Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 676/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 676/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-09-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.676/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 septembrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror B. E..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul C. I. și partea civilă R. M. împotriva sentinței penale nr.1074/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant C. I. asistat de avocat ales Zandomeni R., lipsind partea civilă apelantă R. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului C. I., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate ca netemeinică și nelegală și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 al.2, cu reținerea dispozițiilor art.75 al.1 Cp, întrucât săvârșirea infracțiunii a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate. Mai arată că partea vătămată în urma reproșurilor pe care i le-a adus în calitate de șef de echipă, l-a înjurat și l-a prins de gât și cu gest reflex de apărare i-a îndepărtat mâna cu care îl strângea de gât și este posibil să fi atins partea vătămată cu mănușa în zona ochiului. Mai solicită reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege și diminuarea daunelor moral acordate. Cu privire la apelul părții vătămate solicită respingerea acestuia ca nemotivat.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că încadrarea juridică este cea corectă având în vedere leziunile părții vătămate, 120 zile de îngrijiri medicale, raportul medico-legal și declarațiile martorilor. Mai arată că nu se poate reține scuza provocării. Cu privire la latura civilă arată că aceasta a fost soluționată în mod corect.

Inculpatul apelant C. I. solicită admiterea apelului declarat de el și respingerea apelului părții civile.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1074/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._,

În temeiul art. 194 al 1 lit a C.pen., raportat la art 193 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. a condamnat inculpatul C. I., fiul lui Harlamp și A., născut la data de 08.09.1978, în ., cu domiciliul în . și reședința în Timișoara, ., . penale, CNP_ la pedeapsa de:

2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În temeiul art. 12 din Legea 187/2012 si art. 67 al.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin. 1 lit.a, b Cod penal, cu titlu de pedepse complementare, pe o durată de 1 an, după rămânerea definitiva a hotărârii.

În temeiul art. 65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, cu titlu de pedepse accesorii.

În temeiul art. 81 C. pen din 1969 cu aplicarea art 5 NC.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 C. pen din 1969.

In temeiul art. 65 al.3 Cod penal a dispus suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art.404 N.C.pr.pen . a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen., respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art 7 al 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. I. după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În temeiul art 5 al 5 din Legea nr 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în SNDGJ a profilului genetic.

În temeiul art.397 C.pr.pen. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată R. M. și în consecință a obligat inculpatul la plata sumei de_ lei daune morale către parte. A respins pretențiile civile, daune materiale ca fiind nedovedite și restul daunelor morale ca neîntemeiate.

A constatat că partea vătămată S. C. M. de Urgență Timișoara - Clinica Oftalmologie nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.274 al 1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara dat în dosarul penal nr._/P/2010 și înregistrat pe rolul Judecatoriei Timișoara sub nr._ la data de 29.04.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunii de de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 C.p.

Prin actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

În fapt s-a reținut că, în data de 07.07.2010, în jurul orelor 10:00, în timp ce executau o lucrare de construcții în Timișoara, în incinta Fabricii de B., al cărei șef de echipă era inculpatul C. I., între acesta și partea vătămată R. M. a avut loc un schimb de replici cu privire la una din sarcinile de serviciu și modul de îndeplinire care a creat o stare de tensiune între aceștia, iar la un moment dat, partea vătămată R. M. l-a prins de gât pe inculpatul C. I., iar acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu pumnul în ochiul stâng. Potrivit certificatului medico-legal nr. 1185/20.07.2010 eliberat de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, leziunile suferite de către partea vătămată R. M. necesită un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale, iar potrivit Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2708/11.11.2011, nu există remedii terapeutice pentru ochiul stâng, iar pierderea simțului vederii ochiului stâng al părții vătămate este urmarea loviturii primite.

Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost următoarele: plângerea părții vătămate R. M.; declarația părții vătămate R. M.; certificatul medico-legal nr. 1185/20.07.2010; raport de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2708/11.11.2011; declarația învinuitului C. I.; declarațiile martorilor P. I., R. G., S. S. M. și Ș. Ș..

