Uz de fals. Art.323 NCP. Decizia nr. 794/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 794/A
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministrul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2396 din 11.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul intimat lipsă, avocat din oficiu B. A. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată imposibilitatea audierii inculpatului, dată fiind lipsa acestuia și, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea hotărârii atacate care este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b V C.p., respectiv al nerespectării criteriului aprecierii globale a legii penale mai favorabile prin combinarea dispozițiilor din cele două legi penale succesive, cu consecința nerespectării deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, dar și a deciziilor nr. 5/26.05.2014 și nr. 9/02.06.2014 ale Înaltei Curții de Casație și Justiție. Prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.5 C.p. și să stabilească o singură lege penală mai favorabilă, respectiv cea nouă, inclusiv în privința concursului de infracțiuni, nu doar în privința celorlalte instituții, coexistența dispozițiilor celor două legi fiind nelegală, iar art.10 din Legea nr.187/2012 nu putea fi invocat pentru combinarea celor două legi întrucât nu vizează aplicarea legii penale în situații tranzitorii, astfel, cum Înalta Curte a precizat, și nici nu poate încălca principiul statuat de C. Constituțională și Înalta Curte, privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile. Solicită aplicarea Vechiului Cod Penal.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită, respingerea apelului declarat de procuror, menținerea ca fiind temeinică și legală a hotărârii atacate.
C.,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2396/11.06.2014, pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal a fost condamnat inculpatul L. F., la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,
În temeiul art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod Penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 10 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate, fără a aplica vreun spor, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 2 (luni) închisoare în regim de detenție conform art. 60 Cod penal.
În temeiul art. 67 Cod penal i s-a aplicat inculpatului L. F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și lit. b) Cod penal (constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, pe durata executării pedepsei aplicate.
În temeiul art.19, art. 397 al.1 C.pr.pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. O. V. I. G., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 397 al.1 C.p.p., raportat la art. 25 alin. 3 lit. a C.p.p, s-a dispus desființarea totală a adeverinței de salariu înregistrată sub nr. 23 din 25.06.2007 eliberată de S.C. IMO PALMERT SRL pe numele L. F..
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. Proc. P.. s-a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 17 septembrie 2014 în dosar nr. 3/P/2009, P. de pe lângă J. Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin 1,2 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b și uz de fals, prev. de art. 291 Cp, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Prin același act de sesizare s-a mai dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de A.N. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen.
În fapt, s-a reținut că în data de 13.07.2007, învinuitul L. F. a indus în eroare pe reprezentanții S.C. B. S.A., Agenția Arieș, cu prilejul contractării unui credit pentru nevoi personale în sumă de 17.000 lei, înfățișându-se în acest sens la sediul S.C. B. S.A. mai sus menționat, unde a formulat cererea prin care solicita creditul. În vederea obținerii creditului, învinuitul a prezentat o adeverință de salariu înregistrată sub nr. 23 din 25.06.2007, care atesta în mod nereal că este angajatul ., în funcția de agent imobiliar. După perfectarea contractului de credit învinuitul nu a restituit niciuna dintre ratele aferente.
În urma audierii martorului C. N. (filele 57-60) a rezultat faptul că, deși nu-și amintește cu exactitate de întocmirea dosarului de credit pentru învinuitul L. F., procedura era similară pentru toți clienții societății. Astfel, angajații societății ofereau consultanță pentru obținerea unui credit bancar, celor care se prezentau, fiind necesar ca fiecare dosar să cuprindă copie după cartea de identitate, adeverință de venit, cerere de credit, factură de utilități și, eventual copie după contractul de muncă. Când dosarul era complet se trimitea, prin scanare instituțiilor bancare colaboratoare, care, după verificarea datelor, confirmau sau respingeau cererea de aprobare a creditului. După aprobarea creditului, solicitantul era încunoștințat și se putea prezenta la agenția stabilită în vederea ridicării creditului, moment în care prezența colaboratorilor .. nu era necesară.
Pentru ca angajații .. să poată întocmi dosarul de credit învinuitul a prezentat o adeverință de salariu înregistrată sub nr. 23 din 25.06.2007 (fila 23), care atesta în mod nereal că este angajatul ., în funcția de agent imobiliar, având un venit net realizat în perioada martie-aprilie 2007 de 1173 lei/lună.
Cererea învinuitului a fost analizată și aprobată, încheindu-se contractul de credit nr. 368CIU_ din 13.07.2007, prin care i se acorda un credit de consum în sumă de 17.000 lei, pe o perioada de 5 ani, începând cu ziua 25 a lunii iunie a anului 2007, ridicând suma de 17.000 lei, în momentul perfectării actului.
Organele de urmărire penală au arătat că faptele reținute în sarcina inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă: Sesizarea depusă de martorul Palmert Enst (fila 9); Proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare (fila 104); Raportul de constatare tehnico–științifică grafoscopică nr. 86.065 din 24.11.2010 (filele); Adeverința de salariu înregistrată sub nr. 23 din 25.06.2007, eliberată de S.C. IMO PALMERT SRL pe numele L. F. (fila 23); Cererea de Credit înregistrată la S.C. B. S.A.- Agenția Arieș Timișoara sub nr._, formulată de L. F., (filele 21-22); Contractul de Credit înregistrat la S.C. B. România S.A.- Agenția nr. 2 Timișoara sub nr. 368CIU_ din 13.07.2007 (filele 14-16, 26-31); Grafic de rambursare a creditului (filele 32-38); Adresa nr. 0781/05.02.2010 a S.C. O. V. I. G. (fila 39); Adrese ITM T. nr. 7221 din 29.06.2010 și 9379 din 22.10.2008 (filele 48-49); Declarație învinuit L. F., (fila 62); Declarația martorului Palmert Ernst (fila 11); Declarația martorului H. A.- C. (filele 54-56); Declarația martorului C. N. (filele 57-60); Extras din registrul de deces nr._ din 27.01.2011, privind pe Biroș D. (fila 50) și procese-verbale de căutare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 15.10.2013 sub nr. de dosar_ .
La dosarul cauzei a fost depusă și fișa de cazier judiciar actualizată a inculpatului.
La termenul din 11.12.2013 prima instanță a încuviințat proba testimonială cu martorii din rechizitoriu solicitată de procuror H. A. C. (filele 113-114), C. N. (fila 83) si Palmert Ernst (fila 46), iar pe parcursul soluționării cauzei nu a mai fost solicitată încuviințarea și administrarea altor mijloace de probă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că starea de fapt expusă prin rechizitoriu este dovedită în întregime de probele anterior enunțate, reținând următoarele:
În fapt, în data la data de 25.06.2007 inculpatul L. F. a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale, potrivit înscrisului „Cerere de credit” (fila 21 dos. urm.pen), la care a atașat adeverință de salariu înregistrată sub nr. 23 din 25.06.2007, care atesta că este angajatul ., în funcția de agent imobiliar și copie act de identitate, depunând documentele la ..- firmă de brokeraj ce întocmea dosare de credit pentru S.C. B. POST S.A..
În baza acestor documente la data de 13.07.2007 între inculpat și S.C. B. S.A., Agenția Arieș Timișoara prin reprezentanții săi s-a perfectat Contractul de credit de consum nr. 368CIU_/13.07.2007, prin care banca i-a acordat acestui un credit în sumă de 17.000 lei pe un termen de 120 luni potrivit graficului de rambursare (filele 26-28 dos. urm. pen).
Inculpatul L. F. nu și-a onorat obligațiile decurgând din contractul de credit, astfel că . G. în calitate de asigurător de risc de neplată al .. a achitat debitul restant în cuantum de 18.292 lei al împrumutatului L. F.. Subrogându-se în dreptul .., . G. ca urmare a neplății de către inculpat a creditului a formulat cerere de executare silită la SCEJ J. C. M. & C. I. pentru recuperarea sumei formându-se dosarul execuțional 787/Ex/2008. Urmare a începerii executării silite la data de 02.10.2008 executorul judecătoresc a comunicat „Înființarea popririi” asupra salariului numitului L. F., societății angajatoare S.C. IMO PALMERT SRL.
La data de 05.01.2009, administratorul S.C IMO PALMERT SRL a formulat sesizare către Secția 3 Poliție Timișoara prin care a solicitat efectuarea de cercetări având în vedere titlul executoriu comunicat și faptul că numitul L. F. nu a fost angajatul societății sale.
Potrivit adresei nr. 7221/29.06.2010, Inspectoratul Teritorial de Muncă T. a comunicat faptul că inculpatul L. F. nu figurează că a fost angajatul ., apărând în evidențele acestei instituții cu două contracte individuale de muncă, respectiv CIM nr._ din 20.06.2008, cu dată de încetare la 01.09.2008, încheiat cu S.C. BETON CONSTRUCT S.R.L., și CIM activ nr._ din 30.09.2008, încheiat cu S.C. NT CONSTRUCT S.R.L. (filele 48-49 dos. urm. pen)
Din declarația martorei H. A. C., ofițer credit la . 54-55 dos. urm. pen., 113-114 dos. cercetare judecătorească) în perioada respectivă, rezultă că a efectuat verificări referitor la creditul acordat inculpatului rezultând din bazele de date că acest credit a fost acordat prin intermediul unei firme de brokeraj, și deși nu-și amintește modalitatea de programare a clientului, creditul a fost acordat conform procedurilor în vigoare, respectiv: clientul a fost identificat pe baza cărții de identitate. Contractul fiind acordat prin intermediul unei firme de brokeraj contractul a fost listat din sistemul informatic, ofițerul de credit completând doar numele persoanelor care semnează contractul de împrumut, nr. contului și alte date. S-a prezentat inculpatului pentru semnare graficul de rambursare și contractul de credit, semnând și ofițerul de credite și șeful de agenție care verifica contractul. Creditul se ridica de client de la casieria băncii pe baza cărții de identitate. Martora a precizat nu își amintește amănunte referitoare la creditul acordat inculpatului.
