Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1246/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1246/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1246/A
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de părțile civile S. E., S. L. B. și M. C. E. împotriva sentinței penale nr. 100 din 18.03.2015 a Judecătoriei Caransebeș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat N. V. personal și asistat de avocat din oficiu C. S. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind părțile civile apelante S. E., S. L. B. și M. C. E., pentru care se prezintă avocat Bachici Slobodan, pentru partea civilă intimată S. de A. . se prezintă consilier juridic C. B., lipsind partea civilă intimată .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care este audiat inculpatul intimat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul Bachici Slobodan, pentru părțile civile apelante, solicită admiterea apelului formulat de acestea în latura civilă a cauzei, considerând că în mod nejustificat prima instanță a acordat doar în parte daunele materiale și morale solicitate. Astfel, solicită majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță în raport cu modul de comitere a faptei penale de către inculpat, respectiv culpa concurentă a inculpatului și a victimei, solicitându-se în final acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 euro pentru cele trei părți civile.
Consilierul juridic B. C., pentru asigurător, solicită respingerea apelului declarat de părțile civile și arată că există și contribuția victimei la producerea accidentului conform celor reținute în sentință. Depune la dosar note de ședință și practică judiciară.
Avocatul din oficiu C. S., pentru inculpatul intimat, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat de părțile civile.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de părțile civile, sentința fiind legală și temeinică.
Inculpatul intimat N. V., având ultimul cuvânt, arată că nu este de acord cu cele solicitate.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 100 din 18.03.2015, pronunțată de J. Caransebeș, în baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal vechi, cu aplicarea art. 5 NCP, art. 375 și art. 396 alin. 10 CPP a fost condamnat inculpatul Notingher V., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal vechi.
În baza art. 81 Cod penal vechi s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal vechi
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal vechi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal vechi privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 397 alin. 1 CPP, art. 25 alin. 1 CPP, art. 1381, art. 1391 alin. 2 și art. 1392 Cod civil, art. 54 din Legea nr. 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile S. E., S. B., M. C. E. și, în consecință, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă Societea de A. . la plata către acestea a următoarelor daune:
-către părțile civile S. E., S. B., M. C. E. la 15.000 Euro sau contravaloarea în lei la cursul valutar BNR reprezentând daune morale (5000 Euro S. E., 5000 Euro S. B., 5000 Euro M. C. E.);
-către părțile civile S. E., S. B., M. C. E. la 3502,7 lei reprezentând despăgubiri civile.
A fost respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.
În baza art. 274 alin. 1 CPP a fost obligat inculpatul Notingher V. la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat în fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27.03.2014 în dosar nr. 609/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. Caransebeș s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul Notingher V., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, în care s-a menționat pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 3 ani conform art. 81 și 82 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 74 lit. a și c, art. 76 lit. d Cod penal din 1968 și art. 5 NCP. Pentru soluționarea acțiunii civile, inculpatul nu încheiase cu părțile vătămate nici o tranzacție sau acord de mediere pentru acțiunea civilă, iar conform precizării din 07.06.2012 numiții S. E. – soțul victimei, S. L. B. și M. C. E. – fiicele decedatei au declarat că se constituie părți civile în cauză, solicitând suma de 5.197 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 Euro daune morale, rezervându-și dreptul de a suplimenta aceste cheltuieli.
La data incidentului, inculpatul era angajat al ., iar vehiculul utilizat de acesta – autotractorul_ cu semiremorca_ avea răspunderea civilă auto RCA emisă de . . 12/S5/KX nr._ pentru perioada 15.10.2011 – 14.04.2012.
S-a reținut că inculpatul a condus în 28.02.2012în jurul orei 12,16 ansamblul de vehicule format din autotractorul_ cu semiremorca_ din direcția Caransebeș către Lugoj pe DN 6 km 471+300 m în loc. Căvăran, iar în intersecția cu DC 5 Maciova, după o trecere pentru pietoni, datorită vitezei peste limita maximă admisă pe respectivul tronson de drum, a neadaptării acesteia în funcție de condițiile de drum și a virării spre stânga, de a pătrunde pe contrasens, a lovit cu partea dreaptă față a autotractorului victima S. S., care se angajase în traversarea DN 6 fără să se asigure, și în urma impactului a rezultat decesul acesteia.