În cauză, partea vatamata R. M. a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 50.000 euro.

La dosar a fost atasată fisa cazier inculpat.

In cursul cercetarii judecatoresti partea vatamata R. M. a depus la dosar precizare a constituirii de parte civila cu suma de 250.000 lei daune morale si 4000 lei daune materiale.

La termenul de judecata din 25.09.2013 a fost audiat inculpatul, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar, fila 28.

La termenul de judecata din 06.11.2013, a fost audiata partea civila, declaratia fiind consemnata si depusa la dosar, fila 33.

In cauza au fost audiati martorii din rechizitoriu R. G., S. S. M., P. I., Stefanovici S., declarațiile acestora fiind cosemnate si atasate la dosar.

La termenul de judecata din data de 12.02.2014 instanta a admis cererea de schimbare a încadrării juridice in modalitatea in care reprezentanta Ministerului Public a prezentat-o și a dispus schimbarea încadrării juridicedin infracntiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 al.2 C.p. in infractiunea de vatamare corporala prev. de art. 194 al.1 lit.a CP rap. la art. 193 Cp cu aplicarea art.5 Cp si retinerea savarsirii infractiunii cu urmare a unei infirmități.

Pe latura civila au fost audiati martorii P. V. si N. A. C., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar (filele 71/72 dosar instanta).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Aceste aspecte rezultă din declarațiile părții vătămate R. M. și ale martorilor P. I., R. G., S. S. M., Ș. Ș. care se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal nr. 1185/20.07.2010 și ale Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2708/11.11.2011, eliberate de Institutul de Medicină Legală Timișoara, precum și cu declarațiile învinuitului C. I. prin care acesta recunoaște parțial săvârșirea faptei.

Inculpatul C. I. a recunoscut parțial săvârșirea faptei și a declarat că în data de 07.07.2010, în jurul orelor 11, se afla în incinta Fabricii de B. din Timișoara unde executa lucrări de construcții, iar la un moment dat a avut niște discuții contradictorii cu colegul său, partea vătămată R. M., cu privire la sarcinile de serviciu pe care le aveau, acesta din urmă adresându-i injurii inculpatului, luându-l totodată cu mâna de gât și strângând puternic, moment în care învinuitul i-a dat cu mâna peste mâna părții vătămate. Învinuitul arată că este posibil să-l fi atins cu mâna în zona capului, dar este posibil și ca R. M. să se fi lovit singur și precizează că în mâna nu avea nici o legătură de chei, ci purta doar mănuși ce erau necesare în desfășurarea activității (lucrări de construcții) și că nu a avut intenția de a-l lovi.

Inculpatul a mai declarat că, după incident, partea vătămată a fost dusă la spital de către șoferul Ș. Ș. la insistențele șefului R. G. deoarece R. M. a refuzat, inițial, să meargă afirmând că el are o boală în sânge care-i afectează vederea și oricum nu vede cu ochiul stâng.

Aspectele relatate de către inculpatul C. I. și martorii R. G., S. S. M. și Ș. Ș. potrivit cărora partea vătămată ar fi avut o afecțiune la ochiul stâng anterioară lovirii sale de către învinuit, afecțiune vizibilă, acesta purtând ochelari de soare, după spusele acestor martori și prezentând o roșeață în jurul ochiului, vrând să sublinieze lipsa legăturii de cauzalitate între lovirea exercitată de către C. I. și vătămarea suferită de către R. M. este contrazisă de concluziile Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2708/11.11.2011, eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, potrivit căruia leziunile de violență pot data din 07.07.2010, pot fi rezultatul lovirii directe cu corp dur și necesită 120 zile de îngrijiri medicale, nu există remedii terapeutice pentru ochiul stâng, iar pierderea simțului vederii ochiului stâng al părții vătămate este urmarea loviturii primite. În cursul cercetării judecătorești instanța a depus diligențe, prin audierea în mod amănunțit a martorilor, pentru stabilirea adevărului, conturând o situație cât ai apropiată de realitate.

În drept, fapta inculpatului C. I. care în data de 07.07.2010, în jurul orei 1000, i-a aplicat părții vătămate R. M. o lovitură cu pumnul în zona feței, agresiune care a dus la pierderea simțului vederii la ochiul stâng al părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. de art. 194 al.1 lit.a CP rap. la art. 193 Cp cu aplicarea art.5 Cp. si retinerea savarsirii infractiunii cu urmare a unei infirmități.

În ceea ce privește legea penală aplicabilă instanța a reținut că în cauză sunt mai favorabile dispozițiile 194 al.1 lit.a NCP rap. la art. 193 NCp cu aplicarea art.5 Cp întrucât pedeapsa cu închisoarea este alternativă cu amenda, astfel că în temeiul art. 5 alin. 1 C.pen. au fost aplicate aceste dispoziții legale. Referitor la modalitatea de individualizare, au fost avute în vedere dispozițiile vechiului cod penal, întrucât acesta prevede pentru inculpatul major posibilitatea suspendarea executării pedepsei, care este lege penală mai favorabilă, întrucât prevede posibilitatea reabilitării de drept.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea s-a realizat prin lovirea părții vătămate cu pumnul în ochiul stâng provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale, iar potrivit raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.2708/11.11.2011, nu există remedii terapeutice pentru ochiul stâng, iar pierderea simțului vederii ochiului stâng al părții vătămate este urmarea loviturilor primite.

Instanța a constatat că nu poate fi primita apărarea inculpatului cu privire la faptul ca doar a împins cu mana partea vatamata, neputând fi reținută scuza provocarii, întrucât din relatările martorilor inculpatul nu este o persoană irascibilă, iar discuțiile avute cu partea vătămată înainte de săvârșirea faptei nu se circumscriu în sfera actelor care pot termina o persoană să reacționeze sub impuls de mânie provocată. De alt fel pe tot parcursul procesului penal inculpatul a susținut că gestul său de a lovi cu mâna a fost mai degrabă instinctiv, ca o apărare în fața intenției părții vătămate de” a-l lua de gât „, astfel că însăși declarația acestuia, coroborată cu cele ale martorilor contrazic susținerea unei provocări, săvârșirea faptei fiind dovedita în cauză.

Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul a fost pedepsit. Din analiza în fapt și în drept a cauzei deduse judecății rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.74 Noul Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, precum și persoana inculpatului, inclusiv lipsa antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 250.000 lei daune morale si 4000 lei daune materiale.

De asemenea a constatat că S. C. M. de Urgență Timișoara –Clinica de Oftalmologie nu s-a constituit parte civilă.

Pentru admiterea acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal, este necesară îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, partea care invocă producerea unui prejudiciu material sau moral prin săvârșirea infracțiunii trebuie să dovedească existența acestuia, a faptei cauzatoare de prejudiciu, a legăturii de cauzalitate, precum și a vinovăției persoanei în cauză.

Fapta cauzatoare de prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția persoanei sunt dovedite în cauză, astfel cum rezultă din analiza laturii penale.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite.

În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 5 C.proc.pen., acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile. De asemenea, potrivit Codului civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a oferi o compensație persoanei vătămate pentru suferințele produse prin fapta ilicită.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată a suferit prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele psihice prin care a trecut aceasta ca urmare a vătămărilor pricinuite, respectiv pierderea simțului vederii ochiului stâng, neexistând remedii terapeutice pentru acesta.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate de partea civilă, instanța a avut în vedere gravitatea vătămărilor produse, pentru vindecarea cărora a fost necesar un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale și intensitatea suferințelor cauzate.

A constatat că partea vătămată S. C. M. de Urgență Timișoara - Clinica Oftalmologie nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat apel inculpatul C. I. și partea civilă R. M..

Inculpatul C. M. a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate motivând că încadrarea juridică corectă a faptei este infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.196 al.2, cu reținerea dispozițiilor art.75 al.1 Cp, întrucât săvârșirea infracțiunii a fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.

Susține că partea vătămată în urma reproșurilor pe care i le-a adus în calitate de șef de echipă, l-a înjurat și l-a prins de gât și cu gest reflex de apărare i-a îndepărtat mâna cu care îl strângea de gât și este posibil să fi atins partea vătămată cu mănușa în zona ochiului.

Apărătorul inculpatului a mai solicitat pe cale orală reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege și diminuarea daunelor moral acordate.

Apelul părții vătămate nu a fost motivat în scris.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o stare de fapt reală stabilind că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 al.1 Cp rap. la art.193 Cp.

Susținerile inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.75 al.1 lit. a Cpp, nu pot fi reținute întrucât din probele administrate nu rezultă o stare de fapt care să conducă la concluzia că . inculpatului a fost determinată de o provocare reală din partea părții vătămate iar fapta nu a fost comisă cu intenție.

Așa cum rezultă din actele de la dosar la momentul producerii incidentului, la fața locului, se afla doar martorul P. I. care împreună cu inculpatul și partea vătămată executau o lucrare de construcții în incinta Fabricii de B. din Timișoara.

Martorul a relatat că în urma unor discuții mai aprinse inculpatul a înjurat-o pe partea vătămată iar aceasta din urmă l-a înjurat și ea pe inculpat după care inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnul în ochiul stâng și în urma loviturii primite din ochiul părții vătămate s-a scurs un lichid.

După incident la scurt timp de la producerea incidentului la fața locului au mai apărut martorii R. G., S. S. M. și Ș. Ș. care și-au format fiecare o părere despre incident în urma discuțiilor purtate cu fiecare dintre părțile implicate.

Chiar dacă martorul R. G. a afirmat că din discuțiile purtate și din înregistrarea acestora pe telefonul mobil reiese că partea vătămată l-a luat pe inculpat de gât, susținerile acestuia nu pot fi luate în considerare în condițiile în care martorul ocular P. I. nu a prezentat o astfel de variantă.

Cu privire la pedeapsa aplicată se constată că instanța de fond la stabilirea cuantumului acesteia a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cp având în vedere pericolul social al infracțiunii, împrejurările și circumstanțele în care fapta a fost comisă circumstanțele personale a inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală a inculpatului fiind aplicată pedeapsa minimă prev. de lege cu suspendarea condiționată a executării.

Se mai reține că altă critică a inculpatului se referă la cuantumul daunelor morale pe care le consideră exagerate.

C. apreciază, în consens cu instanța de fond, că raportat la traumele psihice și fizice pe care partea vătămată a fost nevoită să le suporte în urma agresiunii care a avut ca rezultat pierderea simțului vederii la ochiul stâng, numărul de îngrijiri medicale care au fost necesare pentru vindecare, suma de 50.000 de euro acordată cu titlu de daune morale nu poate fi considerată ca exagerată.

În ce privește apelul părții vătămate se constată că nu a fost motivat în scris și apelanta nici nu s-a prezentat pentru susținerea acestuia.

C. apreciază că față de conduita părții vătămate, care nu a motivat apelul și nici nu s-a prezentat pentru susținerea acestuia, nu există vreun motiv pentru a se aprecia că acțiunea civilă nu a fost soluționată în mod temeinic.

Partea civilă deși a solicitat 4000 de lei daune materiale se constată că acestea nu au fost dovedite iar daunele morale acordate în cuantum de 50.000 de lei pot fi considerate ca îndestulătoare în condițiile în care nu a fost adusă o critică cu privire la modul de stabilire a acestora.

Față de considerentele menționate mai sus apelurile inculpatului și a părții vătămate sunt nefondate și urmează a fi respinse în baza art.421, pct.1, lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.B C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. I. și partea civilă R. M. împotriva sentinței penale nr.1074/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Obligă inculpatul și partea civilă la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./12.09.2014

Tehnored. C.P./4 ex/04.10.2014

Primă instanță: Jud.Timișoara

Jud. E.L.B.

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA