Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 116/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-01-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 116/R
Ședința publică din 31 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
JUDECĂTOR:G. B.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul C. I. C. împotriva sentinței penale nr. 278/18.09.2012 a Judecătoriei Lugoj.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent C. I. C., asistat de avocat ales A. P..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat A. P., solici6tă admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și în rejudecare, aplicarea unei pedepse mai mici avându-se în vedere și valențele aplicării art. 3201 Cpp. Se consideră că pedeapsa a fost greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cp și deși inculpatul s-a aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, nu a conștientizat consecințele faptelor sale, fiind constrâns de împrejurări să lucreze întrucât era singurul întreținător al familiei. Solicită a se avea în vedere atitudinea cinceră avută de inculpat, circumstanță legală reținută în mod corect de prima instanță și să se observe că nu a fost vorba de concurs de infracțiuni, infracțiunea fiind una de pericol.
Procurorul solicită respingerea recursului, arătând că pedeapsa a fost corect individualizată cu respectarea disp.art. 72 Cpp, dându-se eficiență și disp.art. 3201 Cpp și art. 37 lit. a Cp.
Inculpatul recurent C. I. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei, arătând că regretă fapta și că este singurul întreținător al familie.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 27.09.2011, întocmit în dosarul nr. 739/P/2011, înregistrat la Judecătoria Lugoj sub nr._ 28.09.2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Sub aspectul stării de fapt, prin rechizitoriu s-a reținut în esență că, la data de 13.04.2011, în jurul orelor 18,45, inculpatul a fost depistat de organele de poliție conducând pe DN-6 autoturismul marca Dacia cu nr .de înmatriculare_ ce tracta o remorcă, fără a poseda permis de conducere.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: proces verbal de constatare, adresa nr._/26.05.2011 a SPCRPCÎV T. privitor la verificarea inculpatul în baza de date a posesorilor de permis de conducere, declarații de martori, declarație de învinuit, certificat de absolvire a Școlii de șoferi Euro Driver Company SRL, fișa de cazier judiciar.
În faza de judecată a fost audiat inculpatul (fila 21 dosar), care a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prin sentința penală nr. 278 din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. a C. pen.și a art. 320 ind. 1 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul CIZMAS I. C., la pedeapsa de opt luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și șase luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 322/2010 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin decizia penală nr. 301/17.11.2010 a Tribunalului T. și s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de doi ani și două luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat ă inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor și îi interzice acestuia drepturile prevăzute la art. 64 lit. a, b C. pen, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Lugoj a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 13.04.2011, în jurul orelor 18,45, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia cu nr. înmatriculare_ ce tracta o remorcă, pe care l-a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN-6. Acesta a fost oprit pentru control de către organele de poliție la km 491 + 600, la intersecția cu drumul spre localitatea Lugojel, iar din verificările efectuate a rezultat faptul că la volanul autoturismului se afla numitul C. I., și că în autoturism se mai afla o persoană identificată ca fiind S. O. A., în prezența căruia inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere, iar autoturismul l-a condus de la Lugoj cu destinația Lugojel.
S-a reținut că inculpatul a recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței săvârșirea infracțiunilor, arătând că nu posedă permis de conducere. S-a constatat, de asemenea, că este cunoscut în evidențele cazierului judiciar, fiind cercetat și condamnat prin sentința penală nr.322 din 07.09.2010 a Judecătoriei Lugoj, la pedeapsa închisorii de 1 an și șase luni, cu suspendarea executării pedepsei, cu termen de încercare de 3 ani și 6 luni, tot pentru o infracțiune prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002, rep.
Prima instanță a apreciat că declarația de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii se coroborează cu procesul verbal de constatare, în urma verificărilor s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere de nici o categorie, aspect confirmat și de SPCRPCÎV T. prin adresa nr_/26.05.2011 a SPCRPCÎV T. privitor la verificarea inculpatul în baza de date a posesorilor de permis de conducere și cu declarațiile martorilor S. O. A. și B. V., audiați în faza de urmărire penală..
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului de a conduce un autoturism fără a poseda permis de conducere pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
Pe latură subiectivă, prima instanță a reținut intenția ca formă a vinovăției, constatând că urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
Judecătoria Lugoj a constatat că fapta inculpatului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, republicată.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut ca formă a vinovăției, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constând în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
S-a mai constatat că infracțiunea a fost stabilită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C. pen., inculpatul fiind condamnat anterior prin s.p. nr. 322/2010 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin decizia penală nr. 301/17.11.2010 a Tribunalului T., la un an și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixată în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei și a modalității de executare condițiile concrete în care faptele au fost săvârșite, starea de recidivă postcondamnatorie, precum și persoana inculpatului a recunoscut sincer săvârșirea faptelor pe întreg parcursul procesului penal.
S-a dat valență de către Judecătoria Lugoj, tuturor acestor împrejurări în procesul individualizării pedepsei între limitele speciale prevăzute de textul incriminator, aplicându-i-se inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 o pedeapsă de opt luni închisoare, redusă conform prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod pr. penală, pe care o apreciază ca pe o măsură de constrângere dar și ca pe un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 Cod penal.
Văzând că inculpatul a fost condamnat anterior prin s.p. nr. 322/2010 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin decizia penală nr. 301/17.11.2010 a Tribunalului T., la un an și șase luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, prezenta infracțiune fiind săvârșită deci în termenul de încercare al acestei condamnări, prima instanță a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării acestei pedepse și executarea ei alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de doi ani și două luni închisoare.
D. consecință a condamnării la pedeapsa închisorii, în baza art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor și interzice acestuia drepturile prev. la art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, măsuri pe care instanța le găsește proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și cu cerințele reacțiunii sociale față de acesta, în limitele stabilite de CEDO în cauza C. c/a România.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul aflat în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat, stabilite prin apreciere în raport de ansamblul actelor procedurale efectuate în cauză, la suma de 400 lei.
Împotriva sentinței penale nr.278 din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ 2012 a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul C. I. ,recurs nemotivat în scris și înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 29.10.2012.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 C.pr.pen., instanța de recurs apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
Instanța de recurs constată că inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond numai în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate astfel că potrivit art. 3856 C.p.p. numai acest aspect formează obiectul analizei recursului, celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv. În fața instanței de fond acesta a recunoscut6 comiterea faptei - fila 21 dosar fond - solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza actelor de urmărire penală.
În ce privește cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege. În conformitate cu dispozițiile art.72 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere aduce atingere unei importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice și rularea doar de către persoanele cu abilități în acest sens,cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului este în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, acesta fiind anterior condamnat pentru fapte similare, fapt ce denotă disprețul față de valorile sociale încălcate,.
Astfel, în baza art. 38515 pct. 1 liot. b Cpp va fi respins ca nefondat recursul formulat de inculpatul Cizmas I. C. împotriva sentinței penale nr. 278/18.09.2012 a Judecătoriei Lugoj.
În baza art. 192 al. 2 Cpp va fi obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 liot. b Cpp respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul Cizmas I. C. împotriva sentinței penale nr. 278/18.09.2012 a Judecătoriei Lugoj.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N. G. B.
Grefier,
C. U.
Red.- A.N.06.02.2013
Tehnored- .C.U.- 06.02.2013
Prima inst.: jud.T. M. C. –Judecătoria Lugoj
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 25/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 141/2013.... → |
|---|
