Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice. Legea 84/1998. Decizia nr. 602/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-07-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 602/A
Ședința publică din data de 9 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: A. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de P. de pe lângă J. O. și de partea civilă A. S. M. SRL și partea civilă A. S. AG&CO. KG împotriva sentinței penale nr. 12 pronunțată în data de 21.01.2014 de J. O., în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea ședinței publice din 25 iunie 2014, când a fost amânată pronunțarea pentru data de 09 iulie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.12 din 21.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, J. O., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin 1 lit. d C.pr.pen., i-a achitat pe inculpații P. N. și M. NICUȘOR, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de „punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate” prevăzută de art. 90 alin 1 lit. b din Legea 84/1998 modificată și completată.
În baza art. 346 alin 2 C.pr.pen a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă . S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin rechizitoriul din data de 19.06.2013. în dosar nr. 1351/P/2013, P. de pe lângă J. O. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P. N. și M. NICUȘOR, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 90 alin 1 lit. b din legea 84/1998 modificată și completată.
S-a reținut în fapt următoarele:
În data de 30.09.2011 învinuiții P. N. și M. Nicușor au fost opriți în trafic pe DN 57 în loc. Grădinari conducând autoturismul marca Peugeot 406 culoare verde, cu nr. de înmatriculare IL-_. La controlul autoturismului au fost descoperite 4 motofierăstraie inscripționate S., asupra cărora existau suspiciuni că erau contrafăcute.
Din declarațiile celor doi învinuiți a rezultat că la data de 29.09.2012 au cumpărat cele patru drujbe, două fiecare învinuit, prin fan Curier la Tîrgu J., după care au plecat la Reșița, cu autoturismul marca Peugeot 406, culoare verde cu nr de înmatriculare IL-_, proprietatea înv. M. Nicușor, pentru a vinde drujbele.
La data de 30.09.2011 cei doi învinuiți au plecat din Reșița spre O. cu intenția de a vinde cele patru drujbe și nereușind comercializarea acestora, în jurul orelor 14, 00 au pornit spre Reșița, fiind opriți de organele de poliție de frontieră Grădinari.
Din declarația martorului V. N. din loc. O. a rezultat că i-a întâlnit pe cei doi învinuiți în cartierul Zona Gării, din O., aceștia încercând să comercializeze cele patru drujbe contra sumei de 500 lei fiecare.
În urma verificărilor făcute la reprezentanța mărcii S. România, . S.R.L. a rezultat faptul că motofierăstraiele prezentate pentru vânzare de către învinuiți și inscripționate cu marca S. nu sunt produse originale, iar societatea s-a considerat prejudiciată și s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro.
Din cercetările efectuate s-a constatat că învinuitul P. N. a mai fost cercetat pentru fapte de comercializare a unor produse de marcă contrafăcute, iar prin ordonanța 1241/P/2007 P. de pe lângă J. Urziceni a dispus aplicarea acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 700 lei pentru vânzarea unei camere video contrafăcute, care avea inscripția marca Sony. Și în acel dosar învinuitul P. N. a ascuns participarea la săvârșirea faptei a furnizorilor de mărfuri contrafăcute susținând că nu-i cunoaște și i-a întâlnit întâmplător într-un mare complex comercial în București.
Pe parcursul cercetărilor învinuiții s-au sustras de la urmărirea penală, deși au fost citați prin afișare la Consiliul Local și au fost efectuate activități de depistare și căutare.
Pe parcursul urmăririi penale au fost efectuate următoarele mijloace de probe: proces verbal de constatare, declarații învinuiți, declarație de martor, adresa nr._/10.01.2012.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 30.09.2011 inculpații P. N. și M. Nicușor au fost opriți în trafic pe DN 57 loc Grădinari conducând autoturismul marca Peugeot 406 culoare verde, cu nr. de înmatriculare IL-_ .La controlul autoturismului au fost descoperite 4 motofierăstraie inscripționate S., asupra cărora existau suspiciuni că erau contrafăcute.
