Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-02-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 25/A

Ședința publică din data de 06.02.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: F. P.

GREFIER: L. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror A. S..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. T. și de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr. 433 din 21.11.2012, pronunțată de T. T. în dosar nr._

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant T. G. asistat de avocat ales I. C. B., lipsind partea vătămată intimată T. F. și partea civilă intimată S. C. Județean de Urgență Timișoara.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Procurorul susține apelul așa cum a fost formulat în scris, criticând sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie. Un prim aspect de nelegalitate îl prezintă hotărârea atacată sub aspectul greșitei deduceri a duratei reținerii și arestării preventive din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, respectiv începând cu data de 04.10.2012 și până la zi. De asemenea, deși a pronunțat o hotărâre de condamnare a inculpatului, instanța a omis să se pronunțe asupra acțiunii civile deși S. C. Județean de Urgență Timișoara în calitate de parte civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1289,101 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate T. F.. Mai arată că s-a omis de către instanța de fond și aplicarea art. 3, 7 din Legea nr. 76/2008 privind Organizarea și Funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, respectiv dispunerea prin hotărârea de condamnare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat a prelevării de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ. Critica adusă hotărârii instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, se referă la individualizarea judiciară a pedepsei principale și a modalității de executare a acesteia, respectiv la greșita reținere în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a Cod penal. Pentru motivele invocate, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii însă într-un cuantum mai ferm, de natură să realizeze scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, cu respectarea disp. art. 72 Cod penal prin înlăturarea aplicării art. 74 lit.a Cod penal, în baza art. 88 Cod penal, deducerea reținerii și arestării preventive din data de 05.10.2012 la zi, admiterea acțiunii civile formulată de S. C. de Urgență Timișoara, și să se ia act de faptul că partea vătămată T. F. nu a formulat pretenții civile în cauză, precum și aplicarea disp. art. 3,7 din Legea nr. 76/2008.

Apărătorul ales al inculpatului susține motivele de apel pe care le-a depus la dosar în sensul admiterii apelului, modificarea hotărârii apelate în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 alin.1 lit.c Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal și cu privire la pedeapsa aplicată față de această încadrare juridică. În susținerea apelului solicită a se constata că latura subiectivă a infracțiunii de omor calificat nu există în cauză, întrucât lipsește atât intenția inculpatului de a-și omorî fiul, precum și prevederea unui astfel de rezultat. Susține că lovitura la nivelul toracelui este lipsită atât de intenția directă de a-și omorî fiul, cât și de intenția indirectă. Această lovitură este rezultatul acțiunii fiului său datorată provocării acestuia. Mai susține că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că lovitura de cuțit i-ar fi pus viața în pericol fiului său întrucât dimensiunea lamei cuțitului este redusă iar perioada de îngrijiri medicale relativ modică de 40 de zile. Mai precizează că ulterior incidentului, inculpatul a locuit împreună în apartament cu fiul său și soția sa aproximativ o lună, până în momentul când fiul său s-a întors în Germania, între ei neexistând nici un conflict. În circumstanțiere depune la dosar carnetul de muncă în copie conformă cu originalul, declarația notarială a soției T. S., declarație din partea vecinilor din . apelul declarat de procuror pune concluzii de respingere.

Procurorul cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 184 Cod penal arată că aceasta în mod corect a fost respinsă și de prima instanță, este clar tentativă de omor, inculpatul trebuia să prevadă că putea să producă moartea fiului. Se susține că acesta a fost provocat însă din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a început cearta și nu există nici o provocare a părții vătămate. Solicită respingerea apelului declarat de inculpat.

Inculpatul apelant, luând cuvântul, arată că regretă fapta comisă, a fost constrâns de situația ivită la momentul respectiv, fiind lovit de partea vătămată anterior.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 433 din 21.11.2012, pronunțată în dosar nr._ T. T. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul T. G. prin avocat.

În temeiul art. 20 cod penal raportat la art. 174 alin 1, art 175 lit c cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 cod pr penală și art. 74 lit. a cod penal și art 74 alin 2 cod penal a condamnat pe inculpatul T. G., născut la 21.10.1957, în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în orașul Jimbolia, .. B, ., jud. T., posesor al CI. . nr._, eliberată la data de 16.08.2002 de SPCLE.P Jimbolia, CNP_, la:

- 4 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b, cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b cod penal pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din data de 04 10 2012 și până la zi.

În temeiul art. 86¹cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercarea de 5 ani.

În temeiul art. 86 ³ cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor masuri:

- se va prezintă la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. la datele fixate de aceasta instituție.

- va anunța Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința sau orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea.

- va comunica și va justifica Serviciului de Probațiune de pe lângă T. T. orice schimbare a locului de muncă

- va comunica orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

În temeiul art. 86 indice 3 lit. alin 3 lit. a cod pr penală a obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 150 ore în locația anume stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T..

În temeiul art. 359 cod pr. pen a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea credința masurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin 5 cod penal pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspendă si executare pedepsei accesorii.

În temeiul art. 350 alin 3 lit. b cod pr penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat in altă cauză.

În temeiul art. 118 lit. b cod penal a dispus confiscarea cuțitului cu lama de 13 cm, cu mâner de culoare gri și cu inscripția Camel, predat instanței ca și corp delict prin procesul verbal nr. 42/2012.

În temeiul art. 191 cod pr penală a obligat inculpatul să achite in favoarea statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. T. cu nr. 844/P/2012 din data de 26.10.2012, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 29.10.2012 sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T. G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. art. 20 C.p. raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c C.p.

Starea de fapt reținută de acuzare:

Inculpatul T. G. locuiește în Jimbolia împreună cu soția sa T. S. și fiul lor T. F., de 29 de ani. Între tată și fiu au existat numeroase conflicte de-a lungul timpului, generate de faptul că inculpatul consumă alcool și devine violent în acele momente.

În noaptea de 08/09.09.2012, inculpatul, împreună cu soția și fiul său, se aflau la domiciliul comun. Cei doi, tată și fiu, au consumat împreună alcool până dimineața, în jurul orelor 05 -06. La final, între cei doi a izbucnit cearta. Partea vătămată T. F. i-a cerut tatălui său să înceteze scandalul, că altfel va suna la poliție. Inculpatul a continuat să-l înjure pe fiul său, ca și pe mama acestuia. Partea vătămată a încercat să sune la poliție de pe telefonul mobil. Inculpatul, întărâtat de reacția părții vătămate, s-a deplasat către bucătăria apartamentului (care e în ultima cameră, unde doarme partea vătămată, incidentul având loc în prima cameră, de trecere) de unde a revenit cu un cuțit și repezindu-se la partea vătămată, l-a apucat cu mâna stângă de mâna în care acesta avea telefonul, l-a smucit, întorcându-l (partea vătămată fusese inițial cu spatele spre inculpat) și a lovit cu cuțitul spre toracele acestuia. Partea vătămată a încercat să se apere, eliberându-și mâna stângă, cu aceasta, și a fost tăiat la mână (fața dorsală). A urmat o luptă între cei doi, în contextul în care inculpatul a lovit victima în piept cu cuțitul, provocându-i leziuni ce au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale și punându-i viața în pericol. În timpul luptei, cei doi se rostogoliseră pe jos, dar când a simțit lovitura de cuțit în piept (pe care inculpatul îl transferase în mâna stângă, orientat pe lângă degetul mare) partea vătămată s-a ridicat, a reușit să fugă din apartament în stradă, sunând din fața blocului la Serviciul de urgență 112.

La fața locului a sosit un echipaj de poliție, mai apoi o mașină de salvare care a transportat victima la S. Municipal Timișoara.

Din raportul medico-legal întocmit de IML Timișoara, nr. 2205/10.09.2012, reiese că numitul T. F. a prezentat leziuni traumatice care pot data din 09.09.2012 și care pot fi rezultatul lovirii directe active și repetate cu un corp tăietor-înțepător (torace și mâna stângă), precum și leziuni ce pot fi rezultatul cu sau de corpuri dure. De asemenea se arată că leziunile suferite de numitul T. F. necesită 40 de zile de îngrijiri medicale și că i-au pus acestuia viața în pericol.

Probele propuse de acuzare:

Proces-verbal de sesizare al organelor de cercetare penale, raportul de constatare medico-legală nr. 2205/10.09.2012, dovada ridicării cuțitului în cauză, declarația olografă a făptuitorului, fișa personală a părții vătămate cu fotografia sa, fișa de cazier judiciar a inculpatului, proces verbal de audiere a martorei T. S., declarația tip a martorei T. S., proces verbal de reconstituire a faptei cu planșe foto, declarația părții vătămate, declarația martorei T. D., declarațiile învinuitului, copia xerox a CI. a învinuitului, declarațiile inculpatului, proces-verbal de depunere a cuțitului la grefa Parchetului de pe lângă T. T. (poz. 41/2012), buletin de analiză biocriminalistică, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire inculpat.

În fața instanței inculpatul recunoscut săvârșirea faptei solicitând aplicare dispozițiilor art. 320 indice 1 cod pr. penală cu privire la recunoașterea vinovăției.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat instanța a constatat că acestea sunt de natură a răsturna prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului. Din declarația victimei T. F. și a mamei sale T. S. rezultă că în data de 08/09.09.2012, inculpatul împreună cu fiul său au consumat împreună alcool. Pe fondul stării de ebrietate între cei doi au apărut divergențe. Martora și fiul său relatează că era cunoscut faptul că inculpatul devine agresiv când consumă alcool. În momentul în care victima a încercat să sune la poliție, inculpatul s-a deplasat în bucătăria, a luat un cuțit de pe masă, a încercat să-l deposedeze de telefon prilej cu care l-a tăiat la mâna după care a urmat o luptă între cei doi care s-au rostogolit iar inculpatul i-a aplicat fiului său o lovitură în zona pieptului.

Inculpatul a recunoscut starea de fapt, însă relatează că, raportat la împrejurările săvârșirii infracțiunii fapta ar putea constitui infracțiunea de vătămare corporală gravă prev de art 182 cod penal, solicitând, prin avocat, schimbarea încadrării juridice a faptei în această modalitate.

În ce privește această cererea instanța a considerat-o neîntemeiată. Pentru a face o delimitare între cele două infracțiuni este relevantă poziția subiectivă a inculpatului, față de rezultatul produs, respectiv pentru a fi incidente dispozițiile art. 182 cod penal este necesar a se constata că făptuitorul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat. În speță, din starea de fapt expusă, reiese că inculpatul, după discuțiile contradictorii cu fiul său, deși avea posibilitatea de a se retrage nu a făcut-o ci s-a deplasat în bucătărie pentru a lua acel cuțit apt să producă leziuni fatale. Mai mult, după o primă altercație, soldată cu leziuni ale victimei la nivelul mâinii stângi inculpatul a continuat ., aplicând o lovitură în zona toracelui, zonă vitală. Astfel a fost pusă viața victimei în primejdie. Deși acceptă ideea că este posibil ca inculpatul să nu fi urmărit efectiv moartea fiului său, din modul de săvârșirea a faptei, perseverența în a continua . instanța și-a format părerea că a acceptat producerea acestui rezultat, astfel că este realizată forma de vinovăție a intenției indirecte. Față de această concluzie cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca nefondată.

Text de lege aplicabil:

Art. 175 alin lit. c cod penal incriminează omorul săvârșit asupra soțului sau unei rude apropiate.

Art. 20 cod penal incriminează fapta sub forma tentativei, respectiv punerea in executare a hotărârii care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Așa cum s-a arătata mai sus, instanța a constatat că este realizată latura obiectivă a infracțiunii sub forma tentativei în condițiile în care inculpatul, pe fondul unor discuții contradictorii, a luat din bucătărie un cuțit a cărui utilizarea era aptă să producă leziuni cu care a lovit pe fiul său atât în zona mâinii stângi cât și în zona toracică. Față de leziunile produse și modalitatea de acționare s-a putut forma părerea că a acceptat posibilitatea decesului victimei însă acest rezultat nu s-a produs datorită faptului că victima a fost transportă la spital și tratată.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social crescut al infracțiunii, pedeapsa prevăzută de lege și care evidențiază acest pericol, împrejurările concrete de săvârșirea a infracțiunii, respectiv în contextul unor dispute mai aprinse între inculpat și victimă, fiul său și pe fondul consumului de alcool din partea ambilor. De asemenea instanța a reținut faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 indice 1 cod pr. penală, faptul că acesta nu are antecedente penale. În favoarea inculpatului instanța a mai reținut existența unei relații de rudenie între inculpat și victimă, că aceasta din urmă, tocmai în considerarea acestei relații a înțeles să nu se constituie parte civilă în cauză iar în prezent locuiește în Germania. De asemeni instanța a avut în vedere vârsta înaintată a inculpatului, faptul că, potrivit înscrisurilor depuse de soția sa la dosar, înainte de săvârșirea infracțiunii a avut o conduită în conformitate cu normele de conviețuire socială atât în societate cât și în familie, că și-a câștigat existența onest având un loc de muncă până în 2008, elemente care a format opinia instanței că fapta ce face obiectul cercetării în prezentul dosar este izolată. Față de aceste circumstanțe instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a cod penal și art. 74 alin 2 cod penal care au justificat reducerea pedepsei sub limita specială prevăzută de textul incriminator.

Ca o consecință a condamnării la pedeapsa cu închisoarea, în temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b, cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Față de dispozițiile imperative ale art. 175 cod penal alături de pedeapsa principală a aplicat inculpatului pedeapsa complementară în temeiul art. 65 cod penal, respectiv i-a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b cod penal pe un termen de 2 ani de la data executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 cod penal a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din data de 04 10 2012 și până la zi.

În ce privește modalitatea executării pedepsei, pentru motivele arătate cu prilejul individualizării pedepsei, precum și urmare a constatării că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul art. 86¹ cod penal, instanța a apreciat că, în cazul acestui inculpat, scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, că simpla condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, precum și perioada executată până în prezent reprezintă un avertisment suficient și că este justificată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86¹cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercarea de 5 ani.

În temeiul art. 86³ cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor masuri:

- se va prezintă la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. la datele fixate de aceasta instituție.

- va anunța Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința sau orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea.

- va comunica si va justifica Serviciului de Probațiune de pe lângă T. T. orice schimbare a locului de muncă

- va comunica orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta

Instanța a înțeles să impună inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 86³ lit. alin 3 lit. a cod pr. penală, o obligație suplimentară care, în opinia tribunalului, ar trebui să fie de natură a asigura o garanție în plus cu privire la abandonarea comportamentului infracțional și reintegrarea acestuia în societate.

În consecință, tribunalul a obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 150 ore în locația anume stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T., luând în considerare înființarea în Timișoara a Atelierului de Muncă In Folosul Comunității unde beneficiază de o supraveghere specializată.

Instanța a avut în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta a avut un loc de muncă până în 2008, iar în prezent nu mai lucrează. Acest fapt, pe de o parte ar putea să conducă la reorientarea sa spre alte valori, precum prestarea unei munci licite chiar dacă nu este remunerată, respectarea unui program, dar constituie totodată și o modalitate de supravegherea a conduitei inculpatului și a posibilității reale de îndreptare.

În temeiul art. 359 cod pr. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in interiorul termenului de încercare sau daca nu îndeplinește cu rea credința măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin 5 cod penal s-a stabilit faptul că, pe perioada suspendării executării pedepsei principale se va suspenda si executare pedepsei accesorii.

În temeiul art. 350 alin 3 lit. b cod pr penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat in altă cauză.

În temeiul art. 118 lit. b cod penal se va dispune confiscarea cuțitului cu lama de 13 cm, cu mâner de culoare gri și cu inscripția Camel, predat instanței ca și corp delict prin procesul verbal nr. 42/2012.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal, P. de p lângă T. T. și inculpatul.

În memoriul cuprinzând motivele de apel P. de pe lângă T. T. a criticat sentința penală recurată pentru motive de nelegalitate, respectiv greșita deducere a duratei reținerii și arestării preventive, deoarece inculpatul a fost reținut în data de 05.10.2012 și arestat preventiv în aceeași zi, instanța a omis a se pronunța asupra acțiunii civile formulate de S. C. Județean de urgență Timișoara, s-a omis aplicarea art. 3. 7 din Legea 76/2008.

Procurorul a criticat sentința penală și pentru netemeinicie cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante care nu erau justificate, solicitând majorarea cuantumului pedepsei și înlăturarea beneficiului suspendării sub supravehere.

Prin memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpatul T. G. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din tentativă de o,or în vătămare corporală gravă, solicitând aplicarea unei pedepse față de această încadrare juridică. Arată că lovitura este rezultatul provocării, nu a avut intenția de a-și omorî fiul, iar lovitura de cuțit din zona toracică a fost rezultatul acțiunii fiului său de a-i lua cuțitul prin imobilizarea mâinii.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că lovitura de cuțit i-a pus viața în pericole deoarece dimensiunea lamei cuțitului este redusă. Mai mult, perioada de îngrijiri medicale a fost una relativ modică, de 40 de zile. Lipsa vinovăției sub forma intenției indirecte rezultă și din împrejurarea că a aplicat o singură lovitură. Arată că ulterior incidentului a locuit în apartament cu fiul său și soția sa aproximativ o lună, între ei nemaiexistând nici un conflict.

Analizând apelurile declarate de P. de pe lângă T. T. și inculpat prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art. 371 al. 2 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv concluziile raportului de constatare medico-legală, declarațiile martorei T. S. precum și ale inculpatului și părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și de reconstituire. Inculpatul a recunoscut faptele în fața instanței, aplicându-se procedura reglementată de dispozițiile art. 320¹ C.p.p.

Astfel, s-a reținut că în că în data de 08/09.09.2012, inculpatul împreună cu fiul său au consumat împreună alcool. Pe fondul stării de ebrietate între cei doi au apărut divergențe. Martora și fiul său relatează că era cunoscut faptul că inculpatul devine agresiv când consumă alcool. În momentul în care victima a încercat să sune la poliție, inculpatul s-a deplasat în bucătăria, a luat un cuțit de pe masă, a încercat să-l deposedeze de telefon prilej cu care l-a tăiat la mâna după care a urmat o luptă între cei doi care s-au rostogolit iar inculpatul i-a aplicat fiului său o lovitură în zona pieptului.

Instanța de apel constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 C.p. raportat la art. 174, 175 lit. c C.p.

Astfel, în mod constant s-a stabilit că elementul subiectiv al infracțiunii de tentativă de omor, trebuie dedus din următoarele criterii obiective: împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, intensitatea loviturii, numărul loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată lovitura precum și aceea vizată de făptuitor, obiectul contondent, consecințele cauzate și raporturile dintre autor și victimă.

Lovirea părții vătămate cu un cuțit (instrument apt de a ucide), într-o zonă vitală a corpului (toracică) și cu intensitate, demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieții victimei, sau cel puțin a acceptat acest deznodământ, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs se datorează unor împrejurări independente de voința acestuia. Totodată, nu trebuie omis nici faptul că după ce i-a produs părții vătămate plaga de la mâna stângă, acesta nu a abandonat cuțitul, deși partea vătămată a încercat să i-l ia, ci l-a lovit în continuare încă odată în torace.

Concluzionând în acest mod, apelul inculpatului cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C.pen și aplicarea unei pedepse pentru această infracțiune este nefundat.

În ce privește sancțiunea aplicată, instanța de apel apreciază că prin sentința penală atacată nu s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, prima instanță reținând în mod nejustificat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C.pen.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, lipsa antecedentelor penale dovedește un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 C.p., ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca o împrejurarea care atenuează răspunderea penală, instanța de fond a reținut relația de rudenie între inculpat și victimă, însă în cazul de față tocmai relația de rudenie dintre aceștia conferă faptei caracter calificat în condițiile art. 175 lit. c C.pen și deci nu poate constitui circumstanță atenuantă de vreme ce legiuitorul i-a conferit aceste circumstanțe un caracter mai grav. Vârsta înaintată a inculpatului nu poate conduce la aprecierea unei periculozități mai reduse, Curtea apreciind că experiența de viața a inculpatului trebuie să-i confere o mai mare maturitate în aplanarea conflictelor, or în cazul de față, inculpatul a acționat impulsiv, procedând astfel fapta sa ar fi putut duce la consecințe dintre cele mai grave.

În aplicarea dispozițiilor art. 72 C.pen, Curtea, efectuând o analiză și evaluare completă a circumstanțelor personale ale inculpatului, a condițiilor producerii faptei și consecințele acesteia, reține că infracțiunea de tentativă de omor în general denotă un pericol social ridicat, aducând atingere celei mai importante valori sociale, dreptul la viață al individului.

Așa fiind, instanța de apel apreciază că reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a nu se justifică și în consecință prin înlăturarea acestei circumstanțe va aplica inculpatului pedeapsa de 5 ani închisoare, aceasta fiind minimul prevăzut de lege prin aplicarea dispozițiilor relative la sancționarea tentativei și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320¹ C.pr.pen.

Astfel, fiind vorba de o infracțiunea de omor calificat rămasă în faza tentativei, limitele de pedeapsă sunt de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni, iar reduse cu o treime potrivit art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen, limitele de pedeapsă sunt de la 5 ani la 8 ani și 4 luni, Curtea aplicând astfel inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege, valorificând în acest mod lipsa antecedentelor penale.

Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat cu executare în regim de detenție este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Se impune astfel, ca o consecință a aplicării pedepsei de 5 ani închisoare înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 86¹-86³ și art. 71 alin. 5 C.pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și la suspendarea pedepsei accesorii, instanța de apel având convingerea totodată că numai executarea pedepsei în regim privativ de libertate este de natură să asigure reeducarea inculpatului în așa fel încât acesta nu va mai săvârși fapte antisociale.

Pentru considerentele expuse, apelul procurorului cu referire la netemeinicia sentinței penale, respectiv greșita reținere a circumstanței atenuante și greșita individualizare a pedepsei apare ca fiind fondat.

Curtea constată că sentința este nelegală cu privire la greșita deducere a reținerii, în sensul că așa cum rezultă din ordonanța de reținere (fila 45 dos up), inculpatul a fost reținut în data de 05.10.2012, în aceeași zi dispunându-se și arestarea preventivă, astfel că în temeiul art. 88 C.pen se impune deducerea din pedeapsă aplicată a duratei reținerii și arestului preventiv din data de 05.10.2012 și până la 22.11.2012, dată când inculpatul a fost pus de îndată în libertate ca urmare a dispozițiilor art. 350 alin. 3 lit. b C.pr.pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, analizând decontul de cheltuieli și foaia de observație clinică generală (fila 56 – 63 dos up), depuse la dosar de Spitalului C. Județean de U. Timișoara instanța de apel apreciază că acțiunea civilă promovată de această parte este întemeiată în întregime, astfel că, în baza art. 14 precum și a art. 346 C.pr.pen raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată și completată prin OUG nr. 72/20.09.2006 o va admite și va obliga inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1289,101 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate de partea civilă cu spitalizarea părții vătămate T. F..

Referitor la neaplicarea art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, Curtea reține că într-adevăr, infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul face parte din cele prevăzute în anexa la legea 76/2008, pentru care potrivit art. 3 se prelevează probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., iar potrivit art. 7 din aceeași lege prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care în temeiul acestor dispoziții, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciar.

Așa fiind, pentru motivele expuse, instanța de apel, apreciază că apelul procurorului este fondat și cu privire la criticile de nelegalitate și în consecință în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge apelul declarat de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr. 433 din 21.11.2012, pronunțată de T. T. în dosar nr._, ca nefundat, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva aceleași sentințe, sens în care:

Va desființa sentința penală apelată, rejudecând:

În temeiul art. 20 cod penal raportat la art. 174 alin 1, art. 175 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 320¹ C.pr.pen va condamna pe inculpatul T. G. la:5 (cinci) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86¹-86³ și art. 71 alin. 5 C.pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și la suspendarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 88 C.pen va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din data de 05.10.2012 și până la 22.11.2012.

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen., rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 va admite acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de urgență Timișoara, sens în care obligă inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1289,101 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate de partea civilă spitalizarea părții vătămate T. F..

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, vadispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciar.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate

Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 C.pr.pen. și art. 189 C.prpen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge apelul declarat de inculpatul T. G., fiul lui G. și al C., născut la data de 21.10.1957 împotriva sentinței penale nr. 433 din 21.11.2012, pronunțată de T. T. în dosar nr._, ca nefondat.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva aceleași sentințe, sens în care:

Desființează sentința penală nr. 433 din 21.11.2012, pronunțată de T. T. în dosar nr._ și, rejudecând:

În temeiul art. 20 cod penal raportat la art. 174 alin 1, art. 175 lit. c C.pen., cu aplicarea art. 320¹ C.pr.pen condamnă pe inculpatul T. G., fiul lui G. și al C., născut la 21.10.1957, în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în orașul Jimbolia, .. 5 B, ., ., posesor al CI. . nr._, eliberată la data de 16.08.2002 de SPCLE.P Jimbolia, CNP_, la:

-5 (cinci) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86¹-86³ și art. 71 alin. 5 C.pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și la suspendarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 88 C.pen deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din data de 05.10.2012 și până la 22.11.2012.

În temeiul art. 14, 346 C.pr.pen., rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG nr. 72/2006 admite acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de urgență Timișoara, sens în care obligă inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 1289,101 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate de partea civilă spitalizarea părții vătămate T. F..

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciar.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel în apel, iar în baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen, parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului justiției către baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și procuror și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

F. P. F. P.

GREFIER,

L. P.

Red.: F. P./26.02.2013

Tehnored.L.P. 2ex/; 13.02.2013

Prima inst. M. B. - Trib. T.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

MINUTA DECIZIEI PENALE NR.25 /A

Ședința publică din data de 06.02.2013

În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă T. T. împotriva aceleași sentințe, sens în care:

Desființează sentința penală nr. 433 din 21.11.2012, pronunțată de T. T. în dosar nr._ și, rejudecând:

-5 (cinci) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86¹-86³ și art. 71 alin. 5 C.pen. privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și la suspendarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 88 C.pen deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv din data de 05.10.2012 și până la 22.11.2012.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciar.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate

Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului justiției către baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și procuror și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2013.

Președinte Judecător

Ss/ indescifrabil ss/ indescifrabil

Prezenta este conformă cu originalul

GREFIER,

L. P.

Tehnored. L.P. 11.02.2013

← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 116/2013.... →

Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA