Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 313/A
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. D., inculpatul G. M. A. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara împotriva sentinței penale nr.289 din 12.11.2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul apelant personal, asistat de avocat ales T. C., martorii G. N. și R. C. C., lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-au audiat martorii G. N. și R. C. C., sub prestare de jurământ declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale atașata separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar adresa nr.444/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. D. precum și ordonanța de respingere a cererii de consultare a dosarului nr. 444/P/2014 al aceluiași parchet și, din care rezultă că inculpatul nu are calitatea de suspect, dosarul aflat pe rolul instanței la termenul de astăzi fiind disjuns din acest dosar, iar martorii audiați au calitatea de persoane vătămate în dosarul nr. 444/P/2014.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul solicită admitere apelului, pentru motivele arătate în scris prin memoriul depus la dosar, urmând a se constata că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul neaplicării pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi. Arată că, infracțiunea de contrabandă, prev.de art.270 alin.3 din Legea nr. 86/2006, republicată, se pedepsește cu aceeași pedeapsă de la art.270 alin.1 din aceeași lege, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Astfel, indiferent de legea penală mai favorabilă aleasă de instanța de fond, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, în condițiile condamnării la o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare.
Sub imperiul legii penale mai vechi, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, era condiționată de aplicarea unei pedepse în mai mari de 2 ani închisoare, iar în prezent această condiții nu mai există.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, pe latură penală, să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.16 lit.c C.p.p.,iar în consecință, respingerea acțiunii civile formulată de Direcția R. a Finanțelor P. Timișoara. Contestă modul în care au fost administrate probele în cursul urmăririi penale împotriva inculpatului și calitatea de martorii a numiților G. N. și R. C. C., ale căror depoziții solicită a fi înlăturate. Nu au fost respectate dispozițiile legale privind procedura de recunoaștere după planșele foto, respectiv dispozițiile art.133 C.p.p., iar numiții G. N. și R. C. C. nu pot avea și calitatea de martori și de persoane vătămate, acest dosar fiind disjuns din dosarul nr. 444/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. D., iar din probele administrate în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune condamnarea inculpatului. Solicită respingerea apelului declarat de partea civilă și arată că, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului declarat de procuror.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de către inculpat, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine faptul că acesta a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată și pentru care apoi a fost condamnat, neexistând niciun dubiu în acest sens. Solicită respingerea apelului declarat de partea civilă.
Inculpatul, având cuvântul, arată că nu este vinovat, nu a fost acasă la momentul săvârșirii faptei reținute în sarcina sa.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.289/12.11.2014, pronunțată de J. D. în dosarul nr._, în baza art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 rep. cu aplicarea art. 44 aliniat 1 cod penal a fost condamnat inculpatul G. M. A. la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Contrabandă”.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 rap. la art.83 Cod penal din 1969, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin s.p.nr.157/06.03.2012, definitivă la 19.09.2012, a Judecătoriei D. și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, respectiv inculpatul va executa pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.72 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 06 aprilie 2014 și până la 27 iunie 2014.
În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR P. – DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. T. sens în care, în baza art.19 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, a fost obligată pe inculpat să plătească părții civile suma de 250.864 lei reprezentând prejudiciu material principal, la care se vor adăuga dobânzi și penalități întârziere în conformitate cu prevederile art.119 din O.G.nr.92/2003 până la achitarea integrală a debitului principal.
În baza art.112 lit.”f” Cod penal, s-a dispus confiscarea a 21.277 pachete țigarete marca MARBLE și 497 pachete țigarete marca MONTE.
În baza art.274 aliniat 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. D. cu nr.443/P/29 aprilie 2014 a fost trimis în judecată inculpatul G. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de „Contrabandă”, prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 rep., cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal.
În expunerea stării de fapt prin actul de inculpare s-a reținut că la data de 06.04.2014, orele 04:07, au intrat în România prin P.T.F. Moravița trei autoturisme printre care și autoturismul marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare SG269491.
Lucrătorul vamal M. C.-F. și agentul de poliție D. R., care se aflau în serviciu în acel moment la punctul de trecere a frontierei, pe sensul de intrare în țară, au permis . celor trei autoturisme, efectuând doar un control sumar al documentelor și fără efectuarea unui control vamal.
Având în vedere că în noaptea de 05/06/04.2014 s-a organizat o acțiune pentru depistarea unor persoane implicate în contrabanda cu țigarete, pe teren (drumul public E 70) au fost formate două echipe din câte 8 lucrători, amplasate fiind în două locații, una între PTF Moravița și localitatea Moravița, iar cealaltă la ..
Cele trei autoturisme suspecte, respectiv autoturismul Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare SG_, autoturismul Audi A6 cu numărul de înmatriculare LF166BC și autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare AQ879VG, care au intrat în țară prin PTF Moravița, au fost observate la scurt timp pe comunicația - drumul european E70 venind spre localitatea Moravița. La semnalele regulamentare de oprire ale primului echipaj de poliție, primul autoturism din coloană, Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare SG_, deși a redus viteza, nu a oprit, a trecut prin filtru și a lovit doi polițiști de frontieră, ceea ce a determinat un alt membru al echipajului să folosească dispozitivul antipneu. Autoturismul nu a oprit nici de această dată și a intrat pe o stradă lăturalnică din localitatea Moravița. Autoturismul marca Audi A6 cu numărul de înmatriculare LF166BC s-a întors și a trecut peste un pod, pe un drum neamenajat, intrând în localitatea Moravița. Al treilea autoturism s-a întors din drum spre PTF Moravița. La impactul cu dispozitivul antipneu din autoturismul Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare SG_ s-au dislocat unele elemente din caroserie, care ulterior au fost ridicate cu ocazia cercetării la fața locului.