Din declarațiile celor doi inculpați a rezultat că la data de 29.09.2012 au cumpărat cele patru drujbe, două fiecare învinuit, prin fan Curier la Tîrgu J., după care au plecat la Reșița, cu autoturismul marca Peugeout 406, culoare verde cu nr de înmatriculare IL-_, proprietatea înv.M. Nicușor, pentru a vinde drujbele.
La data de 30.09.2011 cei doi inculpați au plecat din Reșița spre O. cu intenția de a vinde cele patru drujbe și nereușind comercializarea acestora, în jurul orelor 14,00 au pornit spre Reșița, fiind opriți de organele de poliție de frontieră Grădinari
Din declarația martorului V. N. din loc. O. a rezultat că i-a întâlnit pe cei doi învinuiți în cartierul Zona Gării, din O., aceștia încercând să comercializeze cele patru drujbe contra sumei de 500 lei fiecare.
În urma verificărilor făcute la reprezentanța mărcii S. România, . S.R.L. a rezultat faptul că motofierăstraiele prezentate pentru vânzare de către inculpați și inscripționate cu marca S. nu erau produse originale, iar societatea s-a considerat prejudiciată și s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro.
Din cercetările efectuate s-a constatat că inculpatul P. N. a mai fost cercetat pentru fapte de comercializare a unor produse de marcă contrafăcute, iar prin ordonanța 1241/P/2007 P. de pe lângă J. Urziceni a dispus aplicarea acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 700 lei pentru vânzarea unei camere video contrafăcute, care avea inscripția marca Sony.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpații au fost citați la domiciliile indicate, la sediul Consiliului Local unde au săvârșit infracțiunea.
A fost efectuată adresă la Administrația Generală a Penitenciarelor în vederea comunicării dacă inculpații se află într-un regim de detenție.
. S.R.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 24.000 lei din care 12.000 lei prejudiciu material și 12.000 lei prejudiciu moral.
Față de lipsa inculpaților s-a dat citire actului de sesizare al instanței în prezența avocatului din oficiu. A fost audiat martorul propus prin rechizitoriu V. N. T.. A fost efectuată adresă la Centrul de Cooperare Polițienească, Biroul Național Interpol, în vederea comunicării evidenței cetățenilor români încarcerați în străinătate.
Ulterior, prima instanță a reținut că art. 90 alin. 4 din legea 84/1998 prevede că „prin punerea în circulație se înțelege oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau după caz oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum și importul exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.
Fapta de punere în circulație a produselor purtând marcă identică sau similară constituie infracțiune numai dacă comercializarea unor astfel de produse întrunește cumulativ două condiții și anume: atingerea titularului mărcii și inducerea în eroare a consumatorului asupra produsului.
În ceea ce privește infracțiunea din actul de sesizare, instanța de fond a reținut că fapta de punere în circulație a unui produs purtând marcă identică sau similară constituie infracțiune numai dacă comercializarea unor astfel de produse întrunește cumulativ două condiții: atingerea titularului mărcii și inducerea în eroare a consumatorilor. În speță inculpații au pus în circulație produse marca S., instanța de fond considerând că fapta acestora întrunește doar prima condiție din textul incriminator. În ceea ce privește cea de-a doua condiție privind inducerea în eroare a consumatorilor prima instanță a apreciat că nu rezultă din probele administrate în cauză că inculpații ar fi prezentat bunurile ca originale. Dimpotrivă prețurile la care sperau să comercializeze marfa fiind destinată unui segment al populației cu venituri reduse, neinteresat de originea sau proveniența produselor, ci de prețul scăzut.
Așadar, nefăcându-se dovada că inculpații au urmărit să ascundă cumpărătorilor că produsele ar purta marcă identică sau similară, instanța de fond a reținut că fapta inculpaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 90 alin 1 lit. b din legea 84/1998 și în baza art. 11 pct. lit. a raportat la art. 10 li. d C.pr.pen i-a achitat pe inculpații P. N. și M. NICUȘOR, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de „punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate” prevăzută de art. 90 alin 1 lit.b din Legea 84/1998 modificată și completată.
În baza art. 346 alin 2 C.pr.pen a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă . S.R.L.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul P. de pe lângă J. O. și părțile civile A. S. AG&CO. KG și A. S. M. SRL.
Parchetul de pe lângă J. O. apreciază că sentința Judecătoriei O. este nelegală și netemeinică, deoarece soluția de achitare este greșită, fiind consecința unei grave erori de interpretare și aplicare a reglementărilor în materia mărcilor.
În legătură cu riscul de confuzie dintre marca înregistrată și cea contrafăcută, ministerul public critică sentința primei instanțe, în sensul că acest risc trebuie să fie doar unul posibil, fără a fi necesar să se producă efectiv, fiind suficient ca semnul care contraface marca să fie aibă aptitudinea de a produce confuzie, aspect care în speță s-a produs, și nu să inducă în eroare în mod efectiv orice consumator care intră în contact cu produsul contrafăcut.
Cât privește opinia instanței de fond referitoare la lipsa prejudicierii titularului mărcii, parchetul arată prin motivele de apel că aceasta opinie este greșită, întrucât prejudiciul este definit în teoria generală a dreptului ca fiind consecința negativă suferită de titularul unui drept subiectiv ca urmare a încălcării acestui drept. Astfel se arată că, dreptul exclusiv la marcă este încălcat și titularul prejudiciat prin simpla utilizare a unui semn identic cu marca înregistrată pe produse identice, titularul pierzând astfel posibilitatea de a-și marca și individualiza exclusiv propriile produse în circuitul comercial cu semnul ce i-a fost recunoscut ca marcă înregistrată întrucât produsele sale își pierd distinctivitatea de vreme ce pe piață, între produsele autentice și cele contrafăcute există identitate atât sub aspectul mărcii, cât și al categoriei de produse.
Referitor la dovada prejudicierii titularului, se arată în cuprinsul motivele de apel formulate de P. de pe lângă J. O. că, odată dovedită fapta de încălcare a dreptului la marcă, se asigură, prin forța lucrurilor și dovada prejudicierii titularului, pentru că orice încălcare a dreptului la marcă prin punerea în circulație de produse purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată, pentru produse identice este întotdeauna păgubitoare pentru titular. P. arată că susține contrariul înseamnă a admite că pot fi și situații în care o asemenea faptă poate produce beneficii titularului, ori nu îl afectează în nici un fel, ceea ce este absurd atâta vreme cât dovada încălcării dreptului la marcă a fost făcută.
Concluzionând, se subliniază că existența infracțiunii nu este condiționată de inducerea în eroare a cumpărătorilor, cum a arătat instanța de fond, iar pentru determinarea cuantumului prejudiciului suferit de titularii mărcilor înregistrate, instanța trebuia să ia în calcul consecințele negative suferite de aceștia prin degradarea valorii mărcilor și afectarea prestigiului titularilor, ca urmare a faptului că inculpații au pus în circulație produse contrafăcute, inferioare sub aspect calitativ și ca design, și la prețuri mult mai mici comparativ cu cele ale produselor originale.
Având în vedere aceste critici aduse sentinței pronunțate de J. O., se solicită admiterea apelului și în rejudecare cauzei de către instanța de apel.
Atât partea civilă A. S. AG&CO. KG, cât și partea civilă A. S. M. SRL solicită prin motivele de apel depuse la dosar, admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței penale atacate ca fiind nelegală atât sub aspectul laturii penale cât și laturii civile și în consecință condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere prevăzută și pedepsită de art. 90 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice precum și dispunerea măsurii speciale a confiscării în vederea distrugerii a produselor identificate asupra inculpaților, iar în ceea ce privește latura civilă admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată.