Prin sentința penală nr. 179/26.05.2014 pronunțată de J. Caransebeș în dosar_ s-a respins acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă J. Caransebeș cu inculpatul și a fost trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.
S-a dispus ca, cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 609/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. Caransebeș a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Notingher V. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 al. 1 și 2 Noul Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 28.02.2012, în jurul orei 12,16, a condus ansamblul de vehicule format din autotractorul_ cu semiremorca_ din direcția Caransebeș spre Lugoj, pe DN 6 la km 471+300, în localitatea Căvăran, la intersecția cu DC 5 – Maciova, după o trecere pentru pietoni, datorită vitezei peste limita maximă admisă pe respectivul tronson de drum, a neadaptării acesteia la condițiile de drum și a virării spre stânga, a pătruns pe contrasens lovind cu partea dreaptă față a autotractorului victima S. S., care se angajase în traversarea străzii fără să se asigure, în urma impactului rezultând decesul acesteia.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, declarații inculpat, declarații martor S. N. A., rapoarte de expertiză tehnică auto și suplimente la acestea, declarații experți, raport de autopsie medico-legală.
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
Rechizitoriul a fost comunicat inculpatului și la data de 22.09.2014 instanța a constatat prin încheiere, în baza art. 346 alin. 2 CPP legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Caransebeș (nr. 609/P/2012), a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privind inculpatul (înscris fila 26 dosar).
La 13.10.2014 asigurătorul . a depus note de ședință (fila 42 dosar) prin care a învederat că despăgubirile civile (daune materiale și morale) trebuie stabilite în cadrul procesului penal exclusiv în sarcina inculpatului, urmând ca hotărârea pronunțată să îi fie opozabilă asigurătorului, iar în baza hotărârii judecătorești și în temeiul asigurării de răspundere civilă auto, despăgubirile vor fi achitate de asigurător, cu respectarea limitelor legale. Pe latură penală, potrivit situației de fapt reținute în cuprinsul materialului de urmărire penală din dosarul cu nr. 609/P/2012, există o contribuție cauzală a victimei S. S. în producerea accidentului rutier din data de 28.02.2012, reținându-se o proporție de 50 % în ceea ce privește culpa în producerea accidentului.
Asigurătorul a mai considerat că pentru acordarea daunelor morale este totuși nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate și care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței, bazată pe gradul de percepere al acesteia, a universului psihic al fiecărei persoane, instanța de judecată având obligația de a da efect principiului echității care stă și trebuie să stea la baza acordării despăgubirilor morale. Pentru acordarea despăgubirilor, asigurătorul a arătat că este necesară întrunirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum rezultă acestea din art. 1357 și urm. cod civil (săvârșirea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite), iar prejudiciul produs trebuie să aibă un caracter cert și să nu fi fost reparat încă. În ceea ce privește pe asigurătorul de răspundere civilă auto, despăgubirile civile se stabilesc cu respectarea Legii 136/1995 (cadrul general cu modificările și completările ulterioare și Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011 (normă specială aplicabilă accidentelor de circulație produse în prima parte a anului 2012). Asigurătorul concluzionează că acordarea daunelor materială este stric condiționată de dovedirea lor cu înscrisuri justificative, iar daunele morale cumulate cu daunele materiale nu pot depăși limita maximă stabilită prin normele legale.
La 23.10.2014 succesorii victimei, respectiv soț supraviețuitor și fiice, s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 11.462, 83 lei daune materiale și 50.000 Euro daune morale (fila 196 dosar).
S-a menționat că inculpatului îi aparține în proporție de 90% culpa în producerea accidentului, iar culpa victimei este doar de 10 %, raportat la expertiza R. T..