Din declarația martorului C. N. (filele 57-60 dos. urm. pen., 83 dosar cercetare judecătorească) în perioada respectivă deținea funcția de manager al . fiind acreditat de bancă pentru avizarea dosarelor. A arătat martorul că nu își amintește numele clientului L. F. ca fiind client al băncii, având atribuția de a aviza dosarul de credit, în fața consultanților societății fiind de obicei completate cererile de credit de persoanele solicitante, care efectuau copia de pe actul de identitate pe care-l certificau cu originalul. Dosarul era înaintat sediului central al băncii care verifica datele din dosar semnate de client și confirma sau respingea cererea de acordare a împrumutului. Autenticitatea actelor era verificată de Departamentul de risc al fiecărei bănci.
Totodată, conform raportului de constatare tehnico – științifică nr._ din 24.11.2010 rezultă că semnătura depusă la rubrica semnătura solicitantului, din cuprinsul cererii de credit solicitată S.C. B. S.A. (Agenția Arieș - Timișoara) de către L. F. și semnăturile depuse la finalul fiecărei pagini și la rubrica Împrumutat a Contractului de credit de consum nr. 368CIU_ din 13.07.2007, au fost executate de L. F..
În cursul urmăririi penale, inculpatul L. F. a declarat că în vara anului 2007, a vorbit cu mai multe persoane despre situația sa materială dificilă, datorită cheltuielilor generate de înmormântarea fratelui său, iar o persoană, cunoscută sub numele de A. Pampers, i-a propus să-l ajute să ia un credit de la bancă, în schimbul unui comision de 1.000 lei. Urmare a înțelegerii s-a deplasat împreună cu acesta la societatea de brokeraj, unde a semnat diverse documente, iar ulterior, după o săptămână a mers împreună cu soția numitului A., la S.C. B. S.A., Agenția Arieș Timișoara de unde a primit 166 milioane lei, din care 100 milioane i le-a dat conform înțelegerii numitului A.. Inculpatul a mai declarat că prietenul său A. i-a adus adeverința de venit de la S.C. IMO PALMERT S.R.L. înainte de a merge la ..
Declarația inculpatului L. F. este în deplină concordanță cu declarațiile martorilor audiați în cauză și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică.
Prima instanță a observat că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noile Coduri penal și de procedură penală. Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
La analizarea și alegerea textelor de lege aplicabile în cauză, prima instanță a avut în vedere considerentele deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale potrivit căreia „dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile …”. Aceeași decizie statuează că „…interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile este de natură să înfrângă exigențele constituționale…”.
Având în vedere că în prezenta cauză prima instanță s-a orientat către o pedeapsă cu închisoarea, a apreciat ca fiind mai favorabilă noua reglementare a infracțiunii, pentru următoarele motive: vechea reglementare prevedea la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969 pedeapsa închisorii în limitele de la 3 ani la 15 ani; în timp ce noua reglementare prevede la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani 323; iar în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals art. 291 Cod penal din 1969 și cea de la art. 323 Noul Cod penal instanța constată că nu s-au produs modificări în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile.
În drept, fapta inculpatului L. F. care a indus în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii contractului de credit bancar, prin folosirea de calități mincinoase, în scopul de a obține un folos material injust, faptă care a avut ca urmare cauzarea unui prejudiciu acestor părți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care a indus în eroare părțile vătămate, în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, pricinuindu-le o pagubă, constituie elementul material al infracțiunii de înșelăciune.
Urmarea imediată a constat în inducerea în eroare a părților vătămate și pricinuirea unei pagube acestora, constând în sumele de bani remise inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatului a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.
Pentru configurarea laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune trebuie realizată cerința ca intenția făptuitorului de a săvârși acțiunea de inducere în eroare, să aibă ca scop obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Prin urmare, intenția de a săvârși acțiunea de inducere în eroare trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit și anume, intenția de obține pentru sine un folos material injust, ceea ce se reține în cauză.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a ținut seama, în baza art. 74 Cod penal, de faptul că inculpatul are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, precum și de gradul de pericol social ridicat al faptei sale, de împrejurările săvârșirii faptei și de urmarea produsă.
