Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1218/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1218/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1218/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 1649/2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant personal asistat de avocat ales C. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.

Avocatul ales al inculpatului apelant depune la dosar un set de înscrisuri medicale în circumstanțiere.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei inculpatului în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege. Arată că inculpatul a recunoscut fapta, are probleme medicale care rezultă din actele depuse la dosar și care pot fi o problemă pe perioada detenției, inculpatul este marcat der existența procesului. Solicită o pedeapsă mai mică de 9 luni.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa a fost corect individualizată și nu se impune reducerea acesteia.

Inculpatul apelant C. N. solicită admiterea apelului.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1649/07.07.2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._,

În temeiul art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. și a art. 396 alin. 10 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C. N., cetățean român, fiul lui S. și S., născut la data de 29.08.1967 în loc. M. Nouă, jud. C. S., domiciliat în Timișoara, .. 110, ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, recidivist, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În temeiul art. 71 C. pen. 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin. 2 C.pen. din 1969.

În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C. N. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. Timișoara la data de 10.02.2015 în dosarul nr. 129/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplicarea art.37 lit. b C.p. din 1968.

S-a reținut în esență prin actul de sesizare a instanței că la data de 26.12.2013, în jurul orei 18²⁰, inculpatul C. N. a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare 5452-st-73 pe . Timișoara, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, rezultatul analizei toxicologice-alcoolemie indicând 1,00 g⁰/00 la prima recoltare de sânge și respectiv 0,85 g ⁰/00 la a doua recoltare de sânge.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația de suspect și inculpat a lui C. N.; declarația martorului L. F. D.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 26.12.2013 întocmit de organele de poliție; procesul-verbal de prelevare a probelor de sânge și buletinul de examinare clinică din data de 26.012.2013; buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 652/A/30.12.2013 întocmit de I.M.L. – Timișoara; cazierul judiciar al inculpatului C. N..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.03.2015 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 17.04.2015, definitivă la data de 17.04.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 129/P/2014 din data de 10.02.2015 al Parchetului de pe lângă J. Timișoara privind pe inculpatul C. N. și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către președintele completului în baza art. 374 C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, în urma răspunsului pozitiv al acestuia, a procedat potrivit art. 375 alin. 1 C. proc. pen., la audierea inculpatului, în sensul recunoașterii în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

La data de 26.12.2013, în jurul orei 18²⁰, lucrătorii de poliție din cadrul IPJ T., Biroul Rutier, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu constând în supravegherea și controlul traficului rutier pe . Timișoara, au efectuat semnal regulamentar de oprire către conducătorul autovehiculului marca Peugeot cu numărul de înmatriculare 5452-ST-73.

Procedând la legitimarea conducătorului auto, în prezența martorului asistent L. F. D. ,s-a stabilit că acesta se numește C. N. și întrucât emana halenă alcoolică, a fost supus testării cu aparatul etilotest marca Drager. Acesta a indicat valoarea de 0,48 g/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care C. N. a fost transportat la spitalul Municipal de Urgență Timișoara în vederea recoltării probelor biologice necesare pentru stabilirea alcoolemiei.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 652/A/30.12.2013 emis de către Institutul de Medicină Legală Timișoara, inculpatul C. N. a avut la ora 18⁵⁰ o alcoolemie de 1,00g ‰, iar la ora 19⁵⁰ a avut alcoolemia de 0,85 g ‰.

Fiind audiat cu privire la cele reținute în sarcina sa, C. N. a recunoscut comiterea faptei, regretând săvârșirea acesteia și a declarat că în cursul zilei de 26.12.2013, înainte de momentul depistării sale în trafic, a consumat aproximativ 150 ml țuila, la locuința unui prieten, după care s-a urcat la volanul autovehiculului proprietate personală, pe care îl achiziționase cu câteva zile în urmă, dorind să ajungă la domiciliul său si a circulat aproximativ 500 metri până la oprirea sa de către organele de poliție.

Având în vedere că de la momentul săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o succesiune de legi, instanța a analizat care este legea penala mai favorabilă în prezenta cauză, conform art. 5 C.pen.

Astfel, la momentul comiterii faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, aceasta a fost incriminată ca infracțiune de dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. și pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani la momentul comiterii faptei, însă, după . noului Cod penal, fapta este prevăzută ca infracțiune de dispozițiile art. 336 alin. 1 din Codul penal, această normă având un conținut asemănător cu reglementarea anterioară, iar pedeapsa prevăzută fiind închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014) potrivit cărora analizarea legii penale mai favorabile se efectuează având în vedere „o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei”, deci prin aplicarea legii în mod global.

În ceea ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, instanța a constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar a inculpatului, acesta figurează cu antecedente penale, fapta ce face obiectul prezentei cauze fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie raportată la condamnarea de 10 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 462/10.06.2002 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 617/07.02.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Comparând regimul sancționator al situației juridice astfel create, instanța a constatat că potrivit art. 37 lit. b C. pen. 1969, în cazul reținerii stării de recidivă postexecutorie, pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune putea fi sporită cu până la 10 ani, iar potrivit art. 43 alin. 4 din noul Cod penal limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Așadar, noile dispoziții penale prevăd un regim juridic mai grav în comparație cu cel prevăzut de legislația anterioară, care stabilea un spor variabil, facultativ.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul C. N. este reprezentată de OUG 195/2002 rep. și de Codul penal din 1969.

Astfel, fapta inculpatului C. N. constând în aceea că, la data de 26.12.2013, a condus autovehiculul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare 5452 ST 73, pe . Timișoara, ce face parte din categoria drumurilor publice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,00 g/l alcool pur în sânge la prima recoltare și 0,85 g/l alcool pur în sânge la a doua recoltare,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii comise, elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, respectiv 1,00 g/l alcool pur în sânge la prima probă de sânge recoltată și 0,85 g/l alcool pur în sânge la cea de-a doua probă.

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, deoarece persoana care se găsește sub influența băuturilor alcoolice are afectate funcțiile psiho-motorii, nemaifiind capabilă să controleze și să conducă în siguranță autovehiculul.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din însăși materialitatea faptei, infracțiunea comisă fiind una de pericol.

Cu privire la latura subiectivă, instanța a reținut că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, acela de punere în pericol a securității circulației rutiere și siguranței celorlalți participanți la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.

Întrucât, potrivit fișei de cazier a inculpatului, acesta a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze după executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 462/10.06.2002 a Tribunalului T., definitivă prin decizia penală nr. 617/07.02.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în încadrarea juridică a faptei s-au reținut și dispozițiile art 37 lit. b C. pen. 1969, privind starea de recidivă postexecutorie.

Având în vedere cele expuse mai sus și luând în considerare dispozițiile art. 53 C. pen., instanța a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare a pedepsei stabilite de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoare ocrotită, natura si gravitatea prejudiciului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, conduita și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita acestuia după comiterea faptelor și în cursul procesului, precum si starea de sănătate, vârsta, situația familială sau nivelul de educație a inculpatului.

Astfel, instanța a reținut că inculpatul are vârsta de 47 ani, divorțat, studii - medii, ocupația – electrician, fără loc de muncă. În cursul procesului penal acesta a recunoscut săvârșirea faptei, regretând comiterea acesteia.

Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu. De asemenea, instanța a reținut că după liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 10 ani, acesta și-a continuat activitatea infracțională, fiind cercetat de două ori pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, față de inculpat dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative.

La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a avut în vedere atât valoarea alcoolemiei, cât și locul comiterii faptei, respectiv în municipiul Timișoara, la orele 18.00.

În consecință, față de cele expuse mai sus și ținând seama totodată de dispozițiile art. 396 alin. 10 C. proc. pen, ce prevăd reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii în cazul recunoașterii învinuirii, instanța a condamnat pe inculpatului C. N. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. din 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a constatat că, raportat la antecedentele penale ale inculpatul, care determină imposibilitatea dispunerii suspendării executării pedepsei, dar și pentru atingerea scopului coercitiv, educativ și preventiv al pedepsei, s-a dispus executarea pedepsei de 9 luni închisoare în regim de detenție.

Cu privire la pedeapsa accesorie, pe linia principiului fundamental al individualizării sancțiunilor de drept penal și al principiului constituțional înscris în prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție – potrivit cu care restrângerea unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o – s-a examinat în raport de natura și gravitatea pedepsei principale, proporționalitatea restrângerii drepturilor în cadrul pedepsei accesorii care însoțește de drept pedeapsa principală.

Reținând natura faptei comise precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - instanța a privat pe inculpat de exercițiul acestor drepturi pe durata executării pedepsei, conform dispozițiilor art. 71 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere că în cauză a fost dispusă o soluție de condamnare a inculpatului, în temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, ce includ si cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. N. arătând în motivare faptul că la individualizarea pedepsei nu s-a avut în vedere situația medicală a inculpatului și anume faptul că urmare a conștientizării faptei, a făcut infarct iar starea de sănătate actuală este precară.

În raport de acest aspect inculpatul apreciază că în speță se putea aplica o renunțare la aplicarea pedepsei cu atât mai mult cu cât limita de alcoolemie a fost la minimul prevăzut de lege.

În subsidiar se solicită a se avea în vedere înscrisurile medicale depus ela dosar și procedând la o nouă reindividualizare a pedepsei să-i fie aplicată o pedeapsă spre minimul general.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 ali. 2 c.p.p., Curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală urmând a o menține pentru următoarele considerente.

Pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dispozițiile codului penal prevăd îndeplinirea cumulativă a unor condiții, impunând totodată judecătorului cercetarea speței pentru a vedea dacă în cuprinsul acesteia nu se regăsesc una dintre condițiile pentru care nu s-ar putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

Potrivit disp. art. 80 alin. 2 lit. a) c.p.”Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurile prevăzute în art. 42 lit. a) și lit, b) c.p. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare…”

În speța dedusă judecății Curtea constată din cuprinsul fișei de cazier judiciar aflată la fila 17 dosar primă instanță faptul că la data de 18.07.2007 inculpatul a fost liberat condiționat în urma executării unei pedepse de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat și deosebit de grav rămânând neexecutat un rest de 1393 zile.

Pentru această pedeapsă nu s-a împlinit termenul de reabilitare, acesta începând să curgă conform disp. art. 167 alin. 1 c.p. de la data la care a luat sfârșit executarea pedepsei principale și nu de la data liberării condiționate.

Mai mult decât atât, în cauză nu este regăsită nici condiția pozitivă prevăzută de disp. art. 80 alin. 1 lit. b) c.p. referitoare la persoana inculpatului și de conduita avută de acesta anterior săvârșirii infracțiunii, deoarece tot din cuprinsul fișei de cazier judiciar rezultă faptul că prin ordonanța 3089/P/2010 emisă din 30.01.2014 P. de pe lângă J. S. G. a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și înșelăciune.

De asemenea, prin ordonanțe nr. 3574/P/2010 din 16.06.2014 P. de pe lângă J. Câmpina i-a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de înșelăciune.

Aceste înscrieri din fișa de cazier judiciar referitoare la conduita inculpatului după liberarea condiționată însă până la împlinirea termenului de reabilitare au format convingerea instanței că aplicarea unei pedepse este oportună în cauză și nu se va putea dispune aplicarea dispozițiilor art. 83 c.p., indiferent de starea de sănătate a inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată faptul că într-adevăr valoarea alcoolemiei pe care a avut-o inculpatul la momentul recoltării celor două probe biologice este apropiată de limita prevăzută de lege, însă acest aspect a fost avut în vedere de către instanța de judecată la momentul individualizării pedepsei, judecătorul fondului dând eficiență maximă și dispozițiilor art. 396 alin. 10 c.p.p. și aplicând o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege până la limita specială minimă legală, aplicând în final inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare.

Date fiind cele mai sus reținute, urmează ca în baza art. 421 punct. 1 lit. b) c.p.p. să se respingă ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 1649/2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .

Va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 punct. 1 lit. b) c.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. N. împotriva sentinței penale nr. 1649/2015 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._ .

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./ 22.12.2015

Tehnored. C.P./2 ex/22.12.2015

Primă instanță: Jud..Timișoara – jud. G.R.G.