Omor. Art.188 NCP. Încheierea nr. 94/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 94/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 94/CP/CO
Ședința publică de la 03 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: D. V.
Grefier: A. S.
Ministerul Public– P. de pe lângă C. de A. Timișoara, este reprezentat de procuror A. S..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de către contestatorul V. D. împotriva încheierii penale din data de 24 septembrie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal efectuat în ședința din camera de consiliu a răspuns inculpatul V. D. aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales O. G., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței inculpatul arată că își menține contestația formulată și depune la dosar un memoriu.
Judecătorul de Cameră preliminară întreabă părțile dacă au de formulat cereri prealabile.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat ales O. G., pentru inculpatul V. D., solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestului preventiv și, în subsidiar, în măsura în care se consideră necesar, aplicarea măsurii controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 1 lit. c N.C.pr. pen., urmând ca inculpatul să respecte cu strictețe obligațiile impuse. În motivare arată că a contestat încheierea pronunțată de T. T. la data de 24.09.2014 nu cuprinde elemente noi care să conducă la concluzia că inculpatul V. D. reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Face referire la practica CEDO, exemplificând cu cauzele Scundeanu, M. și Calamanovici, în care s-a arătat că, la verificarea măsurii arestării preventive este necesar să se verifice dacă mai subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii.
Apărătorul ales al inculpatului invederează că motivele inițiale care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă, iar prima instanță nu a făcut o analiză corectă a elementelor noi apărute, arătând că la filele 77, 68 și 81 ale dosarului de urmărire se află declarațiile martorilor oculari, care au arătat că inculpatul, pe fondul unor amenințări mai vechi din partea persoanei vătămate s-a temut, iar ca urmare a amenințării persoanei vătămate a reacționat. Este adevărat că a fost o reacție exagerată, însă nu poate fi apreciată ca o rezoluție infracțională gândită cu mult timp înainte, ci ca o reacție spontană, de apărare. Mai arată că în cursul acestei săptămâni a decedat tatăl inculpatului, eveniment care l-a marcat pe inculpat, care se afla la muncă tocmai pentru a câștiga bani pentru a putea renova casa părintească și a-și întreține părinții.
Reprezentantul Ministerului public solicită respingerea contestației și menținerea hotărârii pronunțată de T. T. ca fiind temeinică și legală, în cauză subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat, și însăși fapta pentru care acesta este cercetat în cauză este dovada faptului că reprezintă un pericol pentru ordinea publică, reacționând exagerat.
Inculpatul, având ultimul cuvântul, arată că victima este cea care l-a provocat, regretă fapta și lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea penală pronunțată în ședința Camerei de consiliu la data de 24.09.2014, în dosar nr._ 14 Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul T. T. a constatat, în baza art. 207 alin.1, 4 și 6 C.p.p., legală și temeinică măsura arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V. D., în prezent deținut în Arestul IPJ T., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 23.10.2014, în condițiile art. 207 C.p.p..
În baza art. 242 alin. 2 C.p.p, a fost respinsă solicitarea inculpatului prin apărător ales de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, T. T. a reținut că prin rechizitoriul nr.918/P/2014 din data de 01.09.2014 emis de P. de pe lângă T. T., înregistrat la data de 01.09.2014 sub număr unic de dosar_ 14, a fost trimis în judecată, inculpatul V. D., în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 188 al. 1 C.pen., constând în aceea că în data de 01.08.2014, în jurul orei 17,30 în timp ce se afla la locul de muncă, respectiv la punctul de lucru al firmei . din . unui siloz în construcție, pe fondul unui conflict spontan legat de programul de lucru, l-a lovit pe colegul său de muncă M. M., de mai multe ori în cap, în zona feței și în spate, în zona coapselor, cu o bară din fier, tip rangă, producându-i în acest mod victimei un traumatism cranio-cerebral acut grav soldat cu fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală stângă, hematom subdural și dilacerare cerebrală, precum și fracturi costale, fracturi de sinus și de piramidă nazală, leziuni ce i-au pus persoanei vătămate în primejdie viața și care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 348 C.p.p., art. 207 C.p.p., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că există probe, indicii temeinice potrivit art. 223 C.p.p., că inculpatul a săvârșit pretinsa faptă pentru care este cercetat prevăzută de legea penală sancționată cu închisoare mai mare de 5 ani fiind îndeplinite condițiile atât în ceea ce privește limita de pedeapsă a infracțiunii pentru care este cercetat, precum și referitor la existența de probe că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea stării pentru ordinea publică.
Având în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpatul V. D., a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 5 ani, tribunalul a considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura violentă a faptei comise – tentativă la infracțiunea de omor calificat, la împrejurările în care a fost săvârșită și la mijloacele folosite pentru aducerea la îndeplinire a rezoluției infracționale, se poate observa faptul că lăsarea acestuia în libertate prezintă și la momentul actual un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens s-a apreciat că datorită rezonanței negative a faptei deosebit de grave comise de inculpat în rândul opiniei publice și stării de nesiguranță generate de fapta comisă, și s-a reținut existența unor riscuri de natură a pune în primejdie menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, elemente care decurg din împrejurările reale ale cauzei astfel cum au fost mai sus descrise.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 207 alin.1, 4 și 6 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V. D., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 23.10.2014.
În ceea ce privește solicitarea în apărarea inculpatului de aplicare a unei măsuri mai blânde, față de împrejurările comiterii faptei și atitudinea părții vătămate, tribunalul a apreciat că argumentele invocate în susținerea acestei cereri țin mai degrabă de fondul cauzei și nu sunt de natură a impune la acest moment procesual o măsură preventivă mai blândă, în condițiile în care pentru motivele mai sus arătate s-a reținut subzistența motivelor care au determinat arestarea preventivă.
Așadar, referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual respectiva măsură nu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de dispozițiile art. 202 C.p.p. raportat la persoana inculpatului și la gravitatea faptei imputate, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva încheierii penale pronunțată în ședința Camerei de consiliu la data de 24.09.2014, în dosar nr._ 14 T. T., inculpatul V. D. a formulat contestație în termenul legal.
Motivele au fost susținute oral, la termenul de judecată de către apărătorul ales al inculpatului. Acesta a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii arestului preventiv și, în subsidiar, în măsura în care instanța consideră necesară aplicarea unei măsuri, aplicarea măsurii controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 1 lit. c N.C.pr. pen.. S-a arătat că încheierea pronunțată de T. T. la data de 24.09.2014 nu cuprinde elemente noi care să conducă la concluzia că inculpatul V. D. reprezintă un pericol pentru ordinea publică. Apărătorul ales al inculpatului a apreciat că motivele inițiale care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă, iar prima instanță nu a făcut o analiză corectă a elementelor noi apărute, arătând că la filele 77, 68 și 81 ale dosarului de urmărire se află declarațiile martorilor oculari, care au arătat că inculpatul, pe fondul unor amenințări mai vechi din partea persoanei vătămate s-a temut, iar ca urmare a amenințării persoanei vătămate a reacționat. Este adevărat că a fost o reacție exagerată, care însă nu poate fi apreciată ca o rezoluție infracțională gândită cu mult timp înainte. Au fost invocate și motive de ordin personal al inculpatului.
Inculpatul, în memoriul formulat arată că a fost coleg de serviciu cu victima, care în mod frecvent l-a provocat, inducându-i o permanentă stare de teamă, fapt ce poate fi probat cu martori, și regretă fapta comisă.
Examinând încheierea penală din data de 24.09.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 14, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu potrivit art. 205 C.pr.pen., C. reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr.918/P/2014 din data de 01.09.2014 emis de P. de pe lângă T. T., înregistrat la data de 01.09.2014 sub număr unic de dosar_ 14, a fost trimis în judecată, inculpatul V. D., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 al. 1 rap. la art. 188 al. 1 C.pen.,
Din examinarea probelor administrate în cursul urmăririi penale se apreciază că subzistă suficiente probe din care se poate trage concluzia că sunt indicii temeinice că inculpatul V. D. ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.
Din analiza materialului probator, instanța constată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri preventive fiind îndeplinite prevederile art.202 C.p.p., art.223 alin.2 C.p.p..
Potrivit art. 207 alin.4 C.pr.pen., în verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Alineatul 5 al aceluiași articol prevede că atunci când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice, sau în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În condițiile de față, C. apreciază că nu au încetat temeiurile care au impus luarea măsurii și nici nu au apărut temeiuri noi din care să rezulte nelegalitatea acestei măsuri. Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul V. D., fiind proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia în prezenta cauză. În acest sens, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, se poate aprecia că în privința inculpatului subzistă suficiente probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a lovit-o pe partea vătămată M. M., de mai multe ori în cap, în zona feței și în spate, în zona coapselor, cu o bară din fier, tip rangă, producându-i un traumatism cranio-cerebral acut grav soldat cu fractură cu înfundare fronto-temporo-parietală stângă, hematom subdural și dilacerare cerebrală, precum și fracturi costale, fracturi de sinus și de piramidă nazală, leziuni ce au pus în primejdie viața victimei și care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; probe din care se poate trage concluzia că sunt indicii temeinice că inculpatul V. D. ar fi săvârșit fapta pusă în sarcina sa.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, C. reține:
Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
În condițiile de față, C. apreciază că nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar raportat la scopul măsurilor preventive, la caracterul proporțional și necesar al măsurii, întrucât acuzația principală este aceea că inculpatul ar fi comis o infracțiune contra vieții, infracțiune considerată ca fiind gravă, aducând atingere relațiilor sociale privind dreptul la viață al persoanei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. b C.p.p. rap. la art. 205 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul inculpat V. D. împotriva încheierii penale din 24.09.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen rap. la art. 205 C. pr.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul V. D., fiul lui I. și C. P., născut în data de 18.01.1987 în Timișoara, CNP_, împotriva încheierii penale din data de 24.09.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ 14.
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.10.2014.
Judecător de Cameră Preliminară,
D. V.
GREFIER,
A. S.
Red. D.V.
Technored.A.S./4 ex.
T. T.: A. P.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 792/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 802/2014.... → |
|---|
