut că la momentul cercetării la fața locului, stâlpul de la iluminatul public din locul producerii accidentului funcționa. Au fost efectuate de către tehnicianul criminalist ce a participat la cercetarea la fața locului planșe foto pentru a surprinde vizibilitatea de la momentul cercetării la fața locului, ce se desfășura la aceeași oră și zi cu momentul accidentului rutier din 15.11.2010.
Sunt edificatoare în acest sens planșele foto 1-10 depuse la filele 364-368 dosar, și care evidențiază aspecte cu sectorul de drum –. O., unde s-a produs accidentul rutier -, planșe efectuate în condițiile în care, iluminatul public era în stare de funcționare, deși la momentul producerii accidentului, la locul accidentului respectivul stâlp de iluminat public nu funcționa.
Pentru a surprinde vizibilitatea în condițiile nefuncționării unui bec de la stâlpii pe care este amplasat iluminatul public, au fost efectuate fotografii la o distanță de 30 de metri de stâlpul de iluminat public de la locul accidentului, și anume intersecția srt M. V. cu . imobilului cu nr 81, planșele foto ce surprind cele constatate fiind cele cu numărul 15 și 16 de la fila 371 dosar, constatările confirmând susținerile martorilor sus amintiți, Raduca M. D. și Cocias G., referitoare la lipsa vizibilității la momentul accidentului.
Determinantă la formarea concluziei instanței în sensul mai sus arătat, sunt constatările din expertiza tehnică judiciară auto efectuată de e ing R. T., prin care se stabilește viteza cu care rula la momentul accidentului autoturismul marca Renault condus de inculpata B. L. Giulia, viteză care este indicată ca fiind de maxim 43,52 km/oră, sub limita legală admisă pe tronsonul de drum pe care a avut loc accidentul.
Esențiale pentru stabilirea situației de fapt reținute de instanță sunt, de asemenea, cele reținute în expertiza tehnică judiciară auto efectuată de ing R. T. astfel: pct. 6.5. Astfel, calculând viteza cu care ar fi trebuit să circule inculpata pentru a putea evita impactul cu căruța ce staționa pe carosabilul drumului public, se indica o viteză maximă de 30 de km/oră; pct. 6.7 – urmare a verificărilor autoturismului condus de către inculpată s-a constatat că sistemul de frânare, direcție semnalizare și iluminare funcționau corespunzător; pct. 6.9 – urmare a faptului că mărimea câmpului de vizibilitate dată de lumina farurilor pentru faza de întâlnire cu care rula inculpata, este de 12-15 metri și a întunericului din momentul producerii accidentului, inculpata nu a observat căruța decât la împlinirea acestei distanțe, deci foarte târziu, fapt care a dus la efectuarea de inculpată a unei manevre de evitare cu intenția de a evita coliziunea, prin urmare nu a existat o depășire voluntară a căruței, aspect declarat și de inculpată, care a arătat că a fost surprinsă de apariția căruței, pe care a încercat să o evite; pct. 6.10- inculpata nu putea să vadă victimele în momentul premergător accidentului, ci doar după ce au intrat în câmpul vizual al farurilor. La toate aceste constatări ale expertului se adaugă împrejurarea că vehiculul cu tracțiune animală, aparținând victimei B. D., vehicul neînregistrat în circulație, nu avea montat nici un fel de dispozitiv sau element de iluminare ori semnalizare, iar niciuna dintre cele două victime nu purta pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante; pct. 6.16- inculpata a avut două posibilități de evitare a accidentului, prima de a frâna, însă spațiul de frânare era prea mic și de aceea a fost efectuată manevra de evitare a căruței, ceea ce a condus la lovirea victimelor; pct. 6.17- inculpata nu a efectuat o manevră de depășire ci a acționat instinctiv, virând stânga, pentru a evita coliziunea cu căruța staționată pe partea carosabilă; pct. 6.18- dacă inculpata ar fi frânat, fără a efectua manevra de viraj, ar fi intrat în coliziune cu căruța; pct. 6.19- nu a existat pierdere de tracțiune și derapare.
În concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto efectuată de ing. R. T., s-a reținut că accidentul rutier a avut ca principale cauze:- circulația pe timp de noapte; vizibilitatea redusă; staționarea pe carosabil a căruței, în loc nepermis, fără semnalizare optică; staționarea pe carosabil a celor două victime; viteza de deplasare a autoturismului - 43,52 km/oră.
S-a mai reținut de expert că victimele au avut posibilitatea evitării accidentului, iar inculpata nu a avut posibilitatea evitării accidentului.
Potrivit buletinului de analiza toxicologica –alcoolemie, nr 207/19.11.2010, alcoolemia inculpatei la momentul producerii accidentului rutier era zero.
În drept, fapta inculpatei B. L. Giulia, astfel cum a fost reținută de prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin 2,3 C. pen., urmare a aplicațiunii dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă, prevăzute de art. 5 din noul Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunea de ucidere din culpă, fiind mai mici.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 192 alin 2,3 Cod penal, instanța a reținut că elementul material a constat din acțiunea de ucidere din culpă, săvârșită de inculpată, a celor doua victime, B. D. și P. P., urmare a acroșării lor de pe carosabil, de autoturismul condus de inculpată. În acest caz, nu avem o infracțiune violentă, premeditată sau prin cruzimi, ci o conduită greșită a autorului într-o situație periculoasă (conducerea unui autovehicul).
Acțiunea inculpatei, care în data de 15,11.2010, în jurul orelor 17,44, conducând pe . O., din direcția Anina - Centrul civic, autoturismul proprietate personală marca Renault cu numărul de înmatriculare_, și observând la o distanță de maxim 15 metri, prezența unui vehicul cu tracțiune animală, aparținând victimei B. D., a efectuat o manevră de evitare a acestuia, sens în care pătruns parțial pe sensul opus de mers, spre stânga și în momentul în care se afla în dreptul căruței, a acroșat, succesiv, cu partea frontală dreapta și partea laterală dreapta victimele B. D. și P. P., aflate pe carosabil, cauzându-le ambelor victime leziuni grave, care ulterior le-au provocat decesul, realizează elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul vieții persoanei, valoare socială ocrotită penalmente.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din aceea că urmare a leziunilor grave suferite, astfel cum au fost constatate prin raportul de autopsie medico-legala nr. 279/A3/16.11.2010, buletin de analiză toxicologică –cadavre NR 183/18.11.2010, raport medico-legal de necropsie NR 536 A/10.01.2011, victima B. D. a decedat în aceeași dată la Spitalul O. iar victima P. P. a decedat la data de 27.11.2010 la Spitalul Județean de Urgență Timișoara.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata B. L. Giulia a acționat fără vinovăție, întrucât inculpata a respectat regulile de circulație pe drumurile publice edictate în vederea evitării oricărui pericol și deși avea pregătirea și experiența necesară, nu putea și nu trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, și anume producerea unui accident de circulație, fiind îndeplinită condiția imprevizibilității absolute a împrejurărilor care au determinat producerea rezultatului.
Potrivit art. 47 C.pen. din anul 1968, aplicabil în cauză prin raportare la disp. art. 5 Cod penal și a modalității de aplicare, pe instituții autonome, a legii penale mai favorabile, pentru considerentul că în vechea reglementare penală cazul fortuit este o împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei, în timp ce noul Cod penal, reglementează la art. 31, cazul fortuit ca o cauză de neimputabilitate, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzute.
Prima instanță a reținut ca fiind legislație relevantă în cauză: art. 143, art. 120, art. 165, art. 166, art. 167. art. 17 din Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:
Analiza materialului probator administrat în cauză a susținut concluzia de nevinovăție a inculpatei B. L. Giulia, pe cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei care este cazul fortuit și impune soluția de achitare .