Ulterior, prin notele scrise de la 05.03.2015, părțile civile au susținut culpa exclusivă a inculpatului.
În dovedirea daunelor materiale privind înmormântarea și pomenile victimei, părțile civile au depus înscrisurile de la filele 197-213 dosar.
La termenul de judecată din 26.11.2014 a fost audiat inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptei și s-a prevalat de disp. art. 375 și 396 CPP, iar la termenul de judecată din 04.03.2015 s-a pus în discuție încadrarea juridică a faptei privind legea mai favorabilă, respectiv NCP sau vechiul CP.
La dosar au fost administrate probe cu înscrisuri: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, declarații inculpat, declarații martor S. N. A., rapoarte de expertiză tehnică auto și suplimente la acestea, declarații experți, raport de autopsie medico-legală, din analiza cărora instanța a reținut în fapt următoarele:
La data de 28.02.2012, orele 12, 16 Poliția Mun. Caransebeș a fost sesizată prin apelul unic de urgență cu privire la faptul că pe DN 6, în loc. Căvăran a avut loc un accident de circulație.
Cu ocazia cercetării locului faptei s-a stabilit faptul că accidentul din cauză a avut loc pe DN 6, la km 471+300 m, în intersecția cu DC 5 Maciova. În zona de dinaintea producerii accidentului spre Mun. Caransebeș este amenajată o trecere pentru pietoni, semnalizată corespunzător prin marcaje și indicatoare.
Pe sensul de mers Lugoj-Orșova, în dreptul intersecției, cu fața spre Lugoj a fost identificat ansamblul de autovehicule implicat în accident, format din autotractorul marca M., cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Sommer, cu nr. de înmatriculare_, cea din urmă prezentând semiaripa dreaptă înfundată. L. ansamblul de autovehicule a fost identificat inc. Notingher V., acesta nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice.
La Spitalul Mun. Caransebeș a fost identificată victima S. S., care a decedat la ora 14,30, urmare a leziunilor suferite.
Cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul inculpatul a declarat că la data de 28.20.2015 în jurul orelor 12, 15 conducea ansamblul de autovehicule menționat pe DN 6 din direcția Caransebeș-Lugoj. Ajuns în loc. Căvăran inculpatul circula în spatele unei autoutilitare de culoare alb, înmatriculată în jud. A., iar la un moment dat a observat cum conducătorul acesteia a virat brusc dreapta, ocolind un pieton ce se deplasa pe sensul său de mers. Trezindu-se cu acea persoană, de sex feminin în fața ansamblului de autovehicule pe care îl conducea,a frânat brusc și a virat stânga pentru a evita un impact. A trecut cu autotractorul și apoi parțial cu semiremorca pe contrasens, dar a acroșat cu partea dreaptă a autotractorului pe victimă, trântind-o la pământ. Referitor la viteza de deplasare, inculpatul a precizat că rula cu circa 55 km/h, locul accidentului aflându-se după trecerea pentru pietoni în direcția Lugoj, la intersecția cu un drum comunal. Cele expuse rezultă din declarația olografă și cea dată la data de 05.10.2012 în fața organelor de cercetare penală.
Inculpatul și-a menținut ulterior declarațiile, făcând doar anumite precizări în raport de expertizele tehnice efectuate în cauză.
Momentul accidentului a fost perceput de martorul S. N. A., participant la trafic care a precizat că la data cu pricina se afla la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, circulând pe DN 6 din direcția Caransebeș-Lugoj. Ajuns în apropierea unei intersecții din loc. Căvăran a observat la circa 10 m o persoană de sex feminin care s-a angajat în traversarea străzii, din partea dreaptă, în stânga direcției de deplasare a martorului. Acesta a frânat ușor, a așteptat un moment să vadă ce face respectiva persoană, după care a depășit-o pe partea dreaptă, ieșind circa un metru de pe banda de circulație prin intersecție, precizând că în momentul când a trecut pe lângă aceasta, persoana se afla foarte aproape de axul ce desparte cele două sensuri de mers. După aproximativ 8-10 metri, martorul a auzit un zgomot produs de frânele unui autovehicul și o bubuitură puternică, văzând în oglinda retrovizoare victima căzută pe marcajul ce desparte cele două sensuri de mers și un autotractor cu semiremorcă pe contrasens. Despre acesta din urmă martorul a precizat că circula în spatele său, înainte de . D., însă la . rămas în urmă, ajungându-l pe martor în locul unde a ocolit victima. Înainte de producerea accidentului, martorul a precizat inițial (declarația din 25.03.2014) că nu s-a uitat în oglinda retrovizoare pentru a putea observa cum autotractorul vine din spate. Martorul a mai menționat că a circulat de la . o viteză sub 50 km/h.
