Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 679/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-09-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR. 679/A
Ședința publică din 08.09.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. I.
JUDECĂTOR: D. V.
GREFIER: V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către inculpatul apelant Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 45 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă intimată B. H. I. personal, lipsă fiind inculpatul apelant Ș. I., și partea civilă intimată S. Județean de Urgență Reșița.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului formulat de către inculpatul apelant ca fiind nefondat și, menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală și să se constate că apelul este nemotivat.
Partea civilă intimată solicită respingerea apelului inculpatului apelant.
C.,
Prin sentința penală nr. 45 din 30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, s-a dispus în temeiul art.180 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art.3201al.7 Cod pr.pen., a condamant inculpatul Ș. I., fiul lui L. și M., nascut la data de 30.07.1967, in .-S., domiciliat în Reșița, ., .-S., administrator, căsătorit, fără copii minori, situația militară satisfăcută, studii medii, CNP_, la pedeapsa de 6(șase) luni inchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
In baza art.81 Cod Penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit in conformitate cu art.82 Cod Penal.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In temeiul dispozițiilor art.359 alin.1 si 2 Cod Procedura Penala, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.
In baza art.320 ind.1 al.5 raportat la art.346 Cod Procedura Penala a dispus disjungerea acțiunii civile, prin constituirea unui nou dosar în care se vor anexa, în copie, un exemplar al prezentei minute, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din dosarul de urmărire penală nr.1521/P/2012, consituirea de parte civilă formulată de partea vătămată B. H. I. (f.14), consituirea de parte civilă formulată de S. Județean de Urgență Reșița (f.21-22) și stabilește termen de judecată la data de 20.03.2014.
In temeiul art.191 alin.1 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 05.08.2013, întocmit în dosarul nr. 1521/P/2012, înregistrat la această instanță, la data de 08.08.2013, sub numărul_ 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev de art.180 al.2 Cod pen.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în data de 24.04.2012, în jurul orei 16:00, în scara 2 a blocului nr.4 amplasat pe .. Reșița, a agresat-o pe numita B. H. Iozefina în sensul că a tras-o de păr, a lovit-o cu picioarele și a lovit-o cu pumnul la nivelul feței, ca urmare a agresiunii partea vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 223/A2 din 02.05.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S..
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: declarație parte vătămată/parte civilă B. H. Iozefina (filele 7, 31, 32 dup); declarații învinuit Ș. I. (filele 10 – 11, 15, 33- 34 dup); declarație martor C. M. (filele 18, 19 dup); declarație martor M. H. (fila 36 dup); certificat medico-legal nr. 223/A2 din 02.05.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. S. (fila 26 dup).
La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penala nr.1521/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita.
La termenul de judecată din data de 31.10.2013, partea vătămată B. H. I. a formulat, în scris constituire de parte civilă, prin care a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 55.000 lei, din care suma de 5.000 lei reprezintă despăgubiri materiale, iar suma de 50.000 lei, reprezintă daune morale (f.14).
La termenul de judecată din data de 28.11.2013, unitatea sanitară S. Județean de Urgență Reșița s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1182,18 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, suportate de unitatea sanitară cu partea vătămată, acre a fost internată, în perioada 24.04._12, la Secția ORL, conform FO nr.9897 (f.21)
La termenul de judecată din data de 23.01.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind.1 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art. 70-74 și art. 323 C.pr.pen., rap. la art. 3201 alin. 3 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 26 din dosar. De asemenea, inculpatul a declarat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii civile, formulată de partea vătămată, astfel, în ceea ce privește despăgubirile materiale a declarat că este de acord cu plata acestora, în măsura dovedirii existenței lor și a cuantumului acestora. Cu privire la pretențiile reprezentând daune morale, inculpatul a precizat că este de acord cu plata acestora, în măsura dovedirii lor.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Pe fondul unei relații conflictuale existente între inculpat și partea vătămată, cele două părți acuzându-se reciproc de faptul că ar avea un comportament contrar normelor de conviețuire socială și chiar de săvârșirea unor infracțiuni, în data de 24.04.2012, în jurul orei 16:00, partea vătămată, după ce în prealabil a coborât la parterul blocului în care locuiește pentru a observa situația sumelor pe care le are de achitat la administrația blocului, s-a întâlnit cu vecinul ei, inculpatul Ș. I., care, amintindu-și de conflicte anterioare pe care le avusese cu aceasta, a tras-o de păr pe numita B. H. - Iozefina după care, a început să o lovească pe aceasta cu picioarele.
Cu toate că partea vătămată l-a rugat să înceteze actele de violență, inculpatul a continuat acțiunile agresive, lovind-o cu pumnul la nivelul feței, după care – temându-se probabil să nu fie surprins de vreo persoană – a părăsit rapid locul faptei. În urma acestei ultime lovituri, partea vătămată a căzut pe podea.
În acel moment în casa scării a venit martorul M. H., care văzând-o pe numita B. H. - Iozefina lovită la nivelul feței a întrebat-o ce s-a întâmplat, partea vătămată spunându-i că a fost agresată de învinuitul Ș. I..
Întrucât, starea sa era gravă, partea vătămată s-a deplasat imediat la S. Județean de Urgență Reșița – la Unitatea de Primiri Urgențe a acestei unități medicale stabilindu-se diagnosticul: traumatism cranio – cerebral închis, traumatism piramidă nazală, contuzie șold stâng, agresiune.
De altfel, partea vătămată a fost și internată în perioada 24 – 28.04.2012 cu diagnosticul: fractură os propriu nazal stâng cu ușoară înfundare, echimoze palpebrale bilateral inferioare, epistaxis anterior bilateral, excoriații dosul nasului.
Prin certificatul medico-legal nr. 223/A2 din 02.05.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. S. s-a stabilit că - în urma agresiunii, partea vătămată B. H. - Iozefina a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale (fila 26 dup).
Fiind audiat, inițial inculpatul Ș. I. nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă, ulterior a declarat că – la data respectivă - s-a întâlnit cu partea vătămată în fața liftului și că – întrucât aceasta i-a adresat injurii și blesteme – a împins-o, partea vătămată căzând pe sol (filele 10 – 11, 15, 33- 34 dup). În faza de judecată a revenit asupra declarației, recunoscând integral comiterea faptei, așa cum sunt aceasta a fost descrisă în actul de inculpare, solicitând aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod pr.pen. (f.26).
Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, si anume: declarație parte vătămată/parte civilă B. H. Iozefina (filele 7, 31, 32 dup); declarații învinuit Ș. I. (filele 10 – 11, 15, 33- 34 dup); declarație martor C. M. (filele 18, 19 dup); declarație martor M. H. (fila 36 dup); certificat medico-legal nr. 223/A2 din 02.05.2012 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C. S. (fila 26 dup).
În drept, fapta inculpatului Ș. I., care în data de 24.04.2012, în jurul orei 16:00, în scara a 2-a a blocului nr.4 amplasat pe .. Reșița, a agresat-o pe numita B. H. Iozefina în sensul că a tras-o de păr, a lovit-o cu picioarele și a lovit-o cu pumnul la nivelul feței, partea vătămată, ca urmare a agresiunii, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 al.2 Cod pen.
Elementul material al acestei infracțiuni a constat într-o acțiune violentă, respectiv lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele și rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Urmarea socialmente periculoasă constă în pricinuirea unei vătămări a integrității corporale sau a sănătății victimei, care a necesitat pentru vindecare un număr de 15 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată a fost dovedit cu certitudine de certificatul medico-legal, precum și de celelalte mijloace de probă administrate, din care a rezultat faptul că între acțiunea de lovire și leziunile traumatice există legătură directă de cauzalitate, neinterpunându-se nici o cauză sau condiție care ar fi putut să întrerupă lanțul cauzal.
Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut intenția directă ca formă a vinovăției, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.19 al.1 pct.1 lit.a Cod pen., întrucât inculpatul a acționat cu intenția de a lovi persoana vătămată, prevăzând rezultatul faptei sale si urmărind producerea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art.320 ind.1 C.pr.pen, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În această ordine de idei, instanța la stabilirea pedepsei, a avut în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe -, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.3201 Cod pr.pen.
În primul rând, instanța a avut în vedere valorile sociale lezate prin comiterea infracțiunilor, respectiv integritatea corporală a persoanei fizice. Totodată, instanța a avut în vedere și modalitatea concretă de comitere a faptei, respectiv modul în care au fost exercitate actele de violență - lovituri cu pumnii și picioarele, numărul loviturilor aplicate victimei, zona vizată prin aplicarea loviturilor – zona feței și a abdomenului -, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare - 15 de zile și nu în ultimul rând vârsta victimei care, la momentul agresiunii avea 79 de ani.. La stabilirea pericolului social concret, instanța a luat în considerare modul în care a acționat inculpatul, respectiv faptul că după ce a tras-o pe partea vătămată de păr, a început să îi aplice acesteia lovituri cu picioarele, acesta continuând să o lovească pe partea vătămată, în ciuda insistențelor acesteia de a se opri, aspect care este de natură să imprime faptei un grad ridicat de periculozitate.
Totodată, la determinarea gradului de periculozitate al inculpatului, instanța a avut în vedere și natura respectiv, gravitatea rezultatului produs, sens în care observă că partea vătămată, în urma acestei agresiuni a suferit o fractură os nazal stâng cu ușoară înfundare, echimoze palpebrale, traumatism cranio-cerebral acut închis, traumatism cranio-facial acut, necesitând pentru vindecare un număr de 15 zile de îngrijiri medicale (f.26 dup).
Instanța a mai avut în vedere și situația conflictuală existentă între părți, astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă fără dubii faptul că între inculpatul Ș. I. și familia acestuia pe de o parte și numita B. H. I. pe de altă parte există de mai multă vreme o relație tensionată (mai precis din cursul anului 2007), între cele două părți având loc de-a lungul timpului mai multe conflicte, în urma cărora pe rolul Parchetuui de pe lângă Judecătoria Reșița au fost înregistrate mai multe plângeri penale.
Cu privire la situația personală a inculpatului, respectiv la lipsa antecedentelor penale, prin raportare la pericolul social concret al faptei, modalitatea efectivă de comitere a acesteia, instanța a apreciat că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 al.1 lit.a Cod pen.
Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c Cod pen., instanța, având în vedere că împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 C.pr.pen., a rezultat că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a fost în intenția legiuitorului, va respinge această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, art. 320 ind.1 C.pr.pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, se poate considera că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 320 ind.1 C.pr.pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și se vor aplica în consecință.
Prin urmare, având în vedere toate aceste criterii și aspecte, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este oportună și proporțională cu gradul concret de pericol social al faptei, fiind de natură să constituie un mijloc de reeducare al inculpatului; scopul acesteia de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, formare a unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială putând fi atins doar prin aplicarea unei pedepse, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii, apreciata ca fiind aptă sa răspundă exigentelor art.52 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul Ș. I., fără a-l motiva.
Apelul este fondat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Situația de fapt nu este contestată de către inculpat care a recunoscut comiterea faptei și a fost judecat în cadrul procedurii simplificate, beneficiind de cauza de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320 ind. 1 alin. 7 din Vechiul Cod de procedură penală (în prezent art. 396 alin. 10 Cpp).
Limitele reduse ale pedepsei cu închisoarea sunt două luni și un an și 4 luni. Prima instanță a stabilit o pedeapsă de 6 luni închisoare, excesivă în opinia instanței de apel, având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră în fața instanței de judecată, situația personală a acestuia (căsătorit, cu loc de muncă), precum și împrejurarea că incidentul violent a avut la origine o situație tensionată preexistentă între părțile implicate. De asemenea, o pedeapsă disproporționată ar conduce la perpetuarea conflictului dintre părți și la riscul producerii unor incidente similare, având în vedere că inculpatul și persoana vătămată sunt vecini într-un imobil cu mai multe apartamente.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 45/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul duratei pedepsei principale și a termenului de încercare.
Rejudecând în aceste limite:
Va reduce durata pedepsei principale aplicată inculpatului Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe de la 6 luni la două luni închisoare.
Va reduce durata termenului de încercare de la 2 ani și 6 luni la 2 ani și două luni.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul Ș. I. împotriva sentinței penale nr. 45/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul duratei pedepsei principale și a termenului de încercare.
Rejudecând în aceste limite:
Reduce durata pedepsei principale aplicată inculpatului Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe de la 6 luni la două luni închisoare.
Reduce durata termenului de încercare de la 2 ani și 6 luni la 2 ani și două luni.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2014.
Președinte Judecător
F. I. D. V.
Grefier,
V. R.
Red.F.I./08.09.2014
Tehnored.V.R./23.09.2014
Judecătoria Reșița
Judecător H. L. F.
| ← Vătămarea corporală. Art.194 NCP. Decizia nr. 676/2014.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