Astfel, în condițiile în care în zona în care a avut loc accidentul rutier este un sector de drum marcat cu linie continuă, sector de drum pe care potrivit disp. art.142, coroborat cu disp. art. 143 și art. 120 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, este interzisă oprirea sau staționarea oricărui vehicul, în condițiile în care inculpata a circulat pe acest sector de drum cu o viteză sub limita legală, și anume 43,52 km/oră, au intervenit următoarele împrejurări: împrejurarea că vehicul cu tracțiune animală, aparținând victimei B. D., staționa, după lăsarea întunericului, ilegal pe carosabil, pe un sector marcat cu linie continuă, fără a avea montat nici un fel de dispozitiv sau element de iluminare ori semnalizare astfel cum prevăd disp. art. 17 și art. 165 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002; împrejurarea că victimele B. D. și P. P., în calitate de pietoni, se aflau pe partea carosabilă, deși în zonă nu existau indicatoare sau marcaje pentru trecerea pietonilor, și victimele - în calitate de pieton - erau obligate să se angajeze în traversare numai după ce se asigurau că nu există nici un pericol, astfel cum prevăd disp. art. 167 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002; împrejurarea că, cele două victime B. D. și P. P., nu purtau pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante, astfel cum era obligatoriu potrivit disp. art. 166 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, constituie elemente de imprevizibilitate specifice instituției prevăzute de art. 47 C. pen.
Astfel, analizând interacțiunea inculpatei cu elementele de imprevizibilitate, în ordinea în care au intervenit, s-au reținut următoarele: referitor la primul element de imprevizibilitate ce intervine în evenimentul produs și anume prezența pe carosabil, după lăsarea întunericului, pe un sector de drum marcat cu linie continuă a vehiculului cu tracțiune animală, aparținând victimei B. D. care staționa contrar disp. art. 165 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pe carosabil și fără a avea montat nici un fel de dispozitiv sau element de iluminare ori semnalizare astfel cum prevăd disp. art. 17 din Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, inculpata, care se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu o viteză de 43,52 km/oră, la confruntarea cu această situație, surprinsă de apariția pe drumul public a vehiculului cu tracțiune animală nesemnalizat, a reușit să îl evite, dovadă că modul în care circula era perfect adaptat condițiilor de trafic, reușind să evite impactul cu căruța; referitor la celelalte două elemente de imprevizibilitate, inculpata deși a reușit să evite impactul cu vehiculul cu tracțiune animală nesemnalizat și care staționa ilegal pe partea carosabilă a drumului marcat cu linie continuă, efectuând o manevră de evitare prin schimbarea direcției de mers spre stânga, a fost surprinsă de următoarele doua situații reținute mai sus și care constituie elemente de imprevizibilitate specifice instituției prevăzute de art. 47 C. pen.
Astfel, urmare a virării spre stânga în vederea evitării coliziunii cu căruța, inculpata, aflată în această situație urmare a culpei posesorului vehiculul cu tracțiune animală nesemnalizat-victima B. D., a interacționat cu cel de-al doilea caz de forță majoră constând în prezența cu totul surprinzătoare, în plin trafic a celor două victime, situație limită, pe care inculpata nu a mai reușit să o evite.
Imprevizibilitatea elementelor mai sus reținute a fost confirmată și de martorul ocular Raduca M. D., conducătorul auto ce se deplasa în spatele autoturismului condus de inculpată și care a declarat că nu a reușit să vadă căruța la lumina farurilor, decât în momentul în care, după ce a coborât din autoturism, s-a deplasat spre cele doua victime ce se aflau, accidentate, pe carosabil, cât și de martorul Cocias G..
Instanța a apreciat că nu se poate manifesta un exces în aprecierea răspunderii calificate a inculpatei- conducător auto și nu se poate merge până la acceptarea unei răspunderi aproape obiective cu ignorarea factorilor cauzali care intervin, ca și în speță, constând în atitudinea cu totul imprudentă, absolut imprevizibilă a victimelor. A interpreta altfel, înseamnă a ajunge la concluzii inacceptabile, care depășesc sfera cauzelor și condițiilor care pot fundamenta o răspundere penală.
Față de aceste considerente, instanța de fond a achitat-o pe inculpata B. L.- GIULIA, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin 1 și 3 C. pen.
În cauză, anterior citirii în extras de către grefierul de ședință a actului prin care s-a dispus începerea judecății, și anume în faza de urmărire penală, astfel cum s-a constatat și prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța, părțile vătămate: B. G. și B. M., părinții victimei B. D., reprezentate prin sora acestuia, numita B. M., au declarat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva învinuitei B. L. Giulia cu suma de 500. 000 euro daune morale pentru pierderea fiului lor decedat; Căcău F., în calitate de mamă a victimei P. P. și fostă concubină a lui B. D., a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva învinuitei B. L. Giulia cu suma de 300. 000 euro daune morale pentru pierderea fiului său și a concubinului său cu care a conviețuit timp de 15 ani, ambii decedați; P. T., în calitate de tată natural al victimei P. P., a declarat că se constituie declară că se constituie parte civilă în procesul penal împotriva învinuitei B. L. Giulia cu suma totală de 211.000 lei pentru pierderea fiului său.
În cauză, întrucât pentru autoturismul condus de inculpata B. L. Giulia, autoturism marca Renault cu numărul de înmatriculare_, exista încheiată polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule, a fost introdusă în cauză și citată societatea de asigurare UNIQA ASIGURARI S.A.
Prin tranzacțiile depuse în original în ședința publică din data de 16.11.2014, părțile civile și UNIQA ASIGURARI S.A. au încheiat tranzacții confirmate de părțile prezente în ședința publică, și au declarat că nu mai au alte pretenții civile în cauză, aspect constatat de instanță.
Având în vedere cele expuse anterior cu privire la existența cauzei de nepedepsire constând în cazul fortuit, instanța a constatat faptul că acțiunea inculpatei nu are caracter ilicit, existența unui fapt ilicit fiind una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiate acțiunile civile formulate de părțile civile B. G., B. M., Cacau F., P. T. .
Împotriva sentinței penale nr. 31 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria O. și părțile civile B. M., P. T., Căcău F. înregistrate pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 21.08.2014, sub nr._ .
În motivarea apelului procurorul a susținut că starea de fapt reținută este una eronată, din următoarele considerente: nu s-a reținut absolut deloc faptul că autoturismul condus de inculpată avea sistemul de iluminat pus în funcțiune, ceea ce asigura un plus de vizibilitate factorilor naturali și iluminatului stradal; nu s-a reținut faptul că după producerea accidentului autoturismul a fost testat la o stație ITP unde s-a constatat că sistemele de direcție, frânare și iluminat sunt eficiente; s-a reținut în mod nejustificat că afară era întuneric beznă, precum și căruța nu putea fi observată.
S-a mai susținut și că, chiar în situația ipotetică a vizibilității zero reținută de instanță la momentul producerii accidentului, din declarația martorului R. M. rezultă cu claritate că vedea perfect autoturismul inculpatei, care era situat la 40-50 metri în față. Din declarația inculpatei a rezultat că a observat căruța când se afla la doar 7 metri de aceasta, ceea ce semnifică doar un singur lucru: doar în acel moment a privit pe direcția înainte. Ca urmare, inculpata nu a respectat obligația de a-și îndrepta atenția de deplasare a autovehiculului, precum și obligația impusă de art. 114 al. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, care impune conducătorilor auto să folosească luminile de întâlnire sau de drum în mers, atât în localități cât și în afara acestora, după gradul de iluminare a drumului public. Cu privire la caracterul imprevizibil al existenței și nu al apariției căruței încărcate cu material lemnos și a victimelor pe carosabil, instanța de fond face confuzie între inculpata nu a prevăzut și inculpata nu putea să prevadă. Se menționează că există convingerea că inculpata nu a prevăzut decât la o distanță de circa 7 m de căruță că aceasta se află pe carosabil, este iminentă coliziunea cu aceasta și a schimbat direcția de mers spre stânga, unde se aflau victimele în traversare, însă putea să prevadă starea de pericol dacă respecta regulile de circulație care îi impuneau să folosească eficient sistemul de iluminare, să supravegheze direcția de deplasare, să transporte pasagerii minori pe bancheta din spate, cât și prin efectuarea unor depășiri în condiții de siguranță. Cu privire la observarea victimelor, chiar inculpata a declarat că nu le-a observat nici înainte și nici în momentul impactului. De asemenea, existența pe carosabil a unei căruțe tractate de două cabaline și încărcate cu material lemnos, nu poate fi considerat un eveniment imprevizibil pentru un conducător auto, chiar dacă acea căruță ar fi parcată noaptea într-o zonă neiluminată. De asemenea, nu se poate considera ca eveniment ce nu putea fi prevăzut, traversarea drumului de către doi pietoni într-o zonă urbană chiar în condiții nocturne.
