Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 865/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-07-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 865/R
Ședința publică din 24 iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: F. P.
JUDECĂTOR: V. S.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații S. F. și S. S. N. împotriva sentinței penale nr. 1318/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații recurenți Sclarlat F. și Sclarlat S., în stare de arest, asistați de avocat din oficiu M. M., nereprezentată fiind partea civilă intimată ..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți, avocat M. M., solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați și reducerea pedepselor aplicate.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală, arătând că pedepsele au fost corect individualizate de prima instanță.
Inculpatul recurent Sclarlat F., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul recurent Sclarlat S., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. emis în dosar nr.3092/P/2013 la data de 16.05.2013, înregistrat la această instanță la data de 17.05.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților S. F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, ar.t 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și S. S. N., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 Cod penal rap. la art. 208 al. 1, art 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că în seara de 01.05.2013, în jurul orelor 01,00, cei doi inculpați s-au deplasat în zona Piața Spitalului din mun. A., unde în timp ce inculpatul S. S. N. asigura paza, inculpatul S. F. cu ajutorul unei pietre a spart vitrina magazinului alimentar aparținând ., iar din interior a sustras 19 cartele cosmote, 12 brichete electronice și 90 pachete de țigări, în valoare totală de 4.435 lei, după care au părăsit locul faptei, fiind depistați la scurt timp de către organele de poliție în zona cimitirului „Pomenirea” având asupra lor bunurile sustrase.
S-a constatat că în cauză partea vătămată . prin administrator Kecskes D. Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea geamului distrus, iar cei doi inculpați au fost de acord cu recuperarea prejudiciului.
Prin sentința penală nr. 1318 din 04.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. Florinla pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.61 al.1 teza a II Cod penal a fost menținut beneficiul liberării condiționate a inculpatului S. F. în privința restului de pedeapsă rămas neexecutat de 563 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1564/12.06.2008 a Judecătoriei A..
În baza art.26 Cod penal rap.la art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g și i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.320 ind.1 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul S. S.-N., la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii furt calificat.
În baza art.61 al.1 teza a II Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate a inculpatului S. S.-N. în privința restului de pedeapsă rămas neexecutat de 214 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.476/21.02.2011 a Judecătoriei A..
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată celor doi inculpați durata reținerii și arestării preventive din data de 01.05.2013 la zi, iar în baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 3000 lei, despăgubiri civile către această parte civilă.
În baza art. 191 a 1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata către stat a sumei de câte 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria A. a constatat că în fața instanței inculpații au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina lor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu au solicitat probe noi și au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de ei a dispozițiilor prev. de art.320 ind.1 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției, reținând aceeași stare de fapt ca cea reținută prin rechizitoriu.
S-a constatat că vinovăția inculpaților rezultă din declarațiile de recunoaștere date la urmărirea penală la filele 26, 28-30, 35-36, 39-40, 42-44, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului de la filele 9-10, cu proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f:6-7), încheiat în prezența martorului I. C., care prin declarația de martor dată la fila 24 dosar u.p. a confirmat veridicitatea celor consemnate în acest proces verbal, și anume împrejurarea că în prezența sa în data de 01.05.2013, în jurul orelor 03,45 organele de poliție au efectuat controlul bagajelor inculpaților depistați la intersecția străzilor Pădurii cu Calea Dorobanților, ocazie cu care asupra lor au fost găsite bunurile menționate în rechizitoriu și întrebați fiind de proveniența acestora, tot în prezența martorilor, inculpații au declarat că le-au sustras din magazinul menționat în rechizitoriu. Totodată, prima instanță a constatat că probele administrate se coroborează cu planșele fotografice cuprinzând aspecte de la investigarea tehnico-științifică a locului faptei, cu dovada de ridicare, dovada de restituire, precum și cu certificatele de cazier judiciar.
Prima instanța a reținut că fapta inculpatului S. F. de a pătrunde pe timp de noapte, prin efracție, într-un magazin situat într-un loc public din mun.A., de unde ajutat fiind de către coinculpatul S. S. N. care i-a asigurat paza a sustras bunuri în valoare de 4.435 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a, g, i Cod penal, faptă săvârșită de inculpat în condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art.37 lit.a Cod penal față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1564/12.06.2008, din care a fost liberat condiționat la data de 06.06.2012, cu un rest de pedeapsă de 563 zile.
Cu privire la fapta inculpatului S. S. N. de a asigura paza inculpatului S. F., în timp ce acesta a pătruns pe timp de noapte, prin efracție, într-un magazin situat într-un loc public din mun.A., de unde a sustras bunuri în valoare de 4.435 lei, prima instanță a reținut că întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de 26 Cod penal rap. la art.208 al.1, art.209 al.1 lit. a, g, i Cod penal, faptă săvârșită de inculpat în condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art.37 lit.a Cod penal față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.476/21.02.2011, din care a fost liberat condiționat la data de 19.03.2013, cu un rest de pedeapsă de 214 zile.
La individualizarea pedepsei aplicate fiecărui dintre cei doi inculpați, prima instanță a avut în vedere pe de-o parte gradul de pericol social al infracțiunii, reprezentat de modalitatea concretă de comitere a acesteia, fapta fiind săvârșită pe timp de noapte, într-un loc public situat în apropierea centrului municipiului A., nu departe de sediul IPJ A., de asemenea, s-a luat în considerare persistența infracțională a inculpaților care au mai fost condamnați pentru infracțiuni de aceeași natură, însă, în același timp a fost avută în vedere și atitudinea sinceră a acestora, recunoașterea faptelor și disponibilitatea de a recupera prejudiciul, astfel că prima instanță l-a condamnat pe inculpatul S. F. la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar pe inculpatul S. S. N. la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii furt calificat.
