Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 417/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 417/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-07-2014
DOSAR NR_ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 417/CO
Ședința publică din data de 09 iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: A. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror A. S..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnatul T. G. împotriva sentinței penale nr. 338/LF din 28 aprilie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.06.2014, când s-a amânat pronunțarea la termenul de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 338/LF din 28 aprilie 2014 pronunțată în dosarul nr._ T. T. în baza art.595 din Codul de procedură penală rap. la art. 23 din Legea 255/2013 a respins cererea persoanei condamnate T. G., fiul lui G. și C., născut la data de 21.10.1957 în Călărași, jud. Călărași, CNP_, de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. a obligat condamnatul la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel:
S-a constatat că pe rolul Tribunalului T. a fost înregistrată cererea persoanei condamnate T. G., de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 433/21.11.2012 a Tribunalului T., def. prin d.p. nr. 2079/R/13.06.2013 a ÎCCJ București.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul cererii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin s.p. nr. 433/21.11.2012 a Tribunalului T., def. prin d.p. nr. 2079/R/13.06.2013 a ÎCCJ București. numitul T. G. fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 cod penal raportat la art 174 alin 1, art 175 lit c cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 cod pr penală și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Executarea pedepsei a început la data de 15.06.2013.
Potrivit art. 595 C.p.p., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează să se execute, instanța i-a măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz a dispozițiilor art. 4 și 6 C.p.
Potrivit dispozițiilor art.4 C.p. legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art.6 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării învigoare a acestei legi.
Analizând aplicarea disp. art.6 la pedeapsa aplicată, prima instanță a constatat că pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 cod penal raportat la art 174 alin 1, art 175 lit c cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 cod pr penală este mai mică decât maximul special de 6 ani și 8 luni închisoare prevăzut pentru infracțiunea corespondentă prev. de art. 32 NCP rap. la art. 188 alin. 1 NCP cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP.
Totodată, s-a constatat pedeapsa complementară aplicată are corespondent în legea noua sub aspectul conținutului și se înscrie în limitele legale prevăzute de legea nouă, motiv pentru care pedeapsa complementară va fi menținută.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art.6 C.p. și, prin urmare, a respins cererea persoanei condamnate T. G. de aplicare a legii penale mai favorabile ca urmare a întrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 cu modificările și completările ulterioare.
În baza art.275 alin.2 C.p.p obligat condamnatul la plata sumei de 30 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestora a formulat contestație condamnatul T. G.. În memoriu condamnatul arată că avut o altercație cu fiul său, dar acesta din urmă precizează clar în declarația dată la începutul anului 2013 ca tatăl său nu a avut intenția să-l omoare, și totul s-a întâmplat în cădere, accidental.
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen. și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 C.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Se observă astfel că, spre deosebire de situația reglementată de art. 5 C.pen., în situația cauzelor definitiv soluționate, criteriile indicate de art. 6 C.pen. pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi sunt mai reduse, vizând limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive.
Aplicarea art.6 C.pen. implică astfel reducerea sancțiunilor definitiv aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalității pedepsei aflată în executare, astfel încât să fie înlăturată partea din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă.
Corelativ principiului legalității pedepsei, în cazul aplicării dispozițiilor art. 6 C.pen., se impune și respectarea principiului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, motiv pentru care, nu se va face doar analiza pedepselor individual aplicate, ci și a pedepsei rezultante aplicate prin hotărârea definitivă, prin raportare la noile norme care reglementează forma pluralității incidente, întrucât rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP este aceea de a garanta că pedepsele efectiv aplicate sub vechea lege nu depășesc ceea ce s-ar fi putut aplica sub noua lege. Ca atare, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificarea caracterului legal al sancțiunii aflate în executare.
Cu atât mai mult, în aplicarea art. 6 C.pen. nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice, la reținerea unor circumstanțe atenuante sau la reconsiderarea întrunirii condițiilor pentru condamnare, nici la o redozare a pedepselor, nefiind permisă rejudecarea cauzei, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere argumentele condamnatului în acest sens.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ca a rămas definitivă sub imperiul Codul penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Față de dispozițiile art. 6 C.pen. și art. 4 Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, rezultă că nu are relevanță împrejurarea că persoana în cauză nu a fost condamnat la maximul special prevăzut de legea veche, legea permițând și obligând la reducerea pedepsei la noul maxim special prevăzut de legea nouă. Dispozițiile art. 15 Codul penal din 1969 privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile prin reducerea pedepesei cu o treime nu au mai fost preluate de noul cod penal, dispozițiile menționate ale art. 4 Legea 187/2012 precizând expres acest aspect.
Raportat la aceste considerente, în mod corect s-a constatat de către prima instanță că nu se impunea reducerea pedepsei de 5 ani închisoare aplicate prin s.p. nr. 433/21.11.2012 a Tribunalului T., def. prin d.p. nr. 2079/R/13.06.2013 a ÎCCJ București., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 cod penal raportat la art 174 alin 1, art 175 lit c cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 cod pr penală și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza II, b C.p. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale., pedeapsa nedepășind maximul de 6 ani și 8 luni închisoare prevăzut pentru infracțiunea corespondentă prev. de art. 32 NCP rap. la art. 188 alin. 1 NCP cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul contestatorul T. G. împotriva sentinței penale 338/28.04.2014 pronunțată de T. T., Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală (modificat prin OUG nr. 3/2014) respinge ca nefondată contestația formulate de T. G. împotriva sentinței penale 338/28.04.2014 pronunțată de T. T., Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.07.2014.
Președinte,
F. M. C. FlorențaGrefier,
A. C.
Red. F.F./22.08.2014
Tehnored. A.C.
Nr. ex. 4
Jud. fond. S. L.
Se comunică
| ← Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
