Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 66/A
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul P. F. S. împotriva sentinței penale nr. 535/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, asistat de avocat ales Teleptean A..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, constată că prin efectul legii prezenta cauză a fost recalificată din recurs în apel, cauza urmând să fie soluționată potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și urmare rejudecării, potrivit disp.art. 5 NCp aplicarea legii penale mai favorabile și ținând seama și de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p, condamnarea inculpatului la o pedeapsă neprivativă de libertate.
Procurorul solicită respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, iar în cauză legea penală actuală nu este mai favorabilă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 535/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr._, în temeiul art.87 al.5 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplic. art. 320 indice 1 c.pr. pen. a fost condamnat inculpatul P. F. S. la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b C.pen.
În temeiul art.83 C.pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 224/17.04.2012 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă la 02.05.2012 prin nerecurare și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei aplicate prin prezenta sentință, în total 3 ani și 4 luni închisoare.
În temeiul art.71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b C.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș nr. 1301/P/2013 din 13.08.2013, înregistrat la data de 19.08.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul Petrș F. S. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev și ped. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 21.05.2013, în jurul orelor 23:30 lucrătorii Poliției Oțelu R. au oprit pentru control pe . Oțelu R. autoturismul marca Opel Corsa cu nr. înmatriculare_, în persoana conducătorului auto fiind identificat numitul P. F. S.. Acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind condus la Spitalul Orășenesc Oțelu R. în vederea recoltării de probe biologice. În interiorul unității spitalicești, la solicitarea organelor de poliție acesta a refuzat recoltarea probelor biologice.
Audiat fiind în faza de urmărire penală, învinuitul a recunoscut faptul că consumat băuturi alcoolice înainte de a se urca la volan, efectuându-se și o conducere în teren, ocazie cu care inculpatul a indicat traseul parcurs la volanul autoturismului până în momentul opririi de către lucrătorii de poliție.
În fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare și a solicitat ca soluționarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 25).
Reținându-se că dispozițiile art. 3201C.p.p. prevăd o reducere a limitelor pedepsei precum și faptul că este îndeplinită condiția recunoașterii faptei la primul termen de judecată, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3201C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică cu cea descrisă în rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului care a condus autoturismul marca Opel Corsa pe . R., - drum public, sub influența băuturilor alcoolice și ulterior a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz a unui conducător de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii fapta inculpatului care a condus autoturismul Opel Corsa pe . Oțelu R., drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, sub influența băuturilor alcoolice și ulterior a refuzat recoltarea probelor biologice (potrivit Buletinului de examinare clinică), constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto nu respectă prevederile legale privitoare la circulația rutieră. Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat, a condus pe drumurile publice, fapt ce determină reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare. Nu s-au reținut circumstanțe atenuante așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, deoarece lipsa antecedentelor nu se identifică cu o bună conduită, iar în privința recunoașterii s-a dat eficiență în condițiile art. 320 indice 1 C.p.p, fiind nelegală o eventuală reducere de două ori a pedepsei pentru același motiv. Pentru a stabili astfel s-a avut în vedere și faptul că în situația reținerii mai multor circumstanțe atenuante pedeapsa se reduce o singură dată, nefiind astfel admisibil ca recunoașterea faptei să impună o reducere a pedepsei în două trepte. S-a reținut totodată că nu s-a dovedit nicio altă împrejurare care să constituie circumstanță atenuantă, mai mult, din fișa de cazier rezultă că inculpatul este recidivist aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare aplicată prin sentința penală nr. 224/2012 a Judecătoriei Caransebeș.Instanța a avut în vedere și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și conduita inculpatului care în cursul urmăririi penale și a judecății a avut o atitudine sinceră și a manifestat regret față de fapta comisă și se va face aplicarea art.3201al.7 C.p.p. inculpatul recunoscând la primul termen de judecată săvârșirea faptelor.
Împotriva sentinței penale nr.535/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul P. F. S., apel înregistrat la C. de A. Timișoara la data de 16.12.2013. Recursul nu a fost motivat.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin.2 C.p.p C.p.p., instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p, având corespondent în legea nouă în prev. art.396 alin.10 C.p.p rap . la art. 375 C.p.p . În fapt s-a reținut că inculpatul P. F. S. la data de 21.05.2013 a refuzat să se supună probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
S-a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii în stare de recidivă postcondmanatorie prev. de art.37 al.1 lit.a C.p, întrucât așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar – fila 30 dosar UP, la data săvârșirii faptei inculpatul se afla în termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentința penală nr. 224/17.04.2012 a Judecătoriei Caransebeș, fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208,209 al.1 lit.a,g, C.P.
Art. 87 al.5 din OUG 195/2002 care sancționează infracțiunea de sustragere de la recoltarea probelor biologice prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Art. 337 actualul Cod penal sancționează sub aspectul elementelor constitutive aceiași infracțiune de refuz de prelevare a mostrelor biologice care preia dispozițiile art. 87 al.5 din OUG 195/2002, dar limitele de pedeapsă sunt închisoarea de la 1 la 5 ani. Având în vedere dispozițiile art. 5 din codul penal actual referitoare la aplicare a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanța de apel apreciază că se impune în tem. art.386 C.p.p schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG195/2002 și art. 3201 alin. 7 C.p.p. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 337 C.penal actual cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. actual .
Instanța de apel apreciază că Codul penal actual incriminează un regim sancționator cu limite de pedeapsă reduse pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, urmând ca acesta să beneficieze de dispozițiile acestei legi, iar la limitele de pedeapsă stabilite de codul penal actual se vor aplica cauzele de reducere a pedepsei stabilite de către instanța de fond, care a reținut în sarcina inculpatului prevederile art.320 ind.1 al.7 CPP ,aceasta având corespondent in prevederile art.396 al.10 și art. 375 actualul Cod de procedură penală.
Raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 actualul C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările și modul de comitere a faptei, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, instanța de apel apreciază că se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului P. F. S. de către instanța de fond, de la 1 an și 4 luni închisoare la 8 luni închisoare .
Potrivit noului CP pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea de sustragere de la prelevarea mostrelor biologice aduce atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de apel de 2 ani și 8 luni închisoare este justificată pentru a conduce la atingerea acestor deziderate.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul P. F. S. împotriva sentinței penale nr. 535/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și rejudecând, în temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual va schimba încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG195/2002 și art. 3201 alin. 7 C.p.p. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 337 C.penal actual cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. actual și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului P. F. S., de la 1 an și 4 luni închisoare la 8 luni închisoare.
În temeiul art. 83 C.p. anterior, aplicabil conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. F. S. prin sentința penală nr. 224/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în raport cu infracțiunea în speță, inculpatul urmând să execute această pedeapsă pe lângă cea de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsă finală fiind de 2 ani și 8 luni închisoare.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul P. F. S. împotriva sentinței penale nr. 535/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată și rejudecând:
În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual schimbă încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG195/2002 și art. 3201 alin. 7 C.p.p. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 337 C.penal actual cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. actual și reduce pedeapsa aplicată inculpatului P. F. S., de la 1 an și 4 luni închisoare la 8 luni închisoare.
În temeiul art. 83 C.p. anterior, aplicabil conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P. F. S. prin sentința penală nr. 224/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în raport cu infracțiunea în speță, inculpatul urmând să execute această pedeapsă pe lângă cea de 8 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsă finală fiind de 2 ani și 8 luni închisoare.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014.
Președinte, Judecător,
A. N. G. B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/17.02.14
Tehnored A.J. /2 ex/21.02.14
Prima instanță: Judec.Caransebeș-O. D.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
