Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1230/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-11-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1230/A
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul Z. G. împotriva sentinței penale nr. 181/21.05.2015 pronunțată de J. Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul și martorul I. V..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat martorul I. V., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Inculpatul solicită admiterea apelului declarat, arătând că are doi copii minori în întreținere, soția sa nu realizează venituri, nu el a condus autoturismul fiind lăsat la Berzovia de către un alt șofer care i-a condus mașina și nu are alte fapte de natură penală, fiind reabilitat din pedeapsa anterioară. Arată faptul că există un drum lăturalnic între Ramna și Berzovia și dacă ar fi condus el autoturismul ar fi folosit acest drum.
Procurorul solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, întrucât inculpatul a condus autoturismul marca WV, aspect care rezultă cu certitudine din procesul verbal de constatare a flagrantului - fila 12 dosar UP, iar procesul verbal întocmit de organele de poliție a fost semnat fără obiecțiuni, probe care se coroborează și cu declarația inițială a inculpatului. Relativ la declarația martorului audiat la acest termen de judecată arată că aceasta are un conținut ilogic raportat la probele administrate în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 181/21.05.2015 pronunțată de J. Reșița în dosar nr._, în baza art.86 al.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Z. G., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În baza art.71 alin.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod pen.1969, pe durata executării pedepsei principale
În baza art.83 al.1 Cod pen. 1969 rap. la art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr.303/26.09.2012, a Judecătoriei Reșița, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, la data de 08.10.2012 și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 1(un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Reșița, din data de 12.05.2014, întocmit în dosarul nr.3427/P/2013, înregistrat la data de 13.05.2014, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z. G., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere anulat, faptă prev. de art. 335 alin.2 cod penal. S-a reținut, în esență, ca situație de fapt, că inculpatul, în data de 04.12.2013, în jurul orei 12:30, a condus autovehiculul marca Volkswagen, cu număr de înmatriculare BH 5099 BT, pe DC 86 si DJ 572, intre localitățile Ramna si Berzovia, pe o distanta de aproximativ 3 km, având permisul de conducere anulat.
Prin încheierea din data de 28.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a admis excepția nelegalității administrării probei testimoniale a martorei I. I. M., invocată din oficiu. Totodată, prin Încheierea din aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpatul Z. G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere anulat, faptă prev. de art. 335 alin.2 cod penal.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de în data de 04.12.2013, în jurul orelor 12,30, lucrătorii Secției 5 Poliție Rurală B., în timp ce desfășurau activități pe linie de circulație rutieră pe DJ 572, la ., au oprit pentru control un autoturism marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare BH 5099 BT (număr de înmatriculare de Bulgaria) care se deplasa din direcția Ramna in direcția Berzovia. Cu ocazia controlului, s-a constatat că autovehiculul era condus de numitul Z. G., acesta, neavând nici un document asupra sa, a declarat verbal că a condus autovehiculul din localitatea Ramna, pe o distanță de aproximativ 3 km, iar permisul de conducere i-a fost anulat. Cu ocazia verificărilor efectuate de organele de cercetare penală în evidențele SPCRPCIV din cadrul Instituției Prefectului C.-S. a rezultat faptul că numitul Z. G. figurează ca posesor de permis de conducere categoriile B, BE, C, CE, dar permisul de conducere i-a fost anulat la data de 05.02.2013. Din verificările efectuate în Bulgaria prin intermediul Centrului Comun de Contact G. din cadrul IGPF, s-a stabilit că autoturismul marca Volkswagen Sharan cu nr. de înmatriculare BH 5099 BT nu figurează ca fiind sustras si este proprietatea cetățeanului român R. A. L..
Faptul că inculpatul a fost cel care, în data de 04.12.2013 a condus autoturismul autoturism marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare BH 5099 BT pe drumurile publice a rezultat cu certitudine din cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat în data de 04.12.2013, semnat fără obiecțiuni de către inculpat (f.11 dup). Cele consemnate în cuprinsul acestui proces-verbal se coroborează cu cele arătate de inculpat în cuprinsul declarației olografe, dată în fața organelor de poliție în data de 04.12.2013, cu ocazia opririi în trafic, respectiv faptul că, pe fondul neajunsurilor financiare, a fost nevoit să conducă autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare BH 5099 BT din localitatea Ramna până în satul Berzovia (f.17 dup). Ulterior, in cursul urmăririi penale, inculpatul a revenit si a retractat declarația inițială, susținând că, la data depistării de către organele de politie, nu a condus autovehiculul, ci era staționat pe una din străzile din localitatea Berzovia, iar autoturismul său fusese condus de o persoană pe numele C. G. din municipiul Timișoara. De asemenea, în faza cercetării judecătorești, poziția procesuală a inculpatului a fost de nerecunoaștere a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având permisul de conducere anulat, învederând că nu el a fost cel care a condus autoturismul, ci numitul C. G.. De asemenea, a precizat că nu își însușește cele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și nici cele consemnate în declarația sa olografă din data de 04.12.2013, întrucât au fost scrise de către lucrătorul de poliție și, respectiv la dictarea acestuia.
Această apărare a inculpatului a fost înlăturată întrucât, nu este susținută de nicio probă, fiind astfel lipsită de veridicitate, cu atât mai mult cu cât este contrazisă de restul probelor administrate în cauză. Mai mult, prin probele testimoniale cu martorii T. D., G. I. G. și P. R., administrate în apărarea inculpatului nu s-a reușit dovedirea apărărilor susținute de inculpat.
Astfel martora G. I. G. (f.40), concubina inculpatului, deci persoană care are un interes în cauză, prezintă aspecte pe care le cunoaște indirect de la inculpat. Faptul că aceasta s-a deplasat cu un taxi de la domiciliu la sediul Poliției, unde se afla soțul ei nu atestă că inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice. În ceea ce privește proba testimonială cu martorul P. R. O., aceasta atestă că martorul, în calitate de șofer de taxi a efectuat o cursă din B. până în Berzovia, transportând-o pe numita G. I. G. la sediul Poliției, astfel încât această declarație nu poate avea valoare probatorie în cauză. În legătură cu declarația martorului T. I. D., instanța urmează să o înlăture ca fiind vădit nesinceră, în raport de faptul că, este de domeniul evidenței că este foarte dificilă observarea unei persoane care ocupă locul din dreapta într-un autoturism care se deplasează în direcția opusă direcției de deplasare a martorului. Cu atât mai mult este lipsită de credibilitate susținerea martorului, potrivit căreia l-ar fi observat pe inculpat în trafic, ocupând locul din dreapta șoferului, întrucât un astfel de eveniment nu poate fi atât de important pentru un simplu vecin, încât să poată fi reținut și rememorat cu exactitate după doi ani de la data evenimentului, mai ales că pentru martor se presupune că trebuia să fie de notorietate faptul că inculpatul nu conducea în acea perioadă autoturisme.
Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că regimul sancționator al infracțiunii nu s-a modificat, analizarea legii penale mai favorabile s-a făcut, în concret, și prin raportare la alte criterii cum ar fi: circumstanțele atenuante, modalitatea de executare. Însă, în speță, în raport de persoana inculpatului și antecedența sa penală, instanța a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțe penale, iar modalitatea de executare impusă de lege este cea cu executare în regim de detenție, motiv pentru care nu pot fi identificate criterii de determinare a legii penale mai favorabile.Astfel, din moment ce nu s-a reușit identificarea unei legi penale mai favorabile, instanța, în virtutea principiului activității legii penale, prevăzut de art.3 Cod pen., a analizat infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.
În drept, fapta inculpatului Z. G., care, în data de 04.12.2013, în jurul orei 12:30, a condus autovehiculul marca Volkswagen Sharan, cu număr de înmatriculare BH 5099 BT, pe drumurile publice, respectiv pe DC 86 si DJ 572, între localitățile Ramna si Berzovia, având permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana al cărei permis de conducere a fost anulat, prev de art.86 al.2 din OUG nr.195/2002.
În ceea ce privește situația permisului de conducere, din adresa Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului C.-S. nr._/06.12.2013 (fila 20 d.u.p.), a rezultat faptul că inculpatul Z. G. figurează ca posesor al permisului de conducere ., categoriile B, BE, C, CE, permis de conducere ce i-a fost anulat la data de 05.02.2013.
Instanța a reținut că, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod Penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic, în condițiile în care, acesta a condus autoturismul pe drumurile publice, având permisul de conducere anulat și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în aceste condiții se creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare și pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., va pronunța o soluție de condamnare față de aceasta, urmând ca la individualizarea pedepsei să țină cont de dispozițiile art. 72 C. pen. și art. 52 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana al cărei permis de conducere a fost anulat, că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic. De asemenea, s-a avut în vedere și gradul de pericol social concret al faptei, sens în care se observă că inculpatul a condus autoturismul marca Volkswagen Sharan, cu număr de înmatriculare în Bulgaria BH 5099 BT, pe drumurile publice, respectiv pe DC 86 si DJ 572, între localitățile Ramna si Berzovia, pe o distanta de aproximativ 3 km, cunoscând că are permisul de conducere anulat, motiv pentru care se apreciază că această manieră de comitere a faptei este de natură să imprime acesteia un nivel ridicat de periculozitate.
La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul că permisul inculpatului a fost anulat ca urmare a unei condamnări anterioare pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației, aspect care denotă o perseverență infracțională din parte inculpatului, precum și o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care reglementează circulația pe drumurile publice, faptul că inculpatul în ambele faze procesuale a dat dovadă de o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor și, mai mult decât atât, prin declarațiile sale a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la persoana care a condus autoturismul, fapt care denotă că, inculpatul nu conștientizează gravitatea urmărilor acțiunilor sale și, de asemenea nu își asumă responsabilitatea acestora, aspect de natură să imprimă inculpatului un grad ridicat de periculozitate.
De asemenea, instanța, observând fișa de cazier a inculpatului, a avut în vedere faptul că, prin Sentința penală nr.303/26.09.2012 a Judecătoriei Reșița, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, la data de 08.10.2012, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având suspendată exercitarea dreptului de a conduce. Tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul circulației, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.207/03.07.2014 a Judecătoriei Reșița, la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În raport de acest din urmă aspect, instanța a apreciat că inculpatul nu oferă suficiente garanții cu privire la buna conduită, fiind de domeniul evidenței că aplicarea unei pedepse cu închisoarea nu a avut efectul scontat de reeducare și corijare a comportamentului, inculpatul perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
Împotriva sentinței penale nr. 181/21.05.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul Z. G. criticând-o ca netemeinică întrucât se consideră nevinovat.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de J. Reșița corespunde realității, fiind rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului fiind dovedită cu caracter de certitudine. În fața instanței de apel, inculpatul a susținut că nu a condus el autoturismul în data de 04.12.2013, ci o altă persoană. Totodată, a fost audiat martorul I. V. care a relatat că își amintește că în decembrie 2013, efectuând o cursă pe ruta B. – Ramna, la . l-a văzut pe inculpat, care staționa în autoturism sau în afara acestuia și că ulterior a sesizat venirea mașinii de poliție. Cu privire la ora acestor evenimente, martorul a susținut că era în jurul orei 14,00 – 15,00; iar în ceea ce privește propunerea sa în calitate de martor, a arătat că a avut o discuție în primăvara lui 2015 despre cele sesizate, respectiv că inculpatul i-a relatat că în urmă cu ceva timp, când l-a văzut în localitatea Berzovia, el aștepta venirea soției pentru a-l duce cu mașina, întrucât nu avea permis de conducere. O primă observație ce se impune a fi făcută în legătură cu declarația martorului este aceea că se susține că la mai mult de un an de zile, cu totul întâmplător, ar fi discutat despre un eveniment nesemnificativ pentru persoana martorului și că și-ar mai fi amintit detaliile celor sesizate, fapt neplauzibil. În al doilea rând, martorul nu a putut indica data celor relevate, iar ora nu corespunde cu cea din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (ora 12,30) ca fiind cea a comiterii faptei. Prin urmare, instanța de apel nu va avea în vedere la soluționarea cauzei declarația martorului I. V. întrucât nu corespunde adevărului, nu a relevă aspecte care să conducă la stabilirea acestuia și la doi ani de la data evenimentelor este imposibil să relateze aspecte punctuale și precise.
Vinovăția inculpatului Z. G. este probată cu caracter de certitudine de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat în data de 04.12.2013, semnat fără obiecțiuni de către inculpat (fila 11 dosar UP) coroborat cu declarația olografă, dată în fața organelor de poliție în data de 04.12.2013, cu ocazia opririi în trafic, în care a susținut că, pe fondul neajunsurilor financiare, a fost nevoit să conducă autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare BH 5099 BT din localitatea Ramna până în satul Berzovia . J. Reșița a analizat în mod temeinic și complet declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, evaluare ce este însușită de instanța de control judiciar. Totodată, varianta prezentată ulterior de inculpat nu poate fi însușită de instanță fiind nu doar neverosimilă în condițiile în care se susține că s-ar fi deplasat cu autoturismul ce îi aparținea, dar condus de o altă persoană (numitul C. G.), care l-ar fi lăsat cu autoturismul pe drum întrucât ar fi trebuit să plece în altă parte, dar și contrazisă de procesul verbal de constatare însușit prin semnare la data faptei conform căruia a fost oprit în trafic la .. Susținerile inculpatului că ar fi semnat procesul verbal și declarația olografă datorită presiunilor organelor de poliție nu au fost probate în nici un fel și, mai mult, se constată din fișa de cazier a inculpatului că nu se află la primul conflict cu legea penală, deci are cunoștință de procedurile judiciare, neputând afirma că nu știa efectul semnării actelor procedurale.
Față de probele anterior analizate, instanța de apel constată că vinovăția inculpatului a fost probată cu caracter de certitudine, justificând soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.
În ceea ce privește modul de individualizare a pedepsei aplicate în speță, Curtea constată că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă într-un cuantum moderat – 1 an închisoare (minimul special fiind de 6 luni închisoare). Instanța de apel apreciază că J. Reșița a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.p. din 1969, reținut ca lege penală mai favorabilă, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, pedeapsa aplicată inculpatului apelant este justificată de necesitatea de a se atinge aceste deziderate, dată fiind perseverența acestuia în comiterea aceluiași gen de fapte penale, fapte pentru care a beneficiat de clemența organelor judiciare fie prin amendă administrativă, fie prin suspendarea condiționată a executării pedepsei (conform fișei de cazier – fila 22 dosar judecătorie); iar cuantumul de 1 an și 6 luni al pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat este rezultatul incidenței dispozițiilor art. 83 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 303/26.09.2012 a Judecătoriei Reșița, respectiv al perseverenței infracționale a acestuia și nerespectării obligației de a nu comite alte infracțiuni în termenul de încercare.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. G. împotriva sentinței penale nr. 181/21.05.2015 pronunțată de J. Reșița.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Z. G. împotriva sentinței penale nr. 181/21.05.2015 pronunțată de J. Reșița.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/9.12.2015
Tehnored A.J. /2 ex/10.12.2015
Prima instanță: Judec.Reșița- H. L.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1218/2015.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
