Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 544/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-06-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 544/A
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de revizuentul D. I. împotriva sentinței penale nr. 1025 din 19.03.2014 a Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul revizuent personal, în stare de detenție, asistat de avocat din oficiu M. B. din cadrul Baroului T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul din oficiu solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată de condamnat.
Procurorul pune concluzii de respingere a cererii de revizuire ca nefondată, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Condamnatul revizuent, având ultimul cuvânt, menționează că sunt și alte infracțiuni care nu au fost sesizare și că nu a fost prezent la nici o cale de atac.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1025 din 19.03.2014, pronunțată de J. Timișoara, în baza art. 459 al 1 C.p.p. raportat la art. 453 C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul D. I., deținut în P. B., formulată cu privire la sentința penală nr. 512/23.02.2012 pronunțată de J. Timișoara în dosarul_/325/2010. În baza art. 275 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 11.02.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, cererea prin care petentul D. I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 512/23.02.2012 pronunțată de J. Timișoara în dosarul_/325/2010. Petentul și-a întemeiat cererea pe disp.art.459-461, art. 453 lit.a C.p.p. și art. 5 și 6 CEDO. Prin cererea de revizuire petentul a solicitat administrarea de noi probe pe care le-a atașat la cerere, audierea sa, iar în urma acestora admiterea cererii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare a precizat că instanța de condamnare s-a aflat în eroare gravă de fapt, pe tot parcursul cercetării judecătorești. Astfel, a precizat că aceasta, fără a avea cunoștință despre împrejurările în care s-au desfășurat relațiile dintre părți, a pronunțat o hotărâre greșită, fiind în eroare gravă de fapt și de drept.
La dosar a fost atașat din oficiu dosarul_/325/2010 al Judecătoriei Timișoara și dosarul_ al Curții de A. Timișoara.
Din examinarea lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 453 al 1 C.p.p., Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Astfel, motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute în art.453 al.1 C.pr.pen.
În cauză petentul a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 453 al 1 lit.a C.p.p., respectiv faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Astfel, în fapt, condamnatul a solicitat prin cerere de revizuire suplimentarea probatoriului administrat în cauza în care a fost condamnat, respectiv administrarea unor probe cu înscrisuri ce nu au fost avute în vedere la prima judecată a cauzei, precum și reaudierea sa.
Instanța a reținut că, invocarea faptului că anumite înscrisuri nu au fost avute în vedere la judecarea inițială a cauzei, nu poate să conducă la admiterea cererii de revizuire deoarece textul de lege invocat cere ca faptele și împrejurările să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibilă pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probatoriului, pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Instanța a mai reținut că aceasta a fost și poziția C.S.J. care s-a pronunțat prin decizia 3050/2000 într-o speță asemănătoare.
De altfel, instanța a reținut că motivele invocate de acesta în acțiunea de față, au fost invocate și în fața instanței de recurs, odată cu exercitarea acestei căi de atac de către petentul condamnat, iar pentru cele mai sus arătate, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel condamnatul D. I., arătând că instanța de fond nu a luat în considerare noile probe și împrejurări necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de revizuentul D. I. este nefondat, hotărârea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, condamnatul D. I. și-a întemeiat cererea de revizuire pe disp. art. 453 al. 1 lit. a C.p.p., respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei de către instanță și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
În esență, condamnatul prin cererea de revizuire a solicitat suplimentarea probatoriului administrat, respectiv administrarea unor probe cu înscrisuri, precum și reaudierea sa.
În mod judicios s-a considerat că în speța de față nu se mai poate proceda la o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute, verificate de instanța care a soluționat cauza pe fond, astfel că cererea de revizuire formulată în cauză a fost respinsă în mod corect, cu atât mai mult că nici în calea de atac a apelului nu au fost aduse elemente noi în sprijinul admisibilității cererii de revizuire formulate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul D. I. împotriva sentinței penale nr. 1025 din 19.03.2014 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat revizuentul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Se va dispune plata sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul D. I. împotriva sentinței penale nr. 1025 din 19.03.2014 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă revizuentul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./24.06.2014
Tehnored. A.B.
2 ex./24.06.2014
Prima instanță: N. B.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 893/2014. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 550/2014.... → |
|---|
