Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 805/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 805/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-10-2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.805/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06 octombrie 2014

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul I. A. A. împotriva sentinței penale nr.2148/22.05.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales Ș. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, având în vedere că noua reglementare prevede un regim sancționator mai blând întrucât prevede și alternativa amenzii pe lângă pedeapsa închisoriisolicită, reținând și aplicarea prevederilor art.396 al.10 Cpp, și a circumstanțelor atenuante prev. de art.75 al.2 Cp, condamnarea la pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege.

În subsidiar solicită aplicarea pedepsei închisorii redusă sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării având în vedere prevederile art.375 ,396 al.10 Cpp și art.74 Codul penal anterior.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.

Inculpatul apelant I. A. solicită admiterea apelului.

C.,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2148/22.05.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._,

În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. a condamnat pe inculpatul I. A. A. – fiul lui E. și A., născut la data de 14.07.1987 în Timișoara, jud.T., de cetățenie română, studii superioare, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în Timișoara, .. 2, jud.T., fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen..

În baza art. 81 din C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art.82 din C.pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 404 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu parțial, pentru avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr. 2587/P/2013, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 20.01.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul I. A. A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 15.02.2013, în jurul orei 01³⁰, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul analizei toxicologică-alcoolemie indicând 1,30 g⁰/00 la prima recoltare de sânge și respectiv 1,10 g ⁰/00 la a doua recoltare de sânge.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declarația învinuitului I. A. A. (fila 10); declarația martorului M. G. G. (fila 11); declarația martorei R. A. N. (fila 19); procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 15.02.2013 întocmit de organele de poliție (fila 6); printer-ul ARAK-5312 al aparatului alcooltest, cu nr. test_ (fila 8); procesul-verbal de prelevare a probelor de sânge și buletinul de examinare clinică din data de 15.02.2013 (filele 14-15); buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 96/A/19.02.2013 întocmit de I.M.L. – Timișoara (fila 13);

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 15.02.2013, în jurul orei 01³⁰, inculpatul I. A. A. a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, fiind oprit de organele de poliție din cadrul PMT- Biroul Rutier Timișoara, aflate în exercitarea serviciului de control al traficului rutier pe această stradă.

Întrucât inculpatul emana miros de alcool, organele de poliție l-au testat pe acesta cu aparatul etilotest marca Dräger .-0043 care a indicat, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 15.02.2013 întocmit (fila 6), o concentrație de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, procesul-verbal coroborându-se în această privință cu printer-ul ARAK-5312 (fila 8) al aparatului alcooltest, cu nr. test_ de la ora 01³⁰.

Având în vedere acest rezultat al testării, inculpatul fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara unde, conform procesului-verbal de prelevare și buletinului de examinare clinică din data de 15.02.2013 (filele 14-15), a fost examinat clinic după care i s-au recoltat două probe de sânge, folosindu-se în acest scop trusa standard cu sigiliul nr._. S-a stabilit apoi faptul că, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.96/A/19.02.2013 (fila 13) întocmit de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, acesta a avut la ora 02⁰⁵ o alcoolemie de 1,30 g ‰ iar la ora 03⁰⁵ a avut alcoolemia de 1,10 g ‰.

În cursul urmăririi penale a fost audiat inculpatul, la data de 01.07.2013 de către organul de cercetare penală (fila 10), acesta confirmând starea de fapt mai sus descrisă, arătând în acest sens că în data de 15.02.2013 în jurul orei 01³⁰, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_, după ce în prealabil a consumat vin la un local public de pe . să parcheze pe . Timișoara.

Instanța a reținut că declarația inculpatului se coroborează și cu declarațiile martorului asistent M. G. G. care în data de 17.10.2013 a confirmat rezultatul pozitiv al testării alcoolemiei inculpatului în momentul depistării de către organele de poliție, precum și cu declarația martorei R. A. N. din data de 03.12.2013, care a susținut la rândul ei cele declarate de către inculpat. Astfel, aceasta a declarat că în data de 15.02.2013 se afla în mașină cu inculpatul I. A. A. când acesta a fost oprit de organele de poliție și a precizat totodată că acesta a avut intenția de a conduce autoturismul pe o distanță foarte scurtă, dorind să îl parcheze pe . Timișoara.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul I. A. A. a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa a fost menținută și în fața instanței de judecată, când a solicitat judecarea sa în baza procedurii de recunoaștere a vinovăției.

În raport de această poziție procesuală a inculpatului la stabilirea situație de fapt instanța a avut în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.

În drept, fapta inculpatului I. A. A. care în data de 15.02.2013, în jurul orei 01³⁰, a condus autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare_ pe . Timișoara, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul analizei toxicologică-alcoolemie indicând 1,30 g⁰/00 la prima recoltare de sânge și respectiv 1,10 g ⁰/00 la a doua recoltare de sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art. 5 C.pen.

Se cuvine astfel a se menționa că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv OUG 195/2002, rep. și C.pen. anterior. În acest sens, instanța are în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale.

Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de conducere sub influența alcoolului(art.336 alin.1 C.pen. prevăzând pedeapsa închisorii în aceleași limite însă alternativ cu amenda, spre deosebire de reglementarea anterioară), ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos. S-a constatat astfel, pe de o parte, că prevederea în noua lege a pedepsei amenzii alternativ cu închisoarea în ceea ce privește infracțiunea de conducere sub influența alcoolului nu atrage de plano constatarea acesteia ca fiind mai favorabilă, atâta vreme cât instanța nu apreciază, față de circumstanțele speței, că s-ar impune aplicarea amnezii.

Astfel, la alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare,prev. în cuprinsul art. 72 C.pen.1969, raportate în prezenta cauză, respectiv starea de pericol al faptei concretizat în valorile sociale care au fost, dar mai ales vor putea fi vătămate în viitor, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, gradul de pericol al faptei, determinat de alcoolemia cu care a fost depistat(1,30 g/l alcool pur în sânge și respectiv 1,10 g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare de sânge) dar și vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, așa cum reies acestea din fișa de cazier judiciar(f.10), precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.

Așadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. a condamnat pe inculpatul I. A. A., CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.

În ceea ce privește aplicarea unor pedepse complementare și/sau accesorii, precum și modalitatea de executare a pedepsei astfel stabilite, se impun a se face câteva precizări cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C.pen. În considerarea aspectelor enunțate anterior, sub aspectul modalității de executare, se reține că legea veche - Codul penal din 1969, care permite suspendarea condiționată a executării pedepselor, este mai favorabil inculpatului prin raportare la modalitatea prevăzută în legea nouă - a amânării aplicării pedepsei -, motivat de faptul că nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai restrânse, situațiile în care se poate dispune revocarea amânării sunt mai extinse.

Astfel, în privința pedepselor accesorii, instanța a avut în vedere disp. art. 12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, conform cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, așa încât aplicarea acestora a fost realizată atât în baza art. 71 și 64 C.pen.1969, prin rap.la art.5 C.pen, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza C. c. României -2008 și Hirst c.Marii Britanii - 2004), și a deciziei nr.74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art.71 C.pen.1969, rap.la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu aplic.art.5 C.pen. instanța va interzice inculpatului,pe lângă fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen1969., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.pen1969.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului, pentru considerentele expuse anterior, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 81 C.pen.1969, și, considerând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de textul în discuție, respectiv condamnarea prin prezenta sentință fiind o pedeapsă de 1 an închisoare, lipsa antecedentelor penale și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către inculpat a pedepsei aplicate - convingere fundamentată pe circumstanțele personale ale inculpatului care se află la primul contact cu legea penală - instanța, în baza art.81 C.pen.1968, cu aplic.art.5 Cpen, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C.pen 1969, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită în cauză, instanța, în baza art. 71 alin. 5 C. pen 1969., cu aplic.art. 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite în cauză.

În temeiul art. 404 C.pr.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C.pen din 1969, în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpat semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar și de-a lungul vieții. În acest context instanța a apreciat că reglementarea acestui text de lege are semnificația creării pentru inculpat a unei profunde conștiințe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile și obligațiile fiecăruia raportate la el însuși, cât și la societate în ansamblul său.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea procesului de față, a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu parțial, pentru avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul I. A. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivare se arată că noua reglementare prevede un regim sancționator mai blând întrucât prevede și alternativa amenzii pe lângă pedeapsa închisorii, astfel că solicită, reținând și aplicarea prevederilor art.396 al.10 Cpp, și a circumstanțelor atenuante prev. de art.75 al.2 Cp, condamnarea la pedeapsa amenzii penale sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.

Analizând actele de la dosar se constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că în speță legea penală mai favorabilă aplicabilă este Codul penal anterior.

Deși raportat la regimul sancționator pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, actuala reglementare pare a fi legea penală mai favorabilă întrucât prevede amenda penală ca alternativă la pedeapsa închisorii totuși, prin aplicarea globală a legii ce presupune a se avea în vedere și dispozițiile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, vechea reglementare este legea penală mai favorabilă.

Pe de altă parte la stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se țină seama și situația concretă existentă în cauză respectiv pedeapsa pe care apreciază instanță că urmează a fi aplicată inculpatului în urma individualizării acesteia în raport cu criteriile prevăzute de cele două legi.

Instanța de fond a stabilit în mod întemeiat că raportat la pericolul social al infracțiunii determinat de gradul de alcoolemie pe care inculpatul o avea în sânge, la circumstanțele personale a inculpatului, nu se impune aplicarea unei amenzi penale și că doar o pedeapsă în cuantumul stabilit de 1 an închisoare poate să ducă la realizarea scopului preventiv și educativ al acesteia.

Se mai reține că pedeapsa aplicată este în limitele legale, reduse cu o treime, în conformitate cu prevederile art.396 al.10 cpp iar la individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond valorificat toate circumstanțele personale a inculpatului având în vedere conduita procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ținând seama totodată și de periculozitatea infracțiunii determinată de gradul relativ ridicat al alcoolemiei.

Prin urmare apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.

Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. A. A. împotriva sentinței penale nr.2148/22.05.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./09.10.2014

Tehnored. C.P./4 ex/05.11.2014

Primă instanță: Jud..Timișoara

Jud. N.B.