Prin declarația din data de 21.10.2013 martorul a revenit asupra penultimului și ultimului aspect enunțat. Astfel, a precizat că în momentul în care a frânat s-a uitat în oglinda retrovizoare, observând autocamionul cu nr. de A. care se apropia la circa 15 m de el. Martorul circula cu aproximativ 50 km/h.
Cu ocazia audierii din 08.06.2013 martorul a revenit din nou cu privire la aceleași aspecte, susținând versiunea exprimată în prima declarație, respectiv că înainte de producerea accidentului nu s-a uitat în oglinda retrovizoare pentru a putea observa cum autotractorul vine din spate, martorul a circulat de la . o viteză sub 50 km/h.
Potrivit copiei diagramei tahograf depuse la dosarul de urmărire penală, ansamblul de autovehicule condus de inculpat se deplasa cu viteza de 72,92 km/h.
În cauză s-au dispus și efectuat un număr de trei expertize tehnice judiciare auto, precum și un supliment la unele din acestea, după cum urmează:
- Raportul de expertiză întocmit de expertul M. I. la 28.03.2012, acest mijloc de probă stabilind ca și cauze ale producerii accidentului: traversarea drumului de către victimă fără să se asigure și păstrarea unei distanțe necorespunzătoare între ansamblul de autovehicule și autoutilitara care circula în fața sa, fapt ce nu a permis inculpatului să observe mai din timp deplasarea victimei prin loc nepermis, pentru ca acesta să ia măsurile necesare pentru evitarea accidentului. Expertul a mai stabilit și alte concluzii: viteza de deplasare a ansamblului condus de inculpat a fost de 65,02 km/h, inculpatul a încălcat prevederile art. 49 pct. 1 paragraful 5 din OUG 195/2002 rep., și pe acela ale art. 41 pct. 1 paragraful 1 din același act normativ.
Prin suplimentul la raportul de expertiză din 01.07.2012 expertul M. I. a precizat că nepăstrarea unei distanțe suficiente față de autoutilitara care circula în fața sa nu este cauza principală a accidentului, iar acesta nu putea fi evitat de către inculpat prin frânare.
Prin cel de-al doilea supliment efectuat la raportul de expertiză din 25.10.2012 expertul M. I. a concluzionat că inculpatul a încălcat și regula de circulație prev. de art. 51 din OUG 195/2002 rep. și că inculpatul nu putea evita accidentul dacă circula cu viteza de 50 km/h prin frânare, deoarece timpul avut la dispoziție este de 1, 41 secunde mai mic decât timpul necesar procesului de frânare care este de 2,01 secunde.
-Raportul de expertiză întocmit de expert R. T. în 01.03.2013, potrivit căruia, cauzele principale ale producerii accidentului au fost traversarea drumului de către victimă fără să se asigure (acțiunea acesteia a creat starea de pericol) și viteza de deplasare peste limita legală a ansamblului de autovehicule condus de inculpat care nu i-a permis acestuia să oprească și astfel să evite acroșarea victimei. Expertul a mai concluzionat și că viteza de deplasare a ansamblului de autovehicule a fost de 72,92 km/h, (diferită de viteza calculată de expert M. I.), considerând că metoda grafică a stabilirii vitezei din diagrama tahograf este mai aproape de adevăr, că accidentul nu putea fi evitat de inculpat prin frânare, că acesta a acționat sistemul de frânare înainte ca victima să se angajeze în traversarea carosabilului, că în situația în care inculpatul ar fi circulat cu 50 km/h putea evita accidentul prin frânare și că dacă ar păstrat direcția de deplasare fără a vira, nu ar fi lovit pietonul pentru că acesta trecuse pe sensul opus de mers. Se mai arată că inculpatul a încălcat și regula prev. de art. 48 din OUG 195/2002 rep. și nu subscrie la concluzia expertului M. I. privind încălcarea de către inculpat a prevederilor art. 51 din OG_, precizând că distanța de 47,72 m calculată între autoutilitara condusă de martorul S. N. A. în momentul în care acesta a trecut prin spatele victimei și ansamblul de autovehicule condus de inculpat nu a fost de natură să creeze o stare de pericol.
Prin suplimentul efectuat la data de 17.06.2013 expertul și-a menținut opiniile cuprinse în raportul de expertiză menționat.
La raportul de expertiză întocmit a fost exprimat și un punct de vedere de către expertul parte T. A. (pentru inculpat).
-Raportul de expertiză tehnică judiciară auto întocmit de o comisie formată din trei experți; Bojinca G., P. N. și F. C. la 16.01.2014, raport la care a asistat pentru inculpat și expertul T. A..
Din cuprinsul acestui raport s-a reținut că ceea ce a generat producerea accidentului este traversarea drumului public de către victimă fără să se asigure, că viteza de deplasare a ansamblului de autovehicule condus de inculpat a fost în momentul sesizării stării de pericol de 66, 83 km/h, iar în timpul impactului de 32,85 km/h; că atât inculpatul cât și victima au încălcat normele privind circulația pe drumurile publice, inculpatul pe cele ale art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., iar victima pe cele ale art. 72 alin. 3 din același act normativ. S-a mai reținut de cei trei experți că impactul se putea evita în prealabil dacă victima se asigura la trecerea drumului public, iar inculpatul nu putea evita accidentul nici în condițiile în care s-ar fi deplasat cu viteza de 50 km/h și nici prin ocolirea victimei; că nu există legătură de cauzalitate directă între viteza de deplasare a autotrenului și producere a impactului cu victima; că inculpatul nu putea evita accidentul dacă circula pe banda sa de mers, fără a intra pe contrasens; că nu se pune problema păstrării unei distanțe față de autoturismul care circula în fața sa; că impactul autotren-victimă a avut loc la circa 1,2 m de marcajul longitudinal care separă cele două sensuri de circulație.
Expertul parte T. A. și-a exprimat punctul de vedere în cuprinsul unui raport, concluzionând că: viteza de deplasare a autotrenului la momentul sesizării stării de pericol a fost de 65,40 km/h, iar la momentul impactului de 46 km/h; evitarea accidentului de către inculpat prin frânare intensă și păstrarea traiectoriei pe banda sa de mers este puțin probabilă; inculpatul se afla la circa 33 m în spatele autoutilitarei condusă de martorul S. N. A. când acesta a ocolit victima prin dreapta; la momentul observării victimei, inculpatul se afla deja la o distanță de 29 m față de traiectoria de deplasare a acesteia, oprirea autotrenului în condițiile date nefiind posibilă până la intersecția cu această traiectorie.
În cauză s-a procedat la audierea tuturor experților desemnați, în vederea precizării unor aspecte ce au fost constatate în mod diferit în cuprinsul rapoartelor de expertiză, ocazie cu care aceștia și-au menținut concluziile exprimate inițial.
Prin raportul de autopsie nr. 38/A/29.02.2012 emis de SJML C.-S. s-a concluzionat că moartea numitei S. S. a fost violentă, datorându-se politraumatismului soldat cu traumatism cranio-cerebral acut, toraco-abdominal acut și de membru superior, că leziunile de violență s-au pitit produce prin lovirea urmată de căderea victimei, posibil în cadrul unui accident de circulație, iar moartea datează din data de 28.02.2012. Victima nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 43/07.03.2012 emis de aceeași unitate.
Conform documentelor ansamblului de autovehicule condus de inculpat acesta aparține în proprietate . a fost asigurat cu polița de asigurare încheiată la societatea de asigurări U. A. SA pentru autotractor cu valabilitate de la data de 15.10.2011 până la 14.04.2012, iar pentru semiremorcă cu valabilitate din data de 31.12.2011 până la 30.06.2012.
Fapta inculpatului Notingher V., care, la data de 28.02.2012, în jurul orei 12, 16 a condus ansamblul de vehicule format din autotractorul_ cu semiremorca_ din direcția Caransebeș-Lugoj pe DN 6 la km 471+300 în loc. Căvăran, iar în intersecția cu DC 5 Maciova, după o trecere pentru pietoni, datorită vitezei peste limita maximă admisă pe respectivul tronson de drum, a neadaptării acesteia în funcție de condițiile de drum și a virării spre stânga, de a pătrunde pe contrasens lovind cu partea dreaptă față a autotractorului victima S. S., care se angajase în traversarea DN 6 fără să se asigure, în urma impactului rezultând decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.
Reținerea formei agravante a infracțiunii se datorează împrejurării în care s-a comis fapta, respectiv cu ocazia desfășurării unei activități – aceea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, prin nerespectarea dispozițiilor legale ce o reglementează. Sub acest aspect, deși în zona producerii accidentului acționa indicatorul de limitare a vitezei în localitate (așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză tehnică), la care inculpatul trebuia să se conformeze, acesta nu a respectat prevederile art. 48 din OUG 195/2002 – „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de vizetă și să adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță” și pe cele ale art. 409 alin. 1 din OUG 195/2002 „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, comiterea faptei a avut loc din culpa concurentă a victimei și a inculpatului, în proporție de 50 % fiecare.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul tuturor expertizelor tehnice auto efectuate în cauză, cât și din declarația inculpatului și cea a martorului, victima infracțiunii a traversat . și fără să se asigure, fapt ce a constituit sursa generatoare a pericolului, în atare situație, victima este în culpă de producerea accidentului.
În ceea ce îl privește pe inculpat, din ansamblul mijloacelor de probă administrate rezultă că acesta a circulat cu o viteză peste limita legală, prevăzută pentru tronsonul de drum unde a avut loc accidentul, Deși fiecare dintre cele trei rapoarte de expertiză efectuate precizează o valoare diferită a vitezei cu care s-a deplasat ansamblul de autovehicule condus de inculpat în localitate, toate acestea depășesc limita de 50 km/h.
Contradicții există însă în cuprinsul expertizelor referitor la posibilitatea de evitare a accidentului în situația în care inculpatul ar fi circulat cu viteza legală, cât și asupra posibilității de evitare a accidentului prin adoptarea unei alte poziții în trafic (ocolire pe partea dreaptă, păstrarea direcției de mers).
Cu toate acestea, prin simplul fapt că inculpatul a depășit viteza legală în localitate se conturează culpa acestuia în comiterea faptei, având posibilitatea și obligația de a prevedea că prin depășirea acesteia există riscul de a fi implicat într-un accident de circulație a cărui evitare est probabilă.
În sensul existenței culpei inculpatului în comiterea faptei, nu în aceeași situație s-a aflat și martorul S. N. A., dar în una aproape, asemănătoare care, prin adoptarea unei alte conduite în trafic, a reușit să evite accidentul. Situațiile sunt diferite datorită momentului în care a fost sesizată starea de pericol de către cei doi conducători auto, constând în traversarea carosabilului de către victimă și asemănătoare prin aceea că pericolul s-a petrecut pe aceeași bandă de circulație a susnumiților, însă semnificativă și esențială a fost viteza de deplasare, cea a martorului regulamentară sau aproape regulamentară, ceea ce i-a permis să evite impactul, iar cea a inculpatului peste limita legală, care nu a dus la același rezultat.