Părțile civile în motivarea apelului a solicitat ca inculpata să fie trasă la răspundere potrivit disp. art. 178 C.p., pentru că accidentul din 15.11.2010 putea să fie evitat, întrucât potrivit datelor meteorologice de la Stația meteorologică O., la ora 17,30 până la ora 18,00 a fost lumină naturală, cerul era senin, cu vizibilitate 20 km.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. a reținut următoarele:
Instanța de apel și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță precum și raționamentele de interpretare ale probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată, și în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatei, pentru infracțiunea prev.de art.192 alin.1 și 3 C.p.
Astfel, la data de 15.11.2010, în jurul orelor 17,44 inculpata conducea autoturismul proprietate personală pe . O., venind de pe . însoțită pe locul din dreapta față de fiul ei minor, în vârsta de 6 luni la aceea dată, aflat pe un scaun special destinat. Pe aceeași stradă și pe aceiași direcție se afla un vehicul cu tracțiune animală aparținând victimei B. D., vehicul care staționa pe carosabil, pe un sector de drum marcat cu linie simplă continuă, în fața magazinului aparținând ., în dreptul unui stâlp de iluminat public, care în acel moment nu funcționa, vehiculul fiind orientat cu fața spre direcția centru civic, la o distanță laterală de 1,60 m ( roata din stânga față) respectiv de 1,34 m ( roata din stânga spate) față de axul drumului. Vehiculul nu era înregistrat în circulație și nu avea montat nici un fel de dispozitiv, element de iluminare sau semnalizare, fiind încărcat cu circa 1,2 m3 de material lemnos.
Inculpata, mergând pe acest drum, care coboară spre centru civil, cu o viteză legală de 43, 52 km/h observând la o distanță de maxim 15 m prezența căruței pe carosabil, a efectuat o manevră de evitare a acesteia, întrucât a considerat că în cazul frânării nu va reuși să evite impactul cu acel autovehicul, moment în care pătrunzând parțial pe sensul opus de mers și în momentul în care se afla în dreptul căruței, a acroșat succesiv cu partea frontală dreaptă și partea laterală dreaptă victimele B. D. și P. P. care se aflau pe drumul public, proiectându-le pe carosabil, după care a frânat și s-a oprit pe sensul de mers după o distanță de 16,40 m paralel cu axul drumului. În urma leziunilor grave, cele două victime au decedat ulterior.
De asemenea, cele două victime nu purtau pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante la data producerii accidentului.
Instanța de apel a constatat că, în mod corect prima instanță raportat la întreg materialul probator administrat respectiv, declarații inculpată, declarație martori audiați, rapoartele de expertiză, procesul – verbal de cercetare la fața locului, a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.47 C.p. din 1969, privind cazul fortuit, potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. În ceea ce privește legea mai favorabilă în acest caz au fost reținute aceste dispoziții legale, față de cele prevăzute de art.31 din actualul cod penal, deoarece în vechea reglementare cazul fortuit este o împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei, în timp ce în actuala reglementare cazul fortuit reprezintă o cauză de neimputabilitate.
Instanța a înlăturat apărările procurorului referitoare la faptul că situația de fapt reținută este una eronată, deoarece nu s-a reținut faptul că autoturismul condus de inculpată avea sistemul de iluminat pus în funcțiune, fapt ce asigura un plus de vizibilitate factorilor naturali și iluminatului stradal precum și faptul că după producerea accidentului autoturismul a fost testat la o stație ITP unde s-a constatat că sistemele de direcție, frânare și iluminat sunt eficiente, deoarece prima instanță nu a negat faptul că autoturismul condus de inculpată avea sistemul de iluminat pus în funcțiune și tocmai raportat la acest aspect s-au efectuat și expertizele în cauză.
În ceea ce privește faptul că autoturismul nu a avut probleme tehnice, prima instanță nu a reținut cazul fortuit pe motiv că exista vreo defecțiune tehnică la autoturism, ci așa cum s-a arătat în starea de fapt, s-a arătat că atunci când a văzut căruța aflată pe drumul public, nesemnalizată, la o distanță de aproximativ 15 m, inculpata pentru a evita acest obstacol a virat stânga, întrucât și-a dat seama că dacă ar fi frânat ar fi intrat în coliziune cu acel obstacol, respectiv căruță, aspect reținut și de expertul tehnic în raportul de expertiză întocmit.
Pentru a reține existența cazului fortuit trebuie ca imposibilitatea de a prevedea ivirea împrejurării care a dat naștere rezultatului neașteptat să aibă caracter obiectiv, respectiv apariția acelei împrejurări să nu poată fi prevăzută de nicio persoană.
În aceea privește aplicarea dispozițiilor art.47 C.p. din 1969, C. a reținut faptul că elementele de imprevizibilitate nu se datorează în nici un caz culpei inculpatei în conducerea autoturismului, aceasta respectând dispozițiile legale. Astfel, la data accidentului inculpata rula cu o viteză de 43,52 km/h sub limita legală, avea luminile de întâlnire aprinse, dar datorită faptului că afară era întuneric, iar la locul în care era staționat autovehiculul cu tracțiune animală nesemnalizat, iluminatul stradal nu funcționa, inculpata a văzut acest obstacol la o distanță de aproximativ 15 m și pentru a evita impactul cu aceasta în mod corect a virat stânga și nu a frânat.
În ceea ce privește vizibilitatea de la data producerii accidentului, în cauză a fost administrat un vast probatoriu, a fost audiată inculpata care a arătat că la aceea oră nu era vizibilitate, aspecte confirmate de martorul ocular R. M. D., care rula în spatele autoturismul inculpatei, la o distanță de 40 – 50 m, și care a arătat că în momentul producerii accidentului afară era întuneric beznă și că nu a observat nici el căruța în lumina farurilor, cât și de martorul C. G., care a venit ulterior la locul accidentului, precum și de martorii B. A., C. P. F., F. D..
De asemenea, în cauză au fost solicitate date meteorologice din ziua producerii accidentului potrivit cărora la aceea dată a fost lumină naturală până la ora 18,00, și s-a efectuat și o cercetare locală, la data de 15.11.2013 și aceeași oră, cu ora producerii accidentului, iar potrivit planșelor foto, sunt confirmate aceleași aspecte relatate de martori și de către inculpată.
În mod corect au fost înlăturate declarațiile martorilor S. A. și H. N., întrucât aceștia nu au fost martori oculari și depozițiile lor nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
În ceea ce privește manevra efectuată de inculpată, respectiv de virare stânga și nu de frânare, aceasta a fost corect aleasă așa cum a rezultat și din raportul de expertiză tehnică judiciară auto, efectuată de către inginerul R. T., care a arătat că inculpata a avut două posibilități de evitare a căruței, prima de a frâna, însă spațiul de frânare era prea mic, și a doua de evitare a căruței, prin virare stânga pentru a evita coliziunea cu căruța staționată pe partea carosabilă.
Instanța de apel a mai reținut că, prin staționarea acelui vehicul cu tracțiune animală pe carosabil, după lăsarea întunericului, pe un sector marcat cu linie continuă, fără a avea marcat nici un fel de dispozitiv sau element de iluminare, ori semnalizare, au fost încălcate de către victima B. D., prevederile art.17 și 165 din Regulamentul de Aplicare a OUG.195/2002.
După virarea spre stânga a autoturismului inculpata a lovit cele două victime aflate în calitate de pietoni pe partea carosabilă, deși în zonă nu existau indicatoare sau marcaje pentru trecerea pietonilor, aceștia având obligația să se angajeze în traversare numai după ce se asigură că nu există niciun pericol, motiv pentru care au fost încălcate dispozițiilor art.167 din Regulamentul de Aplicare a OUG.195/2002. De menționat faptul că cele două victime Boruzan D. și P. P. nu purtau la data accidentului pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante, astfel cum prevăd dispozițiile art.166 din același regulament.
C. a înlăturat apărarea procurorului referitoare la faptul că inculpata nu a respectat obligația de a-și îndrepta atenția pe direcția de deplasare a autovehiculului precum și obligația prev.de art.114 alin.1 lit.b din Regulamentul de Aplicare a OUG.195/2002, care impunea conducătorilor auto să folosească luminile de întâlnire sau de drum în mers, atât în localități cât și în afara acestora, după gradul de iluminare al drumului public, deoarece chiar și martorul ocular Raduca M. D., care rula în spatele inculpatei la o distanță de 40 – 50 m, a arătat că nu a reușit să vadă căruța în lumina farurilor, observând-o abia în momentul în care după ce a coborând din autoturism s-a deplasat la prima victimă.
Astfel, în cauză nu i se poate imputa inculpatei încălcarea vreunei reguli de circulație, motiv pentru care în mod corect prima instanță a dispus achitarea acesteia.
În ceea ce privește criticile părților civile cu privire la soluționarea acțiunii penale, acestea urmează a fi înlăturate pentru considerentele de mai sus.
Referitor la soluționarea acțiunii civile, având în vedere faptul că în cauză s-a dispus achitarea inculpatei, pe motiv că această faptă nu are caracter ilicit, în mod corect prima instanță a respins acțiunile civile, întrucât una din condițiile răspunderii civile delictuale este existența unei fapte ilicite, condiție neîndeplinită în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria O. și părțile civile B. M., P. T., Căcău F. împotriva sentinței penale nr. 31 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligată fiecare parte civilă apelantă, respectiv B. M., P. T., Căcău F. la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Împotriva Deciziei penale nr. 733/A/18.09.2014 au formulat contestații în anulare părțile civile B. M. și B. G., înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Contestațiile în anulare sunt inadmisibile în principiu, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 431 alin. 2 Cpp verificarea admisibilității în principiu presupune, printre altele, stabilirea împrejurării că motivul (sau motivele) pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în mod limitativ la art. 426 Cpp.
Potrivit art. 426 Cpp „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”.
Din lecturarea motivelor invocate în contestațiile în anulare (f. 2 – 3 din dosarul Curții) rezultă că părțile civile procedează la o interpretare proprie a materialului probator administrat în procesul penal finalizat prin decizia contestată și, în baza acestei evaluări a materialului probator, solicită pronunțarea unei noi soluții, favorabile acestora, respectiv condamnarea inculpatei și admiterea pretențiilor civile.
Este evident că motivele expuse în cererea de contestație nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 426 Cpp, situație în care se va dispune respingerea, ca inadmisibile, în principiu a contestațiilor formulate.
Pentru aceste considerente, în baza art. 431 Cod procedură penală va respinge, ca inadmisibile în principiu, contestațiile în anulare formulate de părțile civile B. M. și B. G. împotriva Deciziei penale nr. 733/A/18.09.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cpp va obliga contestatorii să plătească fiecare statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate în prezenta procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 Cod procedură penală respinge, ca inadmisibile în principiu, contestațiile în anulare formulate de părțile civile B. M. și B. G. împotriva Deciziei penale nr. 733/A/18.09.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cpp obligă contestatorii să plătească fiecare statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare avansate în prezenta procedură.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2014.
Președinte Judecător
F. I. D. V.
Grefier,
V. R.
Red.F.I./15.12.2014
Tehnored.V.R./22.12.2014
C. de A. Timișoara
Judecător Ghe. B.; C.I.M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Hotărâre din... → |
|---|