În această situație, polițiștii de frontieră au luat măsuri de închidere a tuturor comunicațiilor spre localitatea Moravița cu forțe din cadrul poliției de frontieră și a poliției naționale, în paralel cu căutarea autoturismelor suspecte în toată localitatea Moravița. În urma acestor activități au fost observate două dintre autoturismele suspecte, aflate în curțile imobilelor situate în localitatea Moravița la numerele 382 autoturismul Audi A6, respectiv 391-393 autoturismul Ford Mondeo.
Se arată că la nr.391 nu se află nici o construcție, fiind o curte (loc de casă) alipită numărului 393. Polițiștii de frontieră au asigurat cele două locații până au fost obținute mandatele de percheziție domiciliară la adresele menționate.
În urma efectuării percheziției la adresa din localitatea Moravița nr.391, alipită imobilului din localitatea Moravița nr.393 (unde domiciliază numita P. M., precum și nepotul acesteia - inculpatul G. M.-A.), a fost descoperită în autoturismul Ford Mondeo, cantitatea de 21.277 pachete țigări netimbrate (aproximativ 42,5 baxuri) marca MARBLE de proveniență duty-free și 497 pachete țigări (aproximativ 1 bax) marca MONTE cu timbru de Muntenegru.
La adresa localitatea Moravița nr.382 (unde domiciliază numiții P. I. și P. L.) a fost descoperită în autoturismul Audi A6 cu numărul de înmatriculare LF166BC cantitatea de 19.350 pachete țigări netimbrate (aprox. 38,5 baxuri) marca MARBLE de proveniență duty-free.
Întreaga cantitate de țigări se află depusă la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara.
În paralel, lucrătorii poliției de frontieră au desfășurat activități informativ-operative în urma cărora a fost identificat șoferul autoturismului marca Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare SG_ în persoana numitului G. M.-A.. Acesta a fost adus pentru audieri în baza unui mandat de aducere, pe toată durata cercetărilor refuzând să dea declarații, prevalându-se de prevederile legale privind drepturile sale. Acesta a fost recunoscut din fotografie de către cei doi polițiști de frontieră care au încercat să îl oprească pe comunicație și care au fost loviți ușor când inculpatul a forțat trecerea cu autoturismul.
Autoturismele marca Ford Mondeo gri cu numărul de înmatriculare SG_ (de la adresa Moravița nr.391), Audi A6 bleumarin cu numărul de înmatriculare LF166BC și VW Vento de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ (de la adresa Moravița nr.382) sunt indisponibilizate și se află depuse la Sectorul Poliției de Frontieră Moravița.
Cantitatea de țigarete ridicată cu ocazia perchezițiilor domiciliare a fost predată la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara cu procesul-verbal din data de 07.04.2014.
La data de 06.04.2014 a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore împotriva numitului G. M.-A. iar la data de 07.04.2014, J. D. a dispus prin încheierea penală nr.3/7.04.2014 arestarea preventivă a acestuia pentru 30 de zile, până la data de 06.04.2014, inclusiv. f.10-15) Această încheiere a fost contestată de inculpat iar prin decizia penală nr.114/10.04.2014 dată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. a respins ca nefondată contestația. (f.15-18)
La înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei D. s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și prin încheierea Camerei de consiliu din data de 30 aprilie 2014, în baza art.207 alin.4 Cod procedură penală, raportat la art.202 Cod procedură penală, art.223 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.3/7 aprilie 2014 definitivă prin decizia penală nr.114 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului T., fiind menținută. (f.31-33)
Această încheiere a fost contestată de către inculpat iar prin decizia penală nr.221/CR din data de 5.05.2014 pronunțată de Tribunalul T., definitivă la data pronunțării, a fost respinsă ca nefondată contestația. (f.38)
Prin cererea depusă la dosar la data de 12 mai 2014 inculpatul arestat G. M. A. a solicitat să se constate de urgență că a încetat de drept la data de 6 mai 2014 măsura arestului preventiv luată față de el prin încheierea nr.3/7.04.2014. (f.44)
Această cerere a fost soluționată prin încheierea Camerei de consiliu din data de 14 mai 2014 și în baza art.348 alin.1 raportat la art.241 Cod procedură penală fiind respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea ce a fost arătată. (f.50-51)
La data de 15 mai 2014 inculpatul, prin avocat a depus la dosar un înscris intitulat „Cerere” (f.53-54) prin care a formulat cereri și excepții. A depus și în scris motivarea cererii sale.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 24 iunie 2014, definitivă, prin care judecătorul de cameră preliminară a constatat că toate „cererile și excepțiile” ridicate de inculpat sunt neîntemeiate și unele nu se înscriu în obiectul procedurii de cameră preliminară prevăzut de art.342 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, cu motivarea ce a fost arătată și a dispus începerea judecății. (f.72-74)
La data de 27 mai 2014, la expirarea termenului legal de 30 de zile, s-a procedat din nou la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și prin încheierea Camerei de consiliu din aceiași dată, în baza art.348 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.207 alin.4 Cod procedură penală, art.202 Cod procedură penală, art.223 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.3/7 aprilie 2014 definitivă prin decizia penală nr.114 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului T., fiind menținută. (f.79-80)
Această încheiere a fost contestată de către inculpat iar prin decizia penală nr.337/CR din data de 2.06.2014 pronunțată de Tribunalul T., definitivă la data pronunțării, a fost respinsă ca nefondată contestația. (f.95)
La termenul din 24.06.2014, instanța a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și, în baza art.362 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art.208 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.3/7 aprilie 2014 definitivă prin decizia penală nr.114 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului T., fiind menținută. (f.115-117)
Această încheiere a fost contestată de către inculpat iar prin decizia penală nr.460/CR din data de 27.06.2014 pronunțată de Tribunalul T., definitivă la data pronunțării, a fost admisă contestația, desființată încheierea penală cu privire la măsura arestării preventive contestată și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, fiind emisă adresă de punere în libertate a inculpatului. (f.136)
Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Direcția R. Vamală a comunicat că valoarea în vamă a țigaretelor deținute și transportate de către inculpatul G. M.-A., la data de 06.04.2014, este de_,50 lei, iar prejudiciul creat bugetului de stat prin infracțiunea asimilată contrabandei comisă de către inculpat este în sumă de 250.864 lei, din care taxe vamale în sumă de_ de lei, accize în valoare de_ lei și TVA în valoare de_ lei. (f.165-169 d.u.p.)
În cursul judecății Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara - Direcția R. Vamală a depus cerere de constituire de parte civilă și arată că pentru cantitatea de țigări descoperită în autoturismul marca „Ford Mondeo” cu numărul SG_, se constituie de parte civilă cu suma de 250.864 lei, cu dobânzi și penalități de întârziere aferente acestei sume, începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la data plății integrale a acesteia. (f.106-111)
La termenul din 24 iunie 2013 a fost prezentat inculpatul, căruia potrivit art.374 Cod procedură penală i s-a adus la cunoștință, în prezentare succintă, rechizitoriul, respectiv fapta pentru care a fost trimis în judecată, explicând în ce constă învinuirea, că are dreptul de a nu declara nimic în legătură cu fapta fără a suferi vreo consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta poate fi folosită împotriva sa ca mijloc de probă, dreptul de a pune întrebări celorlalte părți și de a da explicații când găsește necesar, dreptul de a consulta dosarul, de a propune probe, de a formula cereri.
Totodată i s-a adus la cunoștință dreptul de a opta pentru procedura recunoașterii de vinovăție și toate consecințele ce decurg din alegerea acestei proceduri, respectiv că soluția se va pronunța în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți și faptul că beneficiază de reducerea limitelor pedepsei cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime, conform art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Inculpatul a arătat că nu înțelege să uzeze de procedura recunoașterii vinovăției respectiv să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse de părți și a fost de acord să dea declarație, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosar. (f.112)
Astfel inculpatul a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a susținut că în data de 5 aprilie 2014 în jurul orelor 14,00 s-a întâlnit cu fratele său G. M. și câțiva prieteni respectiv B. R. și T. B. A. și s-au înțeles ca seara să meargă la o discotecă în orașul D. care se numește Club 69. La ora 22,30 s-au întâlnit toți patru în centrul comunei Moravița și au plecat la acea discotecă în D. cu mașina personală cu numărul de înmatriculare_ .
Menționează că la această discotecă a rămas până la ora 5,30 dimineața, iar în acest interval orar a ieșit din incintă doar pentru perioade scurte de timp de 5-10 minute pentru a lua aer.
La 5,30 s-au întors spre Moravița și pe drum au convenit ca în jurul orei 10 să se întoarcă în oraș pentru a merge la Târgul ce se organiza în acea zi. În Moravița nu a mers să se odihnească la locuința bunicii sale unde stă de obicei ci a mers la locuința părinților săi.
În aceiași formație de patru, adică el, fratele său și cei doi prieteni au plecat în jurul orelor 10 spre D. și a fost anunțat telefonic de o vecină că este căutat de organele de Poliție la locuința bunicii sale s-a întors și atunci a observat că pe un teren alăturat casei bunicii pe care ei îl folosesc pentru creșterea animalelor se afla un autoturism al cărui număr nu l-a văzut și nu știe cui aparține în care se aflau țigări după cum i-au spus organele de Poliție.
Atunci a fost acuzat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în acest dosar. Precizează că bunica sa nu a intrat în acel autoturism și nu a procedat la ștergerea volanului cu ulei astfel cum s-a susținut.
Arată că nu este de acord să plătească despăgubirile către ANAF nefiind vinovat de vreo faptă penală.
Avocat T. C. l-a întrebat pe inculpat cu ce era îmbrăcat duminică dimineața la ora 10 când s-a întâlnit cu organele de Poliție prima dată, iar acesta a răspuns că în pantaloni de trening gri și tricou gri mai închis.
La același termen din 24 iunie 2014 avocatul inculpatului a solicitat audierea martorilor T. B. A., B. R. A. și G. R. M.. (f.146-148)
Urmare a adresei . D. (f.150) prin care a comunicat, la solicitarea instanței, numele barmanilor și a persoanelor de pază și protecție care au fost de serviciu în noaptea de 5/6 aprilie 2014, la termenul din 8 septembrie 2014, instanța, din oficiu a considerat că se impune audierea în calitate de martor a numitului M. F., persoana care a fost în serviciul de pază și protecție la „Club 69” din D. în noaptea de 5/6 aprilie 2014 (f.166) iar avocatul inculpatului a solicitat audierea martorului B. I. R., barman de serviciu în acea noapte la aceiași unitate. (f.167)
Martorul T. B. A., prieten al inculpatului a declarat că în noaptea de 05/06 aprilie 2014 a fost împreună cu acesta la Club 69 din D..
În seara de 05 aprilie în jurul orelor 22/22-30 au plecat spre discotecă cu mașina inculpatului Audi 80, condusă de acesta, de la Moravița împreună cu B. R. și G. R.. Când au ajuns programul de la discotecă era început și au ocupat o masă de patru persoane care fusese rezervată în prealabil telefonic de către o prietenă, respectiv I. V.. În discotecă au rămas până în jurul orei 5 dimineața fără a părăsii incinta mai mult de 10-15 minute la o țigară, sau pentru a lua aer. Dimineață s-au întors la Moravița în aceeași formație.
