Luarea de mită. Art.289 NCP. Încheierea nr. 90/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 90/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-09-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 90/CO/CP
Ședința din camera de consiliu din data de 22 septembrie 2014
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 601/PI din data de 22.09.2014 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații B. D. M. și B. R. M., aflați în stare de arest la domiciliu, asistați de avocați aleși M. R. și P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, judecătorul de cameră preliminară aduce la cunoștința inculpaților motivul pentru care au fost aduși în fața judecătorului de la această instanță.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, judecătorul de cameră preliminară constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestație.
Procurorul pune concluzii de admitere a contestației, desființarea sentinței penale atacate și menținerea măsurii arestului la domiciliu prelungită față de inculpați prin încheierea Tribunalului T. nr.131/18.08.2014 definitivă la data de 22.08.2014 prin decizia dată de C. de A. Timișoara.
În susținerea celor solicitate, procurorul arată că hotărârea judecătorului de cameră preliminară din cadrul tribunalului este criticată sub aspectul netemeiniciei, apreciind că, s-a procedat la înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu a controlului judiciar contrar dispozițiilor art. 207 C.p.p., întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, subzistă.
Cu privire la motivarea din hotărârea atacată, cum că nu ar fi îndeplinită a doua condiție prevăzută de art. 223 alin.2 C.p.p., procurorul învederează că de la data comiterii infracțiunii a trecut o perioadă de doar două luni, în care față de inculpată s-a luat încă de la început o măsură mai blândă iar față pe inculpat s-a înlocuit măsura privativă de libertate cu o măsură mai ușoară.
În opinia sa, ar trebui să primeze nu interesul particular al unui individ venit în contradicție cu normele penale de a beneficia de o măsură preventivă blândă, ci interesul general al comunității de a fi apărată de asemenea fapte și infractori, totodată apreciind că astfel s-ar răspunde, unui imperativ general și anume ca ceilalți membrii ai societății să poată beneficia de drepturile și libertățile instituite în Constituție, prin înlăturarea pericolului ca, până la pronunțarea unei condamnări definitive, cei care au comis infracțiuni să mai comită astfel de fapte.
Avocat P. I. pentru inculpați solicită respingerea contestației, considerând că hotărârea contestată este temeinic motivată, raportat la particularitățile cauzei.
În continuare, solicită să se aibă în vedere faptul că, deși s-a solicitat menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpați pentru buna desfășurare a procesului penal, într-o perioadă de 2 luni, singurul mijloc de probă administrat de către organele de urmărire penală a fost reaudierea inculpatei B. R. M., la solicitarea acesteia. În plus, învederează că organele de urmărire penală au tratat cu superficialitate cererile în probațiune pe care au înțeles inculpații să le formuleze în apărare, arătând în acest sens că s-au pronunțat asupra unei cereri în probațiune pe care au formulat-o, cu foarte puțin timp înainte de întocmirea rechizitoriului.
De asemenea, avocatul critică modalitatea în care organul de urmărire penală a înțeles să redea în actul de sesizare a instanței pasaje preluate dintr-un proces verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental între inculpat și martora denunțătoare, susținând că au redate anumite pasaje în mod trunchiat, fiind omise discuțiile favorabile inculpatului B. D. M. în care acesta refuza luarea sumei de bani de la martoră.
În opinia avocatului ales al inculpaților, scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin luarea față de inculpați a măsurii controlului judiciar, nefiind temeinică susținerea cum că o astfel de măsură ar împieta buna desfășurare a procesului penal, având în vedere cele redate mai sus, precum și faptul că aceștia ar respecta toate obligațiile impuse de prima instanță.
Avocat M. R. pentru inculpați, solicită respingerea contestației formulată de P., în temeiul art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, precizând totodată că achiesează la concluziile avocatului P. I..
În expunerea motivelor sale, avocatul M. R. prezintă istoricul privitor la măsurile care au fost luate față de inculpatul B. D. M., învederând că într-o primă fază s-a apreciat că nu se impune luarea niciunei măsuri preventive față de acesta, pe considerentul că nu există probe sau indicii temeinice, ulterior s-a dispus măsura arestării care a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu iar la termenul din data de 22.09.2014, tribunalul a înlocuit această măsură preventivă cu măsura controlului judiciar, totodată fiindu-i impuse inculpatului unele obligații din cele prevăzute de art. 215 al. 1 C.p.p. și o parte din cele enumerate în alin. 2 a acestui text legal. Precizează că se raliază opiniei judecătorului de cameră preliminară din cadrul tribunalului, care la pronunțarea soluției a avut în vedere faptul că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 223 al. 2 C.p.p., în sensul că nu există probe sau indicii temeinice care să ateste faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, arată că, referitor la prevederile art. 202 C.p.p., nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că luarea unei măsuri preventive față de inculpați ar fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal. Cu privire la această opinie învederează faptul că pe parcursul a 2 luni, organele de urmărire penală au administrat o singură probă constând în audierea inculpatei, la solicitarea acesteia.
Privitor la inculpata B. R. M., avocatul ales al acesteia, d-na M. R. menționează că, din declarațiile pe care le-a dat rezultă că a recunoscut că este autorul faptei de care este acuzată, având astfel o atitudine cooperantă cu organele de urmărire penală. Totodată precizează că, potrivit afirmațiilor pe care le-a făcut inculpata, aceasta va respecta toate obligațiile impuse prin hotărârea contestată.
În ceea ce privește inculpatul B. D. M., d-na avocat solicită să fie avut în vedere faptul că acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție precum și aspectele prezentate de colegul său cu privire la spicuirea, de către organul de urmărire penală, din procesele verbale de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental între martora denunțătoare și inculpat, ceea ce denotă prezentarea unei stări de fapt care nu concordă cu realitatea.
În plus, avocatul M. R. solicită ca la soluționarea contestației să se țină seama și de înscrisurile depuse în dosarul tribunalului, constând în caracterizări care atestă faptul că inculpații au avut o conduită corespunzătoare la locul de muncă, nu au fost sancționați disciplinar și au obținut calificative foarte bune ca urmare a evaluărilor în perioada desfășurării activității în sistemul penitenciar.
De asemenea, subliniază că deși inculpatul a fost cercetat pentru mai multe fapte, din lipsă de probe, a rămas o singură acuzație constând în luare de mită.
Având cuvântul, inculpata B. R. M. arată că înțelege să lase soluția la aprecierea judecătorului.
La rândul său, având cuvântul, inculpatul B. D. M. achiesează la concluziile avocaților aleși și solicită respingerea contestației cu consecința menținerii hotărârii tribunalului ca temeinică și legală, precizând că va respecta toate obligațiile impuse prin sentința contestată.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 601/PI din data de 22.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ 14, judecătorul de cameră preliminară în procedura de cameră preliminară, din cadrul Tribunalului T., în baza 207 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 242 alin. 2 C.p.p. rap. la art. 211 și urm. C.p.p. a admis cererea formulată de inculpații B. D. M. și B. R. M. și a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații B. D. M. - dispusă față de inculpat prin încheierea nr.131/18.08.2014, a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. și B. R. M. - dispusă față de inculpată prin încheierea nr. 94/DL din 25.07.2014 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului T. cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. 1 C.p.p. s-a stabilit ca pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații B. D. M. și B. R. M. trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
De asemenea, prima instanță a stabilit, în baza art.215 alin. 2 C.p.p. că pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să nu părăsească țara, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței
d) să nu se apropie de denunțătoarea F. E., de martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
j) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
În baza art.215 alin. 3, 7 C.p.p. a atras atenția inculpaților B. D. M. și B. R. Marianacă, că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, sau există suspiciunea rezonabilă că au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lor, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus ca supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care revin inculpaților pe durata controlului judiciar să se realizeze de către IPJ A..
În consecință, a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților B. D. M. și B. R. M., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art. 47 alin. 3 C.p.p. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului T., în baza art. 50 C.p.p. raportat la art. 41 C.p.p. a declinat competența de soluționare a prezentului dosar în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A. iar în ceea ce privește cheltuielile judiciare s-a stabilit ca acestea, în baza art. 275 al.3 C.p.p., să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului T. a constatat că, prin rechizitoriul nr. 617/P/2014 al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 19.09.2014, sub număr unic de dosar_ 14, au fost trimiși în judecată inculpații B. M. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 291 alin. 1 C.p., și art. 289 C.p., cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.p. și B. R. M. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 289 C.p.
În fapt, s-a reținut că la data de 20.01.2014, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara numita F. I. și a depus un denunț cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.291 C.p. de către numita B. R. M., angajată a Penitenciarului A..
Martorul denunțător F. I. a declarat că inculpata B. R. M., angajată a Penitenciarului A., i-a pretins suma de 2000 de euro, susținând că are influență asupra membrilor comisiei din cadrul Penitenciarului A., care hotărăște cu privire la acordarea dreptului de muncă deținuților, pentru a-i acorda fiului martorei, încarcerat în Penitenciarul A., dreptul de muncă.
Prin ordonanța din data de 22.07.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art.291alin.1 C.p.
În urma solicitării adresate de P. de pe lângă C. de A. Timișoara judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., prin încheierea nr.172/ST/22.07.2014 (fila 9 dosar u.p.), s-a dispus autorizarea interceptării comunicațiilor și a oricărui tip de comunicare la distanță efectuate de posturile telefonice aparținând inculpatei și martorului denunțător, precum și supravegherea video, audio și prin fotografiere față acestea.
Din cuprinsul declarației martorei F. I. s-a concluzionat că în anul 2012, fiul acesteia, martorul Rozniciuc Darin V., a fost încarcerat în Penitenciarul A. ca urmare a unei condamnări privind executarea unei pedepse de 9 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
În încercarea de a-l ajuta, prin intermediul unei cunoștințe, aceasta a luat legătura cu inculpata B. R., despre care știa că lucrează ca și agent de penitenciare în cadrul Penitenciarului A..
În cursul anilor 2012-2013 martora s-a întâlnit de câteva ori cu inculpata B. R., vizitând-o și la domiciliu și aceasta i-a spus că îl poate ajuta pe fiul ei, în sensul de a fi scos la muncă, beneficiind astfel de reducerea pedepsei pe care o execută. Inculpata i-a spus că acest lucru se poate rezolva în schimbul sumei de 2000 euro, bani pe care însă martora nu îi avea la momentul respectiv.
Martorului Rozniciuc Darin V. i-a fost acordat dreptul la muncă în perioada mai 2013- februarie 2014, fiindu-i retras acest drept ca urmare a aplicării unei sancțiuni. Ulterior retragerii acestui drept, acesta a declarat că a formulat mai multe cereri de a fi scos la muncă, care nu însă nu i-au fost aprobate.
Martora F. I. a luat legătura din nou (telefonic) cu inculpata B. R. în data de 18.07.2014 și i-a spus că a reușit să facă rost de bani, stabilind să se întâlnească în zilele următoare pentru a discuta.
Ca urmare a celor menționate anterior au fost desfășurate activități specifice în vederea organizării și realizării flagrantului privind săvârșirea de infracțiunii de trafic de influență prev. de art.291C.p.
Din analiza probatoriului administrat în cauză s-a dedus că în cadrul unei întâlniri care a avut loc în data de 23.07.2014, între martora denunțătoare F. I. (care avea asupra sa tehnică de înregistrare audio-video, activitate autorizată conform celor menționate mai sus) și inculpații B. D. M., comisar șef de penitenciare, împuternicit șef serviciu siguranță în cadrul Penitenciarului A. și B. R., agent șef de penitenciare în cadrul Penitenciarului A., la domiciliul acestora, situat în A., ., i s-a solicitat din nou denunțătoarei suma de 2000 de euro, în vederea rezolvării favorabile a situației fiului ei, în sensul de a fi scos efectiv la muncă.
Din cuprinsul procesului verbal de redare a discuțiilor purtate în mediu ambiental, s-a constatat că în data de 23.07.2014 între martora denunțătoare F. I. și inculpații B. D. M., comisar șef de penitenciare, împuternicit sef serviciu siguranță în cadrul Penitenciarului A. și B. R., agent șef de penitenciare în cadrul Penitenciarului A., la domiciliul acestora situat în A., ., a rezultat cu certitudine săvârșirea faptei de luare de mită prev. și ped. de art.289 C.p. de către inculpatul B. D. M., respectiv de complicitate la luare de mita prev. și ped. de art.48C.p. rap. la art.289 C.p. de către inculpata B. R..
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 617/P/2014 al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Cu privire la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu a inculpaților, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații B. R. M. și B. D. M. au fost reținuți prin ordonanța de reținere a Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara din data de 25.07.2014, începând cu data de 24.07.2014 ora 19.00 și până la data de 25.07.2014 ora 19.00, fiind asistați de avocații aleși.
Prin încheierea nr. 94/DL din 25.07.2014, pronunțată în dosarul nr._, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., în baza art. 227 alin.1 cod pr.pen. a respins propunerea formulată Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Timișoara, de luare a măsurii arestării preventive față de inculpații B. R. M. și B. D. M..
În baza art. 227 alin. 2 cu aplicarea 202 alin. 4 lit. d C.p.p. s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pentru inculpata B. R. M., pentru o durată de 30 de zile începând cu data de 25.07.2014, până la data de 23.08.2014, inclusiv.
Prin decizia penală nr.60/DL/CC, din data de 28.07.2014, a judecătorului de drepturi si libertăți din cadrul Curții de A. Timișoara, s-a dispus admiterea contestației declarate de P. de pe lângă C. de A. Timișoara, împotriva încheierii penale nr. 94DL din data de 25.07.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând, arestarea preventivă a inculpatului B. D. pe o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a prezentei hotărâri (28.07.2014).
Prin încheierea nr.131/18.08.2014, pronunțată în dosarul nr._, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., în baza art. 227 alin.1 cod pr.pen. a admis propunerea Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara și a dispus prelungirea măsurii arestului la domiciliu pentru inculpata B. R. M., pentru o durată de 30 de zile începând cu data de 24.08.2014, până la data de 22.09.2014, inclusiv și a respins propunerea de prelungire a arestării preventive față de inculpatul B. D. M., înlocuind această măsură cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durata de 27 de zile, începând cu data de 27.08.2014 și până la data de 22.09.2014, inclusiv.
Prin încheierea penală nr. 74/DL/22.08.2014, a judecătorului de drepturi si libertăți din cadrul Curții de A. Timișoara, s-a dispus respingerea contestațiilor formulate împotriva încheierii penale nr.131/18.08.2014, pronunțată de Tribunalului T. în dosarul nr._ .
Judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere, în primul rând, dispozițiile art. 242 alin. 2 care stipulează că „ măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoara, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduite procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.
De asemenea, a reținut că potrivit art. 202 C.p.p. - scopul, condițiile generale de aplicare și categoriile măsurilor preventive - măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Totodată s-a făcut trimitere la prevederile art. 211 alin. 2 C.p.p. potrivit cărora judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății, poate dispune luare măsurii controlului judiciar față de inculpat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin.1.
În cauză, s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, respectiv a arestului la domiciliu, au vizat faptul că există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și că privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, conform art. 223 alin.2, 224 C.p.p. rap. la art.202 al.1,3 C.pr.pen.
Tribunalul a apreciat că deși, la acest moment procesual, prima condiție cerută de art.223 alin.2 C.p.p., cea privind natura și cuantumul pedepsei, este îndeplinită în cauză, nu se mai poate însă reține ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de textul legal – neexistând probe sau indicii temeinice în sensul că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Sub acest aspect, s-a reținut, pe de o parte, că comiterea de infracțiuni, chiar de o anumită gravitate – reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului în forma detenției preventive. Raportându-se la jurisprudența CEDO, precum și la cea națională, s-a concluzionat că elementele și criteriile care trebuie avute în vedere în analiza existentei "pericolului pentru ordinea publică", având în vedere că această noțiune nu este definită în legislație, se referă la reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și la profilul personal al acestuia, fiind necesar a se face o distincție clară între starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate și pericolul social al faptei săvârșite. Totodată, s-a subliniat că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. În acest sens, tribunalul a avut în vedere Hotărârea pronunțată în cauza Letellier împotriva Franței, în care C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este posibilă arestarea preventivă a unei persoane pe rațiuni de rezonanță socială negativă a faptelor și reacția opiniei publice, însă doar în situații excepționale, respectiv dacă anumite fapte, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, ar suscita o atingere adusă ordinii publice și lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică este ulterior săvârșirii faptei și are un caracter limitat în timp, fiind evident că odată cu timpul petrecut în detenție preventivă, gradul de pericol pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică descrește, astfel că anumite motive ce inițial puteau justifica luarea unei măsuri privative de libertate, este posibil ca odată cu trecerea timpului să nu mai fie suficiente pentru menținerea acestuia în stare de arest.
În același timp, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 alin.2 CEDO, orice persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză în cursul procesului.
Ținând seama de împrejurările concrete de săvârșire a faptei, precum și la profilul personal al inculpaților, analizate în special și prin raportare la stadiul actual al prezentei proceduri penale, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a apreciat că nu există indicii care să reliefeze existența la acest moment a unei periculozități sociale a inculpaților sau a unei asemenea tulburări a ordinii publice încât să justifice privare lor în continuare de libertate.
În opinia judecătorului din cadrul tribunalului, infracțiunea reținută în sarcina inculpaților raportat la care a fost formulată propunerea de menținere a arestului la domiciliu nu reprezintă o infracțiune comisă cu violență, astfel încât prin natura sa nu poate fi considerată ca fiind în măsură să determine o tulburare serioasă a ordinii sociale, o stare de temere a acesteia, iar pe de altă parte, nu există nici o probă în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților – după ce aceștia privați de libertate din data de 25.07.2014 și respectiv 28.07.2014 - ar determina o reacție negativă din partea societății într-o asemenea manieră încât să justifice o privare de libertate a acestuia în continuare.
Totodată, în ceea ce privește profilul personal al inculpaților, s-a observat că aceștia sunt persoane integrate în societate și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
De asemenea, din caracterizările depuse la termenul din 22.09.2014 de apărătorii inculpaților, s-a constatat că aceștia au avut o conduită corespunzătoare la locul de muncă, s-au achitat cu responsabilitate de sarcinile primite și nu au fost sancționați disciplinar.
În consecință, raportându-se și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Wemhoff împotriva Germaniei a statuat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment nu mai prezintă niciun pericol pentru ordinea publică.
În același timp, s-a constatat că menținerea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv nu apare ca justificată nici prin raportare la disp. art. 202 al.1,3 C.p.p., reținându-se că nu există la dosar nicio dovadă că lăsarea acestora în libertate la acest moment s-ar mai putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal în condițiile în care probatoriul este integral administrat, fiind deja sesizată instanței cu judecarea cauzei pe fond.
Față de considerentele mai sus redate, precum și în raport de dispozițiile art.202 al.1,3 Cod procedură penală și art. 5 al.3 din CEDO, tribunalul a apreciat că în cauză scopul măsurilor preventive poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, respectiv prin aplicarea măsurii controlului judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.211 rap. la art. 202 C.p.p., existând probe și indicii temeinice privind comiterea de către inculpați a infracțiunii pentru care sunt cercetați și respectiva măsură apărând ca proporțională cu gravitatea acuzației, precum și necesară și suficientă pentru a asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare, atunci când va fi chemat.
S-a apreciat, totodată, că obligațiile pe care, potrivit art.215 C.p.p., inculpații vor fi obligați să le respecte sunt apte a asigura normala desfășurare a procesului penal, nerespectarea acestora cu rea credință dând posibilitatea luării măsurii arestării preventive.
În consecință, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații B. D. M. și B. R. M. cu măsura controlului judiciar, stabilind totodată ca aceștia, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte obligațiile prevăzute de art. 215 alin. 1 lit. a – c C.p.p. precum și cele prevăzute de art. 215 al. 2 lit. a, d, j C.p.p.
În baza art.215 alin. 3, 7 C.p.p. a atras atenția inculpaților B. D. M. și B. R. Marianacă, că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, sau există suspiciunea rezonabilă că au săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Supravegherea respectării de către inculpați a obligațiilor care revin inculpaților pe durata controlului judiciar, s-a stabilit să se realizeze de către IPJ A. și s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpaților B. D. M. și B. R. M., dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Analizând excepția necompetenței teritoriale invocată de inculpați, judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 41 C.p.p., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:
a) locul săvârșirii infracțiunii;
b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;
c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;
d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.
(2) Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(5) Ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
Pornind de la interpretarea coroborată a disp. art. 41 alin. 1 și alin. 5 teza II C.p.p., constatând că infracțiunea reținută în sarcina inculpaților a fost săvârșită pe raza municipiului A., unde, de asemenea, se află domiciliul inculpaților, tribunalul a apreciat că excepția invocată este întemeiată, fapt pentru care a admis-o și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentului dosar în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului A..
În baza art. 275 al.3 C.p.p., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva sentinței Tribunalului T. a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul T., solicitând admiterea contestației și desființarea sentinței criticată, cu consecința pronunțării unei soluții prin care să fie menținută măsura arestului la domiciliu pentru inculpații B. D. M. și B. R. M..
În esență, în motivele contestației, s-a arătat că în cauză nu a intervenit nicio modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu, astfel încât să se impună înlocuirea acesteia cu măsura mai blândă a controlului judiciar.
Învederând că este vorba despre o infracțiune de corupție săvârșită de inculpat, respectiv luare de mită prev. de art.289 Cp., s-a considerat că au fost respectate dispozițiile art. 223 alin.2 C.p.p, în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor.
S-a apreciat, că pericolul concret pe care-l prezintă lăsarea în libertate sub control judiciar a inculpaților - este dat de modul de operare, de urmarea produsă și de faptul că este necesară o ripostă fermă din partea organelor judiciare pentru a nu se induce ideea în rândul comunității că asemenea fapte rămân nepedepsite și că ar exista posibilitatea ca și alte persoane să considere că, prin primirea unor sume de bani de către funcționari publici, pot obține rezolvarea favorabilă a problemelor pe care le au cu legea.
Totodată s-a considerat că într-o astfel de situație ceea ce ar trebui să primeze este, nu interesul particular al unui individ venit în contradicție cu normele penale de a beneficia de o măsură preventivă blândă, ci interesul general al comunității de a fi apărată de asemenea fapte și infractori, arestarea preventivă a persoanelor care încalcă legea penală în acest mod fiind totodată și o măsură care ar garanta buna desfășurare a procesului penal și sustragerea inculpaților de la judecată.
În opinia reprezentantului Parchetului, s-ar răspunde, unui imperativ general și anume ca ceilalți membrii ai societății să poată beneficia de drepturile și libertățile instituite în Constituție, prin înlăturarea pericolului ca, până la pronunțarea unei condamnări definitive, cei care au comis infracțiuni să mai comită astfel de fapte.
De asemenea, s-a învederat că situația în care cercetarea judecătorească a infracțiunii pentru care sunt acuzați cei doi inculpați (infracțiune de corupție) care evidențiază o formă de criminalitate contemporană din ce în ce mai des folosită de infractori oarecum "specializați", s-ar desfășura cu aceștia în măsura preventivă a controlului judiciar, ar genera cu siguranță o stare de indignare socială dată de faptul că o persoană bănuită de săvârșirea unor infracțiuni de acest gen este cercetată în stare de libertate.
D. fiind faptul că, în opinia noastră, singura măsură preventivă proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit de legiuitor în art.202 C.p.p., este măsura arestului la domiciliu, în temeiul art.425 ind.1 alin.7 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art.205 C.p.p. și art.223 alin.2 C.p.p., solicităm judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de A. Timișoara să
Examinând contestația, în limitele prevăzute de art. 4251 alin. 4 rap la art. 205 C.pr.pen., instanța constată contestația întemeiată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 207 alin. 6 Cod proc.pen., în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, și constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpați.
În conformitate cu dispozițiile art. 203 alin. 5 Cod de proc.pen., în cursul procedurii de cameră preliminară, cererile, propunerile, plângerile și contestațiile privitoare la măsurile preventive se soluționează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunță în camera de consiliu.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin 2 rap. la art. 202 C. pr. pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se impune a analiza dacă existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii; infracțiunea să fie dintre cele menționate în art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsură preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sau menținerea acesteia.
Astfel, în privința inculpaților B. D. M. și B. R. M. există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, respectiv infracțiunile prev. de art. 291 alin. 1 C.p. – în ceea ce privește inculpatul B. M. D. și art. 289 C.p., cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.p. și infracțiunile prev. de art. 48 C.p. rap. la art. 289 C.p. - în ceea ce privește inculpata B. R. M., probe administrate în cursul urmăririi penale, care au fost luate în considerare pentru trimiterea în judecată a inculpaților, neintervenind elemente noi care să modifice substanțial situația de fapt inițială.
C. apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse persoanelor față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin menținerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, analiza acestor criterii făcându-se pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpaților.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpați, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a acestora ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma gravității deosebite a faptei pentru care sunt cercetați inculpații, a modalității concrete în care au fost comise presupusele fapte.
Pe de altă parte, așa cum a subliniat C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, iar privarea de libertate a inculpaților este proporțională cu gravitatea acuzației adusă și necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
În plus, timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive, respectiv din data de 25.07.2014 –în ceea ce o privește pe inculpata B. R. M. și din data de 18.08.2014 – în ceea ce privește inculpatul B. M. D., până în prezent nu a depășit durata unui termen rezonabil prev. de art.5 par.3 CEDO, apreciat prin prisma criteriilor pe care C. Europeană le-a menționat în jurisprudența sa, măsura arestării este proporțională cu gravitatea faptelor și persoana inculpaților, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art.242 alin 2 C.pr.pen “Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.
Ori la acest moment procesual după cum s-a arătat deja, nu se constată o modificare a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestului la domiciliu, iar măsura controlului judiciar prevăzută de art.215 C.p.p., nu este de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
Critica contestatorilor în sensul că o măsură preventivă mai ușoară nu ar impieta asupra desfășurării procesului, nu poate justifica admiterea prezentei contestații.
De asemenea, C. reține că, măsura arestării la domiciliu a avut ca fundament principal pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, înlocuirea măsurii arestării la domiciliu cu a controlului judiciar, neavând capacitatea de a altera pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, împrejurare care ar avea un ecou negativ în rândul indivizilor, ecou ce le-ar putea crea convingerea că pot oricând săvârși astfel de fapte grave, cum ar fi luarea de mită, fără a suporta rigorile legii.
Gradul de pericol al infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este deosebit, gravitatea fiind accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru aceste infracțiuni, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme. De asemenea, nu se poate face abstracție de faptul că inculpații sunt agent șef de penitenciare respectiv comisar șef de penitenicare. Or, dispozițiile art. 211 și 218 alin. 1 și 2 C. pr. pen. prevăd că aprecierea condițiilor pentru luarea măsurii arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, condiții printre care se numără și caracterul suficient al măsurii pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute de art. 202 alin 1 C. pr. pen., se face ținând seama și de gradul de pericol social al infracțiunii, astfel încât, având în vedere argumentele deja expuse, instanța apreciază că nu sunt întrunite în momentul de față condițiile pentru înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Totodată, C. reține că măsura arestării la domiciliu este în conformitate cu prevederile art. 202 C.pr.pen. necesară, în scopul bunei desfășurări a procesului penal și este proporțională cu gravitatea acuzației adusă inculpaților, întrucât împotriva unor astfel de fapte cum este cea reținută în sarcina acestora, autoritățile judiciare trebuie să aibă o reacție severă și eficientă pentru a contracara astfel de acțiuni.
Judecătorul de cameră preliminară conchide că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă de natură a proba că este posibil ca inculpații să fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 202 alin. 1 și 3 Cod proc.pen., și există probe că lăsarea lor în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptelor reținute în sarcina acestora. Măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpaților, fiind și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni precum și buna desfășurare a procesului penal.
Acuzațiile aduse inculpaților privesc fapte grave, iar aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, apreciind că în condițiile de față, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 601/PI din 22.09.2014 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 14.
În consecință, va desființa sentința penală contestată numai cu privire la înlocuirea măsurii preventive și, rejudecând, va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B. D. M. prin încheierea nr. 131 din 18.08.2014 și față de inculpata B. R. M. prin încheierea nr. 94 din 25.07.2014, ambele încheieri pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T. și va menține măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpata B. R. M. prin încheierea 94/DL/25 07 2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar_, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.09.2014 până la data de 22.10.2014 inclusiv iar față de inculpatul B. D. M. prin încheierea 131 din 18.08.2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar_, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.09.2014 până la data de 22.10.2014 inclusiv.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 601/PI din 22.09.2014 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 14.
Desființează sentința penală contestată numai cu privire la înlocuirea măsurii preventive și, rejudecând, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B. D. M. prin încheierea nr. 131 din 18.08.2014 și față de inculpata B. R. M. prin încheierea nr. 94 din 25.07.2014, ambele încheieri pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T..
În temeiul art. 207 alin. 4 C.pr.pen., menține măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpata B. R. M. (fiica lui G. și F., născută la data de 02.05.1967 în Tășnad, jud. Satu M., domiciliată în mun. A., ., jud. A., C.N.P. –_) prin încheierea 94/DL/25 07 2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar_, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.09.2014 până la data de 22.10.2014 inclusiv.
În temeiul art. 207 alin. 4 C.pr.pen., menține măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpatul B. D. M. (fiul lui M. N. și A., născut la data de 01.11.1960 în Bacau, jud. Bacau, domiciliat în mun. A., ., jud. A., C.N.P. –_) prin încheierea 131 din 18.08.2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar_, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.09.2014 până la data de 22.10.2014 inclusiv.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 22.09.2014, ora 21,45.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
F. P. GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.P/05.11.2014
Tehnored. O.I./23.09.2014
Prima instanță – Tribunalul T. – jud. S. L.
ROMÂNIA operator 2711
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Emisă la data de: 23.09.2014
CĂTRE,
TRIBUNALUL T.
În atenția d-nei grefier E. M.
Vă restituim alăturat dosarul nr._ 14 al Tribunalului T. (24 file) la care se află atașat dosarul de urmărire penală nr. 617/P/2014 al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara (167 file), privind pe inculpații B. D. M. și B. R. M., care ne-a fost înaintat în vederea soluționării contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 601/PI din data de 22.09.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Precizăm faptul că prin încheierea penală nr. 90/CO/CP/22.09.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul T. împotriva sentinței penale nr. 601/PI din 22.09.2014 pronunțată de Tribunalul T., secția penală în dosarul nr._ 14 și, în consecință a fost desființată sentința penală contestată numai cu privire la înlocuirea măsurii preventive.
Astfel, C. a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul B. D. M. prin încheierea nr. 131 din 18.08.2014 și față de inculpata B. R. M. prin încheierea nr. 94 din 25.07.2014, ambele încheieri pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T..
În temeiul art. 207 alin. 4 C.pr.pen., a menținut măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpata B. R. M. (fiica lui G. și F., născută la data de 02.05.1967 în Tășnad, jud. Satu M., domiciliată în mun. A., ., jud. A., C.N.P. –_) prin încheierea 94/DL/25 07 2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar_, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.09.2014 până la data de 22.10.2014 inclusiv.
În temeiul art. 207 alin. 4 C.pr.pen., a menținut măsura arestului la domiciliu, dispusă față de inculpatul B. D. M. (fiul lui M. N. și A., născut la data de 01.11.1960 în Bacau, jud. Bacau, domiciliat în mun. A., ., jud. A., C.N.P. –_) prin încheierea 131 din 18.08.2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar_, pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.09.2014 până la data de 22.10.2014 inclusiv.
PREȘEDINTEGREFIER
F. P. O. IOȚCOVICI
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 692/2014.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
