Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Sentința nr. 75/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Sentința nr. 75/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-09-2014

ROMÂNIA

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 75/DL

Ședința publică de la 02 septembrie 2014

Completul compus din:

Președinte: D. V.

Grefier: A. S.

Ministerul Public– Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. Timișoara, este reprezentat de procuror S. A..

Pe rol se află judecarea contestației formulată de către P. de pe lângă Tribunalul A. împotriva încheierii penale nr. 35UP/28.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, privind pe inculpații Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M..

La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au răspuns inculpatul Ș. I. C., aflat în stare de reținere si asistat de apărătorul său ales, avocat K. F. din din Baroul Tmiș, inculpatul B. E. T., aflat în stare de reținere si asistat de apărător din oficiu, avocat R. B. din cadrul Baroului T. și M. S. M., aflat în stare de reținere si asistat asistat de apărătorii aleși, avocat S. A. din Baroul Cluj care se prezintă în substituirea avocat titular C. B. din Baroul Cluj și avocat C. I. din Baroul A..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat R. B., din cadrul Baroului T., apărător din oficiu al inculpatului B. depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 6274.

Avocat K. F., apărătorul ales al inculpatului Ș. I. C. depune la dosar memoriu cu motivele contestației și împuternicire avocațială în copie xerox.

La interpelarea instanței, avocat K. F. depune împuternicirea avocațială nr._ în original.

Avocat S. A., apărător ales al inculpatului M. depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire. De asemenea, avocat C. I. apărătorul ales al inculpatului M. depune la dosar împuternicire avocațială.

Judecăorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Timișoara întreabă părțile prezente la dezbateri dacă au cereri prealabile.

Avocat S. A., apărătorul ales inculpatui M. solicită în temeiul art. 198 CPP incuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar motivele contestației, practică judiciară, respectiv Decizii relevante ale ÎCCJ, caracterizări ale inculpatului și acte medicale privind pe inculpat.

Nemaifiind alte cereri, judecătorul de drepturi și libertăți acordă cuvântul asupra contestației.

Avocat K. F., apărătorul inculpatului Ș. I. C. solicită admiterea contestației declarată de către inculpat și arată că admisibilitatea acesteia este susținută de trei argumente.

Un prim argument este acela că, în ceea ce îl privește pe inculpatul Ș., încheierea nr. 35 din data de 28.08.2014 nu este motivată, motivarea acesteia fiind globală, fără respectarea art.5 prg.l CEDO), fapt care atrage nulitatea acesteia, judecătorul având obligația argumentării adecvate a unei dispoziții extreme asupra libertății persoanei. Precizează că luarea și menținerea unei persoane în arest preventiv doar apelând la o motivare stereotip, fără ca judecătorul de drepturi si libertăți să ofere argumente convingătoare ale acestei măsuri și, în anumite cazuri, fără să analizeze în mod individual situația și apărările reclamanților, au atras constatarea în fața Curții Europene a încălcării art. 5 pgr. 3 din Convenție când în discuție a fost prelungirea sau menținerea stării de arest preventiv (se exemplifică cu cauzele M. și C.), și art. 5 par. 1 din Convenție, dacă omisiunea motivării a vizat luarea măsurii arestării preventive.

Un alt argument care pus în discuție de apărătorul ales al inculpatului Ș. este referitor la antepronunțare, Acesta arată că la pagina 8 al.2 se arată că inculpații se afla in situația prev. de art.223 al.2 C. pr. pen., iar săvîrșirea faptelor rezultă din rechizitoriu; astfel, apărătorul ales al inculpatului evidențiază că, la pagina 5 a încheierii contestate - judecătorul face vorbire de „indicii temeinice" care în pg.8 se transforma in probe certe.

Se mai arată că în luna aprilie 2014 s-a pus în mișcare urmărirea penală față de inculpați, între care si 2 cetățeni moldoveni B. și Grisco, care în pezent nu sunt acuzați, și, ulterior a fost extinsă și față de ceilalți inculpati, și în mod suspect, acțiunea penală s-a pus în mișcare în data de 28.08.2014 doar față de cei trei inculpați din prezenta cauză. Faptele imputate au fost săvârșite in cursul anului 2013, iar înregistrările în baza carora au fosr aduse acuzațiile au fost efectuate în 2014, astfel, apărătorul ales al inculpatului se întreabă care au fost suspiciunile reyonabile și indiciile temeinice care au dus la arestarea inculpatului Ș..

Concluzionând, avocat K., apărător ales al inculpatului Ș. arată că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, are un loc de muncă, apreciind că măsura controlului judiciar este suficientă, și arată că scopul măsurilor preventive nu este unul sancționar pentru persoană, ci se impune pentru asigurarea bunului mers al procesului penal.

Avocat R. B., apărător din oficiu oentru inculpatul B. E., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, arîtând că nu se impune măsura arestului preventiv pentru inculpat, scopul putând fi atins și prin aplicarea altor măsuri preventive.

Avocat S. A. apărător ales al inculpatului M. S. M. solicită în temeiul art. 425 ind. 1 alin. 7 lit. b CPP admiterea contestației și aplicarea măsurii preventive a controlului judiciar prevăzută de art. 211 CPP inculpatului. În motivare arată că art. 5 paragraf 3 din legislația CEDO și art. 23 din Constituția României garantează dreptul la libertate al persoanei, iar încheierea prin care se dispune arestarea preventivă a unei persoane este necesar să fie temeinic motivată. Critică încheierea contestată, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 201 CPP, iar în propunerea de arestare preventivă formulată de D. nu sunt suficiente argumente împotriva inculpatului M.. Apreciază că încheierea nu este suficient motivată, nu sunt întrunite dispzițiile art. 223 CPP, care prevede necesitatea unor probe consistente pentru a se dispune măsuri privative de libertate. Inculpatul M. este acuzat de 2 infracțiuni, respectiv aderare la grup infracțional și distrugere.

Apărătorul ales al inculpatului M. solicită să constate dacă există suficiente probe temeinice împotriva inculpatului M., precizând că acesta nu a urmărit realizarea de venituri prin distrugere, faptele fiind comise în urma unor neînțelegeri mai vechi pentru recuperarea unei sume de bani de la persoana vătămată D., și nu a existat o rezoluție în timp a activității infracționale.