Inculpatul, care nu a prevăzut rezultatul faptei sale și care se face vinovat de infracțiunea de ucidere din culpă, respectiv care a recunoscut săvârșirea faptei, raportat la culpa comună a sa și a victimei de 50%, la faptul că nu are antecedente penale, la atitudinea sinceră a acestuia și la nivelul său de școlarizare, la disp. art. 72 Cod penal vechi, dar și la faptul că legea mai favorabilă este Vechiul Cod Penal privind cuantumul pedepsei și individualizarea pedepsei (se poate dispune suspendarea condiționată a executării acesteia, mai ales că acesta este șofer angajat la partea responsabilă civilmente), instanța a apreciat că în baza art. 178 alin. 1 și 2 CP vechi, cu aplicarea art. 5 NCP, art. 375 și art. 396 alin. 10 CPP, se impune față de acesta aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Privitor la despăgubirile civile solicitate de părților civile, instanța a apreciat că acestea se justifică doar parțial.
Astfel, instanța a acordat doar suma de 3502,2 lei în ceea ce privește daunele materiale în raport de înscrisurile aflate la dosar și pentru care există o legătură cu data decesului victimei, cu înmormântarea și pomana acesteia.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că suma de 5000 Euro pentru fiecare dintre acestea trebuie să o suporte asigurătorul de răspundere civilă obligatorie pentru autovehiculele implicate în accident.
Referitor la cuantumul acestora, instanța a constatat că sumele anterior menționate sunt de natură a acoperi prejudiciul moral efectiv suferit de acestea, în condițiile în care părțile civile sunt soțul supraviețuitor și fiicele victimei, ținând însă seama și de culpa concurentă a victimei și inculpatului în producerea accidentului, de faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal în cadrul căruia a fost cercetat și trimis în judecată pentru o infracțiune neintenționată, situație care putea fi evitată și prin diligența victimei.
Pentru considerentele expuse, instanța a dispus conform dispozitivului sentinței, menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel părțile civile S. E., S. L. Brigite și M. C. E., solicitându-se majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță în raport cu modul de comitere a faptei penale de către inculpat, respectiv culpa concurentă a inculpatului și a victimei, solicitându-se în final acordarea daunelor morale în cuantum de 50.000 euro pentru cele trei părți civile.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța constată că apelul declarat de părțile civile S. E., S. L. Brigite și M. C. E. este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății ca urmare a coroborării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale cu declarația de recunoaștere a inculpatului N. V., care a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, aceea că la data de 28.02.2012 inculpatul N. V., conducând ansamblul de vehicule format din autotractorul_ cu semiremorca_ pe raza localității Căvăran, jud. C.-S., după o trecere de pietoni, datorită vitezei peste limita maximă admisă pe respectivul tronson de drum, a neadaptării acesteia la condițiile de drum, a pătruns pe contrasens lovind cu partea dreaptă față a autotractorului pe victima S. S., care se angajase în traversarea DN 6 fără a se asigura, în urma impactului rezultând decesul acesteia, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în forma prev. de art. 178 al. 1, 2 C.p. vechi, instanța de fond apreciind că dispozițiile C.p. vechi sunt mai favorabile inculpatului.
În mod corect s-a reținut că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale care reglementează activitatea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, mai precis art. 48 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 409 al. 1 din OUG 195/2002, întrucât a depășit limita maximă de viteză, care în localități este de 50 km/h, apreciindu-se în mod corect că există o culpă concurentă a inculpatului cu a victimei, respectiv de 50% - 50%, întrucât și aceasta din urmă a traversat drumul printr-un loc nepermis.
Inculpatul a recunoscut în fața instanței fapta săvârșită în integralitate întrucât a uzat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii potrivit disp. art. 396 al. 10 C.p.p., iar o revenire ulterioară cu privire la culpa acestuia în calea de atac a apelului nu mai poate fi avută în vedere, iar contradicțiile existente între rapoartele de expertiză care au fost efectuate în cauză nu sunt de natură să conducă la altă concluzie decât cea a instanței de fond, care a stabilit culpa concurentă a inculpatului cu cea a victimei în proporție de câte 50%, fiecare din participanții la accidentul de circulație încălcând dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice a autovehiculelor, primul încălcând regimul de viteză în localități și a condus autotrenul într-o manieră în care nu putea să evite posibilele obstacole care puteau apărea pe raza localității Căvăran, jud. C.-S., iar victima a trecut drumul printr-un loc nepermis, fără a se asigura.
În aceste condiții, J. Caransebeș în mod corect a dispus sancționarea penală a inculpatului întrucât din probele dosarului a rezultat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și prezumția de nevinovăție de care a beneficiat pe parcursul procesului penal a fost răsturnată în speța de față.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, rezultatul socialmente periculos, respectiv uciderea unei persoane – moartea victimei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o atitudine de recunoaștere a faptei, motiv pentru care a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, instanța orientându-se spre minimul pedepsei prevăzute de legea penală în aceste condiții, iar pedeapsa de 2 ani închisoare apare ca fiind echilibrată raportat la criteriile arătate mai sus.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond în mod judicios a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C.p. vechi, întrucât sunt întrunite condițiile legale în acest sens, cu privire la pedeapsa efectiv aplicată, lipsa unei condamnări mai mari de 6 luni, dar și existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se poate constata că urmare decesului victimei S. S., au rămas în calitate de moștenitori numiții S. E., S. L. Brigite și M. C. E., respectiv soțul supraviețuitor și fiicele victimei, care s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro, această sumă fiind solicitată și de către reprezentantul părților civile cu ocazia soluționării apelului.
Instanța de fond, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, în mod corect a acordat cu titlu de daune materiale suma de 3.502 lei cheltuieli care au fost efectuate cu înmormântarea victimei și pomana organizată, întrucât în speța de față sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu cert, existența unei fapte socialmente periculoase comise cu vinovăția prevăzută de lege de către inculpat (din culpă, în proporție de 50%), respectiv legătura de cauzalitate dintre acestea, motiv pentru care a fost pus în valoare principiul reparării integrale a pagubei.
În ceea ce privește daunele morale, se poate observa de asemenea că raportat la faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, la dispariția violentă a victimei în maniera descrisă la starea de fapt, relația de rudenie dintre victimă și părțile civile care sunt soțul supraviețuitor și fiicele victimei, se impune desdăunarea părților civile într-o manieră corespunzătoare, care să acopere prejudiciul moral suferit de acestea ca urmare a dispariției din viața acestora a victimei, care le-a fost soție și mamă.
Văzând și gradul de vinovăție a inculpatului, respectiv a victimei, instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune acordarea unor daune morale, însă cuantumul acordat a fost insuficient, impunându-se majorarea cuantumului acestora de la suma de 5.000 euro pentru fiecare parte civilă la suma de 8.000 euro pentru fiecare parte civilă, respectiv în total 24.000 euro pentru cele trei părți civile sau contravaloarea în lei la cursul valutar al BNR la data plății, în acest fel punându-se în valoare principiul reparației integrale a prejudiciului, sumă care urmează a fi plătită de către asigurătorul de răspundere civilă ..
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de părțile civile S. E., S. L. B. și M. C. E. împotriva sentinței penale nr. 100 din 18.03.2015 a Judecătoriei Caransebeș.
Va fi desființată sentința penală apelată și rejudecând, se va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile S. E., S. L. B. și M. C. E. la 24.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul valutar al B.N.R., respectiv câte 8.000 euro fiecare parte civilă.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Se va dispune plata sumei de 260 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de părțile civile S. E., S. L. B. și M. C. E. împotriva sentinței penale nr. 100 din 18.03.2015 a Judecătoriei Caransebeș.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând, majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile S. E., S. L. B. și M. C. E. la 24.000 euro sau contravaloarea în lei la cursul valutar al B.N.R., respectiv câte 8.000 euro fiecare parte civilă.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 260 lei din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./11.12.2015
Tehnored. A.B.
2 ex./17 Decembrie 2015
Prima instanță: D.G.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1232/2015.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