În susținerea acestor solicitări se arată că deși instanța de judecată a încadrat corect din punct de vedere juridic fapta săvârșită de către intimați, considerând că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 90 alin. 1 lit. b din legea mărcilor și indicațiilor geografice, aceasta a analizat în mod greșit elementele constitutive ale infracțiunii de contrafacere sub aspectul elementului material. În acest sens, se critică, de către părțile civile, faptul că pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiuni reținute în sarcina inculpatului s-a analizat și condiția inducerii în eroare a consumatorului, astfel că, părțile civile apreciază că, prima instanță a greșit parțial în raționamentul său deoarece potrivit art. 90 alin. 1 lit. b din legea mărcilor, inducerii în eroare a consumatorului nu reprezintă o condiție pentru realizarea elementului material al infracțiunii de contrafacere, fiind suficient să se arate atingerea adusă titularului mărcii înregistrate sau posibilitatea ca aceasta să se producă în viitor.
Părțile civile mai critică sentința primei instanțe și sub aspectul că aceasta omis să dispună vreo măsură cu privire la produsele identificate asupra intimaților reprezentate de 4 drujbe purtând semne identice sau similare cu marca înregistrată a complaniei. Față de această omisiune, se arătă că în temeiul art. 112 Cod P.. raportat la art. 11 alin 1. lit. c și alin. 2 din OUG nr. 100/2005 se impunea luarea măsurii confiscării speciale a produselor contrafăcute în vederea distrugerii, întrucât acestea sunt bunuri produse prin săvârșirea unei fapte de natură penală, și numai prin distrugerea lor poate fi asigurată respectarea drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparținând titularului de marcă înregistrată.
În ceea ce privește latura civilă, în cuprinsul motivelor de apel formulate de părțile civile se arată că prima instanță respins acțiunile civile formulate de cele doua părți civile ca urmare a faptului că faptei îi lipsea un element constitutiv al infracțiunii, dar având în vedere susținerile de mai sus, vizând latura penală, părțile civile apreciază că, instanței de apel nu îi rămâne decât sa admită acțiunea civila întrucât sunt îndeplinite toate condițiile pentru acordarea despăgubirilor atât materiale cât și morale: existența faptei ilicite ca fiind săvârșirea infracțiunii de contrafacere, existența prejudiciului prin atingerea adusă titularului de marcă înregistrată, legătura de cauzalitate dintre cele două precum și săvârșirea faptei cu intenție.
Referitor la daunele materiale și morale solicitate se arată în cuprinsul motivelor de apel formulate de cele două părți civile că nu există un algoritm matematic sau anumite principii contabile, fiind necesară o estimare judiciară ce are la bază criterii legale, jurisprudențiale, dar și circumstanțe specifice cazului. În acest sens, pentru daunele materiale se susține că instanța ar trebui să aibă în vedere în lipsa unor facturi fiscale din care să reiasă prețul de achiziție al produselor contrafăcute, pentru calcularea daunelor materiale s-a avut în vedere valoarea medie a unui produs original, adică valoarea prejudiciului material a fost data de pierderea câștigului suferit de titularul mărcii înregistrate, respectiv contravaloarea unui produs original necomercializat, egal cu numărul de produse contrafăcute, comercializate de intimați, iar pentru daunele morale se arată că instanța de judecată urmează să se orienteze pentru aprecierea cuantumul daunelor morale, în lipsa altor criterii legale, și de prevederile Legii 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, care stipulează la art. 139 alin 2 lit b că în cauzele în care se constată o încălcare a drepturilor protejate prin această lege, instanța poate acorda ca despăgubiri morale chiar triplul sumelor reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta ilicită.
Se mai susține că această prevedere reflectă opinia legiuitorului român asupra cuantumului daunelor morale ce se pot acorda pentru încălcarea unei anume categorii de drepturi de proprietate intelectuală, respectiv drepturile de autor și drepturile conexe, și poate fi un reper pentru instanța de judecată la stabilirea prejudiciului moral.
Analizând apelurile formulate în cauză atât cu privire la motivele invocate cât și di oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, potrivit dis part. 417 alin. 2 C.pr pen., instanța de apel reține următoarele:
În data de 30.09.2011 inculpații P. N. și M. Nicușor au fost opriți în trafic pe DN 57 în loc Grădinari conducând autoturismul marca Peugeot 406 culoare verde, cu nr. de înmatriculare IL-_ .La controlul autoturismului au fost descoperite 4 motofierăstraie inscripționate S., asupra cărora existau suspiciuni că erau contrafăcute.
Din declarațiile celor doi inculpați a rezultat că la data de 29.09.2012 au cumpărat cele patru drujbe, două fiecare învinuit, prin fan Curier la Tîrgu J., după care au plecat la Reșița, cu autoturismul marca Peugeout 406, culoare verde cu nr de înmatriculare IL-_, proprietatea înv.M. Nicușor, pentru a vinde drujbele.
La data de 30.09.2011 cei doi inculpați au plecat din Reșița spre O. cu intenția de a vinde cele patru drujbe și nereușind comercializarea acestora, în jurul orelor 14,00 au pornit spre Reșița, fiind opriți de organele de poliție de frontieră Grădinari
Din declarația martorului V. N. din loc. O. a rezultat că i-a întâlnit pe cei doi învinuiți în cartierul Zona Gării, din O., aceștia încercând să comercializeze cele patru drujbe contra sumei de 500 lei fiecare
Potrivit art. 2 din Legea 84/1998: „Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinații de culori, holograme, semnale sonore, precum și orice combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.”
În cauza de față prin înscrisurile depuse în fața instanței de fond (fila 16-19), partea civilă S.C. A. S. AG & Co KG a făcut dovada că denumirea „S.” este o marcă înregistrată, iar din adresa S.C. A. S. M. S.R.L. rezultă că produsele găsite asupra inculpaților sunt contrafăcute.
Potrivit art. 4 din Legea 8/1998 cu modificările și completările ulterioare „Dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM. Mărcile comunitare beneficiază de protecție pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară”, iar potrivit art. 36 „Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii”.
Art. 90 alin. b din Legea 8/1998 prevede următoarele: „constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei …punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.” De asemenea, potrivit alin. 4 al aceluiași articol „Prin punerea în circulație se înțelege oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum și importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.
În esență, soluția de achitare pronunțată de prima instanță se întemeiază pe o demonstrație juridică potrivit căreia utilizarea, fără drept, a unei mărci înregistrate de către un comerciant, altul decât titularul mărcii, nu este de natură să producă vreun prejudiciu titularului mărcii atâta timp cât comerciantul uzurpator al mărcii nu pretinde că produsele sunt originale ori încunoștințează publicul cu privire la faptul că mărfurile pe care le comercializează sunt contrafăcute, nefiind în realitate produse de titularul mărcii.
Marca, înțeleasă ca semn susceptibil de reprezentare grafică care are rolul de a deosebi produsele sau serviciile unui comerciant de cele ale celorlalți comercianți, odată înregistrată, conferă titularului său un drept exclusiv de utilizare în activitatea comercială (art.36 alin. 1).
Dreptul la marcă este un drept absolut, opozabil oricărei persoane, fiecare individ având obligația general-negativă de a se abține de la orice manifestare prin care s-ar putea aduce o încălcare dreptului, marca având o valoare economică, atât intrinsecă dar și prin raportare la fondul de comerț căruia îi este afectată.
Fondul de comerț, înțeles ca ansamblul bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale, pe care comerciantul le afectează desfășurării unei activități comerciale, are drept obiectiv fundamental obținerea de profit. Prin urmare, orice atingere adusă fondului de comerț privit în ansamblu ori a unuia dintre elementele sale este de natură să-l prejudicieze pe titular prin împiedicarea sau îngreunarea atingerii scopului său de a obține profit.
Pentru determinarea consecințelor produse de încălcarea dreptului la marcă trebuie să se țină seama în primul rând de un raționament juridic simplu, și anume: orice încălcare a unui drept subiectiv civil (așa cum este și dreptul la marcă) prejudiciază întotdeauna pe titularul său. În al doilea rând trebuie analizate principalele funcțiile pe care mărcile le îndeplinesc în activitatea comercială și consecințele pe care încălcarea dreptului la marcă le produce din această perspectivă:- funcția de diferențiere a produselor sau serviciilor: are rolul de a indica originea acestora, adică proveniența lor dintr-un anumit fond de comerț. Produsele contrafăcute ascund adevărata origine de proveniență indiferent dacă se cunoaște că ele sunt sau nu contrafăcute;- funcția de garanție a calității: are rolul de a asigura standardul de calitate al produselor acelei mărci pe piață, standard care, plasând produsul respectiv într-o ierarhie a pieței, conferă mărcii respective valoare, prestigiu și- funcția de reclamă: are rolul de atragere a clientelei spre produsele mărcii respective și spre comercianții care oferă consumatorilor aceste produse. Atracția conferită de prestigiul sau notorietatea mărcii duce la vânzarea produselor chiar dacă în cele din urmă clientul constată că aceste produse sunt contrafăcute.
Astfel analizând aceste funcții ale mărcii, nu se poate susține că nu s-a produs un prejudiciu titularului mărcii.
Instanța de apel reține că s-a făcut dovada că inculpații au pus în circulație acele produse prim oferirea spre vânzare a acelor motofierăstraie către martorul V. N.,
Fapta inculpaților aduce atingere relațiilor sociale a căror bună desfășurare este condiționată de recunoașterea și protejarea dreptului la marcă prin asigurarea titularului său a prerogativei de utilizare exclusivă în activitatea comercială a mărcii înregistrate pe care o deține și împiedicarea oricăror acte neautorizate de uzurpare a mărcii de către alte persoane. Așadar, prin această reglementare se asigură o protecție prin mijloace penale titularului dreptului la marcă. În niciun chip acest text de lege nu urmărește în principal protejarea consumatorului final al unui produs de manoperele dolosive prin care se urmărește inducerea în eroare cu privire la proveniența ori calitatea produselor oferite spre vânzare, pentru simplul motiv că legiuitorul nu a avut această intenție, persoana protejată prin incriminarea acestei fapte fiind titularul mărcii și nu consumatorul.
Referitor la condiția producerii unui prejudiciu titularului mărcii, se reține că prejudiciul este definit în teoria generală a dreptului ca fiind consecința negativă suferită de titularul unui drept subiectiv ca urmare a încălcării acestui drept. În cazul infracțiunii analizate, pentru a stabili dacă fapta concretă a produs sau nu un prejudiciu, trebuie stabilit în primul rând dacă există un drept la marcă recunoscut titularului, iar în al doilea rând, este necesar să se constate dacă fapta comisă a produs o consecință negativă titularului dreptului mărcii înregistrate, mai exact dacă i-a fost încălcat dreptul de utilizare exclusivă a mărcii în activitatea comercială.
În privința primului aspect, se constată că partea civilă are înregistrată marca S. pe numele său, ori aceasta face parte din categoria mărcilor notorii cu privire la acea categorie de produse.
Cât privește aprecierea încălcării dreptului la marcă, punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică, pentru produse identice cu cele pentru care marca a fost înregistrată, conduce automat la prejudicierea titularului său. Titularul pierde astfel posibilitatea de a-și marca și individualiza exclusiv propriile produse în circuitul comercial cu semnul ce i-a fost recunoscut ca marcă înregistrată, iar produsele sale își pierd distinctivitatea de vreme ce pe piață între produsele autentice și cele contrafăcute există identitate sub aspectul semnului mărcii,
Dovada prejudicierii titularului mărcii este realizată odată ce s-a făcut dovada punerii în circulație a produselor purtând o marcă identică cu o marcă înregistrată.
Prima instanță a arătat că partea civilă, titulara mărcii înregistrate nu a suferit niciun prejudiciu, întrucât inculpații nu ar fi prezentat motofierăstraiele ca fiind originale, iar marfa era destinată unui segment al populației cu venituri reduse, neinteresat de originea sau proveniența produselor, ci de prețul scăzut
Instanța de apel apreciază că fapta inculpaților constituie, potrivit art. 36 lit. a), o încălcare a dreptului exclusiv la marcă, și deci prejudiciază pe titular, prin simpla sa comitere, datorită riscului de confuzie pe care îl produce în percepția publicului, risc de confuzie care este prezumat de lege. Existența infracțiunii nu este condiționată de inducerea în eroare a cumpărătorilor, așa cum a arătat prima instanță, ci de producerea unui prejudiciu, a cărui existență este implicită câtă vreme s-a făcut dovada încălcării dreptului la marcă.
Așadar, instanța de apel apreciază că soluția de achitare pronunțată de prima instanță este greșită, în cauză fiind dovedită intenția indirectă a inculpaților în ce privește săvârșirea acestei infracțiuni, ale cărei elemente constitutive sunt îndeplinite, astfel cu s-a reținut în considerentele anterioare
În ceea ce privește pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpaților, instanța reține pe de o parte că urmează a face mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 5 C.pen. referitoare la aplicarea legii mai favorabile, reținând că inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 90 alin. 1 lit. b din Legea 84/1998, la data săvârșirii infracțiunii, pedeapsa fiind cuprinsă între 3 luni și 3 ani sau amendă de la 50.000 la 150.000 lei. Prin modificările aduse legii prin art. 66 și 247 din Legea 187/2012, începând cu data de 01.02.2014, infracțiunea este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, fără a-i arăta limitele, aplicându-se astfel dispozițiile codului penal în ce privește limitele amenzii. Instanța de apel însă nu va efectua o comparare a cuantumurilor pedepsei amenzii din cele două legi succesive deoarece în procesul de individualizare al pedepsei se orientează spre o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minim
De asemenea. Se observă că legea în vigoarea din 14.02.2014 se coroborează cu Noul Cos penal în ce privește cuantumul amenzii. Având în vedere că în cea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile trebuie să se stabilească mai întâi o pedeapsă în procesul de individualizare, ca apoi în funcție de aceasta să se stabilească în raport de incidența celorlalte instituții care ste legea penală mai favorabilă, instanța de apel, analizând dispozițiile art. 74 C.pen, și deopotrivă cele ale art. 72 C.pen. din 1964, apreciază o pedeapsă de 5 luni închisoare este aptă să conducă la conștientizarea de către inculpați a pericolului faptei săvârșite, reflectă pericolul social al faptei și al făptuitorilor și poate conduce de prevenirea săvârșirii de către inculpați în viitor a altor infracțiuni.
Orientând pedeapsa spre minimul special, instanța de apel apreciază că legea penală mai favorabilă este cea înainte de modificările din 01.02.2014, întrucât se coroborează cu Codul penal din 1969, și permite instanței în procesul de individualizare al executării pedepsei să aplice dispozițiile art. 81-82 C.pen., ale căror condiții sunt îndeplinite. Astfel, inculpații nu au antecedente penale, pedeapsa aplicată este sub 3 ani, iar instanța de apel, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate
În consecință, față de aceste considerente, instanța de apel va condamna inculpații fiecare la câte o pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va interzice inculpaților exercitarea, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Codul penal din 1969, a drepturilor prevăzute de art.64 lit .a teza a II-a, lit. b Codul penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.81, art.82 Codul penal din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate de 5 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 alin. ultim Codul penal din 1969, pe aceeași durată, de 2 ani și 5 luni, va suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Va atrage trage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Codul penal din 1969, cu privire la cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de apel constată că în faza de urmărire penală . S.R.L. în calitate de reprezentant al . & CO KG s-a constituit parte civilă cu suma de 500 de euro.
În fața instanței de judecată a formulat cerere de introducere în cauză . & CO KG, constituindu-se parte civilă cu suma de 12.0000 lei daune materiale și 12.000 lei daune morale.
Instanța de apel, apreciază că din momentul în care societatea titulară a mărcii a intervenit în proces în nume propriu, calitatea de reprezentant al . S.R.L., aceasta din urmă neavând nici calitatea de parte civilă.
Analizând pretențiile civile formulate de partea civilă, instanța constată că solicitarea de acordare a daunelor materiale nu este întemeiată deoarece cele 4 produse găsite asupra inculpaților nu a au fost vândute, astfel că nu există un prejudiciu material cer constând în împrejurarea că nu au fost cumpărate 4 produse originale. Însă cu certitudine părții civile i s-a produs un prejudiciu prin încălcarea dreptului la folosirea exclusivă a mărcii sale înregistrate, pe care instanța de apel îl apreciază la suma de 5.000 lei ce-i vor fi acordate cu titlu de daune morale.
De asemenea, având în vedere prevederile art.118 lit. f Codul penal din 1969 rap. la art. 11 alin 1 lit. c și alin 2 din OUG 100/2005 va dispune confiscarea de la inculpați în vederea distrugerii a 4 bucăți motofierăstrău inscripționate cu marca ” S.”.
Instanța de apel a arătat deja că demersul formulat . S.R.L., în calitatea de reprezentant al . & CO KG nu mai poate fi susținut, din moment ce în proces a intervenit reprezentatul, în nume propriu, cu toate acestea, . S.R.L., a susținut în continuarea acțiunea civilă, astfel că se impune a fi respinsă ca inadmisibilă, aceeași soluție impunându-se și în privința formulării căii de atac a apelului, deoarece . S.R.L. nu are calitatea de parte civilă ci avut numai pe aceea de reprezentant al părții civile până la intervenirea în proces a părții în nume propriu
Față de considerente expuse, instanța de apel va respinge ca inadmisibil apelul formulat de . S.R.L., va admite, apelul procurorului și al părții civile . & CO KG, procedând la condamnarea inculpaților și admiterea acțiunii civile potrivit celor relatate mai sus, în considerentele deciziei.
Va dispune obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță potrivit art. 274 C.pr.pen, iar cheltuielile judiciare în apel vor fi suportate parțial de partea căreia i s-a respins apelul și parțial vor rămâne în sarcina statului în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. 2 și 3 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct.1, lit. b C.p.p. respinge apelul declarat partea civilă . S.R.L împotriva sentinței penale nr. 12/21.01.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._
În temeiul art. 421 pct.. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. O. și partea civilă și . & CO KG împotriva sentinței penale nr. 12/21.01.2014 pronunțată de J. O. în dosarul nr._
Desființează în tot sentința penală atacată și rejudecând:
În temeiul art. 90 alin. 1 lit. b din Legea 84/1998, cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul M. NICUȘOR, fiul lui Ș. și V., ns. 11.07.1978 în Urziceni, jud. Ialomița, domiciliat în ., CNP_ la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercitarea, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Codul penal din 1969, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Codul penal din 1969 :, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.81, art.82 Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate de 5 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 alin. ultim Codul penal din 1969, pe aceeași durată, de 2 ani și 5 luni, suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Codul penal din 1969, cu privire la cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 90 alin. 1 lit. b din Legea 84/1998, cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpatul P. N., fiul lui-și V., ns. 09.11.1964 în O., jud. V., domiciliat în com. Armășești, ., CNP_ la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului exercitarea, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 Codul penal din 1969, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Codul penal din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art.81, art.82 Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate de 5 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 alin. ultim Codul penal din 1969, pe aceeași durată, de 2 ani și 5 luni, suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Codul penal din 1969, cu privire la cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.118 lit. f Codul penal din 1969 rap. la art. 11 alin 1 lit. c și alin 2 din OUG 100/2005 dispune confiscarea de la inculpați în vederea distrugerii a 4 bucăți motofierăstrău inscripționate cu marca ” S.”.
În baza art.19 și 397 C.pr.pen. raportat la art. 1357 și urm. Cod civil, admite acțiunea civilă a părții civile . & CO KG și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 5000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.
În baza art.19 și 397 C.pr.pen. respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de . S.R.L.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., obligă inculpații să plătească statului suma de 500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanță.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă apelantul . S.R.L. să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în apel și în baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. M. C. FLORENȚAFLORENTINA P.
GREFIER,
A. C.
Red.F.P./8.08.2014
Tehnored. A.C./11.08.2014
Nr. Ex. 6
Jud. fond. P. R.
| ← Abuz de încredere. Art.238 NCP. Sentința nr. 8/2014. Curtea de... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
