Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 744/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 744/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-09-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 744/A

Ședința publică de la 22 septembrie 2014

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurile formulate de părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F., inculpatul B. C. și B. Național C. V. din B., împotriva sentinței penale nr. 1444 din data de 16 mai 2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru inculpatul B. C. lipsă apărător din oficiu avocat P. A. din cadrul Baroului T., pentru părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F. lipsă se prezintă apărător ales avocat T. O. cu împuternicire la dosar, pentru B. Național C. V. din B. se prezintă avocat E. C. în substituirea avocat ales V. M. din cadrul Baroului București.

Avocat P. A., apărător din oficiu pentru inculpatul B. C. depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 5602.

Avocat E. C., apărător ales al B. Național C. V. din B. depune la dosar împuternicire avocațială pentru avocat M. V. – titular și împuternicire avocațială de substituire și motivele de apel formulate de B. Național C. V. din B..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 19.09.2014, prin registratură a fost depusă la dosar cerere de amânarea cauzei formulată de ales avocat B. V. M., în calitate de apărător ales al inculpatului B. C., la care se află atașată copia împuternicirii avocațiale . nr._/18.09.2014; motivată de faptul că a fost angajat la data de 18.09.2014 și nu a avut timpul necesar pentru formularea unor apărări calificate, iar la data de 22.09.2014 are termene de judecată în alte dosare, aflate pe rolul Judecătoriei A. și a Tribunalului A., fapt ce împiedică deplasarea la C. de A. Timișoara.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului.

Reprezentatul Ministerului Public arată că nu se opune acordării unui nou termen de judecată.

Avocat E. C., pentru B. Național C. V. din B. arată că nu se opune amânării judecării cauzei.

Avocat T. O., apărător ales al părților civile arată că se opune amânării cauzei, motivat de faptul că pe rolul instanțelor se judecă cauze în fiecare zi, iar apărătorul ales putea să asigure substituirea, și solicită respingerea cererii ca nefondată.

Instanța, în deliberare va respinge cererea de amânare formulată de apărătorul ales al inculpatului, având în vedere că sentința atacată a fost pronunțată la data de 16 mai 2014, iar o copie a hotărârii a fost comunicată inculpatului la data de 20 iunie 2014, astfel că, în condiția în care inculpatul a promovat calea de atac, până la termenul de judecată din data de 22 septembrie 2014 a avut timp suficient pentru angajarea unui apărător.

Avocat T. O., apărător ales al părților civile invederează că partea civilă I. C. E. și-a schimbat domiciliul, sens în care depune la dosar copie CI nou și decizia penală nr. 368/A/2014 a Curții de A. Cluj, ca practică judiciară în sensul celor solicitate în apelul formulat de părțile civile.

Instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri.

Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Instanța acordă cuvântul pe apelul formulat de părțile civile.

Apărătorul ales al părților civile, avocat T. O. solicită admiterea apelului, majorarea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, care a fost diminuat nejustificat raportat la solicitări. Arată că părțile civile au suferit un prejudiciu afectiv, prin pierderea tatălui și respectiv a viitorului soț. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar centralizator cheltuieli judecată și chitanțe, facturi în original.

Avocat E. C., pentru B. Național C. V. din B. solicită admiterea apelului formulat, reducerea cuantumului daunelor morale acordat părții civile B. F. la suma de 21.000 lei, arătând că suma propusă cu titlu de daune morale a fost redusă conform procentului de culpă comună reținută în sarcina victimei, respectiv 30%.

Avocat P. A., apărător din oficiu pentru inculpatul B. C. având cuvântul pe apelul inculpatului arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului pe latura penală, iar cu privire la latura civilă solicită diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea tuturor apelurilor formulate în cauză și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. În motivare arată că prima instanță a cuantificat corect daunele morale, având în vedere culpa concurentă a inculpatului.

Având cuvântul pe apelurile formulat de B. Național C. V. din B. și de inculpatul B. C., apărătorul ales al părților civile solicită respingerea acestora.

Avocat E. C., pentru B. Național C. V. din B., solicită admiterea apelului formulat de către inculpat și respingerea apelului formulat de părțile civile.

Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat P. A. solicită respingerea apelurilor formulate de părțile civile și de către B. Național C. V. din B..

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1444 din data de 16 mai 2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, s-a dispus, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului B. C. la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1968 inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, 82 Cod Penal 1968 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod Penal 1968, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 25 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență A. și pe cale de consecință obligat inculpatul la plata sumei de 2825,9 lei (70% din 4037,02 lei).

În baza art. 25 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. A. I. și pe cale de consecință obligat Biroului A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. să plătească acestei părți civile suma de 17.500 euro cu titlu de daune morale (70% din 25.000 euro) și respinse restul pretențiilor civile.

În baza art. 25 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. C. E. și pe cale de consecință obligat Biroului A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. să plătească acestei părți civile suma de 17.500 euro cu titlu de daune morale (70% din 25.000 euro) și respinse restul pretențiilor civile.

În baza art. 25 Cod procedură penală a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. F. și pe cale de consecință a fost obligat B. A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. să plătească acestei părți civile suma de 10.500 euro cu titlu de daune morale (70% din 15.000 euro) și respinse restul pretențiilor civile.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă I. A. I. a sumei de 2500 lei, către partea civilă I. C. E. a sumei de 2500 lei și către partea civilă B. F. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de părți.

Pentru a se pronunța astfel, J. A. a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., nr. 1540/P/2012, înregistrat la data de 20.11.2013, a fost trimis în judecată inculpatul B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal.

S-a reținut prin actul de sesizare că:

La data de 29.02.2012, în jurul orei 07.50, învinuitul B. C. conducea autoturismul marca BMW 525 cu nr.de înmatriculare BH-2161BP pe Calea Bodrogului din mun.A., pe banda a doua, pe sensul de mers . o viteza de aprox.50 km/h. În fața sa circula autoturismul marca Chevrolet, cu nr.de înmatriculare_, condus de martora S. M..

Ajungând în dreptul gardului împrejmuitor al . A., învinuitul a încercat să intre în depășirea autoturismului din fața sa, prin trecerea pe sensul opus de mers.

Carosabilul fiind acoperit cu zăpadă și pe alocuri cu gheata, autoturismul marca BMW a derapat și a pierdut controlul asupra direcției de mers, acroșându-l cu partea din față pe numitul I. V., în vârsta de 60 ani, care circula ca pieton pe partea carosabila, la limita dintre cele doua benzi de circulație, unde stratul de zăpadă era mai mic, deplasându-se în aceeași direcție cu autoturismul. Pietonul a fost lovit de autoturism cu bara de protecție față în gamba piciorului drept, proiectat cu capul în partea superioara a parbrizului, după care a căzut în partea stângă a autoturismului, pe carosabil,lângă bordură.

D. procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că accidentul rutier s-a produs în condiții de vizibilitate buna, pe un carosabil în aliniament, fără declivități, circulația desfășurându-se în ambele sensuri pe câte două benzi de circulație, sensurile de mers fiind despărțite de un marcaj continuu. Sensul de mers dinspre . se mărginește în partea dreaptă cu un spațiu de pământ, cu latimea de 2,50 m, urmat de un trotuar pietonal având o lățime de 2,50 m, până în dreptul intrării la imobilul . A.. Pe prima bandă zăpada era bătătorită, iar pe banda a doua era moale și topită, pe alocuri fiind porțiuni cu gheață.

În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală gravă a numitului I. V., care a fost internat la S. C. Judetean de Urgență A..

În data de 16.03.2012, în perioada internarii la S. C. Judetean de Urgență A., a survenit decesul victimei.

D. raportul medico-legal de necropsie nr.77/A3/14.08.2012, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legala A., reiese că moartea numitului I. V. a fost violentă, datând din 16.03.2012 și datorându-se emboliei pulmonare, apărută ca și complicație în evoluția unui traumatism locomotor cu . ambelor oase ale gambei drepte, asociat cu un traumatism cranio-facial cu . os etmoid, . oase maxilare și . oase proprii nazale. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu si sau corpuri/planuri dure în cadrul unui accident de circulație și au legătură de cauzalitate indirectă cu mecanismul tanatogenerator.

Buletinele de analiza toxicologică-alcoolemie întocmite de Serviciul Jud. de Medicină Legală A. atestă că învinuitul și victima nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice.

Întrucât accidentul s-a produs în timp ce victima se deplasa spre locul de munca, la Agenția Naționala pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie, evenimentul a fost înregistrat și cercetat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă A. ca accident de muncă mortal de traseu.

Potrivit raportului de expertiza judiciara tehnică-auto întocmit în cauză, accidentul putea fi evitat de învinuitul B. C. dacă nu ar fi intrat în depășirea autoturismului din fața sa, prin trecerea pe sensul opus de mers și dacă circula cu viteza legală, având în vedere condițiile de circulație.

De asemenea expertul a apreciat că impactul putea fi evitat de numitul I. V., daca nu ar fi circulat pe partea carosabilă a drumului public, având în vedere trotuarul amenajat pe Calea Bodrogului.

Învinuitul a recunoscut că are o culpă în producerea accidentului de circulație, relatând că acesta s-a produs ca urmare a derapajului și intrarii pe sensul opus de mers.

Martora S. M. a declarat ca în timp ce conducea cu viteză redusă autoturismul marca Chevrolet, cu nr.de înmatriculare_, pe Calea Bodrogului, pe banda II, având-o ca pasagera pe martora T. A. E., a observat autoturismul condus de învinuit, care s-a angajat în depășirea sa, intrând pe contrasens. Fiind atentă la condus, nu a văzut producerea accidentului rutier.

D. analiza mijloacelor de probă rezultă culpa comună a învinuitului B. C. și a victimei I. V. în producerea accidentului rutier, soldat cu decesul numitului I. V..

Având în vedere condițiile meteorologice și starea drumului, învinuitul avea obligația sa circule cu o viteza ce nu depășea 30 km/h. Învinuitul a încălcat disp. art.48 din OUG 195/2002, care stipulează: conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât sa poată efectua orice manevra in condiții de siguranța. și ale art.120 al.1,lit.i din HG 1391/2006, care prevede: Se interzice depășirea vehiculelor (…) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Victima, în calitate de pieton, avea obligația să se deplaseze pe trotuarul existent în partea dreapta, paralel cu sensul de mers spre Aeroport. Aceasta a încălcat dispoz.art.72 al.1 din OUG 195/2002, care prevede: Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.

Latura civila

Fiicele parții vătămate: I. A. I. și I. C. E., precum și concubina victimei, B. F. au formulat cerere de constituire de parte civilă în cauză, urmând să precizeze ulterior cuantumul despăgubirilor solicitate.

La stabilirea în concret a despăgubirilor, instanța de judecată a avut în vedere existența unei culpe concurente a victimei în producerea accidentului rutier.

S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A. s-a constituit parte civila, solicitând suma de 4037,02 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, ocazionate pe durata celor 17 zile de spitalizare ale victimei I. V..

Întrucât autoturismul marca BMW 525 cu nr. de înmatriculare BH-2161BP, nu era asigurat la data producerii accidentului rutier, în cauza a fost introdus ca parte responsabilă civilmente F. de Protecție a V. S..

Analizând actele si probele administrate în cauză: în faza de urmărire penală: procese verbale de sesizare din oficiu- filele 7,8, proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare- fila 9, proces–verbal de cercetare la fața locului filele 10-12, schița accidentului de circulație-fila 13, proces verbal de verificare tehnică- filele 14-15, planșa fotografică - filele 17-23, raport de interpretare a urmelor și mijloacelor de probă-filele 24-29, proces verbal de cercetare a accidentului de munca de traseu mortal, întocmit de ITM A.-filele 140-145, rezultat alcotest- fila 30, buletin de analiza toxicologică–alcoolemie nr.234/05.03.2012, întocmit de Serviciul Jud. de Medicină Legală A. în cazul învinuitului– fila 31, buletin de analiza toxicologică–alcoolemie nr._.03.2012, întocmit de Serviciul Jud. de Medicină Legală A. în cazul victimei– fila 34, raport medico-legal de necropsie nr.77/A3/14.08.2012, întocmit de Serviciul Jud. de Medicină Legală A. – filele 43-47, raport de expertiză tehnică judiciara auto- filele 90-109, constituire de parte civilă nr.7455/23.04.2013- S. C. Judetean de Urgenta A.-filele 71-72, declarațiile învinuitului– filele 73,74,76,77, proces-verbal de consemnare a declaratiei verbale a victimei- f.48, declarațiile părților civile - filele 51, 52, 55,57-59, declarații martori- filele 115,117,119, declarații martori asistenți– filele 121,122,123, cazier judiciar- fila 79, proces verbal de prezentare a materialului de urmarire penala-fila 230 și declarația inculpatului dată în fața instanței, în temeiul art. 375 Cod procedură penală, prin care acesta a recunoscut în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, instanța de fond a reținut o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.

Vinovăția inculpatului rezultă dincolo de orice dubiu din declarațiile sale, acesta descriind în mod detaliat modalitatea de comitere a faptelor, care se coroborează cu concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului de la filele 10 – 12 dosar urmărire penală, precum și cu declarațiile martorilor S. M., T. A. E. și Ș. D. V., de la filele 115 - 119 dosar urmărire penală.

