Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 306/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-03-2015

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.306/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 martie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de partea civilă . împotriva sentinței penale nr.4334/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat C. D. personal asistat de avocat oficiu D. A., lipsind partea civilă apelantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de partea civilă ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică raportat la înscrisurile depuse la dosar.

Avocatul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.

Inculpatul intimat C. D. solicită respingerea apelului părții civile.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4334/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._,

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 396 alin. (10) C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul C. D., fiul lui A. și F., născut la data de 14.11.1976 în Jimbolia, jud. T., cu domiciliul în ., jud. T., CNP_, fără antecedente penale, judecat în stare de libertate, la pedeapsa de:

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969.

În baza art. 291 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 396 alin. (10) C.proc.pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de:

-3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969.

În baza art. 33 lit.a și art. 34 alin. (1) lit. b C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., a contopit pedepsele de 2 (doi) ani închisoare și 3 (trei) luni închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. (2) C.pen. din 1969.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 82 C. pen. din 1969, a stabilit un termen de încercare de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 404 C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 20 alin. 4 și 397 alin. 1 C.proc.pen a luat act că persoana vătămată .., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 998, 999, din C.civ. de la 1864, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Getback R. SRl București și a obligat inculpatul la plata sumei de 17.644 Euro cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 397 al.1 C.pr.pen., raportat la art. 25 alin. 3 C.proc.pen, a dispus desființarea totală a adeverinței de venit înregistrată sub nr. 220 din 23.10.2007 eliberată de S.C. CONSTRUCT . pe numele C. D. și a contractului individual de muncă_/27.09.2006 încheiat între S.C. CONSTRUCT . și C. D..

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. 1 C. Proc. P.. a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. (Av. Cerpaz E.).

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 10.09.2014 în dosar nr. 1819/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. D. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune si uz de fals, prev. si ped. de art. 244 alin. 1 si 2 si art. 323 CP

În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în data de 19.05.2009, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul C. D., folosindu-se de înscrisuri falsificate, obținute cu ajutorul lui G. S. D., a solicitat și obținut de la o unitate bancară un credit pe care ulterior nu l-a mai rambursat.

Organele de urmărire penală au arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: referat de terminare a urmăririi penale f. 1-3, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale f. 4,ordonanță de schimbare a încadrării juridice f. 5,rezoluție de confirmare a începerii urmăririi penale f. 6, rezoluție de începere a urmăririi penale f. 7,proces-verbal de sesizare din oficiu f. 8, copii xerox de pe contractul de credit de consum și adeverința de venit depuse de inculpat la bancă f. 9-10, adresă prin care s-a solicitat unității bancare dosarul de credit, în original f. 11, proces-verbal de predare-primire a dosarului de credit f. 12, dosarul în baza căruia a fost solicitat și obținut creditul de consum f. 13-30, adresa I.T.M. T. din care rezultă că inculpatul nu a fost angajatul S.C. CONSTRUCT .. f. 31-32, rezoluție pentru efectuarea unei constatări tehnico-științifice f. 33-34, raportul de constatare tehnico-științifică f. 35-41, istoricul S.C. CONSTRUCT .. f. 42-50, declarații martori f. 51-52, 54-58, proces-verbal de ridicare probă impresiune ștampilă f. 53, proces-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat f. 59, declarație de inculpat f. 60-63, cazier judiciar f. 63, proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii f. 64, declarație de învinuit f. 65-69, proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare f. 70, 75-79, verificare DEPABD f. 71, 80-81, adresă către B. S.A. f. 72-74, 82-83 ,răspunsul comunicat de S.C. B. S.A. f. 84-86, adresă către GetBack R. S.R.L. f. 87-88 și cerere constituire parte civilă f. 89-90

In cauză, a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-științifice grafice, raportul întocmit în cauză concluzionând în sensul că impresiunile de ștampilă depuse pe „Contractul individual de muncă” și pe „Adeverința de venit”, folosite de inculpat în vederea obținerii creditului, au fost depuse prin fotocopiere, nefiind depuse cu ștampila a cărei impresiune a fost prelevată prin procesul-verbal existent la fila 53 din dosar.

Inculpatului, fiind audiat, a recunoscut comiterea faptei în modalitatea descrisă mai sus, precizând totodată că numitul G. S. D. nu a avut nici o implicare în obținerea creditului, cel care l-a ajutat, în sensul că i-a înmânat înscrisurile contrafăcute, fiind M. N..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 15.09.2014 sub nr. de dosar_/ 325/ 2014.

La dosarul cauzei a fost depusă și fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.10.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul din data de 05.11.2014 inculpatul a arătat, de asemenea, că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă in rechizitoriu, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar ( fila 31).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:

În fapt, în data de 20.08.2007, inculpatul C. D. a încheiat cu societatea B. S.A., din Timișoara, .. 24, jud. T. contractul de credit de consum nr. 367CIS_, depus la dosarul cauzei (filele 13-18 dosar urmărire penală) prin care a împrumutat suma de 9700 Euro, pe termen de 120 luni.

În vederea obținerii creditului bancar, inculpatul a folosit înscrisuri falsificate respectiv contract individual de muncă cu nr._ din data de 27.09.2009 și o adeverință de venit nr. 220 din data de 23.10.2007 din care rezulta, în mod nereal că, începând cu data de 13.09.2006, inculpatul este angajatul S.C. CONSTRUCT .. și realizează un venit lunar net în cuantum de 1279 lei, înscrisuri obținute cu ajutorul oferit de numitul „L.”, identificat ulterior în persoana numitului M. N..

În urma raportului de constatare tehnico-științifică nr._/15.09.2011 (filele 36-41 dosar urmărire penală) efectuat în cauză a fost stabilit modul în care a fost falsificată adeverința nr. 220/23.10.2007 și a Contractul Individual de Muncă nr._ din data de 27.09.2006 astfel:

- impresiunile depuse în cuprinsul documentelor, mai puțin impresiunea de ștampilă de la poziția „Angajator, Reprezentant legal” au fost depuse cu ștampilă care nu au fost prelevate prin procesul verbal din data 17.02.2011,

- impresiunile de la pozițiile „Angajator, Reprezentant legal” au fost depuse prin fotocopiere.

Aceste aspecte au fost confirmate prin declarația martorului S. C. (filele 51-52 dosar urmărire penală), administratorul S.C. CONSTRUCT .., care a precizat că inculpatul nu a avut niciodată calitatea de angajat al societății pe care o administrează, iar impresiunea de ștampilă de pe adeverința de venit nu a fost depusă cu ștampila firmei.

Faptul că inculpatul nu a fost angajat al societății S.C. CONSTRUCT .. rezultă, de asemenea, din adresa ITM T. nr._/12.11.2009 (fila 32 dosar urmărire penală).

Inculpatul, ulterior acordării creditului, nu a mai procedat la achitarea ratelor lunare aferente.

La data de 02.06.2014 societatea B. S.A. a lichidat creditul ca urmare a cesionării/vânzării portofoliului de credite, către „Open Finance Wierytelnosci Detalicznych Niestandaryzowany Sekurytyzacyjny Fundusz Inwestycyjny Zamknieity” societatea înregistrată în Polonia reprezentată prin GetBack R. SRL.

Fiind audiat inculpatul a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței săvârșirea faptei.

Recunoașterea inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală și de judecată: declarațiile martorului S. C., adresa nr._/12.11.2009 a Inspectoratului Teritorial de Muncă T., raportul de constatare tehnico-științifică nr._/15.09.2011 .

Cu privire la legea penală aplicabilă având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor până în prezent a intervenit o succesiune de legi în timp, determinată de . Noului Cod penal la data de 01.02.2014. Astfel, în baza art. 5 C.pen., instanța a constatat ca dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile situației juridice concrete în care se află inculpatul, datorită posibilității reținerii circumstanțelor atenuante judiciare, a tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni și a modalității de individualizare a executării pedepsei ce i s-a aplicat.

În drept, fapta inculpatului C. D. care, la data de 24.10.2007, folosindu-se de înscrisuri falsificate, a solicitat și obținut un credit pe care ulterior nu l-a mai rambursat întrunește elementele constitutive infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen. din 1969.,

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii săvârșite constă în acțiunea de inducere în eroare a angajaților B. Timișoara, prin prezentarea ca adevărată a calității sale de salariat al S.C. CONSTRUCT .., cu prilejul încheierii contractului de credit. Acțiunea a fost săvârșită în așa fel încât, în absența erorii cu privire la calitatea de angajat și a veniturilor salariale obținute, B. SA nu ar fi încheiat contractul de credit, deoarece nerespectarea condițiilor de creditare atrage după sine refuzul de a încheia contractul. Totodată, acțiunea de inducere în eroare a fost realizată prin folosirea unui mijloc fraudulos, reprezentat de adeverința de venit falsă nr. 220 din data de 13.10.2007 și contractul individual de muncă_ din data de 27.09.2009.

Urmarea imediată constă în producerea unei pagube materiale persoanei vătămate B. S.A. constând în valoarea creditului acordat.

Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din modul de realizare a acțiunii de inducere în eroare a persoanei vătămate, care a avut drept consecință diminuarea patrimoniului acesteia.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, calificată prin scopul prevăzut de lege, acela de a dobândi pentru sine un folos material injust, constând în suma de bani împrumutată.

Fapta inculpatului C. D. care, la data de 24.10.2007, a folosit adeverința de venit falsă nr. 220 din data de 13.10.2007 și contractul individual de muncă_ din data de 27.09.2009, pe care le-a prezentat funcționarilor S.C. B. S.A. în scopul obținerii împrumutului de 9700 Euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii săvârșite constă în acțiunea de folosire a adeverinței de venit și a contractului individual de muncă, prin anexarea acesteia la cererea de acordare a creditului și prezentarea ei funcționarilor S.C. B. S.A. Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma de incriminare (încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată). Raportul de cauzalitate între acțiunea ce reprezintă elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă ex re, infracțiunea de uz de fals fiind una de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de uz de fals se caracterizează prin săvârșirea acțiunii incriminate cu intenție directă calificată prin scop (“în vederea producerii unei consecințe juridice”). Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul C. D. a prevăzut urmarea periculoasă a faptei sale și a urmărit producerea acestei urmări, acționând în scopul de a obține aprobarea creditului.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C.pen. din 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969, raportate în prezenta cauză, respectiv gradul relativ ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor, precum și faptul că acesta nu are antecedente penale. În acest sens, instanța pentru fiecare din cele 2 infracțiuni săvârșite de inculpat care nu are antecedente penale și având în vedere faptul conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptelor și atitudinea sa ulterioară constând în prezentarea în fața autorităților și comportarea sinceră în cursul procesului. Astfel, pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, și-a menținut declarațiile anterioare și și-a manifestat regretul față de faptele comise.

Așadar, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în temeiul art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul C. D., la pedeapsa de: 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;

Cu privire la pedepsele accesorii, aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza art. 71 C.pen. de la 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotărârea din 30 martie 2004). Instanța a apreciat că natura faptei săvârșite și pericolul social concret al acesteia duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorități publice sau orice alte funcții publice elective și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a si lit. b C.pen. de la 1969, motiv pentru care va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi.

De asemenea, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în temeiul art. 291 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., raportat la art. 396 alin. (10) C.proc.pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de: 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

După cum rezultă din datele existente în cauză, inculpatul a săvârșit infracțiunile de înșelăciune și uz de fals, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a C.pen. din 1969, privind concursul real de infracțiuni. Pentru acest considerent, instanța, în baza art. 33 lit.a și art. 34 alin. (1) lit. b C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., a contopit pedepsele de 2 (doi) ani închisoare și 3 (trei) luni închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și în dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Apreciind că scopul pedepsei rezultante de 2 ani închisoare poate fi atins chiar și fără executare efectivă și fiind îndeplinite cerințele legale privitoare la cuantumul pedepsei aplicate în caz de concurs de infracțiuni și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 C.pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, stabilind în temeiul art. 82 C. pen. din 1969 un termen de încercare cu o durată de 4 (patru) ani. În baza art. 404 C.proc.pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. de la 1969, potrivit cărora, în situația în care, în cursul termenului de încercare, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei și dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În temeiul art. 71 alin. (5) C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În referire la latura civilă a cauzei instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată B. S.A. potrivit înscrisului aflat la fila 84 dosar urmărire penală a comunica că nu înțelege să se constituie parte civilă, astfel că în temeiul art. 20 alin. 4 și 397 alin. 1 C.proc.pen ca lua act că persoana vătămată .., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Instanța a constatat că Getback R. SRl București s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 21.119,47 Euro, ca urmare a perfectării contractului de cesiune a creanțelor nr. 516A/5954/26.05.2014, creanța deținută față de inculpatul C. D. provenită din contractul de credit nr. 367CIS_/30.10.2007, creanța fiind în valoare totală de 21.119,47 Euro.

Instanța a apreciat ca fiind dovedite doar în parte pretențiile civile solicitate. Acțiunea civilă, deși exercitată în cadrul procesului penal, este guvernată de dispozițiile legii civile, așa cum prevede art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală (singura excepție referindu-se la neachitarea taxei de timbru). Or, potrivit legii civile, orice pretenție formulată trebuie dovedită cu unul dintre mijloacele de probă prevăzute de lege. În susținerea cererii partea civilă a depus contractul de cesiune a creanțelor încheiat între B. și „Open Finance Wierytelnosci Detalicznych Niestandaryzowany Sekurytyzacyjny Fundusz Inwestycyjny Zamknieity” societatea înregistrată în Polonia reprezentată prin GetBack R. SRL, însă acest contrat are ca obiect nu numai contractul de credit nr. 367CIS_/30.10.2007, ci și alte contracte. Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei, contractul de credit instanța a observat că potrivit acestuia art. V. pct. 5.1 după perioada de grație de 3 luni, împrumutatul se obligă la plata creditului primit împreună cu dobânda și comisioanele aferente în conformitate cu graficul de rambursare (filele 13-22 dosar de urmărire penală) astfel că instanța a constatat că creanța este dovedită doar în parte, pentru suma 17.644 euro.

În consecință, în temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 998, 999, din C.civ. de la 1864, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Getback R. SRl București și a obligat inculpatul la plata sumei de 17.644 Euro cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 alin. 1 C. Proc. P.. a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T. (Av. Cerpaz E.).

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel partea civilă . solicitând admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 21.119,47 euro.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prev. art. 417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Soluționând latura civilă a cauzei instanța de fond a apreciat în mod întemeiat că pretențiile părții civile sunt fondate numai pentru suma de 17.644 de euro.

Din starea de fapt reținută de instanța de fond și necontestată de partea civilă apelată se reține că infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată a fost săvârșită în legătură cu un contract de credit încheiat cu ., contract încheiat pe baza unor înscrisuri falsificate.

Ulterior, la data de 02.06.2014 acest contract a fost cesionat către „Open Finance Wierytelnosci Detalicznych Niestandaryzowany Sekurytyzacyjny Fundusz Inwestycyjny Zamknieity” societatea înregistrată în Polonia reprezentată prin GetBack R. SRL.

Analizând graficul de rambursare aferent contractului de credit se poate observa că pretențiile părții civile sunt dovedite în parte doar pentru suma de 17.644 euro cât a mai rămas de rambursat din creditul primit la care se adaugă dobânda și comisioanele aferente.

Cu ocazia judecării cauzei în apel partea civilă nu s-a prezentat și nici nu a făcut precizări scrise cu privire la pretențiile sale și pentru diferența de sumă până la cea solicitată de 21.119,47 euro.

Prin urmare apelul părții civile este nefondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.274 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă . împotriva sentinței penale nr.4334/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Obligă partea civilă apelantă la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 de lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./25.03.2015

Tehnored. C.P./4 ex/13.04.2015

Primă instanță: Jud.TM – jud.L.D.