Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 92/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-02-2014

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 92/A

Ședința publică de la 20 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător L. Ani B.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații D. F. V. și A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 170/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul D. F. V. personal și asistat de avocat ales D. T. din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială la dosar; se prezintă inculpatul A. R. S. personal și asistat de avocat ales C. D. din cadrul Baroului C.-S., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsește partea civilă intimată CN C. SA S. C. Timișoara.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Curtea, având în vedere prevederile art.10 alin.1 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, raportat la dispozițiile art.99 alin.3 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor de judecată, constată că prin efectul legii prezenta cauză se va judeca în această compunere a completului, potrivit dispozițiilor din legea nou privitoare la apel.

Avocat C. D., pentru inculpatul A. R. S. depune la dosar acte în circumstanțiere.

Sunt audiați cei doi inculpați apelanți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și depuse la dosar.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Avocat C. D., pentru inculpatul A. R. S., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și aplicarea unei pedepse mai reduse, iar modalitatea de executare a acesteia să fie suspendarea sub supraveghere. În temeiul art. 422 Noul C.p.p. solicită trimiterea dosarului la Judecătoria O. pentru îndreptarea unei erori materiale strecurate în cuprinsul sentinței penale nr. 170 din 24.10.2013, respectiv că în mod greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 33 C.p. și a unor alte infracțiuni. Pe de altă parte, se susține că prima instanță ar fi făcut o greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei și că inculpatul ar fi putut beneficia de suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 81 C.p. sau art. 86¹ C.p.

Avocat D. T., pentru inculpatul apelant D. F. V., solicită în temeiul art. 421 al. 2 lit. b C.p.p., desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la prima instanță, deoarece deși inculpatul a fost legal citat, întrucât nu mai locuiește cu soția, fiind divorțat, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta și a se apăra în instanță. Totodată, consideră că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare este prea aspră, inculpatul neputându-se apăra în fața primei instanțe. Solicită aplicarea legii mai favorabile pentru inculpat, care este Noul Cod penal și aplicarea unei pedepse sub supraveghere.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelurilor declarate de inculpați, respectiv schimbarea încadrării juridice din legea veche în legea nouă, care este mai favorabilă celor doi inculpați, și reducerea pedepselor aplicate conform limitelor prevăzute de noua lege. Cu privire la solicitarea de trimitere a dosarului la instanța de fond pentru îndreptarea erorii materiale, solicită respingerea acesteia. Cu privire la solicitarea de trimitere spre rejudecare a cauzei, solicită de asemenea respingerea, întrucât inculpatul D. F. V. a fost legal citat de la adresa din dosar, iar în cazul în care și-a schimbat domiciliul, trebuia să încunoștiințeze instanța cu privire la acest fapt.

Inculpații apelanți D. F. V. și A. R. S., având pe rând ultimul cuvânt, recunosc și regretă fapta.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. F.-V., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, săvârșită în data de 20/21.12.2012 împotriva părții vătămate C. C. SA - S. Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Timișoara.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 208 alin. 1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. R. S., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, săvârșită în data de 20/21.12.2012 împotriva părții vătămate C. C. SA - S. Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Timișoara.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați C.-S. pentru apărătorul din oficiu av. S. C..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 08.10.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. din dosar nr. 94/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților G. N. pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal și distrugere prev. de art. 217 al. 1 din Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, D. F. V. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal și A. R. S. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de făptuitorul C. C. referitor la săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 Cod penal și art. 209 al. 1 lit. a, g și i Cod penal, complicitate la distrugere prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 217 al. 1 Cod penal și pătrundere fără drept în zona de siguranță feroviară, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 4 din Legea 289/2005.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O. sub nr._, urmare a disjungerii dispuse în dosarul_, prin sentința penală 45/14.03.2013.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 20.12.2012, inculpatul G. N. a tăiat o bucată de șină de cale ferată tip 49 SB, cu lungimea de 25 metri, situata pe raza secției de cale ferată 925 O.-Anina, km._, între stațiile CF Lișava și O., în 12 bucăți de aproximativ 2 metri fiecare. Ulterior, împreună cu ceilalți 2 învinuiți, au început să transporte bucățile de șină în apropierea pasajului de trecere la nivel a căii ferate dintre Ciudanovița și Lișova, însă s-au speriat de două persoane sosite în zonă cu un autoturism și au abandonat atât șinele, cât și aparatura de tăiere. În dimineața zilei următoare, cu ocazia efectuării reviziei de cale ferată, s-a descoperit tăierea șinei și a fost anunțată poliția, iar ca urmare a cercetărilor efectuate, au fost descoperite bucățile de șină și aparatura de tăiere. Șina a fost restituită C. C. SA, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4427,62 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu. Prin nota nr. 4/1/_, partea vătămată a precizat că nu a fost pusă în pericol siguranța circulației.

Pentru dovedirea situației de fapt expuse în rechizitoriu, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului, proces verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, planșe fotografice, caziere judiciare privind pe inculpați.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul zilei de 20.12.2012, inculpații G. N., D. F. V. și A. R. S. au hotărât să sustragă o bucată șină de cale ferată tip 49 SB în lungime de 25 metri, situată pe raza secției de cale ferată 925 O.-Anina, km._, între stațiile CF Lișava și O.. Ca urmare, G. N. a apelat la C. C. – asociat al unei societăți specializate în colectarea de fier vechi al cărui administrator este inculpatul G. N., și i-a solicitat să-i împrumute un aparat pentru a tăia șina. Întrucât C. C. i-a promis că îi va aduce utilajul la fața locului, G. N. l-a sunat pe martorul O. N., și i-a solicitat să intervină pe lângă martorul T. G. pentru ca acesta să se deplaseze la fața locului și să taie șina, însă acesta din urmă a refuzat. În jurul orelor 20.30-21.00, C. C. a transportat cu un microbuz la fața locului utilajul de tăiat cu oxigen, iar G. N. l-a montat și a tăiat șina în 10 bucăți, pe care împreună cu D. F. V. și A. R. S. a început să le transporte în apropierea pasajului de trecere de nivel a căii ferate dintre Ciudanovița și Lișova. În același loc au transportat și aparatul de tăiat. Întrucât în timpul transportului în zonă a apărut o mașină de culoare închisă necunoscută inculpaților, din care au coborât două persoane, inculpații s-au speriat și au fugit, abandonând la fața locului șinele de cale ferată, aparatul de tăiat și o geantă de voiaj. În dimineața zilei următoare, cu ocazia efectuării reviziei căii ferate, martorul B. I. – revizor de cale în cadrul C. – a constatat și avizat prin înscrierea în RRLISC al stației Lișava sustragerea șinei. Înștiințat de cele întâmplate, martorul A. V. – picher în cadrul C., a sesizat postul poliție TF O. cu privire la furt. Ca urmare, organele de poliție s-au deplasat la locul săvârșirii faptei și în urma cercetărilor efectuate au descoperit la 17 metri de pasaj și la 1,5 metri de calea ferată, abandonate, un aparat electrogen, o butelie de aragaz, un furtun din cauciuc, o geantă de culoare verde cu maro, un tub de oxigen și 10 bucăți de șină tip 49 C., în lungime de 2,5 metri fiecare.

Din nota nr. 4/1/_ întocmită de C. C. SA - S. Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații Timișoara rezultă faptul că sustragerea a afectat baza materială a Secției L1 Caransebeș, dar nu a pus in pericol siguranța circulației. De asemenea, rezultă faptul că șina sustrasă nu era parte a suprafeței de rulare a căii ferate, ci era inclusă în depozitul aflat pe partea dreaptă a liniei

Inculpatul G. N., audiat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, prin sentința penală 45/14.03.2013, dată în dosarul_, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei.

În drept fapta inculpaților D. F. V. și A. R. S. care, în noaptea de 20/21.12.2012, împreună cu inculpatul G. N. au sustras o șină de cale ferată și a transportat-o de la locul în care era depozitată, cu intenția de a o valorifica la fier vechi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a șinei de cale ferată din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunului din patrimoniul părții vătămate și trecerea lui în stăpânirea inculpatului.

Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunului sustras și corelativ, aproprierea acestuia de către inculpat.

Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal.

Astfel, din probele administrate reiese că ambii inculpați au avut reprezentarea faptelor lor, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, au prevăzut rezultatul și au urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că au luat bunul din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

Fapta săvârșită de inculpați este un furt calificat în condițiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită de trei persoane împreună, în timpul nopții.

Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în concurs real, fiind prin urmare aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului D. F. V. reiese că acesta nu are antecedente penale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului A. R. S. reiese că acesta are antecedente penale, însă nu este în stare de recidivă.

Reținând vinovăția atât a inculpatului D. F. V. cât și a inculpatului A. R. S., instanța a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii descrise mai sus.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp. art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpaților prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că au produs un prejudiciu important părții vătămate și au angrenat și alte persoane într-o activitate infracțională, săvârșită în timpul nopții.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpaților, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpaților astfel cum s-a arătat în dispozitivul sentinței, menționat mai sus.

Instanța a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit. b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

Instanța a apreciat că, față de prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.

Instanța a apreciat că, întrucât inculpații nu s-au folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupă, de o profesie pe care o exercită sau de o activitate pe care o desfășurau la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) Cod penal este lipsită de obiect.

De asemenea, instanța a reținut că faptele inculpaților care fac obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestora de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d) și e) Cod penal.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, având în vedere că scopul preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpaților.

Împotriva sentinței penale nr. 170/24.l10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ au declara recurs, calificate drept apel de art. 10 din Legea nr. 255/2013, inculpații D. F. V. și A. R. S., solicitând în principal aplicarea legii penale mai favorabile, reducerea pedepsei și altă modalitate de executare a acesteia.

În motivarea căii sale atac, inculpatul A. R. S. a învederat existența unor erori materiale în cuprinsul sentinței penale atacate, în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 33 C.p. și al unor alte infracțiuni, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea îndreptării acestora. Pe de altă parte, inculpatul a susținut că s-ar fi făcut o greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei și că ar fi putut beneficia de suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 81 C.p. sau art. 86¹ C.p. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, inculpatul a învederat că aceasta este dată de dispozițiile art. 228 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual și că i-ar putea fi aplicate prevederile art. 83 C.p. actual privind amânarea aplicării pedepsei sau art. 91 C.p. actual privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Calea de atac formulată de inculpatul D. F. V. nu a fost motivată în scris, iar susținerile orale ale inculpatului și apărătorului său sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând apelurile declarate de inculpați prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt întemeiate doar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile cu consecința reducerii cuantumul pedepsei principale, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește desființarea sentinței penale cu trimitere spre rejudecare la prima instanță se constată că nu este incidentă nici una dintre ipotezele care impun această soluție. Simplele erori materiale în cuprinsul unui act pot fi înlăturare prin procedura de îndreptare a erorii materiale. Referitor la susținerile inculpaților în sensul că nu ar fi avut cunoștință de termenele de judecată sau că ar fi ajuns la instanță după apelarea cauzei, se constată că în fapt se invocă propriile culpe și lipsa de interes față de situația lor juridică. Astfel, în cazul unor modificări ale domiciliului, aceștia aveau obligația legală de a informa organele judiciare. Pe de altă parte, procesele verbale privind procedura de citare pentru termenul din 28.03.2013 sunt semnate de soția, respectiv mama, inculpatului D. F. V., respectiv A. R. S., citarea efectuându-se la adresele indicate de aceștia în cursul urmăririi penale.

Referitor la starea de fapt, instanța de apel constată că aceasta nu a fost contestată de către inculpați în calea de atac a apelului, ci că, dimpotrivă, inculpații D. F. V. și A. R. S. au recunoscut comiterea faptei. vinovăția inculpaților este pe deplin probată de declarațiile martorilor C. C., A. V., B. I., T. G. și O. N., coroborate și cu declarațiile inculpaților. Deși inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ C.p.p. anterior, actual art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța de apel constată că acestea puteau fi incidente numai dacă declarațiile de recunoaștere interveneau înainte de începerea cercetării judecătorești, condiție neîndeplinită în speță.

Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 C.p. raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și g C.p. având în vedere că în noaptea de 20/21.12.2012, împreună cu inculpatul G. N. au sustras o șină de cale ferată și au transportat-o de la locul în care era depozitată cu intenția de a o valorifica la fier vechi. Raportat la noua reglementare, fapta inculpaților se încadrează în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual. Conform art. 229 alin. 1 lit b C.p. actual infracțiunea de furt comis în timpul nopții se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Totodată, se constată incidența circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a C.p. actual – „săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună”, care în raport cu art. 78 C.p. actual face ca limitele de pedeapsă să fie de la 1 la 7 ani închisoare. Chiar și în aceste condiții, legea noua este mai favorabilă în raport cu reglementarea anterioară, astfel că în temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual se va schimba încadrarea juridică dată faptei fiecăruia dintre inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora se va efectua operațiunea de individualizare a pedepselor.

Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În procesul de individualizare a pedepsei se reține că niciunul dintre inculpați nu are un loc de muncă stabil, au studii medii, că deși nu au antecedente penale, au comis o faptă de o gravitate ridicată bunul sustras fiind o șină de cale ferată, motivul fiind de a o valorifica și a obține astfel venituri fără muncă. Inculpații nu au făcut dovada că după comiterea infracțiunii ar fi depus diligențe în sensul reeducării, respectiv că probeze existența unui loc de muncă stabil și a unei mai bune integrări în societate, astfel că pericolul pentru colectivitate se menține. Față de aceste elemente, instanța de apel va dispune condamnarea fiecăruia dintre inculpați la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel constată că executarea în regim de deținere este singura în măsură a conduce la reeducare inculpaților și prevenirea comiterii de noi infracțiuni câtă vreme nu există nici un element care să probeze existența vreunui resort interior în a se cenzura și a se îndrepta spre câștigarea existenței printr-un loc de muncă cu o anumită stabilitate, printr-o specializare sau pregătire profesională. Astfel, în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. d C.p. actual - „în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată” pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei și nici cea prevăzută de art. 91 alin. 1 lit. d C.p. actual, respectiv ca „în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.” pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Față de considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de inculpații D. F. V. și A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 170/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, va desființa sentința penală atacată și rejudecând:

În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului D. F. V. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora îl va condamna pe inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.

În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului A. R. S. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora îl va condamna pe inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu parțial avocatul oficiu.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații D. F. V. și A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 170/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată și rejudecând:

În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului D. F. V. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora condamnă inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.

În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului A. R. S. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora condamnă inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu parțial avocatul oficiu.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 20.02.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

G. B. L. ANI B.

GREFIER,

A. B.

Red. L.B./05.03.2014

Tehnored. A.B.

2 ex./ 12 Martie 2014

Prima instanță: L. M. P.