Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1499/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1499/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1499/R
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L. D., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de asiguratorul . SA, inculpatul B. C. și partea civilă D. E. I., împotriva sentinței penale nr. 218/07.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă partea civilă recurentă, asistată de avocat ales D. P., lipsă celelalte părți, asiguratorul recurent - reprezentat de avocat G. A., inculpatul recurent - reprezentat de avocat Calapiș N..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se depun la dosar împuterniciri avocațiale de către apărători și motive de recurs pentru asigurator și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul societății de asigurare solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, reducerea sumelor stabilite cu titlu de daune morale.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului doar în latură civilă, și urmare rejudecării, majorarea daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, raportat la starea de fapt și numărul real de zile îngrijiri medicale necesare părții civile pentru vindecare. Solicită respingerea recursurilor formulate de inculpat și asigurator. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, urmare reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a,b c.p și a culpei concurente a victimei în producerea accidentului, condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii. În latură civilă solicită diminuarea daunelor morale acordate de instanța de fond. Solicită respingerea recursului părții civile și admiterea recursului societății de asigurare.
Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului inculpatului și respingerea recursului părții civile.
Procurorul solicită respingerea celor trei recursuri ca fiind nefondate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
P. sentința penală nr. 218/07.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., în dosarul nr._, în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. și art 320 indice 1 din C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul B. C., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare , pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, în baza art. 82 C.pen, calculat în condițiile art.82 Cod penal, iar conform art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art.83 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art.71 C.pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit.b C.pen. și în temeiul art.71 al.5 C.pen suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.54 al.1 raportat la art.55 alin 1 din Legea nr.136/1995, s-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă obligatorie a societății de asigurare S.C. E. România A. R. SA.
În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.998-999 C.civ., în baza art 49, 50, 55 alin 1 din Legea nr 136/1995 republicată, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul S.C. E. România A. R. SA. în limita plafonului legal, să plătească părții civile D. E. I. reprezentat legal de D. V. suma de 20 000 de euro sau echivalentul în lei al acesteia calculat conform cursului de schimb euro-leu practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlu de despăgubiri- daune morale. În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 C.civ., în baza art 49, 50, 55 alin 1 din Legea nr 136/1995 republicată, s-au respins celelalte pretenții ale părții civile.
În baza art.14 C.pr.pen. raportat la art.998-999 C.civ s-a luat act că S. de copii „L. Ț.” Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că,prin rechizitoriul nr. 798/P/2011, P. de pe lângă Judecatoria Sannicolau M. a trimis in judecată pe inculpatul B. C. cercetat in stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev.și ped.de art.184 alin.2 și 4 Cod pen., cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 11.07.2011 sub nr._ .
În motivarea actului de inculpare s-a reținut că la data de 28.07.2010, in jurul orelor 1620, inculpatul conducand autoturismul marca Opel Vectra, cu numar de inmatriculare_, pe DN 6, după intersectia cu .. Lovrin, jud. T., a surprins și accidentat pe partea vatamata, un minor in varsta de 9 ani, D. E. I., care conducea bicicleta, cauzându-i leziuni pentru care a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 3075/15.11.2010, emis de IML Timișoara,faptă ce întrunește elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporală din culpă, faptă prev.și ped.de art.184 alin.2 și 4 Cod pen.
La primul termen de judecată cu procedură completă inculpatul s-a prezentat în fața instanței și a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, solicitând a se face aplicarea art. 320 ind.1 Cpp.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești astfel cum a fost menționat mai sus, instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică cu cea descrisă în rechizitoriu.
Având în vedere recunoașterea inculpatului care a solicitat aplicarea prevederilor art. 320 indice 1 C.pr.pen. f. 8 dosar coroborate cu declarațiile martorilor N. D. și I. D. f. 10 și urm. dosar urmărire penală, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.
S-a apreciat că fapta inculpatului a fost săvârșită din culpă, denotă un pericol social destul de ridicat și este rezultatul încălcării prevederilor art. 49 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și prevederilor art. 123 lit. i din HG 1391/2006, în sensul că inculpatul a circulat cu viteza de 69,88 Km/ h depășind viteza legală maxim admisă în localitate de 50 km/h, iar prin schimbarea traiectoriei de mers și efectuarea unui viraj la stânga, inculpatul nu s-a conformat dispozițiilor legale care prevăd reducerea vitezei de deplasare la 30 km/h în efectuarea manevrei de virare la stânga.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepselor și proporționalizarea acestora, au fost avute în vedere criteriile prev.de art. 52, art. 72 C.pen., în sensul că se a aplicat pedeapsa cu închisoare, întrucât pedeapsa închisorii reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acestuia, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale, fără a dispune coborârea pedepsei cu inchisoare sub minimul special, fapta fiind săvârșită cu un grad de pericol social destul de ridicat, cauzând părții civile leziuni pentru care a necesitat 90 de zile de ingrijiri medicale. S-a mai avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, fapta fiind săvârșită cu un grad de pericol social destul de ridicat, cauzând părții civile leziuni pentru care a necesitat 90 de zile de ingrijiri medicale, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și atitudinea de recunoaștere a faptei fiind aplicate dispozițiile art.320 indice 1 din C. pr. P..
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 C.pen., ținând cont că pedeapsa aplicată este de 1 an închisoare inculpatul nu are antecedente penale, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție a acesteia.
Instanța a făcut în cauză și aplicarea prevederilor art. 71 Cod penal interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-excepție dreptul de a alege și lit. b) C.pen., pe durata și in condițiile art. 71 Cod penal, apreciind că se impune, față de natura infracțiunii reținute prin prezenta în sarcina inculpatului, împrejurările săvârșirii infracțiunii, reținute mai sus, existența culpei inculpatului care a avut ca urmare vătămarea integrității corporale a unei persoane, ca acestuia să-i fie interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ce privește latura civilă instanța a reținut că sunt îndeplinite, în limita în care s-au acordat despăgubiri părții civile, condițiile prev. de art. 998 – 999 C.civ. respectiv existența faptei ilicite, prejudiciului, legăturii de cauzalitate, culpei inculpatului în producerea accidentului.
La stabilirea despăgubirilor civile față de partea civilă D. E. I. instanța a avut în vedere prevederile art. 49 din Ordinul Nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
În ce privește solicitarea părții civile D. E. I. de acordare de daune morale, instanța a apreciat că este întemeiată, în limita sumei acordate acestei părți civile prin dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești.
S-au respins celelalte pretenții ale părții civile, având în vedere împrejurarea că părții civile i se cuvin numai daunele morale indicate în dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești, raportat la suferințele pe care aceasta le-a încercat în urma accidentului de circulație provocat de inculpat, numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-au necesitat leziunile produse părții civile, precum și împrejurarea că partea civilă nu a dovedit daunele materiale pe care le-a solicitat, prin probatoriul depus la dosarul cauzei.
Instanța a respins și pretențiile părții civile având ca obiect suma de 500 lei lunar cu titlu de prestație periodică, întrucât expertiza medico legală efectuată în cursul procesului penal nu a confirmat existența unei infirmități temporare sau permanente a părții civile în urma producerii accidentului, iar în speță partea civilă se afla anterior producerii accidentului în întreținerea părinților și nu realiza venituri proprii .
Instanța nu a reținut existența unei culpe a părții civile în producerea accidentului de circulație din care a rezultat vătămarea sa, întrucât partea civilă nu răspunde delictual, deoarece a avut vârsta de 9 ani la data producerii accidentului și în cauză nu s-a dovedit că a acționat cu discernământ la data producerii accidentului, astfel că partea civilă nu are capacitate delictuală iar în absența capacității delictuale nu se poate vorbi de culpa părții civile.
Împotriva sentinței penale nr. 218/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosarul nr._ au declarat recursuri, în termen legal, inculpatul B. C., partea civilă D. E. I. și asiguratorul . SA, criticând-o ca netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei și a modului de soluționare a laturii civile.
În motivarea recursului declarat de . SA s-a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, arătându-se că este deosebit de mare față de vătămarea suferită și față de culpa concurentă a părții civile; că pentru a stabili suma de 20.000 euro, instanța trebuia să considere că vătămarea se cuantifica la suma de 40.000 euro dată fiind culpa victimei; că o sumă în cuantum de 18.000 lei acoperea prejudiciul suferit, iar suma de 400 lei/zi este o sumă pe care nu o câștigă nimeni în România din muncă, motiv pentru care s-a apreciat că daunele morale nu pot depăși această sumă.
În motivarea recursului declarat de partea civilă s-a solicitat admiterea daunelor materiale și majorarea celor morale, respectiv: să se aibă în vedere declarațiile martorilor audiați și să se procedeze la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse în raport și de alte elemente concrete ale cauzei – perioada internării, numărul de zile de îngrijiri medicale și specificul tratamentului medical urmat de partea vătămată. Totodată, s-a învederat că partea civilă a necesitat un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, a urmat un tratament pe o perioadă mare de timp și a pierdut anul școlar întrucât nu s-a putut deplasa la școală.
Inculpatul nu a motivat în scris recursul, ci doar în concluziile orale în fața instanței, aspectele invocate fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursurile declarate în cauză, prin prima motivelor invocate de părți și din oficiu, conform art. 3859 alin. 3 C.p.p., instanța constată că recursul declarat de asigurator este neîntemeiat, iar recursurile declarate de partea civilă și inculpat sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În prealabil se impune a se reține că datorită limitelor efectului devolutiv al recursului, reglementate de dispozițiile art. 3856 C.p.p., instanța de recurs este abilitată să analizeze hotărârile atacate numai în ce privește aspectele menționate în declarația de recurs; celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoscând faptele și beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
În ce privește cuantumul pedepsei, instanța de recurs apreciază că Judecătoria Sânnicolau M. nu a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, care impuneau aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului recurent pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p. cu aplic. art. 3201 C.p.p. era îndeajuns să conducă la atingerea acestor deziderate, impunându-se reducerea celei aplicate de prima instanță. În acest sens, se reține că urmare a aplicării dispozițiilor art. dispozițiilor art. 3201 alin. 7 C.p.p. limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului s-au redus între 4 luni și 2 ani închisoare. Astfel, se constată că prima instanță a aplicat inculpatului B. C. o pedeapsă în cuantumul mediu, ceea ce nu reflectă lipsa antecedentelor penale ale acestuia, că infracțiunea este una din culpă, fiind un eveniment izolat în conduita inculpatului, că și victima a avut o culpă concurentă în producerea accidentului. În individualizarea pedepsei se vor avea însă în vedere și consecințele grave ale faptei, pentru acest motiv neputându-se aplica o pedeapsă egală cu minimul special obținut în urma incidenței dispozițiilor art. 3201 C.p.p., astfel că se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare. Pe cale de consecință, se va dispune și reducerea termenului de încercare de la 3 ani la 2 ani și 6 luni.
În ceea ce privește latura civilă, se reține că potrivit dispozițiilor art. 14 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Este adevărat că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal este supusă regimului probator specific acestei materii, reglementat de art. 64 C.p.p., nefiind limitat numai la proba cu înscrisuri, însă în speță nu s-au adus alte probe privind cuantumul despăgubirilor materiale, acestea trebuind să releve sumele și destinația lor pentru a se putea evalua legătura de cauzalitate și caracterul de necesitate. Totodată, în mod corect s-a dispus și neacordarea prestației periodice solicitate, într-adevăr nefiind probată o scădere a veniturilor părți civile cu caracter de venituri profesionale și nici un handicap temporar sau permanent care să afecteze în viitor obținerea acestora sau adaptarea la viața socială normală.
În ce privește daunele morale acordate părții civile D. I., instanța de recurs apreciază că se impune majorarea acestora la suma de 30.000 euro, chiar și în condițiile reținerii culpei concurente a acestuia. La stabilirea acestei sume au fost avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. În urma accidentului, partea civilă a suferit leziuni pentru care au fost necesare 120 zile de îngrijiri medicale, a suferit leziuni care au impus mai multe intervenții medicale și o perioadă îndelungată de repaus, de tratament și recuperare, cu atât mau mult cu cât este vorba de un minor în plină dezvoltare, ceea ce îi afectează capacitățile atât fizice, cât și psihice. Mai mult, la stabilirea sumei acordată cu titlu de daune morale instanța de recurs are în vedere și faptul că partea vătămată era o persoană activă și a fost lipsită de participarea la viața socială pe o perioadă lungă de timp, că a pierdut anul școlar ceea ce presupune reluarea cursurilor într-un alt colectiv și noi probleme de adaptare. Argumentele invocate de asigurator nu sunt relevante în cazul în speță, întrucât prejudiciul psihic este resimțit diferit în cazul fiecărei persoane, fiind mult mai mare în cazul unui minor în vârstă de 9 ani și al familiei acestuia.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 pct.1, lit. b Cpp. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de asiguratorul . SA împotriva sentinței penale nr. 218/07.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., în dosarul nr._ .
În temeiul art. 38515pct. 2, lit. d Cpp. va admite recursurile declarate de inculpatul B. C. și partea civilă D. E. I., împotriva aceleiași hotărâri, care va fi casată și rejudecând, se va reduce de la 1 (un) an închisoare la 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului B. C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 Cp. cu aplicarea art. 3201Cpp. și va reduce de la 3 ani la 2 ani și 6 luni termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului.
Va majora de la 20.000 euro la 30.000 euro, despăgubirile civile ce vor fi achitate părții civile de inculpat alături de asigurator.
Va menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, va obliga asiguratorul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în recurs; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. 3 Cpp.
În temeiul art. 193 Cpp., va obliga asiguratorul la plata sumei de 2000 lei, către partea civilă, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 38515 pct.1, lit. b Cpp. respinge, ca nefondat, recursul declarat de asiguratorul . SA împotriva sentinței penale nr. 218/07.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M., în dosarul nr._ .
În temeiul art. 38515pct. 2, lit. d Cpp. admite recursurile declarate de inculpatul B. C. și partea civilă D. E. I., împotriva aceleiași hotărâri.
Casează sentința penală nr. 218/07.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. și rejudecând:
Reduce de la 1 (un) an închisoare la 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului B. C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin 2 și 4 Cp. cu aplicarea art. 3201Cpp.
Reduce de la 3 ani la 2 ani și 6 luni termenul de încercare stabilit pe seama inculpatului.
Majorează de la 20.000 euro la 30.000 euro, despăgubirile civile ce vor fi achitate părții civile de inculpat alături de asigurator.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale recurate.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, obligă asiguratorul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în recurs; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. 3 Cpp.
În temeiul art. 193 Cpp., obligă asiguratorul la plata sumei de 2000 lei, către partea civilă, cheltuieli de judecată în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 5 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. N. G. B. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red.LB /12.12.2013
Tehnored A.J. /2 ex/16.12.2013
Prima instanță: Judec.Sânnicolau M.- L. M.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
