Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 1219/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1219/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1219/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Sânnicolau M. împotriva sentinței penale. nr. 156/2015 pronunțată de J. Sânnicolau M. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul intimat Ș. A. I. lipsă, avocat oficiu Korom A., pentru partea civilă intimată Ș. S. lipsă, avocat ales B. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.

Procurorul susține apelul astfel cum a fost motivat în scris și solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de furt. Arată că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile de furt calificat și distrugere pentru care a fost trimis în judecată deși din declarațiile martorilor audiați a rezultat că în noaptea incidentului inculpatul a sustras părții vătămate bunurile menționate în rechizitoriu pentru ca partea vătămată să nu părăsească țara. În ce privește infracțiunea de distrugere a autoturismului se arată că acesta a fost achiziționat de inculpat dar a fost folosit de partea vătămată iar instanța nu putea să dispună achitarea inculpatului pe motiv că nu există probe că a săvârșit această infracțiune atâta vreme cât achitarea inculpatului este motivată pe prevederile codului civil. Apreciază că soluția de achitare nu este legală întrucât chiar în situația în care inculpatul ar fi fost proprietarul bunului, degradarea acestuia constituie infracțiunea de distrugere întrucât prin fapta sa a fost prejudiciată persoana vătămată care are un drept cu privire la acel bun, având calitatea de subiect pasiv al infracțiunii.

Avocatul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea apelului declarat de parchet și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică.

Avocatul ales al părții civile intimate solicită admiterea apelului parchetului.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 156/22.06.2015 pronunțată de J. Sânnicolau M. în dosar nr._,

În baza art. 193 alin 2 C pen raportat la art 199 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 din Noul C pen a condamnat pe inculpatul Ș. A. I. , fiul lui N. și E., născut la data de 22.05.1972, in localitatea Periam, judetul Timis, domiciliat in loc. Periam, ..169, judetul Timis, cu CNP -_, cetatean roman, fără antecedente penale, fără studii, fără ocupație, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra membrilor familiei .

În baza art. 205 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 din Noul C pen, a condamnat pe inculpatul Ș. A. I., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal .

In baza art 91 C pen, cu aplicarea art 5 din Noul C pen ,s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a stabilit termen de încercare de 2 ani, în baza art. 92 alin 1 C pen, calculat în condițiile art 92 alin 2 C pen

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) și (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a ) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței

b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, timp de 2 ore zilnic, în folosul Primăriei comunei Periam sau al Primăriei Orașului Sânnicolau M. .

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune T.

În baza art. 96 C .pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere ori obligațiilor stabilite de instanță și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 16 alin 1 lit c din Noul Cod de procedură penală și cu aplicarea art 396 alin 5 din Noul Cod de procedură penală a achitat pe inculpatul Ș. A. I. pentru săvârșirea infractiunilor de furt calificat prevăzută de art prevăzută de art 228 alin 1, art 229 alin 1 lit b) C pen și respectiv de distrugere prevăzută de art 253 alin 1 C pen .

În baza art 19 din Noul C .pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Ș. M.- S. suma de 50 000 de lei cu titlu de despăgubiri- daune morale .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Jud Sânnicolau M. nr.1017 /P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ș. A. I. trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1017/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Sânnicolau M., pentru comiterea infractiunilor de lovire sau alte violente asupra membrilor familiei, lipsire de libertate in mod ilegal, furt calificat și distrugere, fapte prevazute și pedepsite de art. 193 alin.2 C.p. rap. la art. 199 alin.l C.p., art. 205 alin.l C.p., art. 228 alin.1, 229 alin.l lit.b) C.p., art. 253 alin.l C.p., cu aplic. art. 38 alin.1 N.C.p.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13 iunie 2014 sub nr. 886 /295/2014

În motivarea actului de inculpare se reține că inculpatul in noaptea de 22/23.06.2013 a exercitat violente asupra partii vatamate S. S. M., care este sotia sa, pentru care aceasta a necesitat 4-5 zile de ingrijiri medicale, a legat-o cu mainile la spate folosind doua coliere, lipsind-o in acest mod timp de doua ore de libertate, a sustras victimei actele personale, permisul de conducere, carduri emise in Austria, cardul bancar, contractul de munca, diploma de studii de calificare profesionala și cardul pentru alocatia copiilor, precum și suma de 250 lei, a distrus parbrizul și geamurile autoturismului proprietatea partilor.

Pentru soluționarea cauzei s-au depus׃ dosarul de urmărire penală nr.1017 /P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Sânnicolau M. f 1-44 ; ,în dosarul instanței de judecată: declarații de martori f 91, 76, 77 dosar instanță

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

Din coroborarea declarațiilor martorilor V. M., B. I., C. C. I., f. 15 și urm. dosar urmărire penală f 91, 76, 77 dosar instanță, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra membrilor familiei prevăzută de art 193 alin 2 C pen raportat la art 199 alin 1 C pen, constând în aceea că inculpatul Ș. A. I. in noaptea de 22/23 iunie 2013, in locuința părților, a exercitat violențe asupra părții civile Ș. S. M., soția sa, căreia i-a provocat leziuni pentru care acesta a necesitat un numar de 4-5 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.

Din coroborarea declarațiilor martorilor V. M., B. I., C. C. I., f. 15 și urm. dosar urmărire penală f 91, 76, 77 dosar instanță, instanța reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin 1 C pen, constând în aceea că inculpatul Ș. A. I. in noaptea de 22/23 iunie 2013, in locuința părților, a lipsit de libertate pe partea civilă Ș. S. M., soția sa legându-i mâinile la spate prin folosirea a două coliere și lipsind-o in acest mod timp de două ore de libertate .

Astfel martorii relatează că în ziua următoare incidentului au văzut-o pe partea civilă că era desfigurată, avea vânătăi la ochi, la față și la mâini, pe partea toracică, avea la picioare urme de legare, iar partea civilă s-a plâns că o doare tot corpul, împrejurări care se coroborează și cu certificatul medico – legal de unde rezultă că partea civilă avea aceste leziuni, despre care se arată că pot data din data de 23 iunie 2013 și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale .

Faptele inculpatului au fost săvârșite cu intenție și denotă un pericol social destul de ridicat, având în vedere leziunile produse părții civile soția inculpatului care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea inculpatului și a făcut, în ce privește alegerea între pedepsele alternative prevăzute de textul legal incriminator respectiv art 193 alin 2 C pen raportat la art 199 alin 1 C pen, precum și în ce privește individualizarea tuturor pedepselor și proporționalizarea acestora, aplicarea prevederilor art. 74 din Noul C.pen., în sensul că s-a orientat către pedeapsa cu închisoare, întrucât pedeapsa închisorii reprezintă o constrângere directă aplicată inculpatului, de natură să asigure în mai mare măsură, îndreptarea și corijarea acestuia, fiind necesară și îndeplinirea scopului de prevenție pe viitor de săvârșire a acestui gen de fapte penale, având în vedere că faptele inculpatului au fost săvârșite cu intenție și denotă un pericol social destul de ridicat, având în vedere leziunile produse părții civile soția inculpatului care au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale

In baza art 5 din Noul Cod penal instanța a reținut că prevederile art 193 alin 2 C pen raportat la art 199 alin 1 C pen și prevederile art 205 alin 1 C pen reprezintă legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, intrucât în urma aplicării acesteia la situația inculpatului, nu rezultă pedepse accesorii.

Așadar, având în vedere și criteriile generale de individualizare prev. de art 74 C.pen respectiv: limitele pedepsei cu inchisoare prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, descrise mai sus, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, starea de pericol creată de inculpat pentru valoarea ocrotită respectiv dreptul la integritate corporală și sănătate și dreptul la libertate, fapta inculpatului fiind săvârșită cu un grad de pericol social destul de ridicat raportat la imprejurările comiterii faptei, natura și gravitatea rezultatului produs prin infracțiune, respectiv împrejurarea că fapta inculpatului a cauzat leziuni părții civile care au necesitat pentru vindecare un numar de 4-5 zile de ingrijiri medicale, persoana inculpatului, respectiv împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, inculpatul neprezentându-se in fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței de judecată, instanța, sub aspectul individualizării și proporționalizării pedepselor: în baza art. 193 alin 2 C pen raportat la art 199 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 din Noul C pen a condamnat pe inculpatul Ș. A. I. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra membrilor familiei, în baza art. 205 alin 1 C pen, cu aplicarea art 5 din Noul C pen, a condamnat pe inculpatul Ș. A. I., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal .

În baza art 38 alin 1 și art 39 alin 1 lit b din Noul Cod penal, cu aplicarea art 5 din Noul C pen, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea respectiv aceea de 1 an închisoare la care a adăugat un spor de 4 luni inchisoare și, în consecință, condamnă inculpatul Ș. A. I. la pedeapsa rezultantă și anume aceea de 1 an și 4 luni inchisoare, întrucât în cauză s-a reținut existența concursului de infracțiuni prevăzut de art 38 alin 1 din Noul C pen ,intrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, inainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele

Față de faptul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 din Noul C.pen., ținând cont că pedeapsa stabilită este de 1 an și 4 luni inchisoare,inculpatul nu are antecedente penale iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea în regim de detenție a acesteia, în baza art 91 C pen s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Instanța a subliniat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere asigură corijarea inculpatului mult mai bine decât amânarea aplicării pedepsei închisorii, având în vedere împrejurarea că în cauză s-a reținut incidența stării agravante a concursului de infracțiuni.

S-a stabilit termen de încercare de 2 ani, în baza art. 92 alin 1 C pen, calculat în condițiile art 92 alin 2 C pen

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune T. la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile.

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) și (3) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a ) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune T.

În baza art. 16 alin 1 lit c din Noul Cod de procedură penală și cu aplicarea art 396 alin 5 din Noul Cod de procedură penală instanța a achitat pe inculpatul Ș. A. I. pentru săvârșirea infractiunilor de furt calificat prevăzută de art prevăzută de art 228 alin 1, art 229 alin 1 lit b) C pen și respectiv de distrugere prevăzută de art 253 alin 1 C pen, deoarece nu există probe că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni.

Astfel ,deși martorii V. M., B. I., C. C. I., f. 15 și urm. dosar urmărire penală f 91, 76, 77 dosar instanță arată că inculpatul i-ar fi sustras părții civile, cu ocazia incidentului, o . bunuri printre care sunt enumerate în rechizitoriu actele personale, permis de conducere, carduri emise în Austria, cardul bancar, contractul de muncă, diploma de studii de calificare profesională, cardul pentru alocația copiilor, suma de 250 de lei, aceiași martori arată că această împrejurare o cunosc din spusele părții civile, în condițiile în care aceste spuse ale părții civile nu se pot corobora cu alte împrejurări de fapt din dosar .

Așadar, numai declarațiile părții civile din fața organului de urmărire penală și declarațiile părții civile către martori nu constituie o probă a săvârșirii de către inculpat a infractiunii de furt calificat prevăzută de art prevăzută de art 228 alin 1, art 229 alin 1 lit b) C pen, întrucât aceste declarații sunt subiective, datorită conflictului in care partea civilă se află cu inculpatul .

Pe de altă parte, in condițiile în care martora C. C. I., fiica părților, arată că autoturismul a fost cumpărat de inculpat fiind folosit de partea civilă, rezultă că nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de distrugere pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, deoarece acest autoturism despre care se susține în rechizitoriu că ar fi fost distrus de inculpat, se afla in fapt în proprietatea inculpatului

De altfel, conform dreptului familiei respectiv art 329 din Noul Cod Civil, între soții care nu au încheiat o convenție matrimonială este aplicabil regimul comunității legale potrivit cu care bunurile dobândite in timpul acestui regim sunt bunuri comune în devălmășie ale soților – art 339 din Noul Cod civil, iar pe de altă parte conform art 30 din Codul Familiei din anul 1953 bunurile dobîndite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților.

Având în vedere că autoturismul se afla în proprietatea părților, oricare dintre soți, inculpatul sau partea civilă, are drept de dispoziție materială asupra autoturismului, astfel că eventualele pretenții ale părții civile privind avarierea autoturismului se pot recupera de la inculpat numai pe cale civilă.

În latura civilă a cauzei instanța a reținut următoarele.

În ce privește latura civilă instanța a reținut că sunt îndeplinite, în limita în care s-au acordat despăgubiri părții civile, condițiile prev. de art. 1357 C.civ. respectiv existența faptei ilicite respectiv săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe asupra membrilor familiei și de lipsire de libertate în mod ilegal, prejudiciului rezultat din săvârșirea acestor infracțiuni, legăturii de cauzalitate, vinovăției sub forma intenției.

Având în vedere prejudiciul astfel produs părții civile prin fapta inculpatului așa cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor V. M., B. I., C. C. I., f 91, 76, 77 dosar instanță, din certificatul medico-legal f 7 dosar urmărire penală ,din constituirea de parte civilă, f 29 dosar instanță, instanța a obligat pe inculpat la despăgubiri, după cum urmează:

În baza art 19 din Noul C .pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile Ș. M.- S. suma de 50 000 de lei cu titlu de despăgubiri- daune morale, raportat la suferințele fizice și psihice, destul de mari conform celor declarate de martora B. I. M. f 76 dosar, pe care această parte civilă le-a încercat în urma săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor de lovire sau alte violențe asupra membrilor familiei și de lipsire de libertate în mod ilegal, raportat și la numărul de 4-5 zile de îngrijiri medicale pe care le-au necesitat leziunile produse părții civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței Judecătoriei Sânicolau M. a declarat apel P. de pe lângă J. Sânicolau M. criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare se arată că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile de furt calificat și distrugere pentru care a fost trimis în judecată deși din declarațiile martorilor audiați a rezultat că în noaptea incidentului inculpatul a sustras părții vătămate bunurile menționate în rechizitoriu pentru ca partea vătămată să nu părăsească țara.

În ce privește infracțiunea de distrugere a autoturismului se arată că acesta a fost achiziționat de inculpat dar a fost folosit de partea vătămată iar instanța nu putea să dispună achitarea inculpatului pe motiv că nu există probe că a săvârșit această infracțiune atâta vreme cât achitarea inculpatului este motivată pe prevederile codului civil.

Se apreciază că soluția de achitare nu este legală întrucât chiar în situația în care inculpatul ar fi fost proprietarul bunului, degradarea acestuia constituie infracțiunea de distrugere întrucât prin fapta sa a fost prejudiciată persoana vătămată care are un drept cu privire la acel bun, având calitatea de subiect pasiv al infracțiunii.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.

Cu privire la critica formulată referitoare la infracțiunea de furt calificat se constată că instanța de fond a dispus în mod întemeiat achitarea inculpatului.

Din conținutul actului de acuzare se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pe lângă infracțiunea de loviri sau alte violențe, lipsire de libertate și distrugere și pentru infracțiunea de furt calificat constând în aceea că în data de 23.06.2013 inculpatul a sustras părții vătămate din geantă permisul de conducere, carduri emise în Austria, cardul bancar, contractul de muncă, diploma de studii de calificare profesională,și cardul pentru alocația copiilor, precum și suma de 250 de lei,.

În mod întemeiat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune întrucât din probele administrate nu rezultă cu certitudine și fără nici un dubiu că partea vătămată avea asupra sa bunurile respective și că inculpatul le-a sustras fără consimțământul său, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.228, al.1, art.229 al.1 lit. b Cp.

Din materialul probator de la dosar rezultă declarația părții vătămate prin care aceasta susține că inculpatul i-a sustras bunurile enumerate în rechizitoriu nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Declarațiile martorilor V. M., B. I., C. C. I. nu sunt suficient de concludente pentru a fi reținută vinovăția inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni întrucât aceștia au declarat că dețin informații despre sustragerea bunurilor de la partea vătămată fără ca aceștia să mai prezinte și alte date care să sprijine acuzațiile formulate.

În ce privește infracțiunea de distrugere se constată că instanța de fond a dispus în mod corect achitarea inculpatului pe motiv că nu există probe privind săvârșirea acestei infracțiuni.

Și în această situație doar partea vătămată a susținut că autoturismul a fost distrus de inculpat. Aceiași martori audiați în cauză au declarat doar că au văzut autoturismul având parbrizul și geamurile autoturismului sparte și că din spusele părții vătămate au aflata că inculpatul este autorul acestor distrugeri. Nici unul dintre acești martori nu au fost de față când a avut loc acțiunea de distrugere astfel că declarațiile acestora nu pot fi luate în considerare la stabilirea vinovăției inculpatului.

P. urmare în mod legal instanța de fond a invocat ca temei al achitării inculpatului prev. art.16 al.1 lit. c Cpp chiar dacă în subsidiar se invocă și o altă situație care ar atrage pronunțarea aceleiași soluții, respectiv dreptul de proprietate pe care inculpatul îl avea asupra autoturismului și implicit dreptul de dispoziție materială asupra acestuia.

Din motivarea instanței rezultă că prevalează ca temei al achitării lipsa de probe iar în subsidiar dacă acest temei nu ar subzista s-ar putea dispune tot achitarea inculpatului însă probabil în baza art.16 al.1 lit. b Cpp.

Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.421 pct. 1lit. b Cpp se va dispune respingerea apelului Parchetului de pe lângă J. Sânicolau M. ca nefondat.

Văzând și prevederile art.275 al.3 Cpp

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 punct. 1 lit. b) c.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă J. Sânnicolau M. împotriva sentinței penale. nr. 156/2015 pronunțată de J. Sânnicolau M. în dosar nr._ .

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. C.C./ 25.11.2015

Tehnored. C.P./2 ex/18.12.2015

Primă instanță: Jud..Sânnicolau M. – jud. M..L.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA