Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 802/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 802/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-10-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.802/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 octombrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul F. E. împotriva sentinței penale nr. 1626/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1626/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._,

În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal 1969, raportat la art. 5 Cod penal a condamnat la 6 (șase) luni închisoare pe inculpatul F. E. – fiul lui I. și E., născut la data de 14.07.1970 în loc. P., jud. A., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, recidivist, domiciliat în ., jud. A., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

A înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 1143/27.04.2012, dosar_/55/2011 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1463/R/22.10.2012 a Curții de A. Timișoara.

În baza art. 85 Cod Penal 1969 a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 168/30.03.2011, dosar_ a Tribunalului A., decizia penală nr. 141/A/15.09.2011 a C.A. Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 956/29.03.2012 a Î.C.C.J. București.

În temeiul art. 85, art. 33 lit. a) și 34 lit. b Cod penal 1969 a contopit pedepsele de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. nr. 1143/27.04.2012, dosar_/55/2011 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1463/R/22.10.2012 a Curții de A. Timișoara și 10 luni închisoare prin sentința penală nr. 168/30.03.2011, dosar_ a Tribunalului A., decizia penală nr. 141/A/15.09.2011 a C.A. Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 956/29.03.2012 a Î.C.C.J. București, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În temeiul art. 39 alin.1, art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 a contopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar în pedeapsa cea mai grea de 2 ani, pe care o sporește cu 2 luni închisoare inculpatul urmând să execute în final:

2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art.71 Cod penal 1969 raportat la art. 12 din Legea nr.187/2012 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a) cu excepția dreptului de a alege și b) Cod Penal.

În baza art.274 alin.1 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 20.11.2014 în dosar nr. nr. 7303/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. și înregistrat la această instanță la data de 30.01.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F. E., pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, prev. și ped. de 86 alin. 2 din OUG 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod Penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt următoarele:

In data de 12.11.2012, în jurul orelor 23,20, în timp ce efectuau serviciul de patrulare pe DJ 709 D-intersecția cu DN 7 km 573+300 Pecica, organele de politie din cadrul sectiei 2 Politia Rurală Pecica, l-au oprit în trafic pe inculpatul F. E. în timp ce conducea autoutilitara marca IVECO cu nr. de înmatriculare V509A, care se deplasa din direcția Semlac înspre DN 7 localitatea Pecica, județul A..

In urma verificărilor efectuate în evidenta informatizată natională a conducătorilor auto, s-a stabilit că inculpatul F. E. figurează cu permis de conducere categoriile A, B ., iar starea permisului figurează retinut la data de 01.10.2010, pentru producerea unui eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unor persoane, a beneficiat de prelungirea dreptului de a conduce în temeiul art. 111 alin. 4 din OUG 195/2002 republicata cu ultima prelungire a dreptului de circulație pe 30 zile aprobată la data de 26.09.2011, dată de la care acestuia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule. Inculpatul a fost condamnat la data de 27.04.2012 în dosarul_/55/2011 a Judecătoriei A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1463/R/22.10.2012 a Curții de A. Timișoara.

Inculpatul audiat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a declarat că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Văzând probele administrate în cauză:

-în cursul urmăririi penale: rezoluție de începere/confirmare a urmăririi penale (f.4, 6), proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare (f.5), proces-verbal de sesizare din oficiu (f.4), proces-verbal de constatare (f.8), proces verbal de verificare în evidenta informatizată natională a conducatorilor auto (f.9), copii acte de identitate autovehicule (f.18, 19), declaratii martor (f.10-12), cazier judiciar (f.20), proces-verbal de aducere la cunoștință a dreptului la apărare (f.22), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală(f.26).

-în cursul judecății: declarație inculpat (f: 22), declarații martori( f.28,48) instanța a reținut starea de fapt din rechizitoriul mai sus menționat.

În drept, fapta inculpatului F. E. de a conduce pe drumurile publice, respectiv pe DJ 709 D – intersecția cu D.N. 7 km 573 + 300 Pecica, din localitatea Pecica, autoutilitara marca IVECO cu numărul de înmatriculare V509A, având suspendat dreptul de a conduce autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal.

În conformitate cu art. 381 alin. 7 Cod procedură penală instanța a dispus în ședință publică din data de 05.06.2014 citirea declarației martorului ocular P. R. G., având în vedere imposibilitatea audierii acestuia în fața instanței, deși s-a emis mandat de aducere pe numele martorului, având în vedere faptul că nu s-a prezentat anterior deși a fost legal citat, însă din procesul-verbal încheiat de organele judiciare rezultă că acesta este plecat în Germania la muncă încă din cursul anului 2012 și nu se știe când se întoarce în țară. (fila 36 dosar instanță)

Din declarația martorului P. R. G. rezultă că, nu cunoaște motivul pentru care inculpatul F. E. care se afla la volanul autoutilitarei în momentul opririi l-a tras pe acesta de haine, smucindu-l și mutându-l la volanul autoutilitarei în locul lui, iar inculpatul F. E. nu a recunoscut faptul că el a condus autoutilitara declarând organelor de poliție că are dreptul de a conduce suspendat. (filele 10 - 12)

Vinovăția inculpatului F. E. la comiterea infracțiuni rezultă dincolo de orice dubiu din procesul -verbal de constatare (fila 8 dosar u.p, procesul verbal de sesizare din oficiu fila 7 dosar u.p., procesul - verbal de verificare în evidența informatizata naționala a conducătorilor auto care poate fi coroborat cu declarațile martorului ocular P. R. G. filele 10 -12 dosar u.p., care a fost citat în fața instanței și instanța va ține cont de această declarație în conformitate cu art. 381 alin. 7 teza finala Cod procedura penală.

Afirmația inculpatului în sensul că există o stare conflictuală între el și martorul P. R. G. precum și organele de poliție sunt doar simple afirmați care nu au putut fi dovedite în fața instanței având preponderent mai mult un caracter de apărare exercitată de către inculpat prin avocat ales, decât fapte sau împrejurări dovedite.

În cazul în care organele de cercetare penală ar fi săvârșit anumite abuzuri împotriva inculpatului așa cum a sugerat în fața instanței, acesta are posibilitatea de se adresa organelor competente, respectiv parchetul competent.

În legătură cu starea conflictuală existentă între el și martorul P. R. G. din cauza sumei de bani cu care ar fi plătit acest martor, în opinia instanței sunt simple afirmații fără un suport real pentru următoarele considerente: Inculpatul a susținut în fața instanței faptul că doi martori cunosc starea conflictuală existentă între ei provenită din alte împrejurări decât infracțiunea de față, însă instanța a încuvințat probatoriul solicitat (chiar dacă Ministerul public s-a opus susținând că nu are legătură cu infracțiunea reținuta prin rechizitoriu, depoziția martorilor privind alte împrejurări) din dorința și obligația instanței de a afla adevărul și stabilirea corectă a situație de fapt, per ansamblul său.

Martorul C. L. cu ocazia audierii sale în fața instanței a declarat că, inculpatul F. E. a adus lemne cu încă un băiat, iar în afară de cei doi nu au mai fost și alte persoane, situație de fapt de altfel necontestata, iar martorul G. D. a declarat că, cunoaște situația de fapt tensionată între martorul P. R. G. și inculpatul F. E., însă acesta precizând faptul că, aspectele relatate le cunoaște tot de la inculpat din auzite ” ...Am auzit de la F. E. că a fost o situiație în care martorul P. G. l-a lasat în ., iar în aceasta situație inculpatul a fost nevoit să cheme un alt șofer.......fila 48 dosar instanță...... ... de asemnea a mai declarat că ” cunosc faptul că în . R. G. a sunat la serviciul de urgență 112, aspect care am luat la cunoștință din cele declarate de inculpatul F. E.......” fila 48 verso, deci în concret martorul relatează pur si simplu cele auzite de la inculpat.

În concluzie, instanța nu a avut nici un motiv de a nu ține cont de procesul verbal de constatare a infracțiunii, care poate fi coroborat cu declarația martorului P. R. G., probe suficiente care dovedesc vinovăția inculpatului, care de altfel în tot cursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta comisă.

La individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, rep., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol a faptei concretizata în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol ridicat al faptei, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea faptei, modul de comitere a acesteia în contextul în care cunoștea faptul că, nu mai deține dreptul de a conduce autovehicule, în considerarea infracțiunilor la regimul rutier comise anterior, acesta fiind condamnat la data de 27.04.2012 în dosarul nr._/55/2011 a Judecătoriei A. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1463/R/22.10.2012 a Curții de A. Timișoara, iar pe de altă parte împrejurarea că acesta a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând fapta reținută în sarcina sa.

Cu privire la legea penală mai favorabilă instanța a reținut că, infracțiunea sus-arătată, anterior reglementată în cuprinsul art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, text abrogat prin Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, se găsește în prezent reglementată în cuprinsul art. 335 alin.2 C.pen., potrivit căruia conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni sau 3 ani sau amendă, noua lege penală menținând astfel atât elementele ce caracterizează fapta ca infracțiune cât și pedeapsa aplicabilă atât sub aspectul naturii sale cât și sub aspectul limitelor sale.

Se cuvine astfel a se menționa că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior. În acest sens, instanța are în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale., context în care codul penal din 1969 este mai favorabilă inculpatului F. E. având în vedere antecedentele penale ale acestuia, în conformitate cu art. 33, 34 Cod penal 1969 aplicarea unui spor de pedeapsă este facultativă în comparație cu art. 39 din noul cod penal unde aplicarea unui spor de pedeapsă de o treime este obligatorie.

Din cazierul judiciar a inculpatului fila 14 dosar instanță rezultă că, acesta a fost condamnat la 10 luni pt.art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 246 Cod penal 1969, 10 luni pt. art. 291 Cod penal 1969. În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) a fost contopite pedepsele stabilind o pedeapsă de 10 luni închisoare fără aplicarea unei spor. În baza art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal 1969 a fost suspendata condiționat executarea ped. pe un termen de 2 ani și 10 luni prin sentința penală nr. 168/30.03.2011, dosar_ a Trib. A., decizia penală nr.141/A/15.09.2011 a C.A. Timișoara, def. prin decizia penală nr. 956/29.03.2012 a ÎCCJ București.

De asemenea a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pe 4 ani conform art. 81,82, 71 alin. 5 Cod penal, pt. art. 178 alin. 2 Cod penal 1969, sentința penală nr. 1143/27.04.2012, dosarul nr._/55/2011 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1463/R/22.10.2012 a C.A. Timișoara.

Față de cele expuse, în baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal 1969, raportat la art. 5 Cod penal a condamnat la 6 (șase) luni închisoare pe inculpatul F. E., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere suspendat, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 85, art. 33 lit. a) și 34 lit. b Cod penal 1969 a contopit pedepsele de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1143/27.04.2012, dosar_/55/2011 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 1463/R/22.10.2012 a Curții de A. Timișoara și 10 luni închisoare prin sentința penală nr. 168/30.03.2011, dosar_ a Tribunalului A., decizia penală nr. 141/A/15.09.2011 a C.A. Timișoara, definitivă prin decizia penală nr. 956/29.03.2012 a Î.C.C.J. București, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În temeiul art. 39 alin.1, art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal 1969 a contopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar în pedeapsa cea mai grea de 2 ani, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare inculpatul F. E. urmând să execute în final:

2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art.71 Cod penal 1969 raportat la art. 12 din Legea nr.187/2012 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 literele a) cu excepția dreptului de a alege și b) Cod Penal.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul F. E. solicitând desființarea hotărârii ca fiind netemeinică și nelegală cu consecința dispunerii achitării motivat de faptul că în speță instanța a dat o interpretare profund nedreaptă și a încălcat prezumția de nevinovăție. De asemenea în apel se arată faptul că constatarea agentului rutier este nerelevantă deoarece în momentul în care agentul de poliției a oprit autoturismul pe care îl conducea pe DN Nădlac-Pecica-A., inculpatul era deja tras pe dreapta (oprit în trafic), venind dinspre . amplasat înainte de intersecția cu drumul național mai sus menționat.

Așadar agentul constatator nu l-a surprins pe inculpat la volanul autoutilitarei și nici măcar implicat în trafic, iar procesul verbal întocmit de către acesta nu poate fi susținut de nici un fel de probe filmate sau fotografiate care să demonstreze fără îndoială vinovăția inculpatului.

Referitor la cea de-a doua probă ce a stat la baza condamnării se solicită a se dispune înlăturarea acesteia deoarece este una părtinitoare și administrată din motive pur subiective care urmăresc doar o răzbunare personală a martorului.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu, C. constată hotărârea primei instanța ca fiind temeinică și legală, urmând a o menține, cu consecința respingerii apelului pentru următoarele considerente:

Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul temeiniciei cât și al legalității motivat de faptul că procesul verbal întocmit de către agentul constatator nu corespunde realității, polițistul nedepistând în trafic pe inculpat, ci a venit la mașina în care se afla inculpatul în timp ce aceasta era staționată iar la volan se afla martorul P. R. G..

Potrivit disp. art. 90 din vechiul cod de procedură penală, procesele verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de probă. De asemenea, sunt mijloace de probă procesele verbale și actele de constatare încheiate de alte organe dacă legea prevede aceasta.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, vinovăția inculpatului precum și comiterea faptei s-a întemeiat nu doar pe cele inserate în cuprinsul procesului verbal aflat la fila 8 dosar u.p., proces verbal ce a fost semnat atât de organul de poliție, de martorul asistent cât și de către inculpat fără a fi contestat, cât mai ales pe declarația martorului P. R. G. aflată la filele 10-12 dosar U.p.

Este adevărat faptul că inculpatul în declarația dată în fața instanței și aflată la fila 22 dosar primă instanță, a arătat faptul că martorul P. R. G. a declarat că inculpatul ar fi condus mașina datorită neînțelegerilor existente între martor și inculpat cu privire la suma de bani pe care martorul ar fi trebuit să o încaseze pentru serviciul prestat.

Această parte a declarației nu a fost reținută de către instanță având în vedere faptul că în situația în care între martor și inculpat ar fi existat divergențe legate de suma de bani pe care martorul ar fi trebuit să o încaseze pentru serviciul prestat, aceste divergențe ar fi fost rezolvate până la momentul descoperirii în trafic a mașinii, iar la data audierii martorului în cadrul urmăririi penale acesta nu ar fi fost nevoit să declare o eventuală altă stare de fapt.

Mai mult decât atât, în declarația pe care martorul P. R. G. a dat-o imediat după oprirea în trafic a autovehiculului, acesta a arătat că în momentul în care polițistul a făcut semn pentru a trage pe dreapta la intersecția celor două drumuri, atunci când inculpatul a observat echipajul de poliție, acesta după ce a oprit l-a tras repede de haine iar cei doi au schimbat locul astfel încât la volanul autoutilitarei să pară că a fost martorul P. R. G..

Dacă între cei doi ar fi existat discuții referitoare la cuantumul sumei pe care martorul P. urma să o primească, aceste discuții ar fi trebuit cuprinse în declarație, însă inculpatul cu acea ocazie nu a făcut respectivele afirmații, apărările referitoare la discuțiile purtate cu martorul regăsindu-se în declarația dată de inculpat abia la data de 07.02.2013, adică la mult timp după cele consemnate în procesul verbal și cele relatate de martorul P..

De asemenea, chiar și în situația în care între martor și inculpat ar fi avut loc discuții cu privire la cuantumul sumei pe care martorul urma să o primească pentru efectuarea transportului, inculpatul avea posibilitatea fie să accepte suma solicitată de către martor, fie să respingă oferta și să renunțe la serviciile martorului, lucru pe care cu siguranță l-ar fi făcut înainte de oprirea în trafic având în vedere faptul că inculpatul avea cunoștință despre antecedentele sale penale.

În același sens C. reține că în declarația dată de către inculpat imediat după depistarea acestuia în trafic nu se face vorbire despre eventuale neînțelegeri legate de suma pe care trebuia să o primească martorul, inculpatul declarând pur și simplu că nu el a condus mașina, ci martorul, deși la momentul respectiv a avut cunoștință de poziția martorului referitoare la persoana care a condus mașina.

Date fiind cele mai sus reținute C. apreciază faptul că în speță nu se poate vorbi despre un dubiu cu privire la persoana care a condus mașina, iar probele administrate în cauză au fost în mod corect apreciate de către instanță care a motivat în mod judicios hotărârea, dând o bună interpretare probatorului administrat, motiv pentru care urmează ca în baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. să respingă apelul declarat de inculpatul F. E. împotriva sentinței penale nr. 1626/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin.2 C.p.p va obliga apelantul intimatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpatul F. E. împotriva sentinței penale nr. 1626/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin.2 C.p.p obligă apelantul intimatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./23.10.2014

Tehnored. C.P./4 ex/23.10.2014

Primă instanță: Jud..A.

Jud. V.L.