Mai arată apărătorul ales al inculpatului M., avocat S. A. că recomandarea R11 a Consiliului de Miniștrii este aceea că pentru măsuri privative de libertate trebuie să existe probe temeinice, or, din declarațiile aflate în dosarul de urmărire penală, procesele-verbale de supraveghere operativă și interceptare nu rezultă o rezoluție infracțională de aderare la grup infracțional organizat.

Avocat S. A. solicită evaluarea faptei inculpatului în concret, personal, și nu în baza faptelor reținute în sarcina grupării, inculpatul M. a recunoscut starea de fapt, iar detenția în așteptarea judecății trebuie să fie minimă și în raport cu interesul justiției, apreciind că măsura prevăzută de art. 211 CPP a controlului judiciar este suficientă pentru inculpat, care nu are antecedente penale, are vârsta de 58 de ani, are o familie organizată și este apreciat de membrii societății.

Avocat C. I. pentru inculpatul M. arată că susține concluziile antevorbitorului său, cu precizarea că s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de instigare, ceea ce nu este real, inculpatul doar a acceptat propunerea făcută de inculpatul Ș., aceea de distrugere, și nu a avut cunoșțință de incendiere, cu care nu a fost de acord .

La interpelarea instanței, concluzionând, arată că inculpatul M. nu se regăsește în situațiile prevăzute de art. 223 alin. 1 CPP și depune la dosar concluzii scise.

Reprezentantul D., având cuvântul apreciază contestațiile ca fiind neîntemeiate și solicită respingerea acestora, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind temeinică și legală raportat la acuzațiile aduse inculpaților, s-a considerat că protejarea intereselor comunității justifică impunera măsurii arestării preventive.

Inculpatul Ș. I. C., având cuvântul arată că are aceleași concluzii ca ale apărătorului său și învederează că pentru simplu fapt că este prieten cu cetățeni ai Republicii M. nu poate fi acuzat.

Inculpatul B. E. T. având cuvântul are aceleași concluzii ca ale apărătorului ales și lasă soluționarea contestației la aprecierea instanței.

Inculpatul M. S. M. arată că a ajuns în această situație dintr-o o gravă eroare, nu a comandat nici o acțiune, regretă fapta comisă și nu a aderat la nici un grup infracțional.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI:

Deliberând asupra contestației, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 35 UP/28.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a dispus, admiterea propunerii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul T. A. și arestarea preventivă a inculpaților:

1)Ș. I. C., fiul lui I. și I., născut la data de 20.11.1968 în oraș Sărmașu, jud.M., domiciliat fără forme legale în mun.Cluj-N., ..6, jud.Cluj, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Sărmașu, jud.M., CNP_,

2)B. E. T. – fiul lui T. și M., născut la data de 30.11.1967 în oraș Sărmașu, jud.M., domiciliat în oraș Sărmașu, ..24, jud.M., fără forme legale în mun.A., . 26, ., jud.A., posesor al CI . nr._, eliberată de Poliția Or.Luduș, jud.M., CNP_,

3) M. S. M., fiul lui I. și V., născut la data de 29.08.1956 în orașul Luduș, jud.M., domiciliat în mun.Cluj-N., ., nr.93, ., posesor al CI . nt._ eliberată de SPCLEP Cluj-N., CNP_, toți reținuți preventiv din A. I. de poliție județean A., pe o perioadă de 30 de zile, începând din data de 28.08.2014 și până la data de 26.09.2014, inclusiv.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul A. a reținut că prin propunerea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 28.08.2014, orele: 15:15, sub nr._, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul T. A. a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților: Ș. I. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.(1) C.pen., cu aplic.art.5 C.pen.; tâlhărie, prev. și ped. de art.233 alin.(1) C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.; tâlhărie calificată prev. și ped. de art.234 alin.(1) lit.c), cu aplic.art.5 C.pen.; și distrugere, prev. și ped. de art.253 alin.(4) C.pen.; cu aplic.art.38 alin.(1) C.pen., B. E. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.(1) C.pen., cu aplic.art.5 C.pen. și complicitate la tâlhărie calificată prev. și ped. de art.48 C.pen. rap. la art.234 alin.(1) lit.c), cu aplic.art.5 C.pen; cu aplic.art.38 alin.(1) C.pen., M. S. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.(1) C.pen. și instigare la distrugere, prev. și ped. de art.47 C.pen. rap. la art.253 alin.(4) C.pen. cu aplic.art.38 alin.(1) C.pen..

În motivare s-a arătat că, prin ordonanțele din datele de 07.04.2014, 11.04.2014 și 22.05.2014 s-a dispus efectuarea în continuare și extinderea urmăririi penale față de suspecții Ș. I. C., B. E. T., B. T., GRIȘCO ARTIOM și M. S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art.367 alin.(1) C.pen., cu aplic.art.5 C.pen., tâlhărie, prev. și ped. de art.233 alin.(1) C.pen. cu aplic.art.5 C.pen., tâlhărie calificată prev. și ped. de art.234 alin.(1) lit.c), cu aplic.art.5 C.pen și distrugere, prev. și ped. de art.253 alin.(4) C.pen., cu aplic.art.38 alin.(1) C.pen., constând în aceea că în cursul anului 2012, suspectul Ș. I. C. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și sprijinit suspecții B. E. T. (cetățean român), B. T. (cetățean moldovean), GRIȘCO ARTIOM (cetățean moldovean) și M. S. M. (cetățean român), precum și alte persoane în scopul comiterii unor infracțiuni grave (tâlhărie, distrugere).

Prin ordonanțele din data de 28.08.2014 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva suspecților Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M. pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus-arătate.

În fapt și în esență organele de cercetare penală au reținut următoarele:

1)În data de 10.10.2013, în jurul orelor 17.50, în mun.A., prin violență, sub coordonarea directă a suspectului Ș. I. C., suspectul B. T. (cetățean moldovean) și încă o persoană de sex masculin (rămasă neidentificată până în prezent), au deposedat-o pe persoana vătămată M. V. I. de o geantă în care se afla suma de 220.000 lei (50.000 Euro). Ulterior, au părăsit locul faptei cu un autoturism marca VW Golf III, de culoare vișinie, cu numere de înmatriculare de Bulgaria, la volanul căruia se afla suspectul B. E. T.;

2)În data de 16.03.2014, în jurul orelor 23.00, la instigarea suspectului M. S. M., sub coordonarea directă a suspectului Ș. I. C., suspecții B. T. și GRIȘCO ARTIOM au distrus prin incendiere autoturismul marca Land Rover, cu nr. de înmatriculare ZA-340-HN, parcat pe .-3 din mun.Cluj-N., jud.Cluj, aparținând persoanei vătămate D. V. G.. Prejudiciul cauzat prin infracțiune este în valoare de 30.500 lei ( euro);

3)În cursul dimineții de 25.04.2013, în jurul orelor 08.00, sub coordonarea directă a suspectului Ș. I. C., suspectul B. T. și o altă persoană de sex masculin (rămasă neidentificată până în prezent), după ce persoana vătămată M. I. a părăsit imobilul în care locuiește, situat în mun.Cluj-N., ., ..13, jud.Cluj, îndreptându-se înspre parcarea din apropierea blocului, prin exercitarea de violențe și amenințări, l-au deposedat de geanta pe care o avea asupra sa, în care se aflau actele de identitate ale persoanei vătămate, alte acte, precum și suma de 273.819,8 lei (la cursul de schimb valutar din data de 22.05.2014), compusă din valută și monedă națională (49.500 euro, 220 franci elvețieni, 9.500 dolari, 1.600 lire sterline și 15.000 lei).

Organele de cercetare penale susțin că, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M. au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani (constituire a unui grup infracțional organizat) ori mai mare (tâlhărie, tâlhărie calificată și distrugere), și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În altă ordine de idei, din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, se apreciază că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.1 lit.c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), ratificată de România prin Legea nr.30/1994, că inculpații și suspecții au săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați.

În raport cu prevederile art.5 pct.1 lit.c) din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

De asemenea, s-a arătat că prin Recomandarea nr.R (80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei s-a prevăzut că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și că există motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole – pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. Se mai arată în sus arătat Recomandare, în plus, că dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate anterior nu a putut fi stabilită, detenția se poate justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri când se comite o infracțiune deosebit de gravă.

Raportând reglementările europene menționate la prezenta speță, mai sus-arătată, în cauză s-a reținut că este identificat cel puțin unul dintre pericolele care justifică arestarea preventivă a inculpaților din punctul de vedere al dispozițiilor art.5 pct.1 lit.c) din CEDO, iar faptele penale de care sunt acuzați aceștia au un caracter deosebit de grav având în vedere circumstanțele concrete în care au fost comise, arătate supra.

La înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, au fost avute în vedere următoarele aspecte:

Raportat la criteriile de referință arătate mai sus, se poate defini grupul infracțional inițiat și constituit de inculpatul ȘĂÎRBAN I. C. ca fiind compus pentru o sferă largă de activități ilegale, circumscrise criminalității organizate, având caracter continuu, calificat și bine structurat, cu stabilitate în timp, care a utilizat de mijloace și metode specifice, urmărind să obțină venituri ilicite la cote ridicate, remarcându-se:

- caracterul transfrontalier al grupului (România – Republica M.), folosindu-se ca executanți cetățeni moldoveni (suspecții B. T. și GRIȘCO ARTIOM);

- legături permanente cu persoane din alte orașe ale țării (Cluj-N. – H. R. S., Oradea – P. D. zis “P.”, A. – P. D.) pentru aflarea “ponturilor” unde urmau să dea loviturile, implicând victime care manipulau sume mari de bani rezultate din activitatea unor case de schimb valutar;

- acțiuni criminale bine planificate, conspirate: achiziționarea rapidă a unor autoturisme “second-hand” folosite la săvârșirea infracțiunilor și care erau abandonate imediat; supravegherea pe mai multe zile a caselor de schimb valutar precum și a străzilor adiacente; schimbarea repetată a cartelelor de telefon precum și a telefoanelor mobile folosite de inculpați, suspecți și martori (...”pune-ți cartela ceia și după masă te sun io...” – conv.tf dintre Ș. I. C. și B. T.);

- racolarea unor noi membri pentru a fi folosiți ca executanți la săvârșirea infracțiunilor (inculpatul GRIȘCO ARTIOM de către inculpatul B. T.);

(... “pe B. T. îl cunosc din anul 2013....în iarna anului 2014 mi-a propus să mergem în România să facem niște bani...”- decl. GRIȘCO ARTIOM);

- raporturi și atribuțiuni clare între membrii grupului atât pe verticală (lider Ș. I. C. - locotenenți B. T. și B. E. T.) cât și pe orizontală (lider Ș. I. C.– locotenenți B. T. și B. E. T. – executanți GRIȘCO ARTIOM):

(... “toate discuțiile cu românul le purta T....”) - decl. GRIȘCO ARTIOM);

- dinamismul și rapiditatea cu care se mobilizau executanții la comanda inculpatului Ș. I. C. ceea ce arată disciplina, controlul, interacțiunea și organizarea atât a liderului și locotenenților săi, cât și a executanților:

- angajarea pe termen lung a membrilor grupului într-o întreprindere ilegală, periculoasă, dar care le-a conferit câștiguri importante, comparativ cu efortul depus;

- urmărirea rațională a profitului și maximizarea acestuia;

-implicarea inculpatului B. E. T. în săvârșirea infracțiunilor (fapta de tâlhărie din mun. A. din data de 10.10.2013 și acte de pregătire a unor noi infracțiuni), chiar în condițiile în care acesta era dat în urmărire generală din data de 24.05.2001 (Ordin nr._ – IJP Argeș – vol.V UP);

Structura membrilor grupului infracțional organizat, inițiat, constituit și condus de inculpatul Ș. I. C.:

- inițiere și constituire: inculpatul Ș. I. C.;

-aderare și sprijinire: inculpații BUTNATU T., GRIȘCO ARTIOM (cetățeni moldoveni), B. E. T., M. S. M., și alții.

Rețeaua de criminalitate organizată s-a reținut că dispune de extensii și legături atât în plan intern - palierul mediilor criminale active local și pe raza altor județe (A., Cluj, Bihor, Suceava), cât și pe spațiul limitrof (Republica M.), manifestându-se ca un grup infracțional organizat, ermetic, care a acționat dinamic și incisiv în scopul comiterii de infracțiuni sau determinării la acte infracționale, în vederea obținerii de importante beneficii materiale și financiare la cote ridicate.

Activitatea grupului infracțional organizat a vizat săvârșirea unei plaje variate de infracțiuni (violență, incendieri la comandă, tâlhării) modalitatea și natura acestora fiind determinate de beneficiile consistente rezultate, în raport de oportunitățile pe care le oferă conjunctura socio-economică a țării noastre. Astfel gruparea de crimă organizată a acționat conjugat prin identificarea și exploatarea acestor oportunități, fapt care nu a exclus tendința ca unul sau mai mulți membri din cadrul grupării să acționeze separat pe un anumit segment identificat ca producător de beneficii financiare. În acest sens s-a avut în vedere faptul că cei doi inculpați cetățeni moldoveni B. T. și GRIȘCO ARTIOM se află actualmente în arest la domiciliu, în Republica M., fiind suspectați de săvârșirea infracțiunii de omor.

Inculpații au fost reținuți 24 ore în A. I. de poliție județean A., începând cu data de 27.08.2014, orele 22:00 și până la data de 28.08.2014, ora 22:00, fiind asistați de apărători aleși.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1)/art. 227 alin. (1) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză, inculpații se află în situația prevăzută de art.223 alin.(2) C.proc.pen, iar săvârșirea faptelor rezultă din următoarele probe administrate de procuror în dosarul 8 D/P/2014 atașat dosarului tribunalului:

vol.I: -pv de cercetare la fața locului, declarații pers.văt.M. V. I.; declarații martori D. G., D. R., SEBESI SUTO, T. R. G., T. C., V. N., G. E. F., S. A.; planșe foto urme găsite la fața locului; planșe foto autoturism VW Golf cu nr. de înmatriculare 9546 BP; raport de constatare medico-legală a pers.văt.M. V. I.; pv de investigații; planșe foto cu aspecte de la investigarea criminalistică a locului faptei; încheieri și autorizații pentru furnizarea datelor reținute de rețele publice de comunicații, emise de Judecătoria A.; pv de analiză a datelor și listing-urilor telefonice, realizate de specialiștii din cadrul IPJ A. – UTAI; hărți ale legăturilor infracționale realizate de specialiștii din cadrul IPJ A. – UTAI; pv de efectuare a percheziției domiciliare+planșe foto;

vol.II: pv de analiză a datelor și listing-urilor telefonice, realizate de specialiștii din cadrul IPJ A. – UTAI; hărți ale legăturilor infracționale realizate de specialiștii din cadrul IPJ A. – UTAI; pv de investigații+planșe foto; încheieri și autorizații pentru furnizarea datelor reținute de rețele publice de comunicații, emise de Tribunalul A.; listing-uri ale posturilor telefonice; pv de prezentare pentru recunoaștere+planșe foto privind recunoașterea suspectului B. T. de către pers.văt.M. V. I.; pv de prezentare pentru recunoaștere+planșe foto privind recunoașterea inculpatului B. T. de către martorul D. R.; declarație martor D. R.; încheieri și mandate de încuviințare/prelungire a supravegherii tehnice, emise de Tribunalul A.; pv de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza actelor de autorizare emise de Tribunalul A.; pv de supraveghere operativă+planșe foto;

vol.III: - plângere penală; pv de cercetare la fața locului; planșe foto privind cercetarea la fața locului; declarații martori D. M. E., KOTTA Z. S., P. C. A.; declarație pers.văt. D. V. G.; bonuri fiscale taxi; pv de investigații+planșe foto; pv de prezentare pentru recunoaștere+planșe foto privind recunoașterea suspectului B. T. de către martorul P. C. A.;

-pv de prezentare pentru recunoaștere+planșe foto privind recunoașterea suspectului GRIȘCO ARTIOM de către martorul P. C. A.; încheiere și mandat de încuviințare a supravegherii tehnice, emise de Tribunalul A.; pv de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza actelor de autorizare emise de Tribunalul A.; pv de supraveghere operativă+planșe foto;

vol.IV: încheieri și autorizații pentru furnizarea datelor reținute de rețele publice de comunicații, emise de Tribunalul Cluj; pv de cercetare la fața locului+planșe foto; raport de constatare tehnico-științifică criminalistică genetică; declarații per.văt.M. I.; pv de investigații; declarație martor M. F., N. I., CSILLAG F. L., SUKOSD Ș., F. M., G. C. OLIVER, D. A. A., N. C. P. G. E., C. L. S., M. E., M. T., A. M. M., C. S. M., S. V. N., C. S., V. D., FATOL A. D., FATOL ROMIANA I. M. F. I.; raport de constatare medico-legală; raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat; raport de efectuare a portretului robot; pv de analiză operațională a datelor și listing-urilor telefonice, realizate de specialiștii din cadrul IPJ Cluj – UTAI; hărți ale legăturilor infracționale realizate de specialiștii din cadrul IPJ Cluj – UTAI; pv de prezentare pentru recunoaștere+planșe foto privind recunoașterea suspectului B. T. de către pers.văt.M. I.; declarație martor C. S. M.;

vol.V:-declarații martor H. R. S.; declarații martor P. D.; declarații martor R. SANTIAGO RODRIGO; încheiere+mandate de percheziție domiciliară emise de Trib.A.; declarații martor P. D.; declarații inculpat Ș. I. C.; declarații inculpat B. E. T.; declarații inculpat M. S. M.; articole media Gazeta de Cluj privind pe inculpatul M. S. M.; pv de investigații; listing-uri intrări/ieșiri suspect B. T.; declarații suspect GRIȘCO ARTIOM; declarații suspect Z. V. A..

Întrucât din probele administrate de procurori a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani (constituire a unui grup infracțional organizat) ori mai mare (tâlhărie, tâlhărie calificată și distrugere), și, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, s-a constatat că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

La aprecierea gravității faptelor judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere modalitatea concretă de participare a fiecăruia la presupusele fapte, faptul că inculpații B. și M. sunt cunoscuți cu antecedente penale, atitudinea avută în fața organelor judiciare, vârsta și absența unui loc de muncă.

Judecătorul de drepturi și libertăți a mai constatat că din probatoriul administrat rezultă o . conexiuni pe care inculpații le au în mediul infracțional specific cu cetățeni moldoveni, despre care există informații că sunt implicați în comiterea unei infracțiuni de omor.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social – ca trăsătură esențială a infracțiunii – aceasta nu înseamnă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, precum și din reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, de natură a crea în rândul societății un puternic sentiment de repulsie, de revoltă chiar, în situația în care astfel de fapte nu sunt sancționate cu suficientă fermitate. În acest sens, s-a reținut că infracțiunile de genul celor pentru care sunt cercetați inculpații pot suscita o „tulburare a societății, de natură să justifice o detenție preventivă”, în conformitate cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Inclusiv CEDO, în cauza Letellier contra Franței, a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.

Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de CEDO, în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, în momentul analizei necesității luării și respectiv prelungirii unei măsuri preventive împotriva inculpaților, instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.

Judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că, infracțiunile de care sunt acuzați cei trei inculpați prezintă un grad de pericol ridicat în contextul actual, context în care, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în desfășurarea unor activități ce pot avea consecințe deosebit de grave, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.

Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că, potrivit practicii CEDO (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare de cât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.

În cauza analizată, existența unor asemenea interese fiind evidente, în condițiile în care se presupune că inculpații au efectuat acte de violență împotriva persoanelor și împotriva patrimoniului, iar în momentul de față lăsarea lor în libertate nu ar contribui la altceva decât, pe de o parte, la încurajarea implicării altor persoane în săvârșirea unor astfel de activități, iar pe de altă parte, la formarea unui sentiment de impunitate în persoana inculpaților, situație care nu poate fi acceptată în cadrul unui stat de drept.

A mai reținut tribunalul că susținerile apărătorilor inculpaților privind lipsa vinovăției acestora cu privire la faptele care fac obiectul cercetării penale și încadrarea juridică a acestora nu pot fi examinate de judecătorul de drepturi și libertăți în acest moment procesual, fiind atributul procurorului de a stabili vinovăția sau nevinovăția acestora precum și încadrarea juridică corespunzătoare.

În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, există suspiciunea rezonabilă că inculpații Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M. au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați și că este necesară privarea lor de libertate, nefiind suficientă măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu cum au solicitat inculpații, prin apărător, astfel că, în baza art. 226, raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a admis propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Biroul T. A. și a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile, respectiv din data de 28.08.2014 și până la data de 26.09.2014, inclusiv a inculpaților.

În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Încheierii penale nr. 35UP/28.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, au formulat contestație inculpații Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M..

Ș. I. C., prin apărător ales, invocă împotriva încheiereii penale nr.35/UP/28.08.2014 pronunțata de către Tribunalul A., pe cale de excepție nulitatea relativă, art.282 C.pr.pen rap la art.5 prg.l CEDO, susținută de lipsa motivării măsurii, iar, în subsidiar netemeinicia și nelegalitatea acesteia, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev de art..223 raportat la art. .202 CPP. Arată că motivarea hotărârii prin care se dipune asupra stării de arest preventiv a unei persoane este o chestiune delicată, judecătorul fiind chemat să găsească justul echilibru între evitarea afirmațiilor categorice asupra vinovăției acuzatului și prin aceasta respectarea prezumției de nevinovăție, pe de o parte, și necesitatea argumentării adecvate a unei dispoziții extreme asupra libertății persoanei, pe de altă parte.

Se arată că în lumina art. 5 pgr. 2 din Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul de a fi informată, în cel mai scurt timp, în mod detaliat și într-o limbă pe care o înțelege cu privire la motivele arestării și acuzațiile ce i se aduc. În realitate, de regulă, acuzația penală nu este formulată în acest moment, de aceea informarea poartă doar în ceea ce privește motivele de fapt și de drept ale arestării. Motive de fapt sunt faptele, împrejurările de fapt care au atras luarea acestei măsuri (temeiurile arestării). Este necesar ca autoritatea judiciară competentă să indice probele sau informațiile din care rezultă bănuiala cu privire la săvârșirea unei infracțiuni. Motivele de drept constau în încadrarea juridică a faptei și textele de procedură pe care se întemeiază arestarea.

Se impune ca temeiurile arestării să fie menționate expres și analizate în concret, în mod amănunțit, în funcție de specificul fiecărei cauze pentru a garanta în acest fel dreptul inculpatului să le cunoască și să le combată. Temeiurile arestării preventive nu pot sub nici o formă să fie prezumate și nu se pot fundamenta pe simplele bănuieli, presupuneri ale autorității judiciare, ci trebuie să aibă la bază un suport informațional adecvat, la care să facă referire organul judiciar competent în actul de arestare preventivă și pe care să-l examineze detaliat, pentru a da posibilitatea acuzatului să se apere.

În ceea ce privește temeiul arestării preventive justificat de pericolul pentru ordinea publică, întotdeauna controlul trebuie să aibă loc periodic, sistematic, pentru că, în fiecare cauză în care este ținută în stare de arest preventiv o persoană, trebuie să fie actuală. Dacă la un moment dat pericolul nu mai este actual, judecătorul trebuie să ordone punerea în libertate a acuzatului. Informarea asupra temeiurilor trebuie să se facă de îndată, respectiv în chiar momentul arestării. Informarea este o garanție a respectării dreptului la apărare, de regulă informarea se face în prezența unui apărător și întotdeauna ea se consemnează într-un proces-verbal. Informarea nu privește și arestarea în baza unei hotărâri de condamnare, întrucât în această ipoteză cel condamnat a luat cunoștință de motivele arestării cu ocazia judecății.

Deși nemotivarea dispozițiilor vizând arestarea preventivă a unei persoane se analizează cu prioritate prin raportare la art. 5 par. 2, în cazul României, absența motivării, ori motivarea insuficientă a dus la constatarea încălcării art. 5 pgr. 1 sau 3 din Convenție. Art. 5 pgr. 1 enunță regula libertății persoanei, privarea de libertate având un caracter excepțional, iar excepțiile sunt expres și limitativ menționate în acest text. In acest fel, orice detenție autorizată de Convenție trebuie să fie conformă normelor dreptului intern material și formal, care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu exigențele Convenției.

Astfel, se arată că din perspectiva art. 5 pgr. 3 din Convenție, controlul asupra legalității arestării preventive trebuie însoțit de verificarea periodică a rațiunilor care au argumentat luarea măsurii aretării preventive, precum și de dreptul acuzatului de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi liberat în cursul procedurii. Art. 5 pgr. 3 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că ar autoriza o arestare preventivă în mod necondiționat, cât timp nu depășește o anumită durată. Orice menținere sub arest preventiv a unui acuzat, chiar și pentru o scurtă durată, trebuie să fie justificată într-un mod pertinent și convingător de către autorități. Numai precizând motivele pe care se întemeiază o hotărâre este posibil un control public al administrării justiției, în plus, argumentele pro și contra punerii în libertate nu pot fi generale și abstracte.

Luarea și menținerea măsurii de arest preventiv asupra unei persoane doar apelând la o motivare stereotip, fără ca procurorul sau, după caz, judecătorul de drepturi si libertăți să ofere argumente convingătoare ale acestei măsuri și, în anumite cazuri, fără să analizeze în mod individual situația și apărările reclamanților, au atras constatarea în fața Curții Europene a încălcării art. 5 pgr. 3 din Convenție când în discuție a fost prelungirea sau menținerea stării de arest preventiv (cauzele Tarău, M., T., T., S. și I. P. și alții contra României), dar și a art. 5 par. 1 din Convenție, dacă omisiunea motivării a vizat luarea măsurii arestării preventive (cauzele P., T., C. și I. P. și alții contra României).

În exemplificare se menționează cauza C. contra României (Hotărârea din 1 iulie 2008), unde, Curtea a observat că, în toate hotărârile în discuție, instanțele interne au prelungit arestarea preventivă a reclamantului printr-o formulă globală care îi privea în egală măsură pe partea interesată și pe coinculpatul său, fară a răspunde argumentelor invocate separat de fiecare dintre aceștia și fară a ține cont de situația lor deosebită. Curtea considerând că o astfel de abordare este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 5 pgr. 3 din Convenție, în măsura în care permite menținerea mai multor persoane în detenție fară a analiza, de la caz la caz, motivele care justifică necesitatea prelungirii detenției (Dolgova c. Rusiei).

Curtea a mai apreciat că, prin aceea că nu au prezentat fapte concrete în ceea ce privește riscurile antrenate în caz de punere în libertate a părții interesate și prin faptul că nu au ținut cont de măsurile alternative, precum și prin faptul că au ales să se sprijine în principal pe gravitatea faptelor comise și să nu analizeze individual situația reclamantului, autoritățile nu au oferit motive "relevante și suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-l menține în arest preventiv în perioada în discuție, astfel că a avut loc încălcarea art. 5 pgr. 3 din Convenție. Chiar dacă, la un moment dat, în cauză instanța națională a motivat menținerea arestării preventive în raport de complexitatea cauzei, reținând că prin punerea în libertate a reclamantului s-ar fi creat pericol pentru ordinea publică, că acesta ar fi putut influența probele și că era necesară prezența sa în fața instanțelor, această motivare este mult prea succintă și abstractă și a omis să specifice în concret modul în care aceste criterii se aplicau reclamantului.

Curtea a mai reamintit că art. 5 pgr. 3 din Convenție le impune instanțelor naționale, atunci când sunt confruntate cu necesitatea de a prelungi o măsură de arestare preventivă, să ia in considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională. într-adevăr, articolul citat mai sus garantează nu numai "dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil", ci prevede și că punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții ce asigură prezentarea părții interesate la termenul de judecată (Jablonski c. Poloniei și Patsouria c. Georgiei). Or, în cauza de față, instanțele naționale, deși sesizate cu o astfel de cerere, nu au precizat motivele pentru care o astfel de măsură alternativă nu ar fi fost pertinentă.

Curtea a apreciat astfel că, nemotivând suficient respingerea cererilor de punere în libertate ale reclamantului și neluând în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative, autoritățile nu au oferit motive "pertinente și suficiente" pentru a justifica necesitatea de a-1 menține în arest preventiv pe perioada în discuție.

Se arată că, în speță, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A., preia in mare parte susținerile acuzării - motivând global necesitatea luării măsurii arestării preventive, fără a face referiri concrete la necesitatea luării acestei măsuri față de inculpatul Ș. I. C..

Inculpatul Ș., prin apărător ales arată că în motivare, se face referire la inc. B. si M. (pg.10) ca ar fi cunoscuți cu antecedente penale iar faptul ca inculpații ar avea anumite conexiuni cu cetățeni moldoveni – nu poate fi un argument suficient. Astfel, se arata în motivarea Referatului D. ca prin Ordonanțele din 7.04.2014,11.04.2014 si 22.05.2014 s-a dispus efectuarea in continuare si extinderea urmăririi penale fata de suspecții Ș. I. C., B. E. T., B. T., Grisco Artiom și M. S. M., pentru savârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie, tâlhărie calificata si distrugere, constând in aceea ca in cursul anului 2012 suspectul Ș. I. C. a inițiat si constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat si sprijinit suspecții B. E. T., B. T. (cetățean moldovean) Grisco Artiom (cetățean moldovean) - fiind chiar obsesiva menționarea cetățeniei moldovene in cadrul Referatului procurorului - precum si M. S. M. - precum si alte persoane in scopul comiterii unor infracțiuni grave(talharie si distrugere). În mod suspect – punerea în mișcare a acțiunii penale are loc la data de 28.08.2014 doar față de cei trei inculpați arestați preventiv în prezenta cauză, iar față de cetățenii moldoveni nu s-a luat nicio măsură, aceștia putând circula nestingherit pe teritoriul României.

O alta critica adusă de inculpatul Ș. încheierii contestate este legată de antepronunțarea judecătorului asupra vinovăției inculpaților, arată că la pg .8 al.2 se arata „Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi si libertăți apreciază ca in cauza, inculpații se afla in situația prev. de art.223 al.2 C. pr. pen. iar săvârșirea faptelor rezultă din probe administrate de procuror in dosarul nr.8/D/P/2014 atașat. Este evident pentru orice observator independent că această susținere nu face altceva decât să dovedească un automatism în ceea ce privește însușirea fără nici un dubiu a acuzațiilor aduse de procuror de către judecătorul de drepturi și libertăți.

Încheind, inculpatul Ș. arată că nu are antecedente penale și nu a participat la săvârșirea niciunei dintre infracțiunile reținute în sarcina sa, și, pentru toate aceste motive solicită admiterea contestației si punerea sa în liberate de îndată de sub puterea mandatului de arestare preventiva, iar in subsidiar înlocuirea acestei masuri cu o alta măsura preventiva neprivativa de liberate.

Inculpatul M. S. M., prin memoriul depus la dosar de apărătorul ales C. I., arată că încheierea nr.35/UP/28 08.2014, pronunțata în cauza de Tribunalul A., o consideră ca fiind lipsita de temei legal.

În motivare precizează că este singurul din aceasta cauză care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținuta in sarcina sa, dar nu sub forma instigării, prev. de art.47 C.pen.,ci doar acceptând propunerea inculpatului Ș. I. C. de a se răzbuna pe partea vătămata Dit V. G., care le datora ambilor sume de bani consistente lui 10.000 euro, prin producerea unor degradări aduse autoturismului acestuia in modalitatea spargerii geamurilor si oglinzilor, prin folosirea unui corp contondent (bîta), si, nicidecum prin incendierea acestuia, ceea ce ar fi atras aplicarea 253 alin.1 C.pen, pedepsita cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Starea de fapt recunoscută nu a fost infirmata prin nici o proba administrata in cauza, iar pe de alta parte, probele existente nu relevă si nu susțin afirmația din încheierea atacata, potrivit căreia săvârșirea faptei de incendiere a autoturismului din 16.03.2014, ar fi avut calitatea de instigator. A negat cu hotărâre orice implicare în săvârșirea de infracțiuni în cadrul unui grup infracțional organizat, singura sa relație fiind doar cu inculpatul Ș. I. C., care îi este fin. În cauză nu s-a adminstrat nici o probă din care sa rezulte că ar fi știut despre existenta acestui grup infracțional organizat, dovada în acest sens fiind aceea ca în afara infracțiunii prev. de art.253 al.4 C.pen.,nu i se reține nici o participare directa sau indirecta in activitățile acestui grup inițiat, organizat si coordonat de inculpatul Ș. C. I.. Ca atare, arată că susținerea organelor de cercetare penala ca ar fi aderat sau as fi sprijinit activitatea acestui grup nu are nici un suport legal, iar, în aceste condiții, reținerea în sarcina sa a săvârșirii infracțiunii prev. de art.367 al.l c.pen.,este nedovedita.

Raportat la cele de mai sus, susținute de redarea convorbirilor sale telefonice cu inculpatul Ș. I. C., consideră că măsura luata de Judecătorul de drepturi si libertăți este excesivă si era suficient, în caz că se aprecia ca ar prezenta vreun pericol social sau pericol pentru ordinea publica, luarea măsurii preventive a controlului judiciar.

Mai arată inculpatul M. prin apărător ales că din actele existente la dosar, și care au fost avute în vedere de organele de cercetare penală și însușite de instanța, rezultă că nu îi sunt aplicabile niciuna dintre disp. art.223 al.1 C.pr.pen.; nu îi sunt aplicabile nici disp. art.223 al.2 C.pr.pen.,deoarece, în reprezentarea sa, urmare a acceptării propunerii, inculpatul Ș. I. C. urma sa săvârșească personal infracțiunea prev. de art.253 al.1 C. pen.. De asemenea, reținerea de către judecătorul cauzei (fila 9 al.2 si 3) a împrejurărilor care ar justifica necesitatea luării măsurii arestării preventive, nu are suport legal. S-a apreciat ca privarea sa de libertate ar fi justificată de mediul din care provin, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana sa, respectiv că ar avea antecedente penale, atitudinea avută în fața organelor judiciare, vârsta si absența unui loc de munca.

Pentru faptul că judecătorul de drepturi si libertăți face referiri si la reacția publica fata de comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, conform prevederilor art.5 din CEDO, susține că acestea sunt nejustificate, astfel, nu are antecedente penale; a avut o atitudine corectă față de organele de cercetare penală, fiind singurul care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, apreciind-o ca un moment "de rătăcire" in viata sa; este încadrat in muncă, are o familie bine constituita, cu responsabilități fata de copiii majori, precum si o conduita pozitivă în societate, așa cum reiese din actele depuse la dosar. Mai arată că este suferind de Diabet zaharat tip.II, încă din anul 2003, afecțiune care necesita un tratament special: alimentație, medicație și controale periodice la medicul specialist, aspect care rezultă de asemenea din actele medicale depuse la dosar.

În aceste condiții, inculpatul M. apreciază că cercetarea singurei sale fapte penale, nu impunea luarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind cea mai grava dintre cele prevăzute de art.202 al.4 c.pr.pen.,cu atât mai mult cu cât ea relevă un tratament injust si inechitabil fata de situația celorlalți inculpați din cauză.

Prin urmare, raportat la situația arătată, apărătorul ales al inculpatului M. solicită în principal, conform disp.art.204 pct.12 C.pr.pen.,admiterea contestației și, pe cale de consecință, respingerea propunerii de luare față de inculpatul M. S. M., a măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, in temeiul acelorași dispoziții legale, solicită înlocuirea acestei masuri cu cea prev. de art.202 pct.4 lit.b C.pr.pen.

Inculpatul B. E. T. nu a depus în scris motivele contestației, însă cu ocazia dezbaterilor, prin avocat, a arătat că nu se impunea luarea față ce el a măsurii arestării preventive.

A solicitat luarea măsurii controlului judiciar.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale contestate prin prisma motivelor de contestație precum și din oficiu conform art. 204 C.pr.pen., judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală în ceea ce privește arestarea preventivă a inculpaților Ș. I. C., B. E. T. și Mureșean S. M., în deplină concordanță cu dispozițiile art. 202 și art. 223 C.p.p., precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune, infracțiunea respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.223 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 202 alin.1 și art. 223 C.p.p., respectiv că sunt probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea de către inculpați a unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și față de gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului inculpaților, privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care s-a pus în mișcarea acțiunea penală împotriva acestora, respectiv constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie, tâlhărie calificată și distrugere prin incendiere, fapte prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, art. 233, art. 234 Cod penal și art. 253 alin. 4 Cod penal, inculpatul Ș. I. C.; constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la tâlhărie calificată, fapte prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal și art. 48 rap. la art. 234 Cod penal, inculpatul B. E. T. și constituire a uni grup infracțional organizat și instigare la distrugere prin incendiere, fapte prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal și art. 47 rap. la art. 253 alin. 4 Cod penal, inculpatul Mureșean S. M..

Presupunerea privind comiterea faptelor de către inculpați rezultă din declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor audiați de organele de cercetare penală, procese verbale de redare integrală în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza actelor de autorizare emise de Tribunalul A.; procese verbale de supraveghere inculpaților, raport de constatare medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, raport de efectuare a portretului robot; prpces verbal de analiză operațională a datelor și listing-urilor telefonice, realizate de specialiștii din cadrul IPJ Cluj – UTAI; hărți ale legăturilor infracționale realizate de specialiștii din cadrul IPJ Cluj – UTAI; procese verbale de prezentare pentru recunoaștere+planșe foto. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 202 și art. 223 C.pr.pen., măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.

Instanța de control apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală față de inculpații contestatori, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, natura acestora și rezonanța publică.

Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acesteia.

Infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, tâlhărie și distrugere, aduc atingere relațiilor sociale privind conviețuirea socială, a cărei existență este condiționată de apărarea ordinii și liniștii publice, relațiilor sociale privitoare la posesia și detenția asupra bunurilor mobile și relațiilor sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, viața, integritatea corporală sau libertatea acesteia, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează conviețuirea socială, proprietatea și integritatea corporală sau libertatea persoanei.

În ce privește nulitatea relativă a încheierii contestate invocată de către inculpatul Ș. I. C., datorită lipsei motivării măsurii preventive, se constată că aceasta neîntemeiată pentru următoarele:

Încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. este motivată, instanța arătând în considerentele încheierii motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de toți inculpații, făcând analiza condițiilor prev. de art. 202 și art. 223 C.pr.pen. și indicând probele din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au comis infracțiunile menționate în referatul întocmit de procuror.

Împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu exclude luarea măsurii arestării preventive, legea neprevăzând printre condiții și existența antecedentelor penale.

În ceea ce-i privește pe suspecții B. T. și Grisco Artiom (cetățeni moldoveni), din actele de urmărire penală se constată că în prezenta cauză față de aceștia s-a dispus începerea urmării penale pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, precum și că există date că actualmente se află în arest la domiciliu în Republica M., fiind suspectați de săvârșirea unei infracțiuni de omor.

Cu privire la susținerile inculpatului Mureșean S. M., în sensul că în ceea ce-l privește nu are nicio implicare în săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, întrucât singura sa relație fiind doar cu inculpatul Ș. I. C. care îi este fin, acestea sunt neîntemeiate. Din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, format din mai mult de trei persoane, având ca lider inculpatul Ș. I. C., activitatea grupului constând în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și contra persoanei în vederea obținerii de beneficii materiale.

De asemenea, din probe rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Mureșean S. M. l-a determinat pe inculpatul Ș. I. C. la comiterea infracțiunii de distrugere a autoturismului marca Land Rover, cu nr. de înmatriculare ZA 340 HN proprietatea persoanei vătămate D. V. G., din cauza unor datorii neachitate pe care le avea persoana vătămată către inculpați. Astfel, în data de 26.03.2014, în jurul orelor 23,00, la instigarea inculpatului Mureșean S. M., sub coordonarea directă a inculpatului Ș. I. C., suspecții B. T. și Grișco Artiom (membrii ai grupului) au distrus prin incendiere autoturismul marca Land Rover, cu nr. de înmatriculare ZA 340 HN ce aparține persoanei vătămate D. V. G..

Cu privire la solicitarea inculpaților de luare față de aceștia a măsurii preventive a controlului judiciar, în condițiile de față, instanța apreciază că nu se poate dispune luarea măsurii controlului judiciar raportat la scopul măsurilor preventive, la caracterul proporțional și necesar al măsurii, întrucât acuzațiile sunt acelea că inculpații s-ar fi constituit în grup infracțional organizat, activitatea grupului constând în săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului și contra persoanei în vederea obținerii de beneficii materiale, fapte considerate ca fiind grave.

Ca atare, în baza art. 204 C.pr.pen., instanța va respinge contestațiile declarate de inculpații Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M. împotriva încheierii penale nr. 35 din data de 28.08.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin.2 C.p.p, va obliga inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 204 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de Ș. I. C., B. E. T. și M. S. M. împotriva încheierii penale nr. 35 din data de 28.08.2014 pronunțată de Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. în dosar nr._ .

Menține încheierea atacată.

În baza art. 275 alin.2 C.p.p, obligă inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 02.09.2014

Judecător de drepturi și libertăți,

D. V. Grefier,

A. S.

Red. D.V/tehnodact.A.S

Tribunalul A.: C. B. M.

← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006....		Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 676/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1246/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 1244/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Extrădare activă. Legea 302/2004. Sentința nr. 201/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 15/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 676/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 679/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 372/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 373/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA