Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 455/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-05-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 455/A
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. V. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 337 din 31.01.2014 a Judecătoriei Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul apelant M. I., pentru care se prezintă avocat ales M. Tripona din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar, prezent fiind și avocatul din oficiu G. R. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar; lipsesc părțile civile intimate K. J. și A. D., precum și avocatul ales al acestora S. C. din cadrul Baroului Suceava; lipsesc părțile civile intimate B. K. și B. M., pentru care se prezintă avocat ales P. F. M. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsesc părțile vătămate intimate G. T., N. M., S. I., S. P. (căsătorită N.), A. P., M. C. și B. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocatul din oficiu G. R. solicită acordarea onorariului parțial pentru avocat din oficiu întrucât l-a reprezentat pe inculpat la termenul de judecată din 16.04.2014.
Avocatul M. Tripona, pentru inculpatul apelant M. I., solicită amânarea judecării cauzei întrucât inculpatul dorește să se împace cu părțile vătămate, respectiv civile.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată în cauză.
Procurorul nu se opune la amânarea cauzei.
Avocatul P. F. M., pentru părțile civile intimate B. K. și B. M. solicită respingerea cererii de amânare întrucât inculpatul a mai beneficiat de un termen de judecată în acest sens.
Deliberând, instanța constată că inculpatul a mai beneficiat de un termen de judecată pentru a se împăca cu părțile, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de avocatul ales al acestuia.
Avocatul M. Tripona solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea dosarului.
La a doua strigare a cauzei, lipsește inculpatul apelant M. I., pentru care se prezintă avocat ales M. Tripona din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar, prezent fiind și avocatul din oficiu G. R. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar; lipsesc părțile civile intimate K. J. și A. D., precum și avocatul ales al acestora S. C. din cadrul Baroului Suceava; lipsesc părțile civile intimate B. K. și B. M., pentru care se prezintă avocat ales P. F. M. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsesc părțile vătămate intimate G. T., N. M., S. I., S. P. (căsătorită N.), A. P., M. C. și B. M..
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul M. Tripona solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței și aplicarea legii penale mai favorabile. Pentru infracțiunea de înșelăciune Noul Cod penal este mai favorabil inculpatului întrucât prevede limite de pedeapsă mai mici, iar pentru falsul în înscrisuri legea mai favorabilă este vechiul Cod penal. La individualizarea pedepsei solicită să se țină cont de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., să se aplice o pedeapsă cu suspendare condiționată și să se țină cont de hotărârea Curții Constituționale privind aplicarea legii mai favorabile.
Avocatul P. F. M., pentru părțile civile intimate B. K. și B. M. solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpat, reducerea pedepsei aplicate cu 1/3 întrucât acesta a recunoscut fapta la primul termen de judecată. Ca modalitate de executare a pedepsei, având în vedere că inculpatul este recidivist, se impune aplicarea unei pedepse cu executare în detenție, având în vedere totodată și consecințele faptelor inculpatului și forma continuată a infracțiunilor. Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, menționează că legea nouă prevede pedepse mai mici. Cu privire la concursul de infracțiuni, solicită să se aibă în vedere dispozițiile Curții Constituționale cu privire la selectarea legii mai favorabile, care în opinia sa, este legea nouă.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 337 din 31.01.2014 a Judecătoriei Timișoara, în temeiul art. 215 al. 1, 2, C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și cu aplicarea art. 3201 C.p.p., a fost condamnat inculpatul M. I., cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 288 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și cu aplicarea art. 3201 C.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals material în înscrisuri oficiale”.
În baza art. 33 lit.a și art.34 al.1 lit.b C.pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare și 6 luni închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza 346 alin. 1 C.p.p. raportat la art. 14 C.p.p. și art. 15 C.p.p. cu aplic. art.998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile și a fopst obligat inculpatul să plătească acestor părți civile, cu titlul de daune materiale, următoarele sume: către partea civilă K. J., suma de 17.500 euro; către părțile civile B. K. și B. M., suma de 8100 euro; către partea civilă A. D., suma de 7100 euro.
În baza art. 348 Cod proc. penală, au fost anulate următoarele înscrisuri: un înscris emis sub antetul „Schengen România-Uniunea Europeană-Ministerul Afacerilor Externe-Serviciul Cetățeni Străini și Migrări”(f. 41); înscris care poartă antetul „Schengen România-Uniunea Europeană-Ministerul Afacerilor Externe-Serviciul Cetățeni Străini și Migrări” (f. 44); înscris care poartă antetul „Schengen România-Uniunea Europeană-Ministerul Afacerilor Externe-Serviciul Cetățeni Străini și Migrări” (f. 45); carte de identitate provizorie (f.56, ).
În baza art. 193 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către partea civilă A. D. cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În baza art. 163 cod proc. penală, s-a instituit sechestru asigurator asupra unei cote de 50% din imobilului situat în Timișoara, ., ., . coproprietatea inculpatului și a numitei M. E., la data pronunțării sentinței, în vederea garantării achitării obligațiilor instituite în sarcina sa în favoarea părților civile K. J., B. K., B. M. și A. D..
În baza art. 164 C.p.p. s-a dispus aducerea la îndeplinire a măsurii instituirii sechestrului asigurator, asupra unei cote de 50% din imobilului situat în Timișoara, ., . coproprietatea inculpatului și a numitei M. E., până la concurența sumei de 32.700 euro, de către B.E.J. J. C. M. din Timișoara, sens în care s-a comunicat o copie după minuta sentinței.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din data de 28.09.2012.
În temeiul art. 190 C.p.p. rap. la art. 189 C.p.p. s-a dispus plata sumei de 80 lei din fondurile Tribunalului T. către interpretul de limbă sârbă V. Radovanca.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 884/P/2012, înregistrat pe rolul instanței la data de 23.07.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2 C.pen. și art.288 alin 1 C.pen., ambele cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. și 37 lit.a C.pen.
Prin actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului M. I. s-a reținut că a indus în eroare denunțătorul și ceilalți cetățeni de etnie sârbă, creându-le convingerea că, prin demersurile pe care le va face, în schimbul unor sume de bani, poate obține aprobarea acordării cetățeniei române pentru aceste persoane, inclusiv le va obține cărțile de identitate și pașapoarte românești. Pe parcursul desfășurării activității infracționale, inculpatul a continuat să mențină în eroare părțile vătămate, arătând că demersurile sale în vederea obținerii cetățeniei române au fost sortite eșecului la Timișoara din motive care nu țin de conduita sa, motiv pentru care a reluat aceste demersuri în mun. Sibiu, unde sigur va avea sorți de izbândă. De asemenea, înscrisurile sub semnătură privată, intitulate „Chitanță”, reliefează primirea de către inculpat, la diferite intervale de timp, a unor sume de bani, pe măsură ce inculpatul prezenta solicitanților de cetățenie înscrisuri plăsmuite de el, în sensul că a demarat procedurile de acordare a cetățeniei române. Scopul comiterii acestor fapte a fost, fără îndoială, obținerea unor foloase materiale (sume de bani) de către inculpat. Pentru a întări convingerea părților vătămate cu privire la cele afirmate, inculpatul le-a prezentat și înscrisuri emis sub antetul unor instituții de stat.
La termenul de judecată din data de 29.01.201, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei potrivit art.3201C.p.p.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, instanța a admis cererea acestuia de a beneficia de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p.
În raport de această poziție procesuală a inculpatului, la stabilirea situației de fapt, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În cursul anului 2008, inculpatul M. I. a cunoscut în localitatea Vrśac (Serbia) pe denunțătorul K. J., administrator la Biroul Avocatului Mirċa P. din aceeași localitate. Denunțătorul era interesat în obținerea dreptului legal de muncă în România pentru nepoata sa A. M. (studentă la o facultate din Timișoara). În contextul discuțiilor purtate de denunțător cu inculpatul pe această temă, M. I. a afirmat că, dată fiind fosta sa calitate de polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean T., are cunoștințe în rândul funcționarilor publici din România care au atribuții pe linia acordării dreptului de muncă pentru cetățenii străini. Totodată, inculpatul a arătat că, în schimbul unor sume de bani, poate intermedia obținerea cetățeniei române de către cetățenii sârbi interesați. Instanța a reținut că la data respectivă România era membră a Uniunii Europene, iar dobândirea cetățeniei române profita cetățenilor sârbi, dându-le dreptul de a munci în țări membre ale Uniunii Europene. Sumele pretinse de către inculpatul M. I. erau diferențiate, respectiv suma de 1500 euro pentru cetățenii sârbi de naționalitate română (care urmau în fapt să redobândească cetățenia română), respectiv 3500 euro pentru cetățenii sârbi de altă naționalitate.
Urmare acestei discuții, inculpatul M. I. a avut o întâlnire în localitatea Vrśac (Serbia) cu mai multe persoane, cetățeni sârbi, care erau interesate să dobândească cetățenia română, pentru ele sau aparținători, tocmai în ideea ca aceste persoane să poată lucra în țări membre ale Uniunii Europene. Inculpatul a arătat acestor persoane că are cunoștințe la București și Timișoara, la instituțiile publice cu atribuții pe linia acordării cetățeniei române, și că poate să le mijlocească obținerea cetățeniei române, a cărții de identitate române și a pașaportului românesc. A mai arătat inculpatul că pentru demararea procedurilor necesare obțineri cetățeniei române, „doritorii” trebuie să îi remită certificatele de naștere și căsătorie, buletinele de identitate și pașapoartele, în original și copie, emise de autoritățile din Serbia.
În contextul sus arătat, începând cu luna mai 2009, inculpatul M. I. a primit diferite sume de bani, prin intermediul denunțătorului K. J., în vederea demarării procedurilor legale de obținere a cetățeniei române pentru mai mulți locuitori din localitățile limitrofe orașului Vrśac (Serbia), după cum urmează:
1. De la numitul Nedoviċ M., care era interesat în obținerea cetățeniei române pentru fiul său, inculpatul M. I. a pretins și primit suma de 3 750 euro, în trei tranșe, respectiv suma de 1800 euro la data de 28.09.2009, suma de 1700 euro la data de 09.10.2009, respectiv suma de 250 euro la data de 23.12.2009. Sumele de bani au fost remise în prezența denunțătorului K. J., în diferite locații din mun. Timișoara (zona Complexului Studențesc, Complexul Mall), inculpatul arătând că dosarul ce îl va întocmi „urma să stea 2 luni în verificări în Timișoara, după care în termen de 6 luni urmând a-i rezolva obținerea cărții de identitate românești”. Remiterea sumelor de bani, respectiv încasarea acestor sume de către inculpat, a fost urmată de întocmirea unor înscrisuri intitulate „CHITANȚĂ” (înscrisuri sub semnătură privată), prin care inculpatul recunoștea primirea, la datele respective a sumelor de bani, în vederea obținerii legale a aprobării cetățeniei române, respectiv ridicarea aprobării de cetățenie, a certificatului de naștere și buletinului de identitate pentru Nedoviċ M..
Fiind audiată, partea vătămată Nedoviċ M. a arătat că inculpatul M. I. s-a prezentat ca fost polițist în cadrul Poliției Române, a pretins că are cunoștințe în rândul funcționarilor din cadrul Ministerului Afacerilor Externe Român și că sumele de bani sunt destinate plății formularelor, a taxelor datorate pentru îndeplinirea formalităților, etc., asigurându-l totodată că toate demersurile ce urmează a fi făcute sunt legale. S-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul în mun. Timișoara, iar cu prilejul uneia din aceste întâlniri, când a fost prezent și Nedoviċ M. (fiul lui Nedoviċ M.), acestuia i s-a cerut de către inculpat să completeze și să își pună amprentele pe un formular, arătând că este formularul destinat cererii de obținere a cetățeniei române. Inculpatul a pretins și primit și un set de fotografii al numitului Nedoviċ M., pentru a fi anexate la formularul respectiv. Cu ocazia întâlnirilor ulterioare, Nedoviċ M. a primit asigurări că dosarul pentru obținerea cetățeniei române de către fiul său, Nedoviċ M. este depus și în scurt timp îi va fi acordată cetățenia română. Pentru a-i întări convingerea asupra celor afirmate, inculpatul i-a prezentat și un înscris emis sub antetul „SCHENGEN ROMÂNIA-Uniunea Europeană-MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE-Serviciul Cetățeni Străini și Migrări” prin care IPJ T. era informat că „dosarul de obținere a cetățeniei române referitor la d-l Nedoviċ M. a fost aprobat și introdus în programul de verificare și formare a locului privind cetățenia română…”.
2. De la numiții S. Ilija și S. P., inculpatul M. I. a pretins și primit suma de 3 000 euro, bani primiți de inculpat prin intermediul denunțătorului K. J.. În înscrisul intitulat „declarație”, numiții S. Ilija și S. P. arată că inculpatul s-a obligat să facă demersuri „pentru obținerea legală a aprobări cetățeniei române”, cu sprijinul colegilor inculpatului de la Secția 2 Poliție din Timișoara și a cunoștințelor sale de la București.
Din înscrisurile intitulate „CHITANȚĂ”, rezultă că la data de 31 iulie 2009, inculpatul a primit de la S. Ilija suma de 3000 euro „pentru a procura toate documentele necesare cât și pentru a înainta toate demersurile, cererea pentru obținerea legală a aprobării cetățeniei române”.
3. De la numitul A. P., inculpatul M. I. a pretins și primit suma de 3 250 euro, bani primiți de inculpat prin intermediul denunțătorului K. J.. În înscrisul intitulat „declarație”, numitul A. P. arată că sumele de bani au fost remise inculpatului pentru ca acesta să facă demersurile necesare obținerii cetățeniei române, cu sprijinul cunoștințelor inculpatului de la Poliția Timișoara și de la București. Mai mult chiar, cu ocazia unor discuții avute cu inculpatul pe rețelele de socializare, inculpatul i-a prezentat documente din care rezulta că a obținut pentru A. P. dreptul de ședere temporară în România, documente pretins a fi emise de Ministerul Afacerilor Externe. La data de 09.09.2009, numitul A. P. avansase suma de 1200 euro inculpatului M. I. pentru demararea formalităților de obținere a cetățeniei române.
Primirea sumei de bani de 3250 euro de la numitul A. P., de către inculpatul M. I., rezultă din înscrisul intitulat „CHITANȚĂ”, din data de 23.12.2009, sumă pentru care inculpatul se obliga să procure documentele necesare și să facă demersuri pentru „obținerea legală a aprobării cetățeniei române”.
Instanța de fond a reținut că afirmațiile numitului A. P., în sensul prezentării unor documente de către inculpat, sunt confirmate de copia înscrisului depus la dosar de către denunțătorul K. J., înscris primit de la inculpat, și care poartă antetul „SCHENGEN ROMÂNIA-Uniunea Europeană - MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE - Serviciul Cetățeni Străini și Migrări” prin care IPJ T. era informat că „dosarul de obținere a cetățeniei române referitor la d-l A. P. a fost aprobat și introdus în programul de verificare și formare a locului privind cetățenia română…”. De asemenea, inculpatul a remis denunțătorului și un înscris plăsmuit după o carte de identitate, înscris pe care este menționat numele lui A. P., cu domiciliul în mun. Timișoara, ..72, emis de SPCLEP Timișoara.
4. De la numita Circa M. inculpatul M. I. a pretins și primit suma de 3 250 euro, bani primiți de inculpat prin intermediul denunțătorului K. J.. Banii au fost remiși pentru ca inculpatul să facă demersurile necesare obținerii cetățeniei române pentru fiul acesteia, Circa S.. Inculpatul s-a obligat să îndeplinească aceste formalități într-un interval de timp de 6 luni.
Instanța a reținut că denunțătorul K. J. a depus la dosar fotocopia unui înscris ce i-a fost prezentat de inculpat, și care poartă antetul „SCHENGEN ROMÂNIA-Uniunea Europeană-MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE-Serviciul Cetățeni Străini și Migrări” prin care IPJ T. era informat că „dosarul de obținere a cetățeniei române referitor la d-l Circa Sabian a fost aprobat și introdus în programul de verificare și formare a locului privind cetățenia română…”, tocmai pentru a „o liniști” pe numita Circa M. că inculpatul a demarat procedurile la care s-a obligat. Mai mult chiar, inculpatul a remis denunțătorului și un înscris intitulat „carte de identitate provizorie”, pe numele de C. S., având . nr._, și mențiunea „alocare cod numeric personal”, adresa menționată pe acest document fiind adresa inculpatului din mun. Timișoara, .. Din comunicările Direcției de evidență a Persoanelor T. rezultă că respectiva . pe cartea de identitate (PC_) aparține unei alte persoane.
Suma de 3250 euro a fost remisă inculpatului M. I. în 2 tranșe, respectiv suma de 2750 euro la data de 15 mai 2009 și suma de 500 euro la data de 23 decembrie 2009. Prima sumă de bani a fost remisă în vederea demarării procedurilor de obținere a cetățeniei române, iar cea de a doua pentru ca inculpatul să ridice „aprobarea de cetățenie, certificatul de naștere și buletinul de identitate” românești pentru Circa Sabian.
5. De la numitul G. Topaloviċ, inculpatul M. I. a pretins și primit suma de 500 euro, angajându-se în „calitate de agent pentru a procura toate documentele necesare cât și pentru a înainta toate demersurile, cererea pentru obținerea legală a aprobării cetățeniei române”. Suma a fost remisă inculpatului la data de 30 mai 2009.
În cursul urmăririi penale numitul G. Topaloviċ nu a fost găsit pentru a fi audiat, dar denunțătorul K. J. arată că a restituit acestuia suma de 500 euro(vol.2, f.97-98).
6. De la numiții Bokśan K. și Bokśan M. inculpatul a pretins și primit suma de 7500 euro, în vederea obținerii cetățeniei române. În schimbul acestei sume, inculpatul M. I. s-a obligat să „obțină dreptul legal la cetățenia română”, respectiv să procure documentele necesare și să facă demersurile care se impun în acest sens.
Instanța a mai reținut că la dosarul de urmărire penală au fost depuse înscrisuri intitulate „CHITANȚĂ”, care atestă remiterea către inculpat, la datele de 14 mai și 27 mai 2010 a sumei totale de 5050 euro, numiții Bokśan K. și Bokśan M. obligându-se să mai remită suma de 1000 euro fiecare la momentul obțineri certificatului de cetățean al României. În declarația dată, denunțătorul K. J. a aratat că, din cunoștințele sale, Bokśan K. și Bokśan M. au remis inculpatului suma de aproximativ 8000 euro. Instanța a apreciat că aceste aspecte corespund realității, în măsura în care, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului din localitatea P. Nou, au fost găsite înscrisuri intitulate „CERTIFICAT DE DOBÂNDIRE A CETĂȚENIEI ROMÂNE” emise de Ministerul Justiției pe numele lui B. C. și B. M., înscrisuri intitulate „ANGAJAMENT”, emise de Ministerul Afacerilor Externe-Serviciul Cabinet, pentru B. M. și B. C., preum și două înscrisuri care imită o carte de identitate română, pe numele lui B. M. și B. C., care cel mai probabil au fost folosite de inculpat pentru obținerea altor sume de bani de la cei doi cetățeni sârbi.
7. De la denunțătorul K. J., inculpatul M. I. a pretins și primit suma de 1300 euro, pentru a intermedia obținerea dreptului legal de muncă, pentru nepoata denunțătorului, A. M.. Denunțătorul a remis suma de 1000 euro la începutul anului 2012, iar suma de 300 euro a remis-o la data de 27 septembrie 2012, cu ocazia constatării infracțiuni flagrante, când între denunțător și inculpat s-a încheiat și o „CHITANȚĂ” pentru suma totală de 1300 euro.
Remiterea sumei de 1000 euro de către denunțător inculpatului rezultă și din declarația numitului Nedoviċ M., dar și din notele de redare ale convorbirilor telefonice ale inculpatului, interceptate în cauză.
8. Instanța a mai reținut că după prinderea în flagrant a inculpatului M. I., s-au mai constituit parte civilă în cauză și numiții T. M., de la care inculpatul a pretins și primit suma de 1100 euro, și A. D., de la care inculpatul a pretins și primit suma de 7100 euro. Numitul T. M. arată că în cursul lunii mai 2010 s-a întâlnit cu inculpatul M. I. în mun. Timișoara, prin mijlocirea denunțătorului K. J.. Inculpatul a arătat că poate să facă demersurile necesare pentru ca el (T. M.) să obțină cetățenia română, solicitându-i suma de 1100 euro. Nu a depus la dosar însă nici un înscris din care să rezulte remiterea respectivei sume de bani. Numitul A. D. arată că în data de 27 octombrie 2009 a remis inculpatului M. I., în prezența denunțătorului K. J., suma de 6800 euro, în vederea obținerii cetățeniei române pentru cei doi fii ai lui A. D.. Ulterior, inculpatul i-a prezentat mai multe înscrisuri, emanând de la autorități din România, pe numele celor doi fii ai lui A. D., pentru a-i întări convingerea că a demarat procedurile de obținere a cetățeniei române. Numitul A. D. a depus la dosar un înscris intitulat „CHITANȚĂ” din care rezultă că la data de 27.10.2009 a remis inculpatului suma de 6800 euro. Numele de „Durmi” apare și în convorbirile telefonice purtate de denunțător cu inculpatul M. I. la data de 21.09.2012, fiind cel mai probabil vorba despre A. D..
Din declarațiile denunțătorului K. J. și ale numitului Nedoviċ M., rezultă că, cu prilejul întâlnirilor pe care le-au avut în mun. Timișoara cu inculpatul M. I., acesta le-a prezentat înscrisuri emanând de la autorități din România, pentru a le întări convingerea că a demarat procedurile legale de obținere a cetățeniei române, pentru cetățenii sârbi care îi remiseseră sume de bani. În acest sens, relevante sunt fotocopiile înscrisurilor prezentate de denunțător, odată cu depunerea denunțului penal. Astfel, pentru Nedoviċ M., A. P. și Circa Sabian, inculpatul a prezentat adrese având antetul „SCHENGEN ROMÂNIA-Uniunea Europeană-MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE-Serviciul Cetățeni Străini și Migrări” prin care Inspectoratul de Poliție al Județului T. T.-Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei era informat că „dosarul de obținere a cetățeniei române referitor la.. (urmează numele „solicitantului”)..a fost aprobat și introdus în programul de verificare și formare a locului privind cetățenia română, fapt pentru care vă rugăm să procedați în consecință și să efectuați verificările necesare pe plan local și la organele și organismele celor două state implicate în această cerere a cetățeanului în vederea eliberării cărții de identitate a numitului…”. Adresele respective sunt rezoluționate, purtând o dată, solicitarea de a fi efectuate verificări într-un anumit termen și o semnătură sub rubrica „Șef PMT”. Înscrisurile poartă și amprenta unei ștampile și o semnătură la rubrica „Semnătura șef serviciu”. Pentru numitul C. S., inculpatul a prezentat denunțătorului modelul plăsmuit al unei cărți de identitate provizorii, . nr._, cu mențiunea pe înscris „Alocare cod numeric personal CARTE DE IDENTITATE PROVIZORIE”, având CNP 1821209_ și domiciliul „solicitantului” de cetățenie fiind stabilit la domiciliul inculpatului. Respectiva carte de identitate provizorie fusese atribuită unui alt cetățean, Fernbacher Udo P.. O carte de identitate care imită una reală a fost plăsmuită de inculpat și pentru numitul A. P., document ce conține majoritatea elementelor prevăzute pentru cărțile de identitate autentice, respectiv mențiunile: România, carte de identitate, ., nume și prenume, locul nașterii, domiciliu, etc.
Instanța a reținut că numiții K. J. și Nedoviċ M. au mai declarat că inculpatul avea asupra sa o geantă, atunci când venea la întâlniri, din care le prezenta documente despre care afirma că sunt dosarele cetățenilor sârbi care au emis sume de bani pentru obținerea cetățeniei. În timpul discuțiilor purtate, inculpatul purta convorbiri telefonice, reale sau imaginare, cu diferite persoane, afirmând că este vorba de persoane din instituțiile publice la care a depus documentația necesară aprobării cetățeniei române.
În cursul urmăririi penale, la data de 19 septembrie 2012 a fost emisă ordonanța provizorie de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice purtate de denunțătorul K. J. cu inculpatul M. I., precum și de înregistrare foto-audio-video, în mediu ambiental, a discuțiilor purtate de cei doi, ordonanță confirmată prin încheierea penală nr.329/21.09.2012 a Tribunalului T.. Din notele de redare ale convorbirilor telefonice și discuțiilor purtate în mediu ambiental, rezultă date certe privind implicarea inculpatului M. I. în comiterea de infracțiuni, de natura celor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală în prezentul dosar de urmărire penală.
Astfel, la data de 19 septembrie 2012, inculpatul M. I. îl contactează telefonic pe denunțătorul K. J., denunțătorul chestionându-l pe inculpat vis-a-vis de stadiul dosarelor pentru obținerea cetățeniei române. Inculpatul afirmă că nu este în Timișoara, ci la Oradea (ori la momentul convorbirii se afla pe raza localității Parța, jud. T.), tocmai pentru a nu se întâlni cu denunțătorul. Arată inculpatul că „am făcut conturile lui N.…A., C., B., toți…a lui P. și a lu…șapte…am deschis conturile, acum să, trebe să le pun banii în cont…de aicea mă duc, vin, trec, mă duc la Sibiu, București și vin în Timișoara…joi, vineri, sâmbătă când am ajuns, te-am chemat și încep să-mi iese pe rând, unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte. Mi-au ieșit toate, ți le-am dat și sănătate bună…”.
În data de 21 septembrie 2012 inculpatul poartă o nouă discuție cu denunțătorul, din cuprinsul căreia reiese că inculpatul este la Sibiu (ori la momentul convorbirii se afla pe raza localități Parța, jud. T.), întrucât „filiera” de la Timișoara nu a putut să rezolve problema cărților de identitate pentru cetățeni sârbi. Totodată rezultă că inculpatul mai pretinde bani, după ce vor fi întocmite cărțile de identitate, iar denunțătorul arată că este presat de aparținătorii cetățenilor sârbi pentru care s-au remis sume de bani în vederea dobândirii cetățeniei române. Inculpatul reiterează faptul că „B., el cu nevasta…A.…S.…și N., toți cinci ne ies odată”, respectiv va obține cărțile de identitate („buletinele”) pentru aceștia, și totodată va rezolva și problema dreptului de muncă pentru nepoata denunțătorului, pentru care inculpatul a primit anterior suma de 1000 euro („…pentru ea am dat 1000 euro..”). Relativ la aceste aspecte este și discuția telefonică dintre inculpat și denunțător, în data de 23 septembrie 2012, când inculpatul arată că este la Sibiu, în realitate fiind tot pe raza județului T., dând asigurări denunțătorului că „marți vin la Timișoara și miercuri le primesc în mână”, cu referire la cărțile de identitate „pentru toți băieții”, inculpatul obligându-se totodată că „într-o săptămână s-a rezolv și pe ea” cu referire la problema dreptului de muncă pentru nepoata denunțătorului.
La data de 27 septembrie 2012, inculpatul M. I. s-a întâlnit în mun. Timișoara cu denunțătorul K. J., la Complexul I. Mall, ocazie cu care inculpatul a mai primit suma de 300 euro (pe lângă suma inițială de 1000 euro), pentru a obține dreptul de muncă în România al numitei A. M., nepoata denunțătorului. După darea sumei de bani și întocmirea unei „Chitanțe” (înscris sub semnătură privată), prin care inculpatul recunoștea că „am primit de la K. J. suma de 1300 euro”, semnată și datată, s-a procedat la constatarea infracțiuni flagrante (vol.1, f.104-109). Din discuția purtată în mediu ambiental între inculpat și denunțător cu ocazia prinderii în flagrant, rezultă că inculpatul încearcă să justifice întârzierea obținerii cărților de identitate prin aceea că „eu am plătit jumătate din cât am plătit noi prima dată…eu am plătit încă o dată la Sibiu…fiindcă tot ce a fost aicea pe Timișoara…le-o fost frică să mai facă, nu o mai făcut nimeni nimic. De atuncea, m-or…de-aia m-or tărăgănat, că mai adu aia, mai adu aia….Eu ți-am spus, miercuri seara sau joi când vin, eu vin cu buletinul lui. Buletinul, el va avea buletinul cu domiciliul la Sibiu…”(cu referire la fiul numitului Nedoviċ M., de față la discuția în mediu ambiental). Inculpatul se arată dispus să rezolve și problema pașaportului românesc pentru fiul numitului Nedoviċ M. („merge la pașapoarte, face fotografie și în cinșpe cile îi dă pașaportul…îi fac domiciliul la mine…și-i facem pașaportul aicea…astăzi l-am băgat, cam cinșpe zile durează pașaportul…m-am dus la Nădlac la vamă, am vorbit cu vameșii, i-am dat și lu ala cincizeci de euro și mi-o dat hârtie că nu figurează…”). De asemenea, inculpatul dă asigurări că va rezolva și problema cărților de identitate pentru ceilalți cetățeni sârbi care i-au remis sume de bani.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea penală nr.63/. s-au autorizat efectuarea perchezițiilor domiciliare la domiciliul din Timișoara și locuința inculpatului din . această din urmă locație au fost găsite înscrisuri întocmite de inculpat, purtând antetul Ministerului Justiției („Certificat de dobândire a cetățeniei române”) și Ministerului Afacerilor Externe („Angajament”), pentru B. C. și B. M.. De asemenea au mai fost ridicate înscrisuri oficiale emise de autoritățile din Serbia, fotocopii ale actelor de studiu și ale altor documente privind pe B. C. și B. M., documente care au fost predate inculpatului, la solicitarea acestuia, în vederea „rezolvării” cetățeniei române pentru cei doi. Au mai fost găsite și două înscrisuri, în fapt plăsmuiri a unor cărți de identitate, întocmite pe numele lui B. M. și B. C., purtând mențiunile unor cărți de identitate reale (alături de fotografii tip buletin ale celor doi), precum și două formulare tip intitulate „cerere pentru eliberarea actului de identitate”, una fiind completată pe numele de T. M., fiind și rezoluționată sub rubrica șeful serviciului („Se aprobă”) iar cealaltă purtând doar o semnătură și o amprentă, semnătura fiind identică cu cea aplicată pe celălalt formular tip.
Fiind audiat, inculpatul M. I. a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Acesta a arătat că l-a cunoscut pe denunțătorul K. J., față de care și-a manifestat disponibilitatea de a „rezolva” obținerea cetățeniei române pentru mai mulți cetățeni sârbi. După ce a primit copii ale unor documente de la acești cetățeni, precum și sume de bani cuprinse între 1000-1500 euro de la fiecare „doritor”, s-a interesat la Serviciul Pașapoarte din T. despre condițiile în care poate fi obținută cetățenia română. A menționat inculpatul că „între timp eu am cheltuit pentru nevoi personale o parte din bani…mi-am dat seama că formalitățile pentru obținerea cetățeniei române sunt destul de dificile”. A justificat pretinderea și primirea în continuare de bani din dorința de a juca la „loto” și a câștiga o sumă mai mare de bani, pentru a restitui cetățenilor sârbi sumele de bani date de aceștia. Recunoaște mențiunile de pe înscrisurile intitulate „CHITANȚĂ”, documentele purtând antetul unor instituții din România (Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe) și înscrisurile imitând cărțile de identitate românești, arătând că le-a întocmit el în întregime, prin tehnoredactare computerizată, pe calculator. A recunoscut că, pentru a da aparența de autenticitate a acestora, le-a rezoluționat, semnat și ștampilat cu ajutorul unei monede, pe care a aplicat-o pe înscrisurile în cauză („documentele la care am făcut referire mai sus, le-am plăsmuit eu în speranța că voi face rost de bani, și îi voi restitui lui K. J., într-un interval de timp cât mai scurt”). Inculpatul a declarat că nu a afirmat niciodată, față de K. J. sau vreun alt cetățean sârb, că are influență asupra vreunui funcționar public, nu a afirmat că va remite vreo sumă de bani vreunui funcționar public și nu a făcut intervenții la nicio instituție publică în vederea acordării cetățeniei române pentru persoane din străinătate. Inculpatul a regretat comiterea faptelor.
Prima instanță a reținut că în drept, faptele inculpatului M. I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1,2 C.pen., text de lege care incriminează „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă”, dacă fapta este comisă „prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase”, și ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art.288 alin.1 C.pen., text de lege care incriminează „falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice…”.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, elementul material a constat în fapta inculpatului care a indus în eroare părțile vătămate, în scopul de a obține pentru sine foloase materiale injuste, pricinuindu-le o pagubă.
În cauză s-a reținut și incidența agravată a infracțiunii, prev. de art.215 alin.2 C.pen., dat fiind faptul că înșelăciunea a fost comisă prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv prin falsificarea unor înscrisuri care emană de la instituții și autorități publice cu atribuții pe linia acordării cetățeniei române (Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe), dar și prin plăsmuirea/confecționarea în întregime a unor înscrisuri care imită fidel cărțile de identitate autentice. Mai mult, aceste înscrisuri au fost rezoluționate de inculpat, prin semnare și ștampilarea lor, înscrisurile fiind prezentate ulterior, pentru a câștiga încrederea cetățenilor sârbi și a primi în continuare sume de bani de la aceștia, conform înțelegerii inițiale (respectiv va primi jumătate din sumele pretinse la demararea formalităților de dobândire a cetățeniei române și diferența după aprobarea acordării cetățeniei).
Urmarea imediată a constat în inducerea în eroare a părților vătămate și pricinuirea unor pagube acestora, constând în sumele de bani remise inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatului a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei.
Pentru configurarea laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune trebuie realizată cerința ca intenția făptuitorului de a săvârși acțiunea de inducere în eroare, să aibă ca scop obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust. Prin urmare, intenția de a săvârși acțiunea de inducere în eroare trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit și anume, intenția de obține pentru sine un folos material injust, ceea ce se reține în cauză, împrejurare ce se regăsește în cauză.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, elementul material a constat în falsificarea unor înscrisuri oficiale.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe prevăzută de art.19 alin.1 pct. 1 lit. a C.pen., în sensul ca a prevăzut și urmărit producerea unor consecințe juridice, a unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotita de lege, constând în încrederea publica în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor care au aptitudinea de a produce consecințe juridice.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile sub semnătură oficiale.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama, în baza art. 52, 72 C.penal, de faptul că inculpatul are antecedente penale, precum și de gradul de pericol social ridicat al faptelor sale, de împrejurările săvârșirii faptelor și de urmările produse.
Cu privire la atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta recunoscut și a regretat comiterea faptelor.
S-a făcut și aplicarea prevederilor art. 320 indice 1 alin. 7 C.p.p privind reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 întrucât inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat judecarea cauzei în baze probelor administrate în faza de urmărire penală.
În cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C.pen., pentru fiecare infracțiune în parte, și a dispozițiilor art.33 lit.a C.pen., cu privire la toate faptele.
Având în vedere cele consemnate în fișa de cazier judiciar instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a C.pen. Astfel, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării, pentru comiterea mai multor infracțiuni de fals. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 08.07.2005, prin decizia nr.4225/08.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, suspendarea condiționată a executării pedepsei urma să expire la 07.07.2009. Or, din chitanțele depuse la dosar, la data de 15.05.2009 inculpatul primea suma de 2750 euro de la C. M., iar la 30.05.2009 suma de 500 euro de la G. Topaloviċ. Prin urmare, cel puțin infracțiunea de înșelăciune s-a comis (sau mai corect, a început să fie comisă în forma sa continuată) în cursul termenului de încercare de 4 ani, stabilit prin decizia nr.4225/08.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind aplicabile dispozițiile art.37 lit.a C.pen. Infracțiunile pentru care inculpatul M. I. este cercetat în prezentul dosar fiind descoperite după expirarea termenului de încercare de 4 ani, nu sunt aplicabile și dispozițiile art.83 C.pen., potrivit alin.2 al acestui articol.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a dispus conform dispozitivului sentinței, arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul M. I., apelul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, solicitând să se facă aplicarea legii mai favorabile, respectiv dispozițiile noi cu privire la infracțiunea de înșelăciune iar textele legale din vechiul C.p. cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale, disp. art. 320 ind. 1 C.p.p. și suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform deciziei Curții Constituționale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de inculpatul M. I. este nefondat, hotărârea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, respectiv că pe parcursul anilor 2008-2009 inculpatul M. I. a solicitat și a primit mai multe sume de bani de la cetățenii sârbi K. J., Nedovici M., S. Ilja, S. P., A. P., C. Marja, G. Topalovici, B. C. și B. M., T. M. și A. D., promițând părților vătămate că dată fiind fosta sa calitate de polițist în cadrul IPJ T., are cunoștințe în rândul funcționarilor publici din România care au atribuții pe linia acordării dreptului de muncă pentru cetățenii străini și în schimbul unor sume de bani poate intermedia obținerea cetățeniei române de către cetățenii sârbi interesați de dobândirea cetățeniei române, care le profita acestora întrucât România, fiind membră a Uniunii Europene, dobândeau dreptul de a munci în țările membre ale Uniunii Europene.
S-a mai reținut în mod judicios că inculpatul le prezenta părților vătămate diferite înscrisuri despre care a susținut că emană de la autorități din România (în realitate erau doar niște fotocopii efectuate de inculpat), pentru a le întări convingerea că a demarat procedurile legale de obținere a cetățeniei române pentru cetățenii sârbi care îi remiseseră sume de bani, că la întâlnirile cu aceștia avea asupra sa o geantă din care le prezenta documente despre care afirma că sunt dosarele cetățenilor sârbi; de asemenea, acesta în timpul discuțiilor purta discuții telefonice reale sau imaginare cu diferite persoane, afirmând că este vorba despre persoane din instituțiile publice la care a depus documentația necesară aprobării cetățeniei române, fără ca în final în realitate să obțină cetățenia română pentru vreuna din părțile vătămate, „demersurile” făcute de către acesta nefiind reale.
Instanța de fond în mod judicios a apreciat că faptele inculpatului M. I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în forma prev. de art. 215 al. 1 și 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., respectiv fals în înscrisuri oficiale în forma prev. de art. 288 al. 1 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective, aceste infracțiuni fiind dovedite prin ansamblul materialului probator administrat, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, motiv pentru care condamnarea inculpatului a intervenit într-o manieră temeinică și legală, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p. nou, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de către inculpat, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, caracterul continuat al activității infracționale, numărul relativ mare al părților vătămate, sumele consistente de bani obținute de către inculpat de pe urma activității infracționale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, aspect care reliefează persistența infracțională a acestuia, dar pe de altă parte a adoptat o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, uzând de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., motiv pentru care pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și de 6 luni închisoare pentru fals în înscrisuri oficiale, respectiv pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare executabilă în regim penitenciar, este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.
Solicitarea de suspendare condiționată a executării pedepsei formulată de către apărător nu este fondată întrucât acesta posedă antecedente penale, aflându-se chiar în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legea penală în acest sens, nici condițiile impuse de disp. art. 81 C.p. vechi care prevedea ca persoana în cauză să nu posede o condamnare mai mare de 6 luni, dar nici legea nouă care prevede la art. 83 C.p. nou ca inculpatul să nu mai fi fost condamnat la pedeapsa închisorii.
Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, instanța apreciază că în speța de față, la data pronunțării hotărârii primei instanțe nu a fost în vigoare Codul penal nou întrucât hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 31.01.2014, însă analizându-se toate elementele dispozitivului hotărârii se constată că legea veche este cea favorabilă inculpatului întrucât aceasta conține dispoziții favorabile atât cu privire la regimul sancționator al concursului de infracțiuni, întrucât legea nouă prevede un spor obligatoriu de o treime din pedeapsa rezultantă, iar raportat la pedeapsa concret aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri oficiale, nu este mai favorabilă legea nouă chiar dacă la modul teoretic noua reglementare a înșelăciunii la art. 244 alin. 1 și 2 din Noul C.p. prevede un regim sancționator mai bând, în sensul că pedeapsa este între 1 an și 5 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale pedeapsa din Noul C.p. este de la 6 luni închisoare la 3 ani închisoare (în reglementarea veche de la 3 luni la 3 ani închisoare).
Instanța va face aplicarea în această cauză a dispozițiilor din Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 5 din C.p. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii mai favorabile, adică instanța în acest caz a aplicat legea mai favorabilă, aceasta fiind legea penală veche.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța constată că în mod judicios s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor reprezentând despăgubiri materiale către părțile civile, întrucât în speța de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte cauzatoare de prejudicii, săvârșită cu vinovăție de către inculpat, prejudiciul fiind cert, dar și legătura de cauzalitate dintre acestea, astfel că în speță s-a făcut în mod corect aplicarea principiului reparării integrale a pagubei.
Pentru toate aceste considerente, văzând că sentința penală apelată este legală și temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 337 din 31.01.2014 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.276 alin.1 C.p.p. va fi obligat inculpatul să-i plătească părții civile B. M. suma de 800 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. I. împotriva sentinței penale nr. 337 din 31.01.2014 a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art.276 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să-i plătească părții civile B. M. suma de 800 lei cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
G. B. C. I. M.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./29.05.2014
A.B. 02 Iunie 2014
Prima instanță: N. B.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Încheierea nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
