Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 15/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-01-2016
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 15/A
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpata L. E. împotriva sentinței penale nr. 2637 din 29.10.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata apelantă, asistată de avocat ales Ernst R., lipsă partea civilă.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere atitudinea de recunoaștere și cooperare cu organele judiciare, precum și faptul că inculpata a depus eforturi pentru diminuarea consecințelor faptei. Solicită de asemenea ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra sumelor de bani ridicate de la inculpată.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, arătând că banii ridicați de la ea au fost ai copiilor ei, ea nu are pensie și nici nu este asistată social.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
P. sentința penală nr. 2637 din 29.10.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 396 alin.alin.1, alin. 2 C.proc.pen.,cu aplic.art. 396 alin.10 C.proc.pen. s-a dispus condamnarea inculpatei L. E., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de contrabandă simplă, în variantă asimilată prev.de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal,
În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. 1 lit. a) și b), alin. 2 C.pen., respectiv interzicerea exercitării dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru o perioadă de 2 (doi) ani, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 65 alin.1 C.pen.,s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) C.pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin.3 C.pen.
În temeiul art. 91 alin. 1 C.pen, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei stabilite
În temeiul art. 92 alin. 1 C.pen., s-a stabilit termen de supraveghere pe o perioadă de 3 (trei) ani, calculat potrivit art. 92 alin.2 C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probațiune T.;să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. d) C.pen., inculpata a fost obligată să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În temeiul art. 93 alin. 3 C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul . sau în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității Timișoara, instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune T..
În temeiul art. 404 alin.2 C.proc.pen. rap. la art. 91 alin. 4 C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 108 lit. d C.pen., art. 112 alin.1 lit. a C.pen. s-a dispus confiscarea, în folosul statului a cantității de 485 pachete țigarete marca „Ashima” și 296 pachete țigarete marca “Jin Ling”, netimbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile române aflate în poesesia DGRFP Timișoara-SSCV-BSCVF Timișoara în baza adevereinței de reținere a bunurilor ., nr._/21.01.2015 (ARB nr.1B/21.10.2015).
În temeiul art. 404 alin.3 lit. c rap. la art. 250 alin.1 C.proc.pen s-a respins ca inadmisibilă cererea inculpatei de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr._/P/2014 din 20.02.2015 asupra a sumelor de 22.450 (douăzeci și două mii patru sute cincizeci) lei și 200 (două sute) Euro consemnate la CEC Bank-Sucursala Timișoara, pe numele inculpatei L. E., la dispoziția organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale conform recipiselor de consemnare nr._/1 și_/1 din data de 22.01.2015 și menține măsura asigurătorie astfel stabilită prin Ordonanța nr._/P/2014 din 20.02.2015 a Parchetului de pe lângă J. Timișoara.
În temeiul art. 404 alin.3 lit. d C.proc.pen. rap. la art.112 ind.1 alin.1, lit. o, alin.2 și urm. C.pen., s-a dispus confiscarea extinsă, în folosul statului, cu privire la sumele de 22.450 (douăzeci și două mii patru sute cincizeci) lei și 200 (două sute) Euro consemnate la CEC Bank-Sucursala Timișoara, pe numele inculpatei L. E., la dispoziția organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale conform recipiselor de consemnare nr._/1 și_/1 din data de 22.01.2015.
În temeiul art.397, art. 25 C.proc.pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de DGRFP Timișoara- Direcția Regională Vamală Timișoara și a fost obligată inculpata la plata, către partea civilă, a sumei de 9674 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere, calculate, conform OG 92/2003, de la data săvârșirii faptei și până la data achitării integrale a obligației de plată principale, cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, aferente fazei de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr._/P/2014 înregistrat pe rolul instanței la data de 20.05.2015 sub nr._ a fost trimisă în judecată inculpata L. E. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 teza a-I-a dinLegea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
P. actul de trimitere în judecată s-a reținut în fapt că la data de 21.01.2015 inculpata L. E. a fost depistată de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale în timp ce deținea la domiciliul situat în Timișoara, ., județ T., cantitatea de 485 pachete țigarete marca „Ashima” și 296 pachete țigarete marca “Jin Ling”, țigarete de contrabandă, în scopul vânzării, țigarete care nu erau timbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile române (respectiv Compania Națională Imprimeria Română, instituție aflată sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice), țigaretele respective fiind anterior sustrase de la controlul vamal și pentru care inculpata nu a putut prezenta acte justificative privind proveniența, achiziția sau comercializarea, țigaretele fiind mărfuri accizabile supuse unui regim vamal și despre care inculpata cunoștea că provin din contrabandă, prejudiciind bugetul general consolidat al statului.
