Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 893/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 893/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 893/A
Ședința publică din 23 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A V. S. și părțile civile N. S. L., N. M. și SOSA C. C. împotriva sentinței penale nr. 2697/26.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, privind pe inculpatul L. C. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat L. C. M., asistat de avocat ales Bariz C., pentru părțile civile apelante Ș. C. C., N. M. și N. S. L. lipsă, se prezintă avocat V. T., în substituirea avocat R. R. F., nereprezentate partea responsabilă civilmente apelant Asociația F. de Protecție a V. S. și partea civilă intimat S. C. M. de Urgență Timișoara.
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul părților civile apelante, avocat T. V., solicită admiterea apelului, conform motivelor depuse la dosar, considerând că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală în ceea ce privește cuantificarea daunelor morale care nu sunt în concordanță cu jurisprudența existentă și cu prejudiciul suferit de părțile civile.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat Bariz C., solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, fiind rezultatul aprecierii corecte a probelor administrate și a circumstanțelor producerii faptei.
Apărătorul părților civile apelante, avocat T. V., cu privire la apelul formulat de partea responsabilă civilmente Asociația F. de Protecție a V. S., solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită admiterea apelului formulat de părțile civile N. S. L. și N. M., considerând daunele morale acordate de către prima instanță ca fiind insuficiente față de pierderea fiului suferită de părțile civile N. S. L. și N. M., iar cu privire la apelul formulat de partea civilă Ș. C. C., solicită respingerea acestuia, considerând suma acordată de prima instanță ca fiind corespunzătoare cu prejudiciul suferit de această parte civilă. În ceea ce privește apelul formulat de partea responsabilă civilmente Asociația F. de Protecție a V. S., solicită respingerea acestuia ca nefondat, neexistând dovezi și susținerea netemeiniciei hotărârii.
Inculpatul intimat L. C. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și se arată de acord cu concluziile apărătorului său.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr. 3635/P/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 23.04.2013 sub nr. 3635/P/2010, a fost trimis în judecată inculpatul L. C. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă, în concurs ideal, de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, toate în concurs real, prevăzute de art.178 alin.2 și art.184 alin.2,4 din C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen. și art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 26.02.2010, în jurul orei 1825, învinuitul L. C.-M. a condus autoturismul marca BMW 316 I cu . șasiu WBACA7109FL61321 și cu numărul de circulație provizorie TM_ pe drumul național DN 6, în localitatea Ș., fără ca autoturismul să fie înmatriculat, autorizația de circulație provizorie fiind valabilă doar până în data de 25.02.2010 inclusiv.
La data de 13.03.2010, în jurul orei 0028, învinuitul L. C.-M., în timp ce conducea autoturismul marca BMW 320I cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 dinspre localitatea Lovrin spre localitatea Ș., la km 599+750 m, într-o curbă la stânga deosebit de periculoasă, din cauza neatenției, nerespectării semnificației indicatoarelor de avertizare pentru curbe deosebit de periculoase întâlnite în cale și neadaptării vitezei la condițiile de drum, carosabilul fiind umed, a pierdut controlul direcției, a părăsit în continuare șoseaua iar apoi a intrat în coliziune cu un copac situat pe marginea drumului în partea dreaptă a sensului său de mers, răsturnându-se în final cu mașina în șanț, accidentul de circulație produs de învinuit având ca urmare decesul numitului N. M.-L. precum și vătămarea corporală a numitului Ș. C.-C., pasageri pe locul din dreapta față respectiv pe bancheta din spate a autoturismului BMW, leziunile suferite de acesta din urmă necesitând un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției.
I. În data de 26.02.2010, în jurul orei 1825, în timp ce executau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe drumul național DN 6 în localitatea Ș., agenții de poliție din cadrul I.P.J. T. – Serviciul Rutier B.R.D.N.E. au oprit pentru verificări autoturismul marca BMW 316I cu numărul de circulație provizorie TM_ care circula în acel moment pe șosea, solicitându-i apoi conducătorului auto, în persoana învinuitului L. C.-M., să prezinte documentele personale și actele mașinii. În urma verificării autorizației de circulație provizorie seria_ pe care învinuitul a prezentat-o la control, organele de poliție au constatat faptul că autoturismul marca BMW având . șasiu WBACA7109FL61321 pe care l-a condus în momentul depistării sale în trafic avea numărul de circulație provizorie TM_ expirat, acesta fiind valabil doar până în ziua anterioară inclusiv.
Starea de fapt mai sus descrisă rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 26.02.2010 întocmit cu ocazia opririi în trafic a învinuitului L. C.-M., proces-verbal ce se coroborează cu declarația acestuia din data de 25.01.2011. Fiind audiat de către organul de cercetare penală, inculpatul a recunoscut că în seara de 26.02.2010 a condus autoturismul în cauză pe drumul național DN 6, în localitatea Ș., arătând totodată că în timp ce se îndrepta spre un service auto din comună, în dreptul bisericii a fost depistat și oprit în trafic de organele de poliție, care i-au verificat autorizația de circulație provizorie pe care a prezentat-o la control, constatând că este expirată de câteva ore. Acest ultim aspect este confirmat de adresa nr._/16.03.2010 emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor – T., potrivit căreia, numărul de circulație provizorie TM_ ce a fost atribuit autoturismului BMW cu . sașiu WBACA7109FL61321 condus de învinuit, a fost valabil în perioada 27.01._10, la data depistării în trafic a învinuitului de poliție, respectiv 26.02.2010, valabilitatea acestui număr fiind așadar expirată.
Având în vedere conținutul acestei adrese precum și adresa nr._ din data de 12.04.2012 emisă de I.G.P.F. - Punctul de Contact Oradea, din care rezultă aspectul că autoturismul BMW 316I cu . șasiu WBACA 7109FL61321 a fost radiat din circulație de autoritățile germane la 07.09.2009, se constată fără nici un dubiu faptul că, în data de 26.02.2010 la care a fost condus de către învinuitul L. C.-M. pe DN 6, autoturismul respectiv nu avea dreptul de a circula pe drumurile publice, fiind neînmatriculat definitiv sau provizoriu în România și totodată radiat din circulație în Germania.
Ținând cont de cele expuse anterior precum și de aspectul că cele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, pe care inculpatul l-a semnat de altfel fără a avea de făcut vreo obiecțiune, sunt certificate și de declarația martorului asistent B. L. din data de 09.11.2010, s-a constatat că în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că învinuitul L. C.-M. a săvârșit fapta din data de 26.02.2010 reținută în sarcina sa.
II. Ulterior, în data de 13.03.2010 după miezul nopții, mai exact în jurul orei 0028, învinuitul L. C.-M. se deplasa pe drumul național DN 6, conducând autoturismul marca BMW 320I cu . șasiu WBAAD_ și cu numărul de înmatriculare_, dinspre localitatea Lovrin spre localitatea Ș., autoturism în care se mai aflau în calitate de pasageri, pe locul din dreapta față N. M.-L., iar pe bancheta din spate fratele acestuia Ș. C.-C. și prietenul lor P. A.-B.. În noaptea respectivă, învinuitul și ceilalți trei pasageri veneau de la o discotecă din Sânnicolau-M. unde au consumat băuturi alcoolice, iar pe drum spre casă, toți fiind din localitatea Ș., au oprit la stația PECO de la . fiecare a mai consumat bere dintr-o sticlă de doi litri pe care au cumpărat-o de la benzinărie. În aceste împrejurări, din cauza neatenției la volan, nerespectării semnificației indicatoarelor întâlnite în cale care avertizau . de curbe periculoase din care prima la stânga și totodată, din cauza neadaptării vitezei la condițiile de drum, carosabilul fiind umed, într-o curbă la stânga din apropierea km 599+750 m, învinuitul a pierdut controlul direcției autoturismului după care a părăsit șoseaua în partea dreaptă a sensului său de circulație, intrând apoi în coliziune cu un copac situat la marginea drumului.
În urma acestui impact, autoturismul s-a răsturnat de câteva ori, oprindu-se în final în șanțul de pe partea dreaptă a drumului, la o distanță de circa 15 metri de copacul de care s-a izbit inițial și de aproximativ 4 metri de marginea părții carosabile. De remarcat faptul că pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul, circulația pe DN 6 se desfășoară în ambele sensuri, cu câte o bandă de circulație pe sens, sensurile de circulație fiind despărțite de o linie dublă continuă. Totodată, la . care învinuitul a pierdut controlul volanului sunt aplicate marcaje transversale rezonatoare, curba fiind semnalizată cu indicator rutier de avertizare ”Curbă la stânga”, cu panouri succesive pentru curbe deosebit de periculoase precum și cu indicator rutier de limitare a vitezei la 60 de km/h, toate aceste indicatoare trebuind în mod normal să-i sporească învinuitului atenția și să-l determine să conducă precaut.
În scurt timp după accident, pasagerul din dreapta față N. M.-L. a decedat, moartea acestuia fiind potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr.136/A/13.03.2010 (filele 53-54) întocmit în cauză de Institutul de Medicină Legală Timișoara, de natură violentă și a fost cauzată de politraumatismul soldat cu traumatism cranio-cerebral, facial, toracic și abdominal. Accidentul de circulație a mai avut ca urmare vătămarea corporală a pasagerului de pe bancheta din spate Ș. C.-C., leziunile suferite de acesta necesitând inițial, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 850/29.03.2010 (filele 63-64) întocmit de I.M.L. Timișoara, un număr de 50 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care însă, având în vedere amploarea lor, s-a stabilit în urma expertizei că au necesitat un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, astfel cum reiese din raportul de prima expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 2958 din data de 27.01.2011 (filele 66-67) întocmit de aceeași instituție medico-legală. Totodată, accidentul de circulație s-a soldat cu rănirea învinuitului L. C.-M. și a celuilalt pasager de pe bancheta din spate, P. A.-B., care a suferit leziuni ce au necesitat conform raportului de constatare medico-legală nr.846/30.03.2010 (fila 89) un număr de 7 zile de îngrijiri medicale, leziuni cu privire la care acesta din urmă a declarat în 26.07.2011 (filele 93-94) că oricum nu depune plângere penală prealabilă împotriva învinuitului.
Învinuitul L. C.-M. a părăsit locul accidentului, deplasându-se până în localitatea de domiciliu Ș. pentru a-și lua părinții, rugându-l să-l transporte în acest scop pe martorul M. S.-D. care s-a oprit la fața locului după ce în prealabil acesta, în timp ce conducea mașina personală dinspre Ș. spre Lovrin, a observat autoturismul BMW 320I răsturnat în afara părții carosabile, în partea stângă a sensului său de mers. Între timp, la locul accidentului au sosit câteva ambulanțe, organele de poliție de la Postul de Poliție Lovrin precum și martorul Nistorul I.-F., care a fost anunțat de către partea vătămată Ș. C.-C. despre faptul că au fost implicați în accident, martor care s-a deplasat la rândul lui cu autoturismul său VW Golf la discotecă în Sânnicolau-M. și care l-a depășit pe învinuit la întoarcere spre casă, în momentul în care acesta din urmă era oprit în stația PECO de la ., după circa 20 de minute și după ce s-a schimbat de hainele avute inițial, învinuitul s-a întors la fața locului cu mașina aceluiași martor M. S.-D., fiind însoțit și de părinții săi, recunoscând agenților de poliție că el a fost conducătorul autoturismului BMW implicat în accident.
De asemenea, în scurt timp de la producerea evenimentului, agenții de poliție din cadrul I.P.J. T. – Serviciul Rutier precum și un subofițer criminalist s-au deplasat la fața locului, ocazie cu care, conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 13.03.2010 (filele 29-30), au constatat mai întâi faptul că toate victimele se aflau în ambulanțe, fiindu-le acordate primele îngrijiri medicale, constatând ulterior că N. M.-L. a decedat. Au identificat apoi poziția în care au găsit autoturismul BMW condus de învinuit, după ce a lovit copacul de pe marginea drumului, respectiv în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers dinspre Lovrin spre Ș., la aproximativ 50 de metri distanță de borna hectometrică 7 a km 599, constatând totodată faptul că autoturismul respectiv era avariat în proporție de 90% iar pe toată distanța de la copacul de care s-a izbit frontal până la locul unde s-a răsturnat, se aflau bucăți de material plastic și sticlă ce proveneau tot de la acesta, răspândirea acestor urme materiale alături de amplitudinea avariilor confirmând coliziunile violente dintre mașină și copac iar apoi dintre autoturism și sol.
În cursul cercetărilor penale și în urma verificărilor efectuate în baza de date a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (filele 122-123) cu privire la autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ condus de învinuit, s-a stabilit faptul că acesta nu era asigurat valabil de răspundere civilă auto la data de 13.03.2010 la care s-a produs accidentul de circulație, ultima poliță RCA emisă pentru acest autoturism având valabilitatea pe perioada 22.09._09.
De asemenea, fiind vorba de un accident soldat cu decesul unei persoane și rănirea gravă a alteia, învinuitul L. C.-M. a fost condus la S. Orășenesc din Sânnicolau M. unde a fost testat mai întâi cu aparatul alcooltest marca Dräger .-0096, stabilindu-se că avea o concentrație de 0,28 mg/l alcool pur în aerul expirat, aspect certificat de printer-ul ARAK-5270 din data de 13.03.2010 al aparatului alcooltest, cu nr. test_ de la ora 0201(fila 109), după care, astfel cum rezultă din procesul-verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică din 13.03.2010 (fila 110), a fost examinat clinic iar apoi i s-au recoltat două probe de sânge, scop în care s-a folosit trusa standard cu sigiliul nr._. S-a stabilit apoi faptul că, așa cum reiese din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 157/A/17.03.2010 (fila 111) eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, învinuitul L. C.-M. a avut la ora 0210 o alcoolemie de 0,60 g ‰ iar la ora 0310 a avut alcoolemia de 0,50 g ‰.
Pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la îmbibația alcoolică avută de învinuit în momentul producerii accidentului de circulație, aspect deosebit de important, cu consecințe asupra încadrării juridice a faptei săvârșită de acesta, s-a efectuat o expertiză care a avut ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei, concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 888/18.04.2012 (filele 118-119) întocmit de Institutul de Medicină Legală Timișoara fiind în sensul că la ora 0028 când a avut loc accidentul de circulație, învinuitul era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,75 g ‰, deci sub limita legală de 0,80 ‰. Ulterior, cu ocazia efectuării necropsiei, s-a recoltat sânge și de la victima N. M.-L., alcoolemia fiind în cazul acestuia de 0,90 ‰, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie cadavre nr.122/C/17.03.2010 (fila 56) întocmit de aceeași instituție medico-legală.
Procurorul a constatat că starea de fapt redată rezultă din relatările martorului ocular P. A.-B. care, în depoziția sa din data de 26.07.2011 (filele 95-96), a descris în amănunt circumstanțele în care s-a produs accidentul de circulație din noaptea de 13.03.2010 precum și ce s-a întâmplat după, arătând în acest sens că în timp ce se afla în calitate de pasager pe bancheta din spate a autoturismului marca BMW 320I condus de învinuitul L. C.-M. dinspre Lovrin spre Ș., autoturism în care se mai aflau Ș. C.-C., tot pe bancheta din spate și fratele acestuia N. M.-L., care ocupa locul din dreapta față, după ce în prealabil au oprit la o benzinărie din localitatea Lovrin de unde au cumpărat o sticlă de bere de 2 litri din care au consumat circa jumătate de litru, sticla de bere rămânând apoi în spate între el și partea vătămată Ș. C.-C., la un moment dat, după ce învinuitul a parcurs circa un kilometru cu viteză mare deși i-a spus acestuia să reducă și totodată să-l lase pe el să conducă dar a fost refuzat, într-o curbă la stânga a sesizat cum autoturismul a intrat în derapaj, a părăsit apoi partea carosabilă în dreapta sensului lor de mers și a ieșit în decor, unde s-a ciocnit de un copac ornamental.
S-a reținut că inculpatul L. C.-M., a recunoscut comiterea faptelor.
De asemenea, s-a arătat că părțile vătămate N. S. L. și N. M., părinții persoanei vătămate decedate, s-au constituit parte civilă în cauză, solicitând daune materiale în valoare de 10.000, precum și suma de 500.000 euro daune morale, conform cererii de constituire parte civilă; iar Sosa C. C., fratele persoanei decedate s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro, reprezentând daune morale .
Prin sentința penală nr. 2697 din 26.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 178 alin. 2 C.p. din 1969, art. 33 lit. b C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul L. C. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 184 alin. 2, 4 C.p. din 1969, art. 33 lit. b C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 33 lit. a C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p., a fost condamnat același inculpat la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În temeiul art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 33 lit. a C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p., a fost condamnatacelași inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În baza art. 34 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a și b Cod penal, au fost contopite pedepsele, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 12 din LPANCPP nr. 187/2012 și a art.71 CP din 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 81 CP din 1969 cu aplicarea art. 5 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 CP din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 CPP s-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 CP din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În baza art. 19, art. 25 și 397 alin.1 C.p.p., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. M. de Urgență Timișoara, și a obligat inculpatul la plata sumei de 3521,356 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare suportate de partea vătămată Ș. C. C..
În baza art. 19, art. 25 și 397 alin.1 C.p.p., art. 86 C.p.p., art.998-999 C.civ cu aplicarea Deciziei nr. 3/2010 a ICCJ, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile N. M. și N. S. L. și a fost obligat F. DE PROTECȚIE A V. S. și inculpatul să plătească părților civile suma de 2600 lei cu titlu de daune materiale, suma de 30.000 euro, echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale, pentru partea civilă N. M. și suma de 30.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale, pentru partea civilă N. S. L..
În baza art. 19, art. 25 și 397 alin.1 C.p.p., art. 86 C.p.p., art.998-999 C.civ cu aplicarea Deciziei nr. 3/2010 a ICCJ, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. C. C. și au fost obligați F. DE PROTECȚIE A V. S. și inculpatul, să plătească părții civile suma de suma de 25.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea F. de Protecție a V. S. de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acesteia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. Timișoara a reținut aceeași stare de fapt ca și cea descrisă în rechizitoriu și a constatat că aceasta
este confirmată și de recunoașterea inculpatului prin declarația nemijlocită dată de către aceasta în ședință publică la termenul de judecată din 17.10.2013.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului L. C. M. care, în data de 26.02.2010, în jurul orei 1825, a condus autoturismul marca BMW 316 I pe drumul național DN 6, în localitatea Ș., fără ca autoturismul să fie înmatriculat, autorizația de circulație provizorie fiind valabilă doar până în data de 25.02.2010 inclusiv, iar ulterior, în data de 13.03.2010, în jurul orei 0028, în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe drumul național DN 6 dinspre localitatea Lovrin spre localitatea Ș., la km 599+750 m, într-o curbă la stânga deosebit de periculoasă, din cauza neatenției, nerespectării semnificației indicatoarelor de avertizare pentru curbe deosebit de periculoase întâlnite în cale și neadaptării vitezei la condițiile de drum, carosabilul fiind umed, a pierdut controlul direcției, a părăsit în continuare șoseaua iar apoi a intrat în coliziune cu un copac situat pe marginea drumului în partea dreaptă a sensului său de mers, răsturnându-se în final cu mașina în șanț, accidentul de circulație produs de învinuit având ca urmare decesul numitului N. M.-L. precum și vătămarea corporală a numitului Ș. C.-C., pasageri pe locul din dreapta față respectiv pe bancheta din spate a autoturismului BMW, leziunile suferite de acesta din urmă necesitând un număr de 65 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă, în concurs ideal, de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, toate în concurs real, prevăzute de art.178 alin.2 și art.184 alin.2,4 din C.pen. cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen. și art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a din C.pen.
S-a reținut că elementul material a constat în acțiunea învinuitului L. C.-M. care, în timp ce conducea autoturismul_ pe drumul național DN 6, pe ruta Lovrin-Ș., într-o curbă la stânga din apropierea km 599+750 m a pierdut controlul direcției și a părăsit partea carosabilă, s-a izbit apoi de un copac iar în final s-a răsturnat cu mașina cu roțile în sus pe câmpul situat la marginea drumului, în partea dreaptă a sensului său de mers, iar urmarea imediată a constat în decesul numitului N. M.-L., pasager pe locul din dreapta față în autoturismul condus de învinuit, victima suferind în urma coliziunilor un politraumatism soldat cu traumatism cranio-cerebral, facial, toracic și abdominal, precum și în vătămarea corporală gravă a pasagerului de pe bancheta din spate din același autoturism Ș. C.-C., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 de zile, fiind incidente așadar dispozițiile de la art.184 alin.2 cu referire la art.182 alin.1 din C.pen., fapta învinuitului având drept rezultat o vătămare a integrității corporale a victimei Ș. C.-C. ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cauză, s-a apreciat că sunt incidente totodată dispozițiile prevăzute de art.178 alin.2 din C.pen. precum și cele prevăzute de art.184 alin.4 din C.pen., moartea numitului N. M.-L. și vătămarea corporală gravă a numitului Ș. C.-C. fiind urmarea nerespectării de către învinuit a dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea pe drumurile publice a unui autoturism.
Astfel, prima instanță a reținut că leziunile suferite de N. M.-L. și care au condus în final la decesul acestuia precum și leziunile suferite de Ș. C.-C. care au necesitat zilele de îngrijiri medicale mai sus menționate au fost cauzate de neatenția de care a dat dovadă învinuitul în conducerea autoturismului, de nerespectarea semnificației panourilor succesive de avertizare pentru curbe deosebit de periculoase întâlnite în cale, precum și de neadaptarea vitezei la condițiile de drum și la manevrele pe care le-a efectuat, cu încălcarea așadar a dispozițiilor art.35 alin.1, art.48 și art.31 lit.f din OUG nr.195/2002, dispoziții care obligă conducătorul unui autovehicul să aibă un comportament care să nu afecteze siguranța circulației și să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, precum și să respecte semnificația indicatoarelor, obligații de care învinuitul nu a ținut cont, răsturnarea autoturismului fiind cauzată de . o viteză neadecvată la condițiile de trafic, carosabilul fiind umed, în condițiile nerespectării indicatoarelor de avertizare, care ar fi impus normal conducerea mașinii de către învinuit cu o viteză mai redusă, care să-i permită manevrarea autoturismul în curbă și la ieșirea din curbă fără nici cea mai mică problemă.
Din perspectiva laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpa, întrucât a cunoscut că prin conducerea autoturismului într-o curbă, cu atât mai mult într-o curbă avertizată din timp prin indicatoare ca fiind deosebit de periculoasă, cu o viteză prea mare pentru carosabilul umed pe care se deplasa, poate pierde controlul direcției, cu consecința producerii unui accident de circulație, în sensul că va ieși în decor, unde se poate lovi de copaci și răsturna, realizând implicit că în urma impactului autoturismului cu pomul iar apoi cu câmpul de la marginea drumului, va produce ocupanților din autoturismul pe care-l conducea leziuni care să conducă apoi la decesul pasagerului din dreapta N. M.-L. și la vătămarea corporală gravă a celui de pe bancheta din spate Ș. C.-C., rezultate pe care nu le-a urmărit și nici nu le-a acceptat, socotind fără temei că nu se vor produce, apreciind în mod eronat că va lua curba cu viteza pe care o avea fără probleme și ca atare, considerând în mod greșit că va putea evita orice potențial accident de circulație.
A fost reținut concursul ideal de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit.b din C.pen. întrucât, acțiunea materială de izbire de copac și apoi de răsturnare, datorită împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor produse, întrunește în mod implicit elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
Prima instanță a reținut că elementul material în cazul infracțiunii prevăzută de art .89 alin. 1 din OUG 195/2002, a constat în acțiunea învinuitului L. C.-M. din data de 13.03.2010 care, după ce s-a răsturnat cu autoturismul BMW 320I în șanț, a părăsit locul accidentului în urma căruia a rezultat decesul numitului N. M.-L. și vătămarea corporală a numitului Ș. C.-C., fără încuviințarea poliției, respectiv a plecat de la locul faptei înainte de a sosi poliția, deplasându-se până în localitatea de domiciliu Ș.. De asemenea, s-a constatat că urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează pentru securitatea circulației și în același timp, în starea de pericol ce se creează pentru activitatea organelor judiciare împotriva faptelor care împiedică constatarea imediată și completă a încălcărilor săvârșite în circulație, identificarea făptuitorilor și stabilirea circumstanțelor concrete în care au fost comise încălcările respective. S-a mai reținut că fiind de asemenea o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiunea materială se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.
Sub raport subiectiv, prima instanță a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă întrucât, prin părăsirea locului accidentului a cunoscut că pune în pericol securitatea circulației rutiere și totodată îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat totuși producerea lui, aspect care rezultă din modul și împrejurările în care a comis fapta și din atitudinea indiferentă a inculpatului după producerea accidentului. S-a reținut că aspectul că ulterior, la circa 20 de minute de la plecarea sa de la locul faptei și după ce s-a schimbat acasă de haine, a revenit la locul accidentului de circulație însoțit de părinții săi, are eventual relevanță asupra individualizării pedepsei de instanța de judecată, neavând nicio influență asupra existenței faptei prevăzută de art. 89 alin.1 din OUG nr.195/2002, care s-a consumat în momentul în care învinuitul a plecat de la locul accidentului de circulație fără acordul poliției.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002, prima instanță a reținut că elementul material a constat în acțiunea învinuitului din data de 26.02.2010 de conducere pe un drum public, respectiv pe DN 6, a autoturismului marca BMW 316I cu . șasiu WBACA7109FL61321 fără ca aceasta să fie înmatriculat, autorizația de circulație provizorie fiind expirată chiar din ziua respectivă, iar urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce se creează pentru securitatea circulației prin conducerea unui autoturism ce nu se mai află în evidențe și care astfel nu poate fi identificat.
Fiind tot o infracțiune formală, de pericol, prima instanță a constatat că raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii. Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit și această infracțiune cu intenție indirectă întrucât a cunoscut că prin conducerea autoturismului neînmatriculat, pune în pericol securitatea circulației rutiere și siguranța celorlalți participanți la trafic și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat totuși producerea lui, aspect care rezultă de asemenea din modul și împrejurările în care a comis fapta și din atitudinea indiferentă a acestuia față de aceasta.
Referitor la reținerea concursului real de infracțiuni, prima instanță a reținut că cele două infracțiuni contra persoanei din Codul Penal și celelalte două infracțiuni la regimul circulației reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite de către acesta în condițiile concursului real prevăzut de art.33 lit. a din C.pen., întrucât au fost comise de învinuit înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii mai sus arătate, prima instanță i-a aplicat aplica pedeapsa cu închisoarea, la individualizarea sancțiunii fiind avute în vedere criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere conținutul concret al faptei comise dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta săvârșită. Va fi reținută și atitudinea constant sinceră a inculpatului pe tot parcursul desfășurării procesului penal, aceasta descriind în declarațiile pe care le-a dat modalitatea de savârșire a faptei contribuind în acest fel la aflarea adevărului și la buna desfășurare a anchetei penale.
Prin urmare, prima instanță a reținut că infracțiunea săvârșită este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, că deși este săvârșită din culpă are un pericol social concret ridicat întrucât a produs o urmare ireparabilă (pierderea unei vieți omenești și vătămarea corporală a unei persoane), iar față de modalitatea în care a fost comisă, ignorarea normelor rutiere, au determinat instanța să nu îi aplice inculpatului minimul special al pedepsei, și a aplicat la pedepsele de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Totodată, în temeiul art. 184 alin. 2, 4 C.p. din 1969, art. 33 lit. b C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p., prima instanță l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în temeiul art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 33 lit. a C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, iar în temeiul art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 33 lit. a C.p., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C.p., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, prima instanță a făcut aplicarea art.71 C.pen., aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, prima instanță a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II a și b Cod penal, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Cât privește individualizarea executării pedepsei aplicate, din fișa de cazier judiciar instanța de fond a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, iar față de cuantumul pedepsei, de persoana inculpatului, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator, poate fi atins chiar și fără executare efectivă, având în vedere atitudinea sinceră a acesteia și faptul că este o persoană integrată în societate.
Întrucât în cauză sunt îndeplinite și celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei ce a fost aplicată, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 C.p. din 1969.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Totodată, prima instanță a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.p. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că N. S. L. și N. M., părinții persoanei vătămate decedate, s-au constituit parte civilă în cauză, solicitând daune materiale în valoare de 10.000, precum și suma de 500.000 euro daune morale, conform cererii de constituire parte civilă; iar Sosa C. C., fratele persoanei decedate s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro, reprezentând daune morale.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, prima instanță a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile art. 998-999 vechiul cod civil și a reținut că existența unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului sunt dovedite în cauză, astfel cum s-a reținut cu ocazia analizării laturii penale.
Sub aspectul prejudiciului material solicitat de părțile civile N. S. L. și N. M. în valoare de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, pomeni, prima instanță a constatat că acesta trebuie să fie cert atât în privința existenței cât și a posibilității de evaluare, condiție care nu este realizată decât în parte, astfel că, a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile N. M. și N. S. L. și a obligat F. DE PROTECȚIE A V. S. și inculpatul să plătească părților civile suma de 2600 lei cu titlu de daune materiale.
Sub aspectul daunelor morale, s-a reținut că respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecată în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil. S-a reținut că prejudiciul moral, parte din prejudiciul total cauzat părților civile, constă în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale persoanei vătămate. Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părții civile o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate.
În privința cuantumului daunelor morale, s-a reținut că instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de părțile civile și în concret, prima instanță a apreciat că repercursiunile de ordin moral asupra părților civile, părinții defunctului precum și de fratele acestuia, au fost confirmate în cauză. Au fost avute de asemenea în vedere faptul că lipsa copilului din viața părințiilor și a fratelui, precum și suferința și dificultățile prilejuite părților civile de pierderea acestuia, au consecințe iremediabile în viața lor.
Pentru ca suma ce a fost acordată cu titlu de daune morale să reprezinte o justă satisfacție acordată victimelor, asigurându-se posibilitatea acestora de a surmonta perioada ulterioară decesului, sub aspectul suferințelor psihice, pentru prejudiciul încercat, fără însă a constitui pentru acestea o sursă de îmbogățire fără justă cauză, prima instanță a apreciat ca echitabilă, suma de 30.000 euro, echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale, pentru partea civilă N. M. și suma de 30.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale, pentru partea civilă N. S. L..
De asemenea a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. C. C. și obligați F. DE PROTECȚIE A V. S. și inculpatul, să plătească părții civile Ș. C. C. suma de suma de 25.000 euro echivalent în lei la data plății cu titlu de daune morale, fiind respinse în rest pretențiile civile ca neîntemeiate.
Totodată, prima instanță a acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. M. de Urgență Timișoara, și a obligat inculpatul la plata sumei de 3521,356 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare suportate de partea vătămată Ș. C. C..
Reținând dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2008, care face trimitere la infracțiunile pentru care devin aplicabile dispozițiile legii referitoare la prelevarea probelor biologice, infracțiuni cuprinse în anexa legii, constatând că infracțiunea de vătămare corporală din culpă figurează în această anexă, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), care prevăd că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare, prima instanță a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărâri judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., urmând ca în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Referitor la cererea formulată de F. de Protecție a V. S. de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, prima instanță a reținut că scopul pentru care se instituie măsura sechestrului asigurator, este tocmai asigurarea reparării pagubelor cauzate prin infracțiune, și se instituie asupra bunurilor inculpatului sau a părții responsabile civilmente. Prin urmare, constatând că cererea de instituire a sechestrului a fost formulată în cauză, tocmai de partea responsabilă civilmente, prima instanță a respins această cerere.
Împotriva sentinței penale nr. 2697/26.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, părțile civile N. S. L., N. M. și SOSA C. C., precum și partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A V. S., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelurilor declarate de părțile civile s-a susținut că hotărârea este nelegală deoarece nu ține cont de dispozițiile art. 49 pct. 2 lit. d din Normele de aplicare a Ordinului nr. 21/19.11.2009 emis de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor, respectiv că la stabilirea despăgubirilor morale în cazul decesului unor persoane se are în vedere legislația și jurisprudența din România. Astfel, pentru părțile civile N. S. L. și N. M. s-a arătat că instanța de judecată trebuia să aibă în vedere consecințele decesului fiului acestora asupra lor, gradul de afectare, urmările în plan psihic, social, economic; principiul echității, interpretat în sensul că despăgubirile acordate trebuiau să fie direct proporționale cu prejudiciul produs. Partea civilă N. S. a învederat că s-a îmbolnăvit de diabet și că urmare a discuțiilor și reproșurilor reciproce din cadrul familiei, partea civilă Sosa C. s-a mutat întrucât conviețuirea nu mai era posibilă datorită tensiunilor din casă.
Partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A V. S. a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, învederând efectul compensatoriu pe care trebuie să îl aibă acestea și circumstanțele concrete ale producerii accidentului. În acest sens, s-a invocat că: - atât inculpatul, cât și defunctul N. M. L. și partea civilă Ș. C. C. se aflau sub influența băuturilor alcoolice, - din documentele aflate la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul și ceilalți pasageri veneau de la o discotecă din Sînnicolau M., unde au consumat băuturi alcoolice, iar în drum spre casă au oprit la stația PECO unde fiecare a mai consumat bere dintr-o sticlă de doi litri; - conform declarațiilor martorului P. A. B., pasager în autovehicul „această sticlă de bere de doi litri a rămas în spate între el și partea vătămată Ș. C. C.”; - conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie cadavre nr. 122/C/17.03.2010, alcoolemia din sângele extras de la defunctul N. M. L. era de 0,90 g‰; inculpatul L. C. M. avea o alcoolemie prezumată pentru momentul accidentului de 0,75 g ‰, solicitându-se a se reține culpa comună a defunctului N. M. L., a părții civile Ș. C. C. și a inculpatului în producerea accidentului datorită acceptului de a circula alături de o persoană aflată sub influența alcoolului.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prima motivelor formulate de părți și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată următoarele:
În prealabil, instanța constată că obiectul cererilor de apel îl constituie modul de stabilire a despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Referitor la cuantumul daunelor morale, instanța de apel apreciază că se impune o majorare de la 30.000 euro la câte 40.000 euro în cazul părților civile N. S. L. și N. M. și de la 25.000 euro la 40.000 în cazul părții civile SOSA C. C., pentru a reflecta suferințele fizice și traumele psihice suportate de cele trei părți civile. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Pe lângă considerentele expuse de J. Timișoara, mai trebuie avute în vedere câteva criterii relevate de practica judiciară: sumele stabilite cu titlu de prejudiciu moral trebuie să aibă strict efecte compensatorii, fără a se transforma în amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici în venituri nejustificate pentru persoanele vătămate; cuantumul daunelor morale nu este influențat de forma de vinovăție cu care s-a comis infracțiunea întrucât suferința pricinuită de moartea unei ființe dragi nu poate fluctua în funcție de modul cum a acționat subiectiv inculpatului, rezultatul fiind același, respectiv lipsa pentru totdeauna din familie a victimei; vârsta victimei, care determina pentru cei dragi speranțe mai mari sau mai reduse în ceea ce privește timpul petrecut împreună în viitor. În ceea ce privește pe partea civilă Ș. C. C., peste suferința pricinuită de decesul fratelui său, de prezența sa la momentul accidentului, s-a suprapus cea determinată de propriile leziuni, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 zile de îngrijiri medicale, fapt ce conduce la o majorare a despăgubirilor morale. De asemenea, și situația părinților este una deosebit de tragică în contextul în care în urma accidentului provocat de inculpat unul dintre fii decedează, iar celălalt suferă leziuni; copilul decedat era în vârstă de 16 ani, vârstă la care pentru orice părinte speranța unui viitor este mare.
Cu privire la aspectele invocate de partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A V. S., instanța de apel constată că acestea nu conduc la culpa victimelor în producerea accidentului, ci cel mult s-ar putea vorbi de o ignorarea din partea acestora a pericolului la care se expun, cauza accidentului fiind identificată în neatenție, nerespectarea semnificației indicatoarelor de avertizare pentru curbe deosebit de periculoase și neadaptarea vitezei la condițiile de drum. Totodată, chiar dacă o conduită diligentă din partea victimelor ar fi constat în a nu circula cu autoturismul condus de inculpat în condițiile consumului de alcool, nu se poate reține că acestea și-ar fi asumat rezultatul tragic produs sau că măcar ar fi trebuit să aibă reprezentarea lui întrucât cauzele accidentului vizează modul în care inculpatul a încălcat regulile de circulație pe drumurile publice.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A V. S. împotriva sentinței penale nr. 2697/26.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ ; iar în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite apelurile declarate de părțile civile N. S. L., N. M. și SOSA C. C. împotriva aceleiași hotărâri și se vor majora de la 30.000 euro la câte 40.000 euro daunele morale acordate părților civile N. S. L. și N. M. și de la 25.000 euro la 40.000 euro daunele morale acordate părții civile SOSA C. C..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligată partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente ASOCIAȚIA F. DE PROTECȚIE A V. S. împotriva sentinței penale nr. 2697/26.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de părțile civile N. S. L., N. M. și SOSA C. C. împotriva aceleiași hotărâri.
Desființează în parte sentința penală nr. 2697/26.06.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ și rejudecând:
Majorează de la 30.000 euro la câte 40.000 euro daunele morale acordate părților civile N. S. L. și N. M. și de la 25.000 euro la 40.000 euro daunele morale acordate părții civile SOSA C. C..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare parțiale către stat în apel; în rest cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului conform art. 275 alin. 3 C.p.p.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 lei, onorariu parțial avocatul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. ANI B. A. N.
Grefier,
C. U.
Red.-L.B.- 28.10.2014
Tehnored- .C.U.- 04.11.2014
Prima inst.: jud. S. M. E. – J. Timișoara
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 544/2014. Curtea de... → |
|---|