Cu privire la atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut comiterea faptei în faza de urmărire penală, însă nu s-a prezentat în fața instanței pentru a participa la judecarea cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus instanța, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă J. Timișoara, arătând în motivare că se impune casarea hotărârii atacate care este nelegală sub aspectul aplicării dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b V C.p., respectiv al nerespectării criteriului aprecierii globale a legii penale mai favorabile prin combinarea dispozițiilor din cele două legi penale succesive, cu consecința nerespectării deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, dar și a deciziilor nr. 5/26.05.2014 și nr. 9/02.06.2014 ale Înaltei Curții de Casație și Justiție. Prima instanță trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.5 C.p. și să stabilească o singură lege penală mai favorabilă, respectiv cea nouă, inclusiv în privința concursului de infracțiuni, nu doar în privința celorlalte instituții, coexistența dispozițiilor celor două legi fiind nelegală, iar art.10 din Legea nr.187/2012 nu putea fi invocat pentru combinarea celor două legi întrucât nu vizează aplicarea legii penale în situații tranzitorii, astfel, cum Înalta Curte a precizat, și nici nu poate încălca principiul statuat de C. Constituțională și Înalta Curte, privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile, însă cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, procurorul de ședință a solicitat aplicarea dispozițiilor Codului penal vechi.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara, este fondat pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că, inculpatul L. F. a indus în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii unui contrat de credit bancar, prin folosirea de calități mincinoase în scopul de a obține un folos material injust, faptă care a avut ca și consecință crearea unui prejudiciu acestor părți, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma prev.de art.244 alin.1,2 C.p., dar și cea de uz de fals în forma prev.de art.323 C.p., faptele fiind dovedite prin declarațiile martorilor audiați în cauză, probele cu înscrisuri, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, dar și concluziile raportului de constatare științifică, astfel că prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul, a fost răsturnată în speța de față, iar în astfel de condiții sancționarea penală a acestuia a intervenit într-o manieră temeinică și legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, au fost avute în vedere, criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, întinderea prejudiciului creat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă, dar și maniera sinceră pe care a adoptat-o pe parcursul procesului penal, iar raportat la toate aceste elemente pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, respectiv 1 an închisoare, pentru infracțiunile de înșelăciune și uz de fals, apar ca fiind corect dozate.
În mod corect au fost, în speță, aplicate și pedepse accesorii, respectiv complementare, având la bază dispozițiile Noului Cod Penal, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Instanța de fond a constatat că legea favorabilă aplicabilă în speță, este legea nouă, datorită faptului că prevederile art.244 C.p., conține prevederi mai blânde sub aspectul regimului sancționator, în raport cu vechile prevederi ale art.215 Codul penal anterior, însă concursul de infracțiuni a fost efectuat conform dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b V C.p., prin aplicarea cumulului juridic stabilind o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare în regim de detenție.
Procedând în această manieră, instanța de fond a ignorat Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, care prevede în mod expres că în stabilirea și aplicarea legii mai favorabile, din mai multe legi succesive, nu pot fi combinate prevederile legale din două coduri penale, pe instituții juridice. Stabilindu-se legea mai favorabilă, legea nouă, instanța de fond trebuia să facă aplicarea globală a acestei legi, iar concursul de infracțiuni să se efectueze conform art.38 și 39 lit.b N C.p., prin contopirea pedepselor de 1 an și 2 luni închisoare, respectiv 1 an închisoare, în cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care trebuie adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă finală de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Așa cum a fost dezvoltat și prin motivele de apel a procurorului, în speța de față nu poate fi aplicabil art.10 din L.187/2012, la care face instanța trimitere, întrucât acest articol prevede doar tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, în situația în care concursul de infracțiuni a fost finalizat sub legea nouă, în sensul că una din infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, iar pe de altă parte nu poate fi încălcat principiul statuat de C. Constituțională privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, respectiv aceea în regim de deținere, instanța în mod corect a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului, care chiar dacă nu atrag starea de recidivă dovedesc cu prisosință perseverența infracțională a inculpatului și nevoia de reeducare a acestuia într-un mediu corespunzător.
Cu privire la latura civilă a cauzei, aceasta a fost în mod corect soluționată prin respingerea acțiunii civile, formulată de către O. V. I. G. Timișoara, raționamentul fiind acela că, pentru creanța pretinsă prin acțiunea civilă există deja un titlu executoriu și este inadmisibilă situația de a deține creditorul două titluri executorii diferite pentru aceeași sumă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2396 din 11.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 38, 39 lit. b C.p. nou va contopi pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care va adăuga sporul obligatoriu de o treime din pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, inculpatul L. F. urmând să execute pedeapsa finală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului și va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2396 din 11.06.2014 a Judecătoriei Timișoara.
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art. 38, 39 lit. b C.p. nou contopește pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, inculpatul L. F. urmând să execute pedeapsa finală de:
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2014.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/09.10.2014
Dact: A.B. 2 exempl/ 07 Octombrie 2014
Prima instanță: J. Timișoara
Jud: D. L.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 865/2013. Curtea de... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