Menționează că nu cunoaște oamenii de ordine sau barmanii de la discotecă, deșii frecventează des acea locație, aproximativ 2 ori pe săptămână, și în acea seară nu s-au întâlnit cu alte persoane cunoscute.
Când au plecat ei, la ora 5-5-30, programul nu se terminase la discotecă. Nu cunoaște numărul de telefon al numitei I. V..
Precizează că în acea noapte inculpatul era îmbrăcat în trening dar nu știe ce culoare, iar ceilalți trei erau îmbrăcați în blugi și cămașă. Arată că de serviciu era un om de pază la intrare, mai înalt și bine făcut.
Martorul B. R. A., prieten al inculpatului arată că în noaptea de 05/06 aprilie 2014 a fost împreună cu acesta, cu G. R. M. și T. B. la discoteca Club 69 din D.. Frecventează des această discotecă, cel puțin o dată pe lună, și cu inculpatul a fost acolo în mod repetat.
Nu cunoaște oamenii de ordine și nici barmanii. În seara zilei de 05 aprilie au plecat toți patru din Moravița între ora 22 și 23 au ajuns la discotecă unde programul era început și au rămas până înspre ora cinci dimineața. În noaptea aceea el a consumat 2-3 litrii de bere cu alcool.
Din câte își amintește el inculpatul era îmbrăcat într-un trening, dar ceilalți nu-și amintește. Ceilalți trei au fost îmbrăcați în blugi și cămașă.
Precizează că la acea discotecă . berea pe care a consumat-o se numea Ursus și costa cinci lei.
Menționează că la discotecă s-au deplasat cu mașina inculpatului Audii 80 condusă de acesta atât la dus cât și la întors.
Martorul G. R. M., fratele inculpatului, a declarat că în noaptea de 05/06 aprilie 2014 a fost împreună cu acesta și prietenii lor B. R. și T. B. la Club 69 din D.. Au plecat din Moravița în jurul orelor 22-22-30 și când au ajuns la discotecă programul era început, rămânând acolo toți patru până în jurul orelor 5-5:30 dimineața.
La discotecă au stat ei patru și nu s-au întâlnit cu alți cunoscuți. În cursul nopții a ieșit afară din discotecă pentru 15-20 de minute și a rămas în fața clădirii. Precizează că frecventează această discotecă de mai mult timp, merg acolo aproape săptămânal, cunosc oamenii de ordine și barmanii fiindcă pe unul dintre cei de la pază îl cheamă M. F., în acea noapte era de serviciu și s-au întâlnit.
Arată că în acea noapte fratele său era îmbrăcat într-un trening de culoare gri, iar din câte știe el fratele său nu a condus nici un Ford niciodată.
Ceilalți prieteni ai lor au fost îmbrăcați în blugi, dar în partea de sus nu-și amintește ce purtau.
Martorul M. F., angajat în serviciul de pază și protecție la Club 69 din D. respectiv . de peste un an arată că acolo se organizează discotecă în fiecare sâmbătă.
Cu privire la inculpat arată că îl cunoaște din vedere și vine în club împreună cu alți băieți din Moravița și de fiecare dată au fost liniștiți și nu au creat probleme. Nu-și amintește cât a durat programul în data de 5-6 aprilie 2014 și nici dacă inculpatul sau prietenii lui au fost atunci sau nu. Discoteca nu are program fix ci se încheie atunci când pleacă clienții, uneori se întâmplă să fie ora 4 sau 5.
Menționează că în club este un sistem de rezervare a meselor neoficial respectiv băiatul cu muzica dacă este sunat pune un bilet pe masă cu mențiunea „rezervat”, la cerere. Administratorul societății nu cunoaște acest sistem. Precizează că inculpatul și prietenii lui vin des la discotecă.
Martorul B. I. R. declară că a fost barman la Club 69 din D. unde în fiecare seară de sâmbătă se organizează discotecă. La acest eveniment participa aproximativ 200-250 de persoane. Menționează că pe inculpat îl cunoaște din vedere pentru că venea împreună cu alți prieteni din Moravița la club destul de des. Discoteca avea program fix de începere respectiv de la 22,00 dar programul de închidere nu era fix, ținând până erau clienți. Astfel uneori se termina la 3 alteori la 4 sau chiar și 6. De cele mai multe ori discoteca se încheia la 4,30. Precizează că pentru fiecare consumație se elibera bon fiscal la casă. Exista un sistem de rezervare a meselor neoficial în sensul că dacă suna cineva să țină masă scria un bilețel și îl punea pe masă cu rezervat.
Analizând materialul probator administrat, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 06.04.2014, în jurul orei 4, inculpatul G. M. A. a deținut și transportat cu autoturismul marca Ford Mondeo, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare SG269491, cantitatea totală de 21.277 pachete țigări netimbrate, marca Marble și 497 pachete țigări marca Monte, cu timbru de Muntenegru, cunoscând că acestea provin din contrabandă.
Mai mult, inculpatul nu deține un antrepozit fiscal iar prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta sa se ridică la suma de 250.864 lei.
Prima instanță a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a înscrisurilor și a declarațiilor martorilor audiați în faza cercetării judecătorești cu materialul probator administrat în faza urmăririi penale.
Din verificarea fișei de cazier judiciar (f.33-35 d.u.p.) și copia sentinței penale nr.157 din 06.03.2012, definitivă la data de 19.09.2012 prin decizia penală nr.1255/19.09.2012 a Curții de A. Timișoara rezultă că inculpatul are antecedente penale care atrag reținerea pluralității intermediare (f.171-176).
Prin sentința penală anterior menționată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2961 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003. Astfel inculpatul a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză în termenul de încercare de 3 (trei) ani stabilit prin hotărârea judecătorească menționată anterior.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „Contrabandă” (asimilată) prevăzută de art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 rep. text de lege în temeiul căruia inculpatul va fi condamnat.
Această faptă, constă în deținerea, preluarea și transportul bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal (țigări provenite din Republica Serbia) cunoscând că acesta provine din contrabandă.
Cunoașterea de către inculpat a provenienței mărfurilor transportate rezultă din împrejurarea că nu avea acte de achiziție, iar țigările aveau timbre sârbești ceea ce dovedește că inculpatul era conștient de activitatea sa ilegală a acționat cu intenție, având reprezentarea faptului că aduce atingere relațiilor sociale care ocrotesc producerea și comercializarea de produse accizabile și regimul vamal.
În concluzie, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii anteprecizate.
Solicitarea inculpatului prin avocat de achitare a sa pe motiv că nu dumnealui se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată câtă vreme la data și ora menționată în rechizitoriu nu s-a aflat în punctul de trecere a frontierei Moravița nu poate fi primită. Astfel, faptul că dumnealui s-a aflat la volanul autoturismului marca „Ford Mondeo” cu numărul de înmatriculare SG_ în data de 4.04.2014 în jurul orelor 4, rezultă din probele administrate în faza de urmărire penal. Astfel, în procesul verbal de constatare întocmit la data de 6 aprilie 2014, organele de cercetare penală printre care și R. C. au constatat că șoferul acestui autoturism era o persoană de sex masculin, îmbrăcată într-un hanorac și purtând o glugă pe cap. R. C. este unul dintre agenții care au fost loviți de către inculpat atunci când a refuzat să se oprească la semnul regulamentar. Pe lângă acesta a fost lovit și G. N.. Cei doi agenți l-au recunoscut pe inculpatul G. M. A. ca fiind persoana care a comis fapta dedusă judecății din grup, pe baza a cinci fotografii, în care au fost prezentate persoane cu fizionomia apropiată de a acestuia. Mai mult R. C. în data de 7 aprilie 2014 când a fost adus cu mandat de aducere pentru cercetări l-a văzut pe acesta personal și l-a recunoscut menționând că poartă aceleași haine ca și cele pe care le avea la comiterea faptei. (a se vedea în acest sens filele 12 și 77-87 d.u.p.)
Inculpatul a contestat aceste probe în procedura de cameră preliminară însă cererea a fost respinsă instanța constatând, prin încheierea din 26 mai 2014, că toate probele din faza de urmărire penală au fost administrate cu respectarea procedurii penale. Această încheiere a fost supusă contestației în trei zile de la comunicare, comunicare primită cu proces verbal de inculpat la data de 27 mai 2014 (a se vedea fila 75) însă nu a uzat de acest drept încheierea rămânând definitivă prin necontestare în condițiile în care atât în faza de urmărire penală cât și în procedura de cameră preliminară și mai apoi în faza de judecată a avut apărător ales.
Pe de altă parte inculpatul a susținut că la data de 6 aprilie 2014 în jurul orei 4 s-a aflat în discoteca „Club 69” din D. împreună cu fratele său și alți doi prieteni, aceștia confirmându-i susținerea prin declarațiile date. Declarațiile martorilor sunt doar parțial adevărate, respectiv în ceea ce privește că toți patru s-au aflat seara la acea discotecă, dar nu și în ceea ce privește ora la care au plecat de acolo. Astfel, administratorul societății comerciale care deține „Club 69” din D. la solicitarea instanței (a se vedea adresa de la fila 151 dosar) a răspuns că în noaptea de 5/6 aprilie 2014 programul la discotecă s-a desfășurat în intervalul orar 22,00 – 03,00. De asemenea a precizat că în acea noapte ultima comandă la bar a fost înregistrată și achitată în 5.04.2014 la ora 23,28. Așadar, câtă vreme la ora 3 programul s-a încheiat nu se putea ca inculpatul să fie acolo la ora 4 după cum susține. Nu s-au putut obține înregistrările de pe camerele video de la această locație deoarece acestea se păstrează doar o lună și jumătate aproximativ iar solicitarea instanței a fost făcută după trecerea acestui termen. Inculpatul a venit cu această apărare abia la data de 24 iunie 2014 în fața instanței cel mai probabil cunoscând că nu mai există acele înregistrări.
Angajații acestei societăți au confirmat că programul la discotecă nu este unul fix, uneori încheindu-se la ora 3,00 iar alteori chiar la 6,00 funcție de câți participanți sunt și având în vedere că în acea noapte ultima comandă s-a făcut înainte de ora 00,00 este plauzibil să se fi încheiat programul la ora 3,00. Pe de altă parte inculpatul și martorii care i-au susținut punctul de vedere nu au indicat și alte persoane care să-i fi văzut în acea noapte la acea discotecă în condițiile în care barmanul și agentul de pază susțineau că din localitatea Moravița, unde domiciliază aceștia, participă un număr mai mare de persoane.
Așa fiind, prima instanță a constatat că inculpatul nu a făcut dovada că a fost imposibil să se afle la 6 aprilie 2004, ora 4,00 în punctul de trecere a frontierei Moravița la volanul autoturismului marca „Ford Mendeo” cu numărul de înmatriculare SG_ transportând țigări ci dimpotrivă organele de urmărire penală au dovedit contrariul astfel încât se face vinovat de comiterea infracțiunii anteprecizate pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului se au în vedere, criteriile generale de individualizare reglementate de art.74 Cod penal.
Astfel, pe de o parte prima instanță a reținut împrejurările și modul de comitere a infracțiunii respectiv în timpul nopții, prin refuzul opririi la semnalele regulamentare ale polițiștilor de frontieră, prin părăsirea locului stabilit pentru control, ascunderea autoturismului și cantitatea mare de bunuri de contrabandă, respectiv o cantitate de 21.277 pachete cu țigarete, netimbrate cu marcaj fiscal românesc, marca Marble și o cantitate de 497 pachete cu țigarete marca Monte, cu timbru fiscal de Muntenegru, ceea ce înseamnă aproximativ 43 de bax-uri.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale inculpatului, respectiv că prin sentința penală nr.157/06.03.2012, definitivă prin decizia penală nr.1255/R/19.09.2013 a Curții de A. Timișoara a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de „deținerea de către orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, de produse accizabile supuse marcării, nemarcate corespunzător”, la o pedeapsă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe un termen de încercare de 3 ani, care a început să curgă de la data de 19.09.2012. Instanța apreciază că un asemenea antecedent penal prezintă relevanță, deoarece, pe de o parte este un element de natură să agraveze fapta (pluralitatea intermediară) și să determine un regim sancționator mai aspru, iar pe de altă parte pentru că deși acestui inculpat i s-a acordat o șansa de a dovedi că acel incident a fost unul cu caracter izolat, săvârșirea unei fapte similare, în termenul de încercare al suspendării condiționate este de natură să caracterizeze un pericol social sporit din partea persoanei care o săvârșește.
De asemenea, s-a avut în vedere și conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și anume aceea că nu a recunoscut fapta nici în faza de urmărire penală și nici în fața instanței încercând mai mult să inducă în eroare instanța de judecată susținând că se afla într-un alt loc la acea dată ceea ce nu este adevărat.
În altă ordine de idei, prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul este educat fiind absolvent de 12 clase și are 24 de ani însă nu deține un loc de muncă preferând să comită infracțiuni pentru a-și asigura mijloacele de subzistență.
În fine, prima instanță a ținut seama de prejudiciul foarte mare cauzat bugetului de stat de peste 250.000 lei care până în prezent este nerecuperat.
Față de aceste criterii prima instanță l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă privativă de libertate, în limitele legale.
Având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr.157/06.03.2012, definitivă la 19.09.2012, a Judecătoriei D. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare cu suspendare și că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a comis-o în cadrul termenului de încercare de 3 (trei) ani, ce a fost stabilit prin acea hotărâre în sarcina sa, față de prevederile art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal potrivit căruia „regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la aliniat 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969” rap. la art.83 Cod penal din 1969 a revocat beneficiul suspendării executării pedepsei și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Întrucât inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv, în baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la data de 06 aprilie 2014 și până la 27 iunie 2014.
Procedând la judecarea acțiunii civile, formulate în cadrul procesului penal instanța în temeiul art.397 alin.1 Cod procedură penală a admis acțiunea formulată de partea civilă MINISTERUL FINANȚELOR P. – DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. T. în contradictoriu cu inculpatul pentru următoarele considerente:
Partea vătămată Direcția G. R. a Finanțelor P. T., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 250.864 lei la care se adaugă obligații accesorii. (106-107)
De menționat că în cererea de constituire de parte civilă s-a trecut și prejudiciul aferent țigărilor transportate cu autoturismul marca „Audi A6” cu numărul de înmatriculare LF 166BC care nu face obiectul acestui dosar deoarece față de conducătorul acelui autoturism ce nu a fost identificat până la momentul trimiterii în judecată a inculpatului G. M. A. s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriu. (a se vedea punctul 3 al rechizitoriului emis în prezentul dosar – f.2-8)
La termenul din 24 iunie 2014 inculpatul în declarația dată a arătat că nu este de acord să plătească despăgubiri către ANAF nefiind vinovat de vreo faptă penală. (f.112)
La infracțiunea de contrabandă, urmarea imediată rezidă atât într-o stare de pericol pentru acele interese ale statului care privesc regimul vamal, cât și în producerea unei pagube materiale acestuia, constând în neperceperea sumelor legal cuvenite pentru operațiunile de trecere a bunurilor peste frontieră. În acest sens, art. 202 al. 2 și 3 din Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr.2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, prevede că datoria vamală apare în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, iar persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri devine debitor vamal. Aceste dispoziții se regăsesc și în legislația națională în Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, la art.224 care reproduce fidel dispozițiile anterior citate.
Potrivit art.234 al.1 din Codul vamal, datoria vamală prevăzută la art.224 ia naștere chiar dacă se referă la mărfuri care fac obiectul măsurilor de prohibiție sau restricție la import, indiferent de natura acestora, iar potrivit alin.3, debitorii acestei datorii sunt persoanele care introduc ilegal mărfurile în cauză.
Conform art.245 din Codul Vamal cuantumul datoriei vamale datorate, după ce a fost comunicat debitorului trebuie plătit în termenul prevăzut de regulament.
În cazul de față Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara a comunicat că valoarea în vamă a țigaretelor introduse în țară de către inculpat este de 10.853 lei, iar prejudiciul creat bugetului de stat prin infracțiunea de contrabandă comisă de către inculpată este în sumă de 48.363 lei (f.10-12 d.u.p.) iar aceasta a putut lua cunoștință de cuantumul acestei datorii din rechizitoriul ce i-a fost comunicat la domiciliu.
Art.278 din codul Vamal, cu privire la condițiile în care se face plata face trimitere la dispozițiile codului fiscal, iar pentru recuperarea acestor creanțe, la codul de procedură fiscală, care este incident și din prisma dispozițiilor art.2 alin.1 din OG 92/2003.
În ceea ce privește nașterea și stingerea datoriei vamale C. de Justiție a Comunităților Europene, Camera a treia, în considerentele expuse în HOTĂRÂREA din 2 aprilie 2009, în cauza C-459/07, V. Elshani c/ Hauptzollamt Linz (Publicată pe site-ul Uniunii Europene "EUR-Lex", Nr. CELEX: 62007J0459 ) a arătat că din cuprinsul și din economia articolului 4 punctul 19, a articolului 38 alineatul (1) și a articolului 40 din Codul vamal reiese cu claritate că toate mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității trebuie prezentate în vamă. S-a mai arătat că, după cum reiese din articolul 163 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr.2454/93, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr.2787/2000, în scopul stabilirii valorii în vamă a mărfurilor importate, în cazul mărfurilor transportate pe cale terestră, prin "locul de introducere pe teritoriul vamal al Comunității" se înțelege locul unde este situat primul birou vamal.
În cuprinsul aceleiași hotărâri s-a precizat că trebuie să se considere cum că, în sensul articolului 202 din Codul vamal, au făcut obiectul unei "introduceri ilegale" pe acest teritoriu mărfurile care, după trecerea frontierei terestre externe a Comunității, se găsesc pe acest teritoriu după trecerea de primul birou vamal, fără să fi fost transportate spre acel birou vamal și fără să fi fost prezentate în vamă, având drept rezultat faptul că autoritățile vamale nu au fost înștiințate de persoanele care își asumă răspunderea pentru executarea acestor obligații cu privire la introducerea mărfurilor respective.
Pe de altă parte s-a susținut că prezența pe teritoriul vamal al Comunității a mărfurilor neregulat introduse, luată în considerare în mod individual, presupune un risc foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie în final integrate în circuitul economic al statelor membre și că, din moment ce mărfurile au trecut de zona în care se găsește primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu, există mai puține șanse ca acestea să fie descoperite în mod fortuit de autoritățile vamale în cadrul controalelor inopinate.
Astfel, birourile vamale, localizate strategic la punctele de intrare situate la frontierele externe, sunt cele la care autoritățile sunt cele mai bine plasate să exercite un control intensiv al mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Comunității în vederea evitării atât a concurenței neloiale față de producătorii comunitari, cât și a pierderii veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase.
În speță, inculpatul a fost depistat pe teritoriul comunitar și nu în punctul vamal fără a putea face dovada că pentru mărfurile deținute s-au achitat taxele vamale, accizele și TVA-ul.
În aceleași condiții faptul generator al accizei și al taxei pe valoarea adăugată nu se produce.
În acest sens s-a pronunțat C. de Justiție a Uniunii Europene - Camera a treia prin HOTĂRÂREA din 29 aprilie 2010, în cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik c/ Skatteministeriet (Nr.CELEX: 62008J0230), publicată pe site-ul Uniunii Europene "EUR-Lex".
Astfel, față de cele expuse mai sus în baza prevederilor art.19 Cod procedură penală, raportat la art.1357 cod civil prima instanță l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 250.864 lei reprezentând prejudiciu material principal, la care se vor adăuga dobânzi și penalități întârziere în conformitate cu prevederile art.119 din O.G.nr.92/2003 până la achitarea integrală a debitului principal.
Întrucât deținerea celor 21.277 pachete țigarete marca „Marble” și a celor 497 pachete țigarete marca ”Monte” este interzisă de lege, în temeiul prevederilor art.112 lit.„f” Cod penal prima instanță a dispus confiscarea lor.
Împotriva sentinței penale nr.289 din 12.11.2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ au declarat apel P. de pe lângă J. D., inculpatul C. M. A. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara înregistrate pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 19.12.2014, sub nr._ .
În motivarea apelului inculpatul C. M. A. a solicitat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând, pe latură penală, să se dispună achitarea sa, în baza art.16 lit.c C.p.p., iar în consecință, respingerea acțiunii civile formulată de Direcția R. a Finanțelor P. Timișoara. Contestă modul în care au fost administrate probele în cursul urmăririi penale împotriva inculpatului și calitatea de martorii a numiților G. N. și R. C. C., ale căror depoziții solicită a fi înlăturate. Nu au fost respectate dispozițiile legale privind procedura de recunoaștere după planșele foto, respectiv dispozițiile art.133 C.p.p., iar numiții G. N. și R. C. C. nu pot avea și calitatea de martori și de persoane vătămate, acest dosar fiind disjuns din dosarul nr. 444/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. D., iar din probele administrate în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune condamnarea inculpatului.
Procurorul în motivarea apelului a solicitat a se constata că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul neaplicării pedepsei complementare de interzicere a unor drepturi. Se arată că, infracțiunea de contrabandă, prev.de art.270 alin.3 din Legea nr. 86/2006, republicată, se pedepsește cu aceeași pedeapsă de la art.270 alin.1 din aceeași lege, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Astfel, indiferent de legea penală mai favorabilă aleasă de instanța de fond, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, în condițiile condamnării la o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare.
Sub imperiul legii penale mai vechi, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, era condiționată de aplicarea unei pedepse în mai mari de 2 ani închisoare, iar în prezent această condiții nu mai există.
Partea civilă în motivarea apelului a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe, sub aspectul laturii civile, și, rejudecând să se dispună obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu solicitat de autoritatea vamală și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, începând cu data săvârșirii infracțiunii și până la data plății integrale.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., C. reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă.
Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din probatoriul administrat în cele două faze ale procesului penal și din care rezultă faptul că la data de 6.04.2014 în jurul orei 4 inculpatul a deținut și transportat cu autoturismul marca Ford Mondeo de culoare gri cantitatea de 21 277 pachete de țigări netimbrate marca Marble și 497 pachete de țigări marca Monte cu timbru de Muntenegru cunoscând că provin din contrabandă. De asemenea inculpatul nu deține un antrepozit fiscal.
C. înlătură apărările inculpatului referitoare la faptul că martorii G. N. și R. C. C. nu ar putea avea această calitate în dosar, deoarece în dosarul nr.444/P/2014 al Parchetului de pe lângă J. D. aceștia au calitatea de persoane vătămate, întrucât în acel dosar penal urmărirea penală a fost începută in rem, iar în prezentul dosar martorii nu sunt subiecți procesuali principali pentru a fi incidente dispozițiile art.115 alin.1 C.p.p..
Referitor la nelegalitatea administrării probei cu recunoașterea după fotografii efectuată potrivit art.133 C.p.p. pe motiv că nu s-a luat declarație anterior recunoașterii, instanța de apel constată că acest motiv nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută limitativ prevăzute de art.281 C.p.p., iar în ceea ce privește nulitatea relativă, inculpatul nu a dovedit vătămarea produsă. De altfel, audiați și în fața instanței de apel martorii G. N. și R. C. C. și-au menținut declarațiile date în dosar arătând că l-au recunoscut pe inculpat, acesta fiind cel care a comis faptele în data de 04.04.2014 în jurul orelor 04,00, a refuzat să se oprească la semnalul regulamentar, iar în aceeași zi când a fost dus cu mandat de aducere pentru cercetări l-au recunoscut, întrucât purta aceleași haine.
De asemenea și procesul verbal cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere din PTF Moravița a fost legal administrat potrivit art.97 C.p.p., camerele de supraveghere nefiind interzise de lege, iar acestea l-au surprins pe inculpat la data săvârșirii faptei.
În mod corect prima instanță a înlăturat parțial depozițiile martorilor audiați în faza cercetării judecătorești T. B. A., B. R. A., G. R. M., M. F., B. I. R. potrivit cărora inculpatul s-ar fi aflat în acea seară în discoteca Club 69 din D., deoarece este posibil ca inculpatul să fi fost în acea seară în discotecă, dar având în vedere adresa de la fila 151 dosar primă instanță, rezultă faptul că în acel local ultima consumație a fost solicitată la ora 23,28, iar programul s-a încheiat la ora 3, astfel încât la ora 4 inculpatul nu putea să se mai afle acolo, în condițiile în care a fost surprins de camerele de supraveghere din PTF Moravița și a fost văzut de către martorii G. N. și R. C. C. conducând autoturismul Ford încărcat cu baxuri de țigări atunci când a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor.
În ceea ce privește locul unde a fost găsit autoturismul acesta a fost consemnat în procesul verbal de percheziție domiciliară de la acea dată însoțit de planșe foto ( filele 98-102 dosar UP ) și nu are relevanță în cauză proprietarul acelui teren pentru exonerarea de răspundere a inculpatului, motiv pentru care va înlătura apărările inculpatului formulate în acest dosar.
În cauză s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea, solicitările acestuia privind pronunțarea unei soluții de achitare potrivit art.16 lit.c C.p.p. fiind nefondate.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social, modalitatea de comitere prin refuzul de a opri la semnalele regulamentare ale polițiștilor de frontieră, părăsirea locului de control, ascunderea autoturismului, cantitatea mare de țigări transportată, antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen, motiv pentru care se constată că pedeapsa a fost corect individualizată prin orientarea spre minimul special prevăzut de textul de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța de apel constată că în cauză executarea în regim de detenție este singura variantă legală în condițiile în care a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind aplicabilă decizia nr.1/2011 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii.
Critica procurorului privind neaplicarea pedepselor complementare și accesorii este întemeiată, deoarece legea prevede expres aplicarea acestora potrivit art.270 alin.3 din Legea nr.86/2006 republicată raportat la art.67 alin.2 C.p.
Referitor la soluționarea acțiunii civile criticile inculpatului și ale părții civile sunt nefondate. Astfel, în cauză au fost dovedită vinovăția inculpatului și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în mod corect inculpatul fiind obligat la plata acestor despăgubiri. Solicitările părții civile cu privire la plata prejudiciului aferent țigărilor transportate cu autoturismul Audi A6 sunt nefondate, deoarece cu privire la acea faptă s-a dispus disjungerea prin rechizitoriu.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. M. A. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara împotriva sentinței penale nr.289 din 12.11.2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva aceleiași sentințe.
Va desființa sentința penală apelată și rejudecând, în baza art.67 alin.2 C.p. raportat la art.66 alin.1 lit.a,b C.p. va aplica inculpatului C. M. A. pedeapsa complementară pe o durată de 2 ani care se va executa potrivit art.68 alin.1 lit.c C.p.
În baza art.65 alin.1,3 C.p. raportat la art.66 alin.1 lit.a, b C.p. va aplica inculpatului C. M. A. pedeapsa accesorie.
Va menține celelalte prevederi ale sentinței apelate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe inculpatul C. M. A. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. M. A. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara împotriva sentinței penale nr.289 din 12.11.2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva aceleiași sentințe.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.67 alin.2 C.p. raportat la art.66 alin.1 lit.a,b C.p. aplică inculpatului C. M. A. pedeapsa complementară pe o durată de 2 ani care se va executa potrivit art.68 alin.1 lit.c C.p.
În baza art.65 alin.1,3 C.p. raportat la art.66 alin.1 lit.a, b C.p. aplică inculpatului C. M. A. pedeapsa accesorie.
Menține celelalte prevederi ale sentinței apelate.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă pe inculpatul C. M. A. și partea civilă D.G.R.F.P. Timișoara la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: CIM/24.03.2015
Dact: A.B. 2 exempl/25 Martie 2015
Prima instanță: J. D.
Jud: L. C.-I.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 306/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