Constatându-se că cei doi inculpați au săvârșit prezenta infracțiune în cursul termenului de liberare condiționată din executarea unor pedepse anterioare, având un rest de 563 zile rămas de neexecutat – inculpatul S. F. și, respectiv 214 zile – inculpatul S. S. N., dar și având în vedere cuantumul pedepselor aplicate inculpaților pentru prezenta infracțiune raportat la cuantumului rămas neexecutat din pedepsele anterioare, prima instanță a menținut beneficiul liberării condiționate în privința restului rămas neexecutat din pedepsele anterioare cu privire la ambii inculpați și totodată, a interzis celor doi inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Deoarece s-a reținut că în prezenta cauză în privința inculpaților a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore în data de 01.05.2013 și ulterior s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 29 de zile, măsură menținută prin încheierea Camerei de Consiliu din 21.05.2013, prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată celor doi inculpați durata reținerii și arestării preventive din data de 01.05.2013 la zi.
Având în vedere că inculpații au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu executarea în detenție, considerându-se că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii arestării preventive subzistă în continuare, în special pericolul concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică, apreciind așadar că nu se impune punerea în libertate a inculpaților, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpaților.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă formulată de către administratorul ., văzând că inculpații au fost de acord cu plata sumei de 3.000 lei reprezentând contravaloarea geamului distrus, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 3000 lei, despăgubiri civile către această parte civilă.
Împotriva sentinței penale nr. 1318/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ au declarat recursuri, în termen legal, inculpații S. F. și S. S. N., solicitând reducerea pedepselor aplicate în cauză.
Analizând recursurile declarate de inculpați prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p., instanța constată că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale se constată că starea de fapt reținută prima instanță este conformă cu realitatea, ea rezultând din coroborarea informațiilor furnizate prin mijloacele de probă. Mai mult, întrucât inculpații S. F. și S. S. N. s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, fapt care presupune și implică pronunțarea unei soluții în procesul penal care să se întemeieze pe starea de fapt expusă în rechizitoriu și recunoscută de către inculpat, instanța nici nu ar putea să o interpreteze sau modifice. Dacă ar fi să o facă, instanța ar aduce atingere, vătămare, drepturilor inculpaților așa cum sunt ele expuse și reglementate prin art. 3201 Cod procedură penală, ceea ce este inadmisibil.
Încadrarea juridică dată faptei este legală și temeinică, în speță fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p. în cee ace îl privește pe inculpatul S. F. și de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p în ceea ce îl privește pe inculpatul S. S. N., câtă vreme inculpatului S. F. de a pătrunde pe timp de noapte, prin efracție, într-un magazin situat într-un loc public din mun.A., de unde ajutat fiind de către coinculpatul S. S. N. care i-a asigurat paza a sustras bunuri în valoare de 4.435 lei.
Referitor la cuantumul pedepselor principale și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că acestea corespund unei corecte individualizări judiciare raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, minimul special al pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209 C.p. în condițiile reducerii conform art. 3201 C.p.p. este de 2 ani. Instanța de recurs apreciază că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate fiecăruia dintre inculpați sunt necesare pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale, neimpunându-se reducerea până la minimul special în condițiile în care ambii inculpați au dat dovadă de perseverență infracțională (fapta fiind comisă la un an după liberarea din penitenciar a inculpatului S. F., inculpatul S. S. N. are un număr de cinci condamnări pentru același gen de infracțiuni), ambii au beneficiat de clemența organelor judiciare prin liberare condiționată înainte de executarea integrală a pedepselor.
Totodată, se constată și clemența Judecătoriei A., care a menținut beneficiul liberărilor condiționate ale ambilor inculpați, respectiv pentru un rest de 563 zile în cazul inculpatului S. F. și de 214 zile în cazul inculpatului S. S. N.. Prin urmare, deși inculpații au mai fost sancționați penal, au beneficiat de clemența organelor judiciare prin liberarea condiționată, nu au înțeles să-și regleze conduita la exigențele normelor penale, dimpotrivă au perseverat în săvârșirea infracțiunilor de aceeași natură, fără a se reeduca în spiritul obținerii existenței prin muncă și venituri licite, astfel că nu se impune reindividualizarea pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. F. și S. S. N. împotriva sentinței penale nr. 1318/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 88 C.p. va deduce în continuare din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la data de 04.06.2013 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p. va menține starea de arest a inculpaților, constatând definitivarea temeiurilor avute în vedere la luarea acestei măsuri prin condamnarea lor la pedepse privative de libertate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., constatând culpa procesuală a inculpaților în declararea unor căi de atac nefondate, va obliga pe fiecare la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații S. F. și S. S. N. împotriva sentinței penale nr. 1318/04.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 88 C.p. deduce în continuare din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la data de 04.06.2013 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p. menține starea de arest a inculpaților.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata a câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 600 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. ANI B. F. P. V. S.
Grefier,
C. U.
Red.- L.B.-24.07.2013
Tehnored- .C.U.- 25.07.2013
Prima inst.jud.M. C. – Judecătoria A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 901/2013. Curtea de... | Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 794/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