Instanța de fond a reținut, de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 79 din dosarul de urmărire penală.

ÎN D.: În latură penală: Fapta inculpatului B. C. care în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare 2161BP pe Calea Bodrogului din municipiul A., nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de pe tronsonul respectiv de drum, astfel că a derapat și l-a acroșat pe numitul I. V., care circula ca pieton pe partea carosabilă, accident în urma căruia victima I. V. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 2 Cod penal. Instanța de fond a reținut că inculpatul a condus respectivul autovehicul cu nerespectarea dispozițiilor art. 48 din OUG 195/2002 privitoare la obligația participanților la trafic de a adapta viteza de deplasare la condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și a dispozițiilor art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1391/2006 care interzice efectuarea manevrei de depășire când pentru efectuarea acesteia se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Fapta inculpatului a fost săvârșită în modalitatea culpei fără prevedere, prevăzute de art. 16 alin. 4 lit. b) Cod penal, culpa inculpatului rezultând din nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate.

Victima I. V., la rândul său, nu a respectat dispozițiile art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, referitoare la obligația participanților la trafic, în calitate de pietoni de a se deplasa numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers, respectiv, în situația lipsei și a respectivului acostament, pietonii fiind obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.

Concluzionând, față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat, evaluând întinderea participării cauzale a conduitelor neconforme legislației rutiere în producerea rezultatului pernicios, că culpa în producerea accidentului de circulație din data de 22 martie 2013 aparține în proporție de 70% inculpatului B. C. și în proporție de 30% părții vătămate I. V..

Aserțiunile apărătorului inculpatului, conform cu care la evaluarea gradului culpei inculpatului trebuie avută în vedere împrejurarea că decesul victimei a intervenit la un interval semnificativ de timp ulterior producerii accidentului rutier, pe fondul unor afecțiuni preexistente au apărut ca nefondate, distribuirea proporțiilor culpei între inculpat și victimă realizându-se exclusiv prin raportare la conduita rutieră a celor două persoane.

La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța de fond a avut astfel în vedere atitudinea sinceră a inculpatului în fața organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa în fața instanței de judecată, conduită în raport cu care se va da eficiență dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Față de aceste considerente instanța de fond a apreciat că pedeapsa de: 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală este de natură a realiza scopul pedepsei.

Prima instanță, în raport cu limitele de pedeapsă identice în legile penale succesive, având în vedere că dispozițiile legii în vigoare la data săvârșirii faptei sunt mai favorabile în ceea ce privește posibilitățile de individualizare a executării pedepsei acordate, a apreciat că reprezintă lege penală mai favorabilă dispozițiile Codului penal din 1968.

Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal 1968, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) Cod penal 1968. Instanța de fond, în temeiul Art. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omuluiși jurisprudența în materie Hotărârea din 30 martie 2004 „Hirst c. Marea Britanie”, nu a interzis inculpatului dreptul a alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie nu se impune interzicerea acestui drept, inculpatului fiindu-i interzis doar dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Urmare a aceluiași raționament juridic nu au fost interzise nici drepturile prevăzute de art. 71 Cod penal 1968 raportat la art. 64 lit. c), d) și e).

Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal 1968 și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, văzând și conduita sa pe parcursul procesului penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, în baza art. 81 Cod penal 1968 a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare ce a urmat a fi aplicată inculpatului. În baza art. 82 Cod penal 1968 a stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 3 ani și 6 luni (compus din durata pedepsei de 1 an și 6 luni și intervalul de timp de 2 ani), iar în baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968 privitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. În baza art. 71 Cod penal 1968 instanța de fond a suspendat de asemenea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În latură civilă: În dosar s-au constituit părți civile partea civilă I. A. I., I. C. E. și partea civilă B. F., (fiicele și respectiv concubina victimei) care au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de câte 50.000 Euro daune morale (filele 33-40 dosar).

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de fond a constatat că acestea sunt parțial întemeiate.

La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii, instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de părți în plan psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care părților le-a fost afectată situația familială și socială.

Instanța de fond a reținut că, după producerea accidentului, părțile civile au fost puternic afectate pe plan emoțional de pierderea suferită. Astfel martorul A. G. C. în depoziția dată în fața instanței, existentă la fila 111 dosar a relatat că părțile civile I. A. I. și I. C. E. aveau relații foarte strânse cu tatăl lor cu care vorbeau zilnic. Martorul a mai relatat că fiicele victimei, constituite parte civilă în prezenta cauză au fost profund marcate emoțional de decesul tatălui lor.

În ceea ce privește situația părții civile B. F., martorul M. V. în declarația de la fila 109 dosarul cauzei a relatat că partea civilă locuia cu victima de aproximativ 2-3 ani și urma să se căsătorească cu aceasta.

În aceste condiții, ținând cont și de durata legăturilor afective dintre părți și victimă, instanța de fond a cuantificat prejudiciul moral suferit de către părțile civile I. A. I. și I. C. E. la suma de 25.000 euro, respectiv 15.000 euro în cazul părții civile B. F..

Pentru toate aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 25 Cod procedură penală, având în vedere dispozițiile art. 10 și 11 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. A. I. și pe cale de consecință a obligat Biroului A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. să plătească acestei părți civile suma de 17.500 euro cu titlu de daune morale (70% din 25.000 euro) și a respins restul pretențiilor civile. Astfel, potrivit art. 10 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor „birourile la care se aplică prevederile acestei secțiuni vor garanta, pe baze reciproce în totalitate, rambursarea tuturor sumelor plătibile conform acestui Regulament și care provin din orice accident ce implică un vehicul staționat în mod normal pe teritoriul statului pentru care fiecare dintre aceste Birouri are competență, fie că vehiculul este asigurat sau nu„. Articolul 11 din același act normativ explicitează sintagma „vehicul staționat în mod normal pe teritoriul statului…”, în sensul că, printre altele, sunt incluse în această categorie autovehiculele înmatriculate în statul de referință. Regulamentul antemenționat conferă totodată un drept general de reprezentare a Biroului obligat să acorde despăgubirea, instituției analoge de pe teritoriul statului unde s-a produs accidentul (art. 3).

Pentru aceleași considerente, în baza art. 25 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă I. C. E. și pe cale de consecință a obligat B. A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. să plătească acestei părți civile suma de 17.500 euro cu titlu de daune morale (70% din 25.000 euro) și a respins restul pretențiilor civile.

În baza art. 25 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. F. și pe cale de consecință a obligat Biroului A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. să plătească acestei părți civile suma de 10.500 euro cu titlu de daune morale (70% din 15.000 euro) și a respins restul pretențiilor civile.

În baza art. 25 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență A. și pe cale de consecință a obligat inculpatul la plata sumei de 2825,9 lei (70% din 4037,02 lei).

Deoarece în cauză inculpatul a fost condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea judecății, cele ocazionate de desfășurarea urmăririi penale, precum și dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către partea civilă I. A. I. a sumei de 2500 lei, către partea civilă I. C. E. a sumei de 2500 lei și către partea civilă B. F. a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de părți.

Împotriva sentinței penale nr. 1444 din data de 16 mai 2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ au formulat apel, în termenul legal, părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F., inculpatul B. C. și B. Național C. V. din B..

Inculpatul B. C., și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 408 și următoarele C.pr. pen.. Apelul a fost susținut oral, la termenul de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu. Acesta a lăsat la aprecierea instanței soluționarea laturii penale, iar cu privire la latura civilă a cauzei a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acrodate părților civile.

Partea responsabilă civilmente B. Național C. V. din B. în apelul formulat a arătat că, sub aspectul soluționării laturii civile sentința este neîntemeiată, daunele morale acordate părții civile B. F. sunt nejustificat de mari raportat la împrejurările cauzei și practica judiciară la nivel național în cauze similare și solicită desființarea în parte a sentinței apelate în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate părții civile B. F. în limita a 21.000 lei.

În motivare se arată că suma de 15.000 euro pe care instanța de fond a apreciat-o drept echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă are un cuantum ridicat raportat la jurisprudența din R. precum și la circumstanțele speței.

Plecând de la faptul că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, instanța de fond, în aprecierea daunelor morale acordate părții civile B. F., trebuia să aibă în vedere o . criterii care trebuiau dovedite, cum sunt consecințele negative pe care partea civilă le-a suferit, intensitatea cu care consecințele accidentului au fost percepute de partea civilă care, după cum se știe avea o relație de concubinaj cu victima de aproximativ 3 ani. A fost invocat art. 1391 alin. 2 Cod Civil, conform căruia, legiuitorul impune oricărei alte persoane în afara rudelor apropiate să dovedească prejudiciul moral suferit. La dosarul cauzei nu există probe care să expună faptul că impactul emoțional a fost unul deosebit de puternic și prin urmare să determine instanța de fond să acorde un cuantum atât de ridicat al daunelor morale pentru această categorie de parte civilă.

Se arată că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu are criterii legale de determinare, este necesar ca acesta să fie apreciat rezonabil, pe o bază echitabilă, raportat la consecințele negative suferite de cei în cauză, astfel încât să nu se transforme în venituri nejustificate. Repararea prejudiciului în prezenta cauză se întemeiază pe dispozițiile Legii speciale ca temei juridic – dreptul comun în materie de asigurări, care la art. 49 pct. 2 lit. d din Norma pusă în aplicare prin ordinul 14/2011, conform căruia, doctrina juridică din R. a apreciat că prejudiciile nepatrimoniale „nu sunt susceptibile de o reparare propriu-zisă, instanța va trebui să caute o fixă sumă necesară nu atât pentru repunerea victimei într-o situație similară cu cea avută anterior, cât de a-i procura satisfacții de ordin moral susceptibile a înlocui valoarea de care a fost privată”.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că instanța de fond, la stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat este din culpă și nu din intenție; suferințele pentru pierderea celui apropiat nu diferă de la caza la caz în funcție de sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția socială/materială a victimelor accidentelor sau a persoanelor vinovate, aceste suferințe fiind similare pentru toate părțile vătămate; probele administrate și jurisprudența în cauze similare și să acorde despăgubiri morale în cuantum de 30.000 lei pentru partea civilă B. F., sumă la care ar fi trebuit să se aplice procentul de culpă comună reținut în sarcina victimei, respectiv minus 30%.

Părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F., solicită în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr. pen. admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 1444/16.05.2014 a Judecătorie A., pe care o consideră netemeinică, nefondată și nelegală sub aspectul laturii civile, care vizează cuantumul daunelor morale acordate, cuantum pe care îl apreciază diminuat în mod nejustificat raportat la solicitările formulată la constituirea de parte civilă. Solicită de asemenea pronunțarea unei noi hotărârii, în care să se dispună obligarea inculpatului în solidar cu persoana responsabilă civilmente Biroului A. Auto din R., în calitate de reprezentant al Biroului Național C. V. din B. la plata către fiecare parte civilă a sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății și la plata cheltuielilor de judecată.

Critica în ce privește sentința apelată se raportează la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de totalitatea, amptudinea și profunzimea prejudiciilor părților civile, în caliteta de fiice și, respectiv de viitoare soție. Astfel, în urma accidentului și a decesului le-a fost afectat în mod esential și ireversibil climatul socio-familial în care conviețuiau.

În ceea ce privește partea civilă B. F., concubina victimei, se arată că aceasta a suferit un prejudiciu afectiv, starea psihică a acesteia fiind marcată de o puternică depresie, care o afectează și în prezent. Prin decesul victimei, a viitorului ei soț, aceasta, având în vedere și vârsta de 60 ani își vede diminuate la maxim șansele de a-și trăi restul vieții lângă o persoană dragă, fiind lesne de înțeles că o nouă relație ce s-ar putea finaliza cu o căsătorie este greu de realizat. Astfel, în calitate de viitoare soție a suferit ca prejudicii: daune rezultând din valorile proteajte de legiuitor și încălcate de inculpat – dreptul la viață, la integritate fizică și psihică, conform art. 22 alin. 1 Constituția României; daune datorate șocului emotional; daune datorate pentru suferințe psihice; daune datorate pentru prejudicial produs prin aceea că partea civilă a rămas pentru toată viața fără persoana iubită; daune datorate prejudiciului de agrement; daune provocate prejudiciului de acompaniament; daune datorate prejudiciului de intimatate; daune datorate prejudiciului de singurătate ce îmbracă forma unui prejudiciu cauzat personalității sociale.

În ceea ce privește părțile civile I. A. I., I. C. E., fiicele mature ale defunctului se apreciază că daunele morale acordate sunt nejustificat de reduse, în contextul multiplelor prejudicii, respectiv prejudiciul moral, constând în suferințele psihice cauzate de moartea unei persoane iubite; prejudiciu de companie și de agrement ce constau în restrângerea posibilităților părților civile de a se bucura de satisfacții materiale, spirituale, sentimentale pe care viața alături de tatăl lor le-ar fi putut-o oferi; prejudiciu afectiv și psihic, în urma decesului tatălui rămânând lipsite de bucuriile și mulțumirile firești care defunctul le-ar fi oferit. Se apreciază că, a pretinde cu titlu de daune morale suma de 50.000 euro pentru suferința cauzată de moartea unui părinte sănătos și în putere anterior accidentului nu are nimic exagerat.

Părțile civile, prin apărător ales solicită să se constate că despăgubirile acordate de J. A. viitoarei soții și fiicelor sunt la nivelul unei vătămări corporale, de natură de a crea un disconfort fizic și psihic persoanei în cauză și aparținătorilor, însă, în cauză este vorba de mult mai mult, valorile sociale lezate prin infracțiune fiind reprezentate de dreptul la respectarea vieții private și de familie a individului, și dreptul la viață.

În drept, a fost invocat art. 8 CEDO și art. 26 alin. 1 și art. 22 alin. 1 Constituția României, art. 2 alin. 1 CEDO.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată că apelrile declarate în cauză de inculpatul B. C., părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F. și B. Național Cartea V. din B., sunt nefondate, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Pe latura penală a cauzei:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

D. probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în data de 29.02.2012, în jurul orei 07.50, inculpatul B. C. conducea autoturismul marca BMW 525 cu nr.de înmatriculare BH-2161BP pe Calea Bodrogului din mun.A., pe banda a doua, pe sensul de mers . cu o viteză de aprox.50 km/h. În fața sa circula autoturismul marca Chevrolet, cu nr.de înmatriculare_, condus de martora S. M..

Ajungând în dreptul gardului împrejmuitor al . A., inculpatul a încercat să intre în depășirea autoturismului din fața sa, prin trecerea pe sensul opus de mers.

Carosabilul fiind acoperit cu zăpadă și pe alocuri cu gheata, autoturismul marca BMW condus de inculpat a derapat și a pierdut controlul asupra direcției de mers, acroșându-l cu partea din față pe numitul I. V., în vârsta de 60 ani, care circula ca pieton pe partea carosabilă, la limita dintre cele doua benzi de circulație, unde stratul de zăpadă era mai mic, deplasându-se în aceeași direcție cu autoturismul. Pietonul a fost lovit de autoturism cu bara de protecție față în gamba piciorului drept, proiectat cu capul în partea superioara a parbrizului, după care a căzut în partea stângă a autoturismului, pe carosabil, lângă bordură.

În urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală gravă a numitului I. V., care a fost internat la S. C. Judetean de Urgență A..

În data de 16.03.2012, în perioada internarii la S. C. Judetean de Urgență A., a survenit decesul victimei.

Prin urmare, corect s-a reținut culpa comună a inculpatului cât și a victimei I. V. în producerea accidentului.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în faza de judecată solicitând ca judecata să aibă loc în procedura prev. de art. 375 C.pr.pen..

Potrivit înscrisurilor de la dosar u.p., nici inculpatul și nici victima nu au consumat băuturi alcoolice.

Fapta inculpatului B. C. care, în data de 29.02.2012, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare 2161BP pe Calea Bodrogului din municipiul A., nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de pe tronsonul respectiv de drum, astfel că a derapat și l-a acroșat pe numitul I. V., care circula ca pieton pe partea carosabilă, accident în urma căruia victima I. V. a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 2 Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpatul B. C., așa cum a fost descrisă mai sus, este încriminată în Codul penal din 1969 la art. 178 alin. 2 (ucidere din culpă în formă agravată), iar în Codul penal în vigoare la art.192 alin.2 (ucidere din culpă în formă agravată).

Potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor.

De asemena, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Costituționale publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunii, dispozițiile cuprinse în cele două legi penale care încrimiează faptele, în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedepasa, sistem de sancționare, modalitatea de individualizare a executării pedepsei, C. constată că în mod corect instanța de fond a identificat legea penală mai favorabilă ca fiind Codul penal din 1969.

Astfel, în raport de limitele de pedeapsă, cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, se constată că nu există diferențe, ambele legi prevăzând ca limite speciale închisoarea de la 2 ani la 7 ani, care reduse cu o treime potrivit 320 ind.1 C.pr.pen. din 1968, respectiv 396 alin. 10 C.pr.pen., se situează între 1 an și 4 luni la 5 ani și 4 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei sunt mai favorabile dispozițiile cuprinse în Codul penal din 1969 care permit suspendarea condiționată a executării pedepsei, față de dispozițiile Codului penal în vigoare care prevăd suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. În legătură cu acest aspect, se reține că în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei nu se instituie în sarcina inculpatului nicio obligație, pe când în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt prevăzute o . obligații și măsuri de supraveghere pe care inculpatul trebuie să le respecte.

Conchizând în raport de toate toate aceste criterii - condițiile de încriminare, limitele de pedeapsă, sistem de sancționare, împrejurările care atenuează sau agravează pedepasa, modalitatea de individualizare a executării pedepsei – instanța identifică legea penală mai favorabilă în speța de față ca fiind Codul Penal din 1969.

În acest cadru, procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, C. constată că în mod corect instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod Penal, care arătă că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială pentru fiecare dintre infracțiuni reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, se are în vedere caracterul grav al faptei săvârșite care au avut ca urmare moartea unei persoane, dar și persoana inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens instanța reține că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut comiterea faptei, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, împrejurări ce au determinat aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special.

Prin urmare, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a fost în mod corect individualizată.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, având în vedere cele sus menționate cu privire la persoana inculpatului și constatând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, C. apreciază că scopul pedepsei – reeducarea inculpatului - poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus în baza art. 81 Cod penal din 1969, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal din 1969.

II.În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. reține:

Părțile civile I. A. I., I. C. E. (fiicele victimei) și B. F. (concubina victimei) s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 50.000 euro fiecare, echivalent în lei la cursul BNR în ziua plății.

Partea civilă S. C. Județean de Urgență A. s-a constitut parte civilă în cauză cu suma de 4037,02 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Cu privire la prejudiciul moral suferit de părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F., acestea, spre deosebire de prejudiciul material, care se stabilește pe bază de probe, se orientează pe baza evaluării instanței. Ca atare, pentru a nu fi pur subiectivă sau a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului precum și de toate consecințele acesteia.

Acest cuantum, diferă de la o speță la alta, și de regulă se are în vedere suferința pricinuită părților vătămate, fie ca urmare a traumelor fizice îndurate, perioada de spitalizare, rămânerea cu o infirmitate permanentă, dar și suferința psihică produsă ca urmare a decesului unei persoane apropiate.

În orice caz, în ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri instanța de judecată trebuie să aibă în vedere că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancțiuni excesive pentru autorii daunelor și implicit a societăților de asigurare, nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

În raport de acest principiu, C. apreciază corecte criteriile avute în vedere de instanța de fond la stabilirea daunelor morale, respectiv faptul că în urma accidentului tatăl părților civile în vârstă de 60 ani a decedat, lăsându-le fără sprijin moral. Acestea (fiicele) erau atașate de tatăl lor, având relații foarte strâse.

În ce o privește pe partea civilă B. F., C. reține că potrivit art. 1391 alin. 2 Cod civil, este îndreptățită la repararea prejudiciului nepatrimonial și orice persoană care ar putea dovedi existența unui astfel de prejudiciu. Partea civilă B. F., avea o relație cu victima de aproximativ 3 ani și urma să se căsătorească cu aceasta. Prin decesul victimei și această parte civilă a suferit un prejudiciu moral, fiind legată efectiv de victimă, cu care urma să-și întemeieze o familie.

C. apreciază, analizând criteriile mai sus menționate că daunele morale în cuantum de câte 17.500 euro pentru fiecare dintre fiice și 10.500 euro pentru parte civilă B. F., sunt suficiente și că nu se impune majorarea acestora, deoarece ar duce la încălcarea principiului îmbogățirii fără justă cauză. La stabilira acestui cuantum, s-a avut de asemenea în vedere și culpa concurentă a vicmei.

Cu privire la cererea formulată de partea civilă S. Județean de Urgență A., în mod corect, pe baza probelor din dosar, prima instanță a reținut că au fost efectuate de această parte civilă cheltuieli de spitalizare pentru victima I. V. în sumă de 2.825,9 lei, 70 % din suma de 4037,02 lei.

Pentru considerentele arătate sunt neîntemeiate susținerile părților civilă în sensul că prejudiciu moral acordat este prea mic, și de asemenea, nefondate și susținerile inculpatului și ale părții responsabile civilmente că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt prea mari.

În consecință, în baza art. pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondate apelurile formulate de părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F., inculpatul B. C. și B. Național C. V. din B., împotriva sentinței penale nr. 1444 din data de 16 mai 2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, și va menține sentința atacată.

Va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga apelanții la câte la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și va respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de părțile civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge apelurile formulate de părțile civile I. A. I., I. C. E. și B. F., inculpatul B. C. și B. Național C. V. din B., împotriva sentinței penale nr. 1444 din data de 16 mai 2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, ca nefondate.

Menține sentința atacată.

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă apelanții la câte la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare formulată de părțile civile.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.09.2014.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red. D.V.

Tehnored. A.S./06.10.2014/2ex

Prima instanța: L. M. U.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 690/2014....		Luarea de mită. Art.289 NCP. Încheierea nr. 63/2014. Curtea de... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 744/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 744/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA