Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 127/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-03-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.127/CO
Ședința publică din data de 14.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: L. P.
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației formulate de contestatorul P. D. G. împotriva sentinței penale nr. 186 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._ .
Procedura de citare îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 12.03.2014 care face parte integrantă din prezenta și prin care, pentru lipsă de timp, în vederea deliberării și pronunțării, stabilește termen la data de 14.03.2014, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din data de 03.02.2014 pronunțată în dosarul nr._, T. A., secția penală în baza art.23 din Legea nr. 255/2013 modificată a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor și în consecință:
În baza art. 6 alin.6 din NCP rap.la art. 66 alin.1 din NCP a redus de la 7 ani la 5 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art.66, lit. a, b, d și g din Noul Cod Penal, aplicată condamnatului P. D. G. , fiul lui P. G. și al D. Petronea, născut la data de 16.03.1980, CNP:_, deținut în PRMS A., prin sentința penală nr.15/24.01.2007, a Tribunalului Suceava definitivă prin decizia penală nr. 35/14.03.2007 a Curții de Apel Suceava și decizia penală nr.2547/11.05.2007 a ICCJ București.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale.
A menținut mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.15/2007 din 02.04.2007 emis de T. Suceava, cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.
În baza art. 275 alin.3 din NCPP cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin referatul Comisiei de evaluare a aplicării incidenței legii penale mai favorabile, constituite la nivelul Penitenciarului A., în baza H.G. nr.836/2013, înregistrată la această instanță la data de 20 ianuarie 2014, instanța a fost sesizată pentru a se pronunța dacă sunt incidente dispozițiile art. 6 alin.6 Noul Cod Penal privind pedeapsa complementară aplicată condamnatului P. D. G..
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. sentința penală nr.15/24.01.2007, a Tribunalului Suceava definitivă prin decizia penală nr. 35/14.03.2007 a Curții de Apel Suceava și decizia penală nr.2547/11.05.2007 a ICCJ București, prin care s-a aplicat condamnatului pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, fiind aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, pe o perioadă de 7 ani.
Instanța a constatat că dispozițiile art. 6 alin.6 Noul Cod Penal prevăd faptul că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se vor executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. Conform prevederilor art. 66 alin.1 Noul Cod Penal, pedeapsa complementară se poate interzice pe o perioadă maximă de 5 ani.
Pornind de la aceste considerente, tribunalul în baza art.595 Noul Cod Procedură Penală și art.23 din Legea nr. 255/2013 modificată a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a formulat contestație petentul P. D. Ghoerghe, solicitând reducerea pedepsei ca urmare a intervenirii legii penale mai favorabile
Examinând contestația potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. 4 rap. art. 416 și 418 C.pr.pen. instanța reține ca aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Petentul a fost condamnat pentru omor deosebit de grav și tâlhărie ultima rămasă în fază de tentativă, în temeiul prevederilor art. 174 alin. 1 rap. la art. 176 lit. d și i Cod penal din 1969 și a prevederilor art. 20 rap. la 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind 1 lit a și b, respectiv a săvârșit o faptă de omor pentru a ascunde săvârșirea unei tâlhării și tentativă de tâlhărie de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopții și în loc public, având asupra sa o armă, fapte pedepsite cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi și respectiv 7 la 20 de ani, Noul cod penal prevede aceste infracțiuni la art. 189 alin. lit. d, cu aceeași sancțiune și art. 32 rap. 234 lit. a și d cu limite de pedeapsă între 3 și 10 ani.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Codul penal „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.” Ori în cauză, așa cum se observă, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, care în noul cod are limite reduse, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, fiind avut în vedere că și noul cod prevede același regim sancționator al tentativei, astfel încât în cauză pedeapsa nu poate fi redusă, în mod corect prima instanță aplicând doar prevederile art. 6 alin. 6 C.pen., cu privire la pedeapsa complementară.
Așa fiind, contestația urmează a fi respinsă conform art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmând a fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestatorul P. D. G. împotriva sentinței penale nr. 186 din data de 03.02.2014 pronunțată de T. A., secția penală în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2014.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER,
L. P.
Red. F. P./31.03.2014
Tehnored.L.P. 2ex/; 18.03.2014
Prima inst C. V. L. - Trib. A.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ Operator 2711
Data:
C Ă T R E,
P. A.
Vă comunicăm alăturat copia deciziei penale nr. 126/CO din 14.03.2014.
Grefier,
L. P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 92/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 165/2014. Curtea... → |
|---|
