Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 67/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-02-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 67/A
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător G. B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de asiguratorul . SA, partea civilă P. M. și partea responsabilă civilmente . Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3099/14.11.2013 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat ales H. A. pentru partea civilă recurentă P. M., avocat G. A. pentru asiguratorul . inculpatul intimat C. M. C., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar motive de recurs formulate de . scrise formulate de inculpatul intimat. De asemenea, avocat L. L. a depus un înscris prin care face cunoscut instanței că a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul.
Instanța, având în vedere prevederile art.10 alin.2 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, constată că prin efectul legii prezenta cauză a fost recalificată din recurs în apel, urmând ca această cauză să fie soluționată potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales pentru partea civilă P. M. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și urmare rejudecării admiterea despăgubirilor materiale și morale astfel cum au fost formulate. Arată în motivare că suma acordată cu titlu de daune morale de către instanța de fond este disproporționat și nejustificat de redusă în raport cu starea de fapt și consecințele accidentului asupra sănătății și vieții părții civile. Instanța nu a avut în vedere că nici în prezent partea civilă nu este vindecată, are nevoie de îngrijiri medicale permanente, accidentul conducând la necesitatea pensionării părții civile la doar 47 de ani pe motiv de invaliditate. În privința daunelor materiale arată că partea civilă are nevoie de alte intervenții chirurgicale și au fost dovedite și cheltuielile efectuate cu multiplele transporturi în Ungaria pentru tratament.
Avocatul societății de asigurare solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pe fond, reducerea cuantumului daunelor materiale și morale,, suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale fiind deosebit de mare față de vătămarea suferită de partea vătămată. Solicită să fie respins apelul părții civile și admis apelul formulat de partea responsabilă civilmente . Timișoara.
Apărătorul părții civile solicită respingerea apelurilor declarate de asigurator și partea responsabilă civilmente.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor declarate în cauză și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
C.
Deliberând asupra apelurilor constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3099/14.11.2013 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._ , în temeiul art. 184 alin. 2, 4 Cp cu aplicarea art. 3201 alin. 7CPP, a fost condamnat inculpatul C. M. C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP.
În temeiul art. 81 C. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani, în condițiile art. 82 C. pen, iar în temeiul art. 359 CPP s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 CP.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 și 346 alin.1 CPP, raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. 3 și 1003 cod civil și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, s-a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. M. și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente ., alături de asigurătorul .-R. SA în limitele contractului de asigurare, să plătească părții civile P. M. suma de_ de lei sumă globală și a următoarelor prestații periodice: 852 de lei lunar reprezentând contravaloarea diferenței dintre venitul net realizat de partea civilă și pensia de invaliditate pentru perioada decembrie 2012 – mai 2028 și 554 de lei reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale pentru perioada decembrie 2012 – mai 2028, cu titlu de daune materiale și suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale. Respinge în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.
În baza art. 14 și 346 alin.1 CPP, raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. 3 și art. 1003 Cod civil., rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 7346,19 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14 și 346 alin.1 CPP, raportat la art. 998-999, art. 1000 alin. 3 și art. 1003 Cod civil., rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. M. de Urgență Timișoara și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de 1695,50 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acesteia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.
În baza art.193 alin. 1, 2 CPP inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente alături de asigurător .-R. SA să plătească părții civile P. M. suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr._/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat la data de 17.10.2012 sub nr._ /201.23, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2,4 CP.
În fapt s-a reținut că: în data de 26.08.2010, în jurul orei 1630, inculpatul C. M.-C., în timp ce conducea automobilul mixt marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_ pe drumul județean DJ 592A, dinspre localitatea Sacoșu Turcesc spre drumul județean DJ 592, la intersecția cu DJ 592 a efectuat virajul la stânga și s-a încadrat pe DJ 592 spre Timișoara, iar imediat, din cauza neatenției și neadaptării vitezei pentru manevra pe care tocmai a efectuat-o, a pierdut controlul direcției mașinii, a derapat, a pătruns pe contrasens după care a părăsit partea carosabilă în partea stângă a sensului său de mers, răsturnându-se în final cu mașina pe câmp, accidentul de circulație produs de învinuit având ca urmare vătămarea corporală a numitului P. M., pasager în autovehicul condus de învinuit, leziunile suferite de victimă necesitând un număr de 132 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vătămată P. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 250.000 euro cu titlu de daune morale și daune materiale după cum urmează: suma de 13.000 lei, reprezentând cheltuielile cu medicamente, analize, investigații imagistice, intervenția chirurgicală și tratamentul aferent; suma de 40.000 USD, reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv contravaloarea unei intervenții chirurgicale necesare pentru corectarea primei intervenții realizate incorect și pentru reducerea paraesteziei și durerii; suma de 5000 euro, reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv costul transportului și al cazării necesare în vederea efectuării intervenției chirurgicale indicate; suma de 21.663 lei, reprezentând diferența salariu și contribuție CAS, începând de la data pensionării pe caz de boală ( luna iunie 2011), până la data de 30.11.2012; suma de 1.000 lei/lunar, respectiv contribuție viageră lunară de întreținere, reprezentând diferența dintre veniturile obținute anterior accidentului și pensia de invaliditate obținută în cuantum de 598 lei pentru perioada decembrie 2012-decembrie 2028; suma de 554 lei/lunar, reprezentând contribuția pentru pensii CAS, în baza acelorași considerente indicate pentru perioada decembrie 2012-decembrie 2028.
Partea civilă S. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 7346,19 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Partea civilă S. C. M. de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1695,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare.
La termenul de judecată din 07.01.2013, inculpatul a învederat instanței faptul că solicită aplicarea disp. art. 3201 CPP, având în vedere că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea expusă prin actul de inculpare și înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
În cauză, pe latura civilă, a fost audiat martorul I. P., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
La data de 24.05.2013, a fost depus la dosarul cauzei raportul de primă expertiză medico-legală nr. 588/02.04.2013 privind examinarea părții civile P. M., iar, la data de 16.10.2013, avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-legale al acestui raport de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu.
În urma accidentului de circulație, partea vătămată P. M. a suferit o fractură de coloană la nivelul vertebrei T6 precum și o fractură de corp sternal fără deplasare, leziuni care inițial, potrivit raportului de prima expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr.259/02.02.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara(fila 18 U.P.), s-a apreciat că necesită un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale pentru vinde-care. Ulterior, astfel cum reiese din raportul de nouă expertiză medico-legală nr.6 din data de 08.03.2012(filele 48-49 UP), s-a stabilit că vătămările corporale suferite de victimă au fost mai grave, necesitând în total un număr de 132 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Având în vedere numărul diferit de zile de îngrijiri medicale cuprinse în concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală efectuate în cauză instanța a solicitat avizarea raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 588/02.04.2013 întocmit de IML Timișoara. Prin Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medicale nr. 1747/E2/16.10.2013 s-a stabilit că pentru leziunile de violență produse în data de 26.08.2010 au fost necesare 132 de zile de îngrijiri medicale (fila 171 instanță).
La scurt timp de la producerea evenimentului rutier, agenții de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier, s-au deplasat la locul accidentului de circulație, ocazie cu care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 26.08.2010(filele 5-6 UP), au constat mai întâi că victima P. M. a fost deja transportată cu ambulanța la S. C. Județean de Urgență Timișoara pentru îngrijiri medicale, au identificat apoi poziția în care s-a oprit în urma răsturnării autovehiculul Dacia 1307, implicat în accident, respectiv pe câmpul situat la marginea drumului și totodată în partea dreaptă a direcției de circulație Timișoara-Buziaș, adică în partea opusă a sensului inițial de mers al inculpatului, cu partea din față orientată spre Sacoșu Turcesc, la o distanță de 6,20 metri de partea carosabilă, iar, partea din spate la o distanță de 9,20 metri de șosea, după care, au descoperit pe acostament drumului județean DJ 592, și pe spațiul verde din dreapta sensului de deplasare spre Buziaș, două urme de rulare care proveneau de la automobilul mixt condus de inculpat, ce-și aveau originea la o distanță de 42 metri față de colțul intersecției dintre DJ 592 cu DJ 592A, în lungime de 21 metri, care se terminau în dreptul mașinii, urme care confirmă aspectul că imediat după ce inculpatul a efectuat manevra la stânga și s-a încadrat pe DJ 592, spre Timișoara, a pierdut controlul direcției iar apoi a ieșit cu mașina în decor, pe câmpul din partea stângă a sensului său de circulație.
În continuare, organele de poliție au constatat faptul că automobilul marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul C. M.-C., autovehicul care, potrivit certificatului de înmatriculare (fila 21 UP), corespundea din punct de vedere tehnic, având ITP valabil până la data de 08.02.2012 și totodată, potrivit poliței RCA ./16/H16/DV nr._(fila 21-verso UP), era asigurat valabil de răspundere civilă auto din data de 22.07.2010 până în data de 21.01.2011 la S.C. E. R. A.-R. S.A., era avariat în proporție de 70-80%, distrugerile provocate autoturismului și care certifică răsturnarea acestuia pe plafon putându-se observa mai clar din planșa fotografică(filele 125-128 UP) întocmită de inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. T., evenimentul fiind cercetat și ca accident de muncă.
Ulterior, la spital, unde inculpatul C. M.-C. a fost transportat la rândul său deoarece a fost și el rănit în urma accidentului, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest marca Dräger .-0607, stabilindu-se că avea 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, aspect certificat de printer-ul ARUN-0378(fila 20 UP) din data de 26.08.2010 al aparatului alcooltest, cu nr. test_ de la ora 1847.
Audiat fiind la data de 09.04.2012 de către organul de cercetare penală(fila 41 UP), inculpatul C. M.-C. a recunoscut implicarea sa în producerea accidentului de circulație, arătând în acest sens că după ce s-a asigurat la intersecție și nu a văzut nici o mașină care să circule pe drumul principal, DJ 592, a pătruns în intersecție cu intenția de a se încadra pe banda de circulație spre Timișoara, precizând că în timp ce era încă în intersecție, a văzut că din stânga sa, adică dinspre Timișoara, se apropia un autoturism cu viteză astfel că, pentru a nu intra în coliziune cu respectiva mașină, a accelerat după care a frânat, manevre în urma cărora automobilul condus de el s-a întors și a părăsit partea carosabilă pe partea stângă a sensului său de mers, iar, din cauza denivelărilor de pe câmp, s-a răsturnat. Afirmațiile inculpatului se coroborează parțial cu declarația părții vătămate P. M. din data de 06.04.2012(filele 44-45 UP), care a descris la rândul său modul și împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație, precizând că după ce inculpatul s-a asigurat superficial, a pătruns apoi în intersecție, după care imediat s-a precipitat, accelerând și ieșind de pe carosabil, menționând că în final s-au răsturnat cu mașina de două ori pe câmp. Contrar susținerilor inculpatului însă, colegul său de muncă P. M. menționează că înainte de accident, la momentul intrării în intersecție, el nu a văzut să se apropie vreun autovehicul, aspect care până la urmă nu are nici o relevanță deoarece, chiar dacă din stânga inculpatului se apropia de intersecție un alt autoturism, acesta se deplasa pe banda sa de circulație, dinspre Timișoara spre Buziaș, iar prin faptul că inculpatul a reușit să intre pe sensul de circulație dorit, mai exact pe direcția spre Timișoara, rezultă că a avut timpul necesar efectuării unei astfel de manevre de încadrare pe banda de circulație respectivă, ceea ce conduce la concluzia că eventuala mașină ce se apropia de intersecție nu a creat sub nici o formă vreo stare de pericol pentru inculpat, iar asta atâta vreme cât între mașini nu a existat nici cel mai mic contact, orice altă apreciere din partea inculpatului asupra unei potențiale coliziuni fiind subiectivă. Mai mult, trebuie remarcat faptul că, dacă într-adevăr respectiva mașină se afla în imediata sa apropiere și cu toate acestea inculpatul a ales să pătrundă în intersecția cu drumul prioritar DJ 592, forțând așadar ieșirea de pe drumul secundar DJ 592A, culpa acestuia în producerea accidentului ar subzista atâta vreme cât inculpatul, care intenționa să intre de pe DJ 592A pe DJ 592, ar fi avut obligația să acorde prioritate de trecere oricărui autovehicul ce se deplasa pe drumul județean DJ 592, obligație pe care inculpatul o cunoștea cu siguranță în condițiile în care, pe de o parte, potrivit propriilor declarații, înainte de a intra în intersecție, s-a asigurat în ambele direcții, iar pe de altă parte, inculpatul a circulat pe DJ 592 atunci când s-a deplasat spre localitatea Sacoșu Turcesc, iar cu circa 150 de metri înainte de intersecția cu DJ 592A, pe marginea din dreapta a șoselei a observat cu certitudine indicatorul „Drum cu prioritate”, astfel că în mod cert acesta cunoștea că la întoarcerea din Sacoșu Turcesc, drumul județean DJ 592 este drumul cu prioritate și ca atare va avea obligația ca în intersecție să acorde prioritate de trecere autoturismelor care circulau pe DJ 592. Prin urmare, aspectul că inculpatul nu a fost în măsură să observe în intersecție indicatorul”Cedează trecerea” din cauză că acesta era căzut, nu ar influența cu nimic asupra culpei inculpatului, care cunoștea sau în orice caz trebuia să cunoască că are obligația ca înainte de a pătrunde de pe DJ 592A pe DJ 592, să acorde prioritate de trecere oricărui vehicul ce se deplasa pe DJ 592. În concluzie, chiar dacă a existat o mașină care circula pe DJ 592, din stânga inculpatului, deplasarea respectivei mașini pe șosea nu a creat în nici un moment vreo stare de pericol pentru inculpat, ba mai mult, inculpatul trebuia să aștepte ca mașina să treacă de intersecție și abia apoi să pătrundă și el cu automobilul pe DJ 592, adică trebuia să-i acorde prioritate de trecere, inculpatul având cunoștință de faptul că drumul județean DJ 592, ce leagă orașele Timișoara și Buziaș, este drumul cu prioritate, și nicidecum drumul DJ 592 A, ce leagă . DJ 592.
Ținând cont apoi că relatările părții vătămate dar și ale inculpatului se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului precum și cu schița de orientare a accidentului de circulație (fila 7 UP), în care se poate observa mult mai clar detalii ale direcției din care circula automobilul Dacia 1307 implicat în evenimentul rutier, ale urmelor de rulare prin iarbă descoperite la fața locului, detalii ale poziției în care s-a oprit autoturismul după ce s-a răsturnat, respectiv la o distanță de circa 100 de metri de indicatorul „Drum cu prioritate” aflat pe marginea drumului județean DJ 592, se constată că în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul C. M. C. a săvârșit fapta de vătămare corporală din culpă reținută în sarcina sa, orice apărare a inculpatului în sensul că la producerea accidentului de circulație a concurat, alături de conduita sa imprudentă și modul de deplasare pe șosea a unei alte mașini, înlăturându-se așadar ca fiind pro causa, fără suport probator, toate probele administrate reflectând neatenția sa și modul defectuos în care a efectuat manevra de viraj la stânga, pe fondul deplasării cu o viteză care să nu-i permită continuarea drumului în siguranță.
Întrucât cei doi angajați ai firmei S.C. A. G. S.R.L implicați în accidentul de circulație, se întorceau de la locul de muncă din ziua respectivă la sediul firmei din Timișoara, evenimentul a fost cercetat și de către inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratul Teritorial de Muncă T., care, potrivit dosarului nr.557/SSM/_ din 08.09.2011 (Vol.1-filele 59-191, Vol.II-filele 192-296 ds U.p.) de cercetare întocmit, au ajuns la concluzia că evenimentul produs în data de 26.08.2010, la intersecția DJ 592 cu DJ 592 este, privitor la inculpatul C. M. C., accident de muncă cu incapacitate temporară de muncă, de circulație, iar în cel privește pe celălalt lucrător din cadrul S.C. A. G. S.R.L, respectiv victima P. M., s-a stabilit că estre accident de muncă cu incapacitate temporară de muncă urmat de invaliditate, de circulație (filele 83-84 UP). Totodată, având în vedere cercetarea efectuată în domeniul securității și sănătății în muncă, nu s-au făcut propuneri pentru cercetare penală.
În fața instanței de judecată, inculpatul C. M. C. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a solicitat judecarea în baza probelor din cursul urmăririi penale (fila 85 instanță).
Fapta inculpatului C. M. C., care, în data de 26.08.2010, în jurul orei 1630, în timp ce conducea automobilul mixt marca Dacia 1307 cu numărul de înmatriculare_ pe drumul județean DJ 592A, dinspre localitatea Sacoșu Turcesc spre drumul județean DJ 592, la intersecția cu DJ 592 a efectuat virajul la stânga și s-a încadrat pe DJ 592 spre Timișoara, iar, imediat, din cauza neatenției și neadaptării vitezei pentru manevra pe care tocmai a efectuat-o, a pierdut controlul direcției mașinii, a derapat, a pătruns pe contrasens după care a părăsit partea carosabilă în partea stângă a sensului său de mers, răsturnându-se în final cu mașina pe câmp, accidentul de circulație produs de învinuit având ca urmare vătămarea corporală a părții civile P. M., pasager în autoturismul condus de învinuit, leziunile suferite de victimă necesitând un număr de 132 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al.2,4 CP.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, având o atitudine sinceră și cooperantă, arătând că recunoaște și regretă săvârșirea faptei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.52 CP, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 CP: dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța va avea în vedere gravitatea în concret a infracțiunii săvârșite și a urmărilor acesteia, concretizate în vătămările evidențiate de actele medico-legale din dosarul cauzei, vătămări ce au necesitat 132 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Cu privire la solicitarea apărătorului inculpatului de reținere în cauză a circumstanțelor atenuante,instanța a apreciat că nu se impune pentru următoarele motive: împrejurarea prevăzută de art.74 alin. 1 lit. a) CP nu a fost reținută ca circumstanță atenuantă deoarece simplul fapt al lipsei antecedentelor penale nu se echivalează cu o comportare bună avută anterior săvârșirii infracțiunii. Împrejurarea avută în vedere de art. 74 alin. 1 lit. c) teza I CP nu a fost avută în vedere deoarece judecarea cauzei a fost făcută conform procedurii prevăzute de art. 3201 CPP, reținerea aceleiași împrejurări ca circumstanță atenuantă ducând la o dublă valorificare a recunoașterii inculpatului.
Având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei conform procedurii în caz de recunoaștere a vinovăției prevăzută de art. 3201 CPP, limitele speciale de pedeapsă avute în vedere la individualizarea pedepsei vor fi închisoarea de la 4 luni la 2 ani.
S-a apreciat că scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52 CP, poate fi atins chiar și fără executare efectivă.
Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut următoarele:
Prin constituirea de parte civilă depusă la dosarul cauzei pentru termenul din 03.12.2012, partea civilă P. M. a solicitat suma de 250.000 euro cu titlu de daune morale și daune materiale după cum urmează: suma de 13.000 lei, reprezentând cheltuielile cu medicamente, analize, investigații imagistice, intervenția chirurgicală și tratamentul aferent; suma de 40.000 USD, reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv contravaloarea unei intervenții chirurgicale necesare pentru corectarea primei intervenții realizate incorect și pentru reducerea paraesteziei și durerii; suma de 5000 euro, reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv costul transportului și al cazării necesare în vederea efectuării intervenției chirurgicale indicate; suma de 21.663 lei, reprezentând diferența salariu și contribuție CAS, începând de la data pensionării pe caz de boală ( luna iunie 2011), până la data de 30.11.2012; suma de 1.000 lei/lunar, respectiv contribuție viageră lunară de întreținere, reprezentând diferența dintre veniturile obținute anterior accidentului și pensia de invaliditate obținută în cuantum de 598 lei pentru perioada decembrie 2012-decembrie 2028; suma de 554 lei/lunar, reprezentând contribuția pentru pensii CAS, în baza acelorași considerente indicate pentru perioada decembrie 2012-decembrie 2028.
Pentru a fi supus reparațiunii prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat în prealabil. Totodată, prejudiciul trebuie să fie rezultatul săvârșirii cu vinovăție a unei fapte ilicite. Existența faptei ilicite și a vinovăției reiese din motivarea laturii penale a prezentei cauze. În ceea ce urmează,instanța va analiza aspectul existenței prejudiciului raportat la fiecare categorie de daună solicitată de partea civilă P. M..
Cu privire la daunele materiale solicitate instanța a reținut următoarele:
1. suma de 13.000 lei, reprezentând cheltuielile cu medicamente, analize, investigații imagistice, intervenția chirurgicală și tratamentul aferent. În probațiune au fost depuse înscrisuri (filele 44-54, 148-149 și 172 dosar instanță). Dintre înscrisurile enumerate în opisul depus la fila 44 dosar instanță, nu au fost avute în vedere chitanțele fiscale din data de 11.07.2012 și din data de 27.06.2012 privitoare la plata obligației de asigurare, contravaloarea acestora urmând a fi avută în vedere la pct. 4. În urma adiționării valorilor înscrise pe înscrisurile depuse, instanța urmează a acorda suma de 11.266 lei din cele 13.000 de lei solicitate.
2. suma de 40.000 USD, reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv contravaloarea unei intervenții chirurgicale necesare pentru corectarea primei intervenții realizate incorect și pentru reducerea paraesteziei și durerii. Potrivit concluziilor Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 588/02.04.2013 (filele 158-159 dosar instanță) conform documentației medicale puse la dispoziție și consulturilor de specialitate efectuate, reiese că partea civilă nu necesită o altă intervenție operatorie la nivelul coloanei toracale, deoarece instrumentația este corect efectuată. Totodată, se arată că din punct de vedere neurochirurgical pacientul este bine dezvoltat, cauza tulburărilor de statică, echilibru și mers putând fi cauzate de „coxa vara stângă post fractură de col femural”. În consecință, instanța va respinge pretențiile sus-menționate, referitoare la costurile unei viitoare intervenții chirurgicale în străinătate. Instanța nu poate primi concluziile avocatului părții civile prin care acesta încearcă a motiva, peste conținutul raportului de expertiză medico-legală, necesitatea unei operații chirurgicale, în sensul că „evident o expertiză efectuată de IML nu poate indica decât posibilitățile pe care pacientul le are în R.” (fila 179 doar instanță).
3. suma de 5000 euro, reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv costul transportului și al cazării necesare în vederea efectuării intervenției chirurgicale indicate, urmează a nu fi acordate de instanță, aceste cheltuieli fiind legate de cheltuielile de la pct. 2.
4. suma de 21.663 lei, reprezentând diferența salariu și contribuție CAS, începând de la data pensionării pe caz de boală ( luna iunie 2011), până la data de 30.11.2012. Cu privire la diferențele de salariu, instanța constată că partea civilă avea la data săvârșirii infracțiunii un salariu net de 1450 de lei/lună (fila 43 dosar instanță). Pentru stabilirea diferenței de venit pentru perioada solicitată, instanța s-a raportat la cuantumul pensiei de invaliditate, de 555 de lei începând cu 27.05.2011 și 598 de lei începând din 01.08.2011. Instanța nu va lua în considerare speculația făcută de partea civilă privitoare la creșterea automată a venitului său salarial raportat la creșterea salariului mediu brut pe economie. Partea civilă era salariată a unei societăți comerciale cu capital privat, fiind de notorietate faptul că nu există nici o obligație legală a angajatorului de a crește salariul angajatului raportat cu creșterea salariului mediu brut pe economie. În consecință, instanța urmează a acorda suma de_ de lei, reprezentând diferența dintre venitul avut anterior infracțiunii și venitul avut în prezent de partea civilă. Cu privire la contribuțiile CAS, instanța constată că partea civilă a încheiat, în temeiul Legii nr. 19/2000, Contractul de asigurare socială nr._/02.05.2012 cu Casa de pensii a județului T. (fila 41 dosar instanță). Însă, partea civilă face dovada plăților doar pentru perioada iunie-iulie 2012. În consecință, instanța va admite cererea în parte pentru suma de 1109 lei.
5. suma de 1.000 lei/lunar, respectiv contribuție viageră lunară de întreținere, reprezentând diferența dintre veniturile obținute anterior accidentului și pensia de invaliditate obținută în cuantum de 598 lei pentru perioada decembrie 2012-decembrie 2028. Cu privire la diferența de venit instanța va avea în vedere diferența dintre venitul salarial avut la data infracțiunii, 1450 de lei/lună, și cuantumul pensiei de invaliditate, 598 de lei, urmând a admite cererea pentru suma de 852 de lei/lună, iar cu privire la perioada pentru care s-a solicitat, instanța urmează a acorda suma de mai-sus până în luna mai 2028, lună la care partea civilă va putea solicita pensie pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
6. suma de 554 lei/lunar, reprezentând contribuția pentru pensii CAS, în baza acelorași considerente indicate pentru perioada decembrie 2012-decembrie 2028. Cu privire la sumă, instanța urmează a o acorda, raportat la faptul că, potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, partea civilă are dreptul de a încheia un asemenea contract de asigurare. Instanța a avut în vedere că partea civilă a încheiat un contract de asigurare, suma asigurată fiind de 1770 de lei, contribuția de asigurări sociale fiind de 554 de lei/lună. În cazul unui astfel de contract, punctul de pensie urmează a fi calculat în funcție de suma asigurată raportat la câștigul salarial mediu brut pe lună, spre deosebire de modul de calcul al punctului de pensie pentru un salariat care se stabilește prin raportul dintre salariul brut și câștigul salarial mediu brut pe lună. Raportat la salariul net avut la data producerii infracțiunii, 1450 de lei, reiese că suma asigurată nu depășește salariu avut la aceeași dată, fiind asigurată o sumă care permite părții civile să beneficieze de o pensie de limită de vârstă echivalentă cu cea pe care ar fi avut-o raportat la venitul din momentul săvârșirii infracțiunii. Cu privire la perioadă, instanța va obliga la prestația periodică până în mai 2028, pentru motivul avut în vedere la punctul 6.
La acordarea daunelor materiale ,instanța a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat, acest lucru presupunând acoperirea pierderii suferite de persoana prejudiciată, câștigul pe care acesta punea să-l realizeze în condiții obișnuite, precum și cheltuielile făcute pentru limitarea prejudiciului.
Cu privire la daunele morale solicitate, în cuantum de 250.000 de euro, instanța le-a admis în parte. Este indubitabil că o consecință a infracțiunii au reprezentat-o vătămările suferite de partea civilă, vătămări evidențiate în actele medico-legale ale cauzei. Astfel, trebuie luat în considerare diagnosticul stabilit la externare, anume: fractură burst incompletă 1/2 anterioară corp vertebral T6 și fractură col sternal fără deplasare (fila 18 UP). Totodată, instanța a luat în considerare și faptul că vătămările suferite au necesitat 132 de zile de îngrijiri medicale. Sunt de necontestat și suferințele fizice suportate de partea civilă și, în consecință, se impune acordarea unei sume cu titlu de daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit. Însă, instanța a avut în vedere și faptul că nu trebuie să se ajungă prin acordarea unor sume disproporționate la îmbogățirea fără justă cauză a victimei unui fapt ilicit cauzator de prejudicii. Raportat la acest fapt, instanța nu poate face abstracție de contextul economic actual din R., considerând că ar fi inechitabilă acordarea de despăgubiri morale de un sfert de milion de euro pentru o vătămare corporală de genul celei suferite de partea civilă. În consecință, instanța va admite în parte daunele morale solicitate, considerând că suma de 15.000 de euro acoperă prejudiciul nepatrimonial suferit de partea civilă în urma săvârșirii infracțiunii.
Instanța a avut în vedere faptul că inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii avea calitatea de comitent generată de contractul de muncă avut cu ., precum și de faptul că se găsea în interes de serviciu. În consecință, instanța, văzând că sunt îndeplinite condițiile speciale cerute de dispozițiile art. 1000 alin. 3 Cod civil a obligat inculpatul solidar cu partea responsabilă civilmente ..
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea civilă P. M., asiguratorul . SA și partea responsabilă civilmente . Timișoara.
În motivele de apel formulate de partea civilă P. M. s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, care a fost apreciată ca fiind nejustificat de redusă în raport cu starea de fapt, cu consecințele concrete ale accidentului asupra sănătății și vieții părții civile și practica judiciară în materie, dar și cu limitele de despăgubire prevăzute prin polița de asigurare RCA pentru anul 2010, respectiv 0,6 % din această limită.
S-a mai arătat că partea civilă a avut nevoie de 132 de zile de îngrijiri medicale efective, că nu este vindecată în totalitate după 3 ani și jumătate de la producerea accidentului, că a fost nevoită în continuare să ia medicamente, să efectueze analize și investigații medicale, cure de fizioterapie, iar capacitatea de muncă a pierdut-o în totalitate, are în permanență dureri, nu poate efectua efort și a fost pensionată la vârsta de 47 de ani pe motiv de invaliditate, astfel că viața acesteia a fost iremediabil afectată de acest accident.
S-a mai solicitat și acordarea unor sume reprezentând daune materiale, având în vedere că cazul său nu a fost rezolvat în totalitate din punct de vedere medical, invocându-se principiul reparației integrale a prejudiciului.
În motivele formulate de partea responsabilă civilmente s-a arătat că se impune obligarea asiguratorului în solidar cu inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare solicitate de partea civilă Spital C. Județean de Urgență Timișoara, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin motivele de apel formulate de către asiguratorul . SA s-a solicitat reducerea daunelor morale acordate, întrucât acestea sunt prea mari în raport cu vătămarea suferită de partea civilă, iar acordarea sumei de 554 lei cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale este o sumă inadmisibilă față de obiectul vătămării.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp.art. 417 al.2 C.po.p C.p.p, instanța constată că apelurile formulate de asiguratorul . SA și partea responsabilă civilmente . Timișoara sunt nefondate, iar apelul părții civile P. M. este fondat pentru următoarele considerente.
Astfel, instanța de fond pe baza întregului material probator existent în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceia că inculpatul C. M. C. la data de 26.08.2010 în timp ce conducea automobilul marca Dacia 1307 cu nr. înmatriculare_ - pe drumul județean 592 A, venind dinspre localitatea Sacoșu Turcesc la intersecția cu DJ 592 a efectuat viraj la stânga spre Timișoara și din cauza neatenției și neadaptării vitezei a pierdut controlul direcției mașinii, a derapat, a pătruns pe contrasens, după care, a părăsit partea carosabilă răsturnându-se în final cu mașina pe câmp, iar acci9dentul de circulație a produs vătămarea corporală a părții civile P. M., acesta suferind leziuni care au necesitat 132 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art 184 al.2,4 vechiul C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, urmarea socialmente periculoasă a faptei inculpatului, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a avut o conduită procesuală corectă, recunoscând săvârșirea faptei uzând de dispozițiile art. 320 ind.1 c.p.p., motiv pentru care pedeapsa de 1 an închisoare care a fost suspendată condiționat conform art. 81 c.p este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă acestea au fost acordate parțial, doar care au fost dovedite cu înscrisuri și care au legătură cu urmările suferite de partea civilă ca urmare a accidentului de circulație, astfel din suma de 13.000 lei solicitată pentru cheltuieli cu medicamente, analize, investigații imagistice, intervenția chirurgicală și tratamentul aferent a fost acordată suma de 11.266 lei; a fost respinsă în mod judicios pretenția de 40.000 USD reprezentând cheltuieli viitoare certe, respectiv c/v unei intervenții chirurgicale necesare pentru corectarea primei intervenții chirurgicale și pentru reducerea durerii, întrucât din raportul de expertiză medico legală nr. 588/2.04.2013 s-a stabilit că nu este necesară o astfel de intervenție chirurgicală; în mod judicios s-a respins acordarea sumei de 5.000 euro reprezentând cheltuieli viitoare certe, reprezentând costul transportului și cazării în vederea efectuării intervenției chirurgicale arătată m ai sus, întrucât s-a apreciat că nu este necesară efectuarea acestei operații; s-a acordat corect doar în parte suma de 1109 lei din suma de 21.663 lei solicitată, reprezentând diferențe salariu și contribuție CAS începând cu data pensionării pe caz de boală ( luna iunie 2011) până la data de 30.11.2012, suma menționată fiind cea dovedită în mod concret; în mod judicios s-a acordat părții civile suma de 852 lei pe lună reprezentând contribuție viageră lunară de întreținere ( solicitarea părții civile fiind de 1000 lei lunar ) reprezentând diferența dintre veniturile obținute anterior accidentului și pensia de invaliditate; în mod judicios s-a acordat și suma de 554 lei lunar reprezentând contribuția pentru pensia CAS, având în vedere principiul reparării integrale a pagubei, iar criticile formulate de către asigurator cu privire la această ultimă categorie de despăgubire sunt nefondate, întrucât această despăgubire are legătură cu producerea accidentului de circulație.
Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții civile în raport cu numărul mare de zile de îngrijiri medicale, respectiv 132 de zile, necesare pentru vindecarea părții civile, natura leziunilor suferite, urmările concrete în viața părții civile atât din punct de vedere fizic cât și psihic, instanța apreciază că suma de 15.000 euro acordată de prima instanță este insuficientă pentru dezdăunarea în mod echitabil a părții civile, impunându-se majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, aceasta neconstituind o îmbogățire fără justă cauză.
Critica asiguratorului . SA în legătură cu cuantumul daunelor morale este total nefondată, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia ci dimpotrivă, așa cum s-a arătat mai sus majorarea cuantumului acestora, pentru considerentele arătate mai sus, considerațiile cu caracter general dezvoltate în motivele de apel de către asigurator neavând nici o susținere juridică concretă în speța de față.
Considerațiile legate de cheltuielile viitoare certe solicitate de partea civilă nu sunt susținute prin documente, întrucât organul specializat IML Timișoara prin raportul de expertiză medico legală nr. 588/2.04.2013 având la bază documentațiile medicale și consulturi de specialitate efectuate a stabilit în mod clar că partea civilă nu necesită o altă intervenție chirurgicală la nivelul coloanei toracale, astfel că orice altă argumentație față de acest document este nefondată.
Cu privire la motivele de apel formulate de către partea responsabilă civilmente . Timișoara instanța constată că acestea nu sunt fondate, întrucât nu se impune obligarea asiguratorului în solidar la plata cheltuielilor de spitalizare acordate în raport cu dis part 313 al.1 din Lg.95/2006 modificată, dar nici la cheltuielile avansate de stat, la care este obligat doar inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente în conformitate cu dispozițiile art. 191 al.1 și al.3 din vechiul C.p.p.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondate apelurile declarate de asiguratorul . SA și partea responsabilă civilmente ..
Va admite apelul declarat de partea civilă P. M., va desființa în parte, sentința penală apelată și rejudecând, va dispune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile P. M. la 30.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
Va menține în rest sentința penală apelată.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și alin.3 N.C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 421 pct. 1, lit. b N.C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de asiguratorul . SA, partea responsabilă civilmente . Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3099/14.11.2013 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 421 pct. 2, lit. a N.C.p.p. admite apelul declarat de partea civilă P. M., împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile P. M. la 30.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății.
Menține în rest sentința penală apelată.
În baza art. 275 alin. 2 N.C.p.p. obligă asiguratorul și partea responsabilă civilmente la câte 150 lei, cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 275 alin. 3 N.C.p.p. celelalte cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2014.
Președinte, Judecător,
A. N. G. B.
Grefier,
A. J.
Red.GB /10.03.2014
Tehnored A.J. /2 ex/10.03.2014
Prima instanță: Judec.Timișoara-N. Comaroni
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 66/2014.... → |
|---|