În faza de urmărire penală, persoana vătămată A.N.A.F., prin reprezentantul său în teritoriu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Direcția Regională Vamală, a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 9674 lei (fila 69 d.u.p.).
Pe parcursul urmăririi penale inculpata L. E. a adoptat o atitudine procesuală sinceră cu privire la fapta imputată, a recunoscut și regretat comiterea faptei.
P. încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.10.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, inculpata a solicitat ca judecata sa aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 C.proc.pen, cerere admisă de către instanță la termenul de judecată din 15.10.2015.
Persoana vătămată Agenția Națională de A. F. – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 9674 lei (f. 22-23).
Inculpata prin avocat Ernst R. a solicitat ridicarea sechestrului luat în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr._/P/2014 din data de 20.02.2015 (cerere fila 11).
P. încheierea de ședință din 15.10.2015 instanța i-a pus în vedere inculpatei să facă dovada existenței sau nu a unor venituri în perioada ianuarie-mai 2015.
În susținerea cererii de ridicare a sechestrului, formulată la data de 16.06.2015 (f.11), la termenul de judecată din data de 29.10.2015, inculpata L. E. a depus la dosar adeverința de venit pe anul 2015 (f. 36), două certificate de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local (f. 37 și f. 38),și o chitanță (f. 39).
Instanța, în temeiul art. 100 alin. 2 Cod Procedură Penală a administrat din oficiu proba cu înscrisuri reprezentand cazierul judiciar al inculpatei (f. 16), precum și înscrisurile depuse la dosar de către inculpată la termenul din 29.10.2015.
Analizând și coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut aceiași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.
La data de 21.01.2015, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare la imobilul situat în Timișoara, ., județ T. (percheziție autorizată de J. Timișoara prin încheierea nr. 1/19.01.2015, sens în care a fost emis manadatul de percheziție domiciliară nr. 1/2015), organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale au identificat în interiorul imobilului, în camera în care locuiește inculpata L. E., cantitatea de 485 pachete țigarete marca „Ashima” și 296 pachete țigarete marca “Jin Ling”, toate aceste pachete de țigarete provenind din contrabandă, nefiind timbrate cu banderole de marcaj fiscale emise de autoritățile române și neînsoțite de documente justificative aferente achiziției sau provenienței.
Fiind audiată cu privire la proveniența acestor țigarete, inculpata L. E. a declarat că înainte de sărbătorile de iarnă a anului 2014 a luat hotărârea de a comercializa țigarete provenite din contrabandă deoarece nu beneficiază de pensie, ajutor social sau altă sursă de venit. În scest sens, inculpata arată că achiziționa țigaretele din Piața „Iosefin” din Timișoara, de la diverse persoane necunoscute, cu suma de 95 lei cartușul de țigarete marca „Ashima”, respectiv cu suma de 7 lei pachetul de țigarete marca “Jin Ling”, țigaretele fiind transportate la domiciliul său de către o persoană de sex masculin a cărui identitate inculpata nu a dorit să o dezvăluie. Ulterior, țigaretele erau revândute de către inculpata L. E. către diverse persoane, la un preț mai mare, în scopul obținerii unui profit material. Astfel, inculpata L. E. a recunoscut comiterea faptei precizând totodată că numai ea se ocupa de achiziționarea, depozitarea și comercializarea țigaretelor provenite din contranbandă, copiii săi L. F., L. N., L. I. și T. I., care locuiesc în același imobil nefiind implicați în niciun fel în comiterea faptei.
Întreaga cantitate de țigarete identificată de organele de cercetare penală cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la imobilul în care locuiește inculpata L. E. (respectiv 485 pachete țigarete marca „Ashima” și 296 pachete țigarete marca “Jin Ling”) a fost ridicată de organele de cercetare penală, la aceeași dată țigaretele fiind reținute de inspectorii vamali din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara - Direcția Regională Vamală, conform adeverinței de reținere a bunurilor nr.113/21.01.2015. De asemenea, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, organele de cercetare penală ale poliției judiciare au identificat și ridicat din camera în care locuiește inculpata L. E. sumele de 22.450 lei și 200 Euro, bani despre care există indicii că au fost obținuți în urma valorificării țigaretelor de contrabandă.
La data de 22.01.2015 sumele de bani mai sus menționate au fost consemnate la CEC Bnak-Sucursala Timișoara pe numele inculpatei L. E., la dispoziția organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale, conform recipisei de consemnare nr._/1 și chitanței nr._/1 din data de 22.01.2015 (pentru suma de 22.450 lei ), respectiv recipisei de consemnare nr._/1 și chitanței nr._/1 din data de 22.01.2015 (pentru suma de 200 Euro), aflate la filele 71-74 d.u.p.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată A.N.A.F., prin reprezentantul său în teritoriu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Direcția Regională Vamală, a stabilit prejudiciul creat bugetului de stat de către inculpata L. E. pentru întreaga cantitate de țigarete provenite din contrabandă, în sumă de 9674 lei, din care Taxe vamale-1022 lei, Accize-6436 lei și TVA-2216 lei. De asemenea, persoana vătămată a comunicat faptul că se constituie parte civilă în porcesul penal cu suma de 9674 lei și că inculpata L. E. nu deține autorizație de antrepozit fiscal.
Procedând la analiza și evaluarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpată prin solicitarea de a fi judecată în raport de disp.art. 374 C.proc.pen., instanța a reținut că starea de fapt, așa cum a fost descrisă anterior, este confirmată de probele administrate în cauză, astfel că, instanța a constatat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei cât și vinovăția acesteia sunt dovedite în totalitate.
În drept, fapta inculpatei L. E. care la data de 21.01.2015 a fost depistată de către organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale în timp ce deținea la domiciliul situat în Timișoara, ., județ T., cantitatea de 485 pachete țigarete marca „Ashima” și 296 pachete țigarete marca “Jin Ling”, țigarete de contrabandă, în scopul vânzării, țigarete care nu erau timbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autoritățile române (respectiv Compania Națională Imprimeria Română, instituție aflată sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice), țigaretele respective fiind anterior sustrase de la controlul vamal și pentru care inculpata nu a putut prezenta acte justificative privind proveniența, achiziția sau comercializarea, țigaretele fiind mărfuri accizabile supuse unui regim vamal și despre care inculpata cunoștea că provin din contrabandă, prejudiciind bugetul general consolidat al statului, constituie infracțiunea de contrabandă simplă, în variantă asimilată prev.de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal.
La alegerea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, în baza criteriilor generale de individualizare ,prev. în cuprinsul art. 74 C.pen., raportate în prezenta cauză. În concret, instanța a reținut gravitatea infracțiunii comise prin raportare la modalitatea de comitere a faptei, la persistența inculpatei în activitatea infracțională, la gravitatea rezultatului produs prin raportare la valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, la scopul urmărit prin comiterea faptei, acela al realizării de venituri cu caracter ilicit, ținându-se totodată cont și de nivelul de educație, vârsta inculpatei și, nu în ultimul rând lipsa antecedentelor penale ale inculpatei (f.16). În ceea ce privește reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante, astfel cum s-a solicitat de către apărătorul inculpatei cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri pe fondul cauzei, instanța a apreciat că nu se justifică a se face aplicarea circumstanțelor judiciare prev. de art. 74 alin.1 lit. a sau b C.pen, câtă vreme nu se remarcă eforturi ale inculpatei spre a înlătura sau diminua consecințele faptei sale, faptă a cărei modalitate de comitere nu poate diminua din gravitatea sa.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, persoana condamnată nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Cât privește cererea inculpatei L. E. de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr._/P/2014 din 20.02.2015 a Parchetului de pe lângă J. Timișoara asupra a sumelor de 22.450 (douăzeci și două mii patru sute cincizeci) lei și 200 (două sute) Euro consemnate la CEC Bank-Sucursala Timișoara, pe numele inculpatei L. E., la dispoziția organelor de cercetare penală din cadrul I.P.J. T.-Serviciul de Investigații Criminale(f.11), instanța a reținut că potrivit art. 250 alin.1 C.proc.pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. În atare situație s-a constatat că legiuitorul penal a instituit o procedură specială de contestare a măsurii asigurătorii, dată în competența exclusivă a judecătorul de drepturi și libertăți, procedură pe care însă inculpata nu a înțeles să o urmeze. În raport de această situație, instanța a apreciat că o astfel de cerere, introdusă direct la instanța sesizată cu judecarea cauzei în fond apare ca inadmisibilă.
Cât privește regimul sumelor de bani sus-arătate (22.450 lei și 200 Euro) consemnate la CEC Bank-Sucursala Timișoara, instanța a reținut incidența în cauză a disp.art.112 ind.1 alin.1, lit. o, alin.2 și urm. C.pen., ce reglementează măsura de siguranță a confiscării extinse și potrivit cărora sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 112 C.pen., în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracțiuni privind regimul vamal, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material și pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare. Or, având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei (închisoarea de la 2 la 7 ani), dar și scopul urmărit prin comiterea acestei infracțiuni, astfel cum acesta reiese din înseși declarațiile inculpatei, acela de a-și procura un folos material, instanța a apreciat ca legală și necesară o astfel de măsură. Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite în cauză și cerințele impuse de art. 112 ind.1 alin.2 C.pen., având în vedere că din înscrisurile depuse de către inculpată (f.96-99u.p.; f. 36-38), coroborate cu declarațiile martorilor L. I. (f.39-40; f.64-67 u.p.); L. N. (f. 43; f.58-60 u.p.); L. F. (f.41-42; f.55-57 u.p.) și T. I. (f.44; f.61-63 u.p.) rezultă că valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte de momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit. În condițiile în care aceasta nu are un loc de muncă și nu figurează cu niciun fel de venit impozabil, ținând seama și de veniturilor celorlalți membri ai familiei, T. I. și L. N., dar și de obligațiile acestora (f.98 u.p.), instanța și-a format convingerea că sumele de bani respective provin din activități infracționale de natura celor pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta sentință.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatei, s-a constatat că, raportat da data săvârșirii faptei în cauză sunt incidente dispozițiile art.1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. Textul legal citat instituie așadar principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții pe care instanța le-a apreciat ca regăsindu-se întrunite cumulativ în cauză, pentru aceleași considerente ca și acelea ce au stat la baza soluției din latura penală a cauzei.
Împotriva sentinței penale nr. 2637/29.10.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpata L. E., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, inculpata a criticat hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei susținând că nu s-a dat eficiență juridică criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 raportat la art. 75 alin. 2 lit. a C.p.; sub aspectul respingerii ca inadmisibile a cererii sale de ridicare a sechestrului asigurator, precum și pentru inexistența probelor care să dovedească condițiile confiscării speciale prevăzut de art. 112 C.p. În acest sens, inculpata a învederat că familia sa a contestat măsura asiguratorie în termenul legal de 3 zile, însă organele de urmărire penală ar fi stabilit faptul că aspectul restituirii sumelor de bani se va discuta pe fondul cauzei de către instanța de judecată sesizată cu infracțiunea de contrabandă. Referitor la dispoziția de confiscare s-a susținut că nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art. 112 al. 2 lit. b C.p. și nici ale art. 1121 C.p., că prima instanță ar fi stabilit în mod neîntemeiat că sumele de bani supuse confiscării provin din fapta penală fără să examineze actele care ar atesta provenința unei sume mari de bani dovedită și de martorii T. I. și L. N..
Analizând apelul declarat de inculpată prin prisma motivelor formulate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se reține că în cauză nu a fost contestată nici starea de fapt, nici încadrarea juridică; că nu există elemente de nelegalitate sau netemeinicie în raport cu aceste elemente, inculpata uzând de procedura recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 C.p.p.
În ce privește individualizarea pedepsei se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Atingerea dublului scop preventiv și educativ al sancțiunii aplicate este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii, natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, sancțiunea trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. reflectă elementele sus menționate, neimpunându-se reducerea acesteia. Astfel, este adevărat că inculpata L. E. nu are antecedente penale, însă nu poate fi omisă cantitatea mare de țigarete de contrabandă deținute, scopul urmărit fiind acela al valorificării prin eludarea dispozițiilor legale, cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, perseverența de care inculpata a dat dovadă așa cum rezultă din procesele de investigații întocmite de organele de poliție din cadrul I.P.J. T. – Serviciul de Investigații Criminale în datele de 08.12.2014, 16.12.2014 și 05.01.2015. P. apelul formulat de inculpată s-a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. a C.p. – „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”, fără a se arătă în concret în ce anume ar fi constat această conduită. În realitate, în cauză nu există nicio probă sau element care să conducă la concluzia vreunei diligențe din partea inculpatei în sensul acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat, neputând fi reținute dispozițiile art. 75 alin. 2 lit. a C.p.
În ceea ce privește criticat vizând măsura asiguratorie, C. de A. constată că se impune a se sublinia că o asemenea măsură poate fi desființată fie în urma contestării, conform art. 250 C.p.p., a legalității și temeiniciei ordonanței/încheierii prin care a fost dispusă, fie cu ocazia judecării fondului cauzei conform dispozițiilor art. 404 alin. 4 lit. c C.p.p. Referitor la prima ipoteză, în mod corect J. Timișoara a constatat că legiuitorul a prevăzut o procedură specială prin dispozițiile art. 250 C.p.p. Astfel, în cauză sechestrul asigurator a fost instituit asupra sumelor de 22.450 lei și 200 euro, în vederea confiscării speciale, prin ordonanța nr._/P/2014 din data de 20.02.2015 a Parchetului de pe lângă J. Timișoara. Ordonanța nu a fost contestată la judecătorul de drepturi și libertăți în termenul legal de 3 zile de la comunicare. Este adevărat că în cursul urmăririi penale, numiții L. I., T. I. și L. N. au formulat cereri prin care au solicitat restituirea sumelor sus menționate, însă acestea sunt anterioare ordonanței de aplicare a sechestrului asigurator (30.01.2015), fiind respinse prin ordonanța nr._/P/2014 din 19.02.2015 a Parchetului de pe lângă J. Timișoara, astfel că nu ar putea fi calificate drept contestații împotriva măsurii asiguratorii. Pe de altă parte, câtă vreme prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1121 C.p. dispunând confiscarea în favoarea statului a sumelor de bani ce formează obiectul măsurii asiguratorii, menținerea sechestrului se impunea pentru a se preîntâmpina riscul dispariției acestora. În aceste condiții criticile inculpatei L. E. apar ca nefondate.
O altă critică formulată de apărarea inculpatei vizează dispoziția de confiscare extinsă în favoarea statului cu privire la sumele de 22.450 lei și 200 euro. Potrivit procesului verbal de percheziție domiciliară din data de 21.01.2015 (filele 23 – 24 dosar UP) în camera inculpatei a fost găsită suma de 200 euro „într-o geantă de damă situată în dulapul din cameră” și suma de_ lei „în sertarul mobilierului de sub televizor”. În același proces verbal se consemnează că inculpata a declarat că banii găsiți în geanta din dulap îi aparțin, iar numitul L. I. a susținut că banii din sertar i-ar fi aparținut acestuia. În declarația dată în 21.01.2015, inculpata a arătat: „Cu privire la banii descoperiți și ridicați de către organele de poliție cu ocazia percheziției, declar că o parte din aceștia, respectiv suma de aproximativ 17.000 lei aparțin fiului meu L. I., iar diferența aparține restului membrilor familiei mai sus menționați și provin din câștigurile lor, eu neavând pensie, ajutor social sau altă sursă de venit”. La aceeași dată, numitul L. I. (fila 64 dosar UP) a susținut că: „Legat de sumele de bani găsite la domiciliul nostru, în camera mamei mele, cunosc faptul că o mare parte din ele îmi aparțin, respectiv aproximativ_ lei, iar ceilalți bani sunt ai întregii familii, fiind proveniți din sursele de venit ai celorlalți membri ai familiei. Banii mei arăt faptul că i-am câștigat în străinătate, unde am primit ajutor social și munceam ca și ziler în agricultură.” Pe de altă parte, numita L. F. a arătat că: „Legat de sumele de bani găsite la domiciliul nostru, în camera mamei mele, cunosc faptul că o mare parte din ei sunt ai fratelui meu L. I., și îi are de pe urma partajului rezultat în urma divorțului de fosta soție, împreună cu care a locuit în Suedia.” Aceeași variantă este susținută și de numiții T. I. și L. N., aceștia precizând că fratele lor ar fi primit în urma partajului suma de 200 milioane lei. Un prim aspect relevant este inadvertența existentă între declarațiile membrilor familiei inculpatei (copiii acesteia) cu privire la modul în care numitul L. I. ar fi dobândit suma de aproximativ 20.000 lei. Astfel, în timp ce persoana care își atribuie dreptul de proprietate asupra banilor susține că ar fi provenit din ajutorul social și câștigurile din prestarea unei activități ca ziler în agricultură; frații acestuia prezintă varianta că ar fi fost primiți prin realizarea partajului în urma divorțului. Mai mult, C. de A. constată dacă varianta numitului L. I. ar fi fost reală, suma trebuia să fie una în valută întrucât veniturile ar fi fost realizate în străinătate sau, cel puțin, să existe o dovadă că s-ar fi realizat un schimb valutar, ceea ce nu este situația în speță.
Adeverințele privind veniturile familiei inculpatei L. E., precum și propria declarație a acesteia în sensul că nu are nicio sursă de venit, conduc la concluzia că banii găsiți cu ocazia percheziției domiciliare nu provin din activități licite, ci din faptele ce constituie obiectul prezentei cauze. La această concluzie conduce și componența sumelor, fiind formate din 4 bancnote de câte 50 euro; 5 bancnote de câte 100 lei; 12 bancnote de câte 50 lei; 4 bancnote a câte 10 lei, 5 bancnote a câte 5 lei și 25 bancnote a câte 1 leu – în geanta de damă; respectiv 96 bancnote a câte 100 lei, 129 bancnote a câte 50 lei; 176 bancnote a câte 10 lei și 60 bancnote a câte 5 lei – în sertarul mobilierului; or, o asemenea sumă –_ lei, dacă ar fi provenit dintr-un partaj sau schimb valutar nu ar fi fost constituită dintr-un număr atât de mare de bancnote cu valoare mică. Această împrejurare atestă faptul că sumele proveneau din vânzarea țigaretelor către diverse persoane interesate de cantități diferite.
P. urmare, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1121 C.p.: - s-a reținut vinovăția inculpatei privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 (alin. 1 lit. o – „infracțiuni privind regimul vamal”); fapta este susceptibilă să procure un folos material (inculpata însăși declarând că acesta a și fost scopul activității sale – alin. 1); sumele găsite depășesc în mod vădit veniturile obținute de inculpată și familia sa în mod licit (alin. 2 lit. a); existând convingerea că provin din săvârșirea infracțiunii (alin. 2 lit. b). Ca atare, în mod corect prima instanță a dispus confiscarea extinsă în folosul statului cu privire la sumele de 22.450 lei și 200 euro consemnate la CEC Bank – Sucursala Timișoara pe numele inculpatei L. E. cu recipisele de consemnare nr._/1 și_/1 din data de 22.01.2015.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata L. E. împotriva sentinței penale nr. 2637/29.10.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin.1 lit. b C.pr.pen respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata L. E. împotriva sentinței penale nr. 2637 din 29.10.2015 pronunțată de J. Timișoara.
În temeiul art.275 alin.2 C.pr.pen obligă inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2016.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/19.01.2016
Tehnored A.J. /2 ex/22.01.2016
Prima instanță: Judec.Timișoara-M. A.
| ← Extrădare activă. Legea 302/2004. Sentința nr. 201/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
