Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 953/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 953/A
Ședința publică de la 01 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații M. M. L. și D. D. D. împotriva sentinței penale nr. 157/PI/04.06.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații apelanți, M. M. L., asistat de avocat P. M., D. D. D., asista de avocați J. D. și S. A..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar motive de apel formulate de inculpatul D. D..
Avocat S. A. apărător al inculpatului D. D., solicită în probațiune vizionarea înregistrării în mediu ambiental din 21.10.2014, motivat de faptul că P. a reținut starea de fapt în mod arbitrar, probatoriul fiind fundamentat pe această probă.
Avocat J. D. susține cererea, apreciind că este relevantă.
Procurorul în principiu nu se opune, cu precizarea că la dosar există procesele vernale de redare a convorbirilor .
Instanța, în deliberare respinge cererea formulată, apreciind că susținerile apărării sunt doar probleme de interpretare și nu de administrate a probelor, instanța urmând a proceda la coroborarea întregului probatoriul aflat la dosarul cauzei.
S-a procedat la audierea inculpatului D. D., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului D. D., avocat S. A. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și urmare rejudecării, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit.a și c C.p.p. Arată în motivare că nu există probe din care să rezulte că inculpatul D. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, există neconcordanțe evidente între declarațiile investigatorului L. și ale coinculpatului M., acesta din urmă contrazicându-se chiar și în declarația de recunoaștere a vinovăției, iar probatoriul a fost obținut prin provocare, inculpatul neavând intenția și nici inițiativa de a comite presupusa faptă penală reținută de acuzare, faptă care nu ar fi fost săvârșită fără intervenția investigatorului.. Arată de asemenea că judecătorul fondului a pornit de la premise greșite când a pronunțat soluția de condamnare, nu a ținut cont de faptul că nu există date sau suspiciuni că anterior faptei inculpatul și-ar fi exercitat defectuos atribuțiile de serviciu, că investigatorul după ce a fost sancționat contravențional și-a încălcat autoritatea dată de procuror și a aruncat o sumă de bani în autoturismul inculpatului. În opinia apărării trebuie pusă sub semnul întrebării integritatea și loialitatea investigatorului L. P., care pe parcursul urmăririi penale prin actele procedurale întocmite, a mai reținut în sarcina inculpatului existența unor stări de fapt care s-au dovedit a fi nereale, întrucât la data și ora menționate de investigator în procesul verbal și în declarația sa dată ca martor, inculpatul nu se afla la serviciu.
Avocat J. D. susține concluziile formulate de antevorbitorul său cu precizarea că infracțiunea de abuz în serviciu, așa cum a fost reținută, nu poate exista în mod independent de presupusa infracțiune de luare de mită, întrucât elementul material al acesteia se suprapune cu cel al infracțiunii de luare de mită, infracțiune pe care inculpatul nu a săvârșit-o. Arată și faptul că în realitate nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului unității administrativ teritoriale, respectiv Primăriei Timișoara, prejudiciul fiind o condiție esențială pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu. Solicită să se dispună achitarea inculpatului.
Avocat P. M. pentru inculpatul M. D. solicită admiterea apelului, întrucât hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică. Astfel, instanța de fond în mod nelegal a dedus durata măsurii arestului la domiciliu doar pentru perioada 21.01._15, deși inculpatul s-a aflat sub imperiul acestei măsuri preventive până la data de 07.05.2015. În privința infracțiunii de abuz în serviciu solicită achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 lit.c C.p.p, dispoziții legale care pot fi aplicate în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța având posibilitatea de a dispune și soluția de achitare, în măsura în care probele administrate și împrejurările cauzei reclamă o astfel de situație. Arată că în speță, amenda aplicată de inculpat în cazul investigatorului L. P., amendă dată pentru nepurtarea centurii de siguranță în loc de cea care trebuia aplicată pentru trecerea pe culoarea roșie a semaforului, nu a fost plătită nici măcar în cuantumul redus aplicat de inculpat și nici nu va putea fi achitată, în contextul în care L. P. nu este decât o identitate fictivă atribuită investigatorului și nu o persoană reală, subiect de drepturi și obligații administrativ fiscale.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, solicită reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării, având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza urmăririi penale, iar în fața instanței de judecată a înțeles să beneficieze de procedura de judecată în caz de recunoaștere a faptelor, astfel încât limitele speciale de pedeapsă aplicabile să fie reduse cu o treime, precum și conduita acestuia după comiterea faptei, regretul arătat față de faptele comise și situația sa familială, acesta fiind căsătorit, tată a unei fetițe de 2 ani, soția fiind diagnosticată cu scolioză toraco lombară ce presupune tratament și multiple intervenții medicale.
Procurorul pune concluzii de admitere a apelului declarat de inculpatul M. D., doar sub aspectul necomputării în mod corect a perioadei de arest domiciliar. Celelalte aspecte invocate de apărători referitor la inexistența infracțiunilor solicită să fie respinse, acestea fiind contrare probelor administrate în cauză și din care rezultă că inculpatul D. a primit de la investigator o sumă de bani, iar în alte dăți a lăsat de înțeles posibilitatea de a primi, aceste aspecte coroborat și cu declarația inculpatului M., conduc la vinovăția inculpaților. În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții pentru existența acesteia, respectiv că s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, iar investigatorul a obținut folosul ( nu a achitat amenda și nu i s-a suspendat permisul de conducere).
Inculpatul D. D. D., având cuvântul, arată că susține concluziile apărătorilor, iar inculpatul M. solicită admiterea apelului conform motivelor susținute de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 157/PI/ 4 iunie 2015 pronunțată de T. T. în dosar nr._, în baza art. 289 C.pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C.pen., cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. L., pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, la pedeapsa de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art. 297 C.pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C.pen., cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p., același inculpat a fost condamnat, pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, la pedeapsa de 2(doi) ani și 4(patru) luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 297 C.pen., art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., art. 66 al. 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art. 321 C.pen., cu aplic. art. 396 al. 10 C.p.p., inculpatul M. M. L. a fost condamnat, pentru infracțiunea de fals intelectual, la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare.
În baza art. 38 al. 1, art. 39 al. 1 lit. b C.pen., art. 45 al. 3 lit. a C.pen., s-a dispus ca inculpatul M. M. L. să execute pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1(un) an reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art. 54, art. 65 al. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b,g C.pen..
În baza art.72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din 20.01.2015, ora 17,10. În baza art. 72 C.pen., art. 399 al. 9 C.p.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata măsurii arestului la domiciliu de la data de 21.01.2015 până la data de 19.02.2015.
În baza art. 399 al. 1 C.p.p., art. 362 C.p.pen., art. 211 C.p.pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 C.p.p., dispusă față de inculpatul M. M. L. prin încheierea din 04 mai 2015 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
În baza art. 289 C.pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus condamnarea inculpatului D. D. D., pentru infracțiunea de luare de mită, la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art. 297 C.pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 același inculpat a fost condamnat, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, la pedeapsa de 2(doi) ani și 9(nouă) luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., art. 66 al. 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art. 38 al. 1, art. 39 al. 1 lit. b C.pen., art. 45 al. 3 lit. a C.pen., s-a dispus ca inculpatul D. D. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 11(unsprezece) luni închisoare reprezentând o treime din totalul celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de: 3(trei) ani și 11(unsprezece) luni închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art. 54, art. 65 al. 1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b,g C.pen..
În baza art.72 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de ore din 20.01.2015, orele 16,30.
În baza art. 399 al. 1 C.p.p., art. 362 C.p.pen., art. 211 C.p.pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 C.p.p., dispusă față de inculpatul D. D. D. prin încheierea din 21 ianuarie 2015 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege.
În baza art. 289 al. 3 C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M. M. L. a sumei de 550 lei și de la inculpatul D. D. D. a sumei de 150 lei, sume obținute ca urmarea săvârșirii infracțiunilor de luare de mită. S-a constatat consemnată la CEC Bank Sucursala Timișoara, suma de 550 lei de către inculpatul M. M. L., conform chitanței nr._/1/din 30.04.2015 emisă de CEC Bank Sucursala Timișoara(fila 184 dosar) și recipisa de consemnare nr._/1 . nr._/30.04.2015 emisă de CEC Bank(fila 185 dosar).
În baza art.25 al. 3 C.p.pen., art. 580 C.p.pen., s-a declarat ca fiind fals și s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 21.11.2014 de Poliția Mun. Timișoara Secția 5 Poliție – agent M. M..
În baza art.397 C.p.pen., art. 25 C.p.pen., inculpații M. M. L. și D. D. D. au fost obligați în solidar la plata sumei de 360 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al Primăriei Timișoara. Inculpatul M. M. L. a fost obligat la plata sumei de 1620 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului local al Primăriei Timișoara.
În baza art. 274 al. 1 C.p.p., inculpații au fost obligați la plata sumei de 3000 lei fiecare cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.882/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. T., înregistrat la data de 16 februarie 2015 sub număr unic dosar_, au fost trimis în judecată în stare de arest la domiciliu inculpatul M. M. L., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, abuz în serviciu și fals intelectual, prev. de art. 289 C.pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C.pen., art. 297 C.pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 C.pen. și art. 321 C.pen., și inculpatul D. D. D., aflat sub măsura controlului judiciar, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu, prev. de art. 289 C.pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 297 C.pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 al. 1 C.pen..
La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 882/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. T., s-au administrat probe cu înscrisuri, au fost audiați inculpați și în declarațiile date inculpatul D. D. D. nu a recunoscut faptele, însă inculpatul Mereneciuc M. L. a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor din rechizitoriu. Inculpatul Mereneciuc M. L. a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată prev. de art. 375 C.p.p.. Instanța la termenul din 18 mai 2015 a admis cererea formulată de inculpatul M. M. L., întrucât s-a constatat că din probele administrate reiese că faptele inculpatului sunt stabilite, fiind săvârșite de acest inculpat astfel că s-a procedat la soluționarea cauzei potrivit procedurii prev. de art. 375 C.p.p. față de acest inculpat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a constatat că probele administrate în cauză confirmă starea de fapt descrisă în rechizitoriu, astfel că a reținut următoarele:
Urmare a sesizării din oficiupe baza unor indicii privind comiterea unor fapte penale de către agent de poliție din cadrul IPJ T., organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă T. T. au constatat că în data de 04.05.2013, ora 17.53 martorul Titel C. M. l-a apelat pe S. S. F.(agent de poliție în cadrul I.P.J T. Serviciu de Siguranță Publică și Patrulare) căruia i-a cerut să intervină pe lângă colegii săi pentru a nu o sancționa contravențional pe prietena sa A., care a fost oprită de un echipaj al politiei deoarece avea ITP-ul mașinii expirat. Din procesul verbal de redare a convorbirilor rezultă că agenții de politie care au oprit-o pe numita A. se numesc Siliman C. și R. D. D.. Numitul Siliman C. îi cere martorului Titel C. M., care la vremea respectivă lucra la Spitalul Municipal Timișoara, să îl ajute cu efectuarea unor analize medicale, in schimbul neaplicării sancțiunii contravenționale. Din același proces verbal rezultă că numitul S. S. F. a intervenit la colegul de echipaj agentul de poliție R. D. pentru a nu se aplica sancțiunea contravențională.Fiind efectuate investigații, prin actele de urmărire penală în cauză s-a constatat că agenți de poliție din cadrul IPJ T. - Secția 5, respectiv numiții Siliman C., R. D. D., C. C. A., D. D. și M. M. L. - agenți de poliție în cadrul IPJ T. - Secția 5 Poliție pretind diverse sume de bani de la conducătorii auto, pentru a nu le aplica sancțiuni contravenționale.
În vederea constatării săvârșirii infracțiunilor de corupție cu privire la care existau date că ar fi fost comise anterior de către agenți de poliție din cadrul I.P.J T. Secția 5 Poliție, pentru prinderea în flagrant a acestora, au fost desemnați în cauză investigatori sub acoperire.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 19/ST/M din 28.10.2014 judecătorul de drepturi și libertăți de la T. T. s-a autorizat pe o perioadă de 30 de zile de la 28.10.2014 până la data de 26.11.2014 supravegherea video sau/și audio.
Urmare desfășurării activităților specifice investigatorilor sub acoperire și a celor realizate în baza autorizației emisă de T. T., s-au constatat următoarele:
1. În data de 21.11.2014 in jurul orei 22:40, în timp ce conducea autoturismul in intersecția străzii Divizia 9 Cavalerie cu Calea S. B. investigatorul sub acoperire L. P., a trecut pe culoarea roșie a semaforului. În momentul in care echipajul de poliție format din M. M. L. și D. D. i-a făcut semn cu faza lungă, investigatorul sub acoperire L. P. a oprit pe partea dreapta a carosabilului in apropierea unui magazin de baterii auto. Echipajul de politie a oprit in spatele mașinii după care un agent de politie, identificat ulterior ea fiind D. D., i-a solicitat documentele sale și ale mașinii aducându-i la cunoștință motivul opririi. Apoi agentul de poliție i-a comunicat contravenientului că sancțiunea este suspendarea permisului pe 30 de zile și amendă 360 lei. În timp ce contravenientul l-a rugat să-l ierte, agentul de poliței a repetat sancțiunea apoi s-a deplasat la autoturismul de poliție urcându-se în partea dreaptă față. Contravenientul s-a dus la mașina poliției în partea stângă unde era agentul de poliție M. M. care l-a întrebat dacă i-a spus colegul sancțiunea și după ce contravenientul i-a răspuns,agentul de poliție i-a cerut să nu stea în drum, să meargă în partea cealaltă a mașinii. După ce contravenientul s-a dus la geam la agentul de poliție D. D., l-a rugat din nou pe acesta să-l ierte, precizându-i că la enervat prietena cu care vorbea la telefon, iar agentul i-a răspuns că neatenția de a vorbi la telefon îl va costa 30 de zile. Observând că actele sunt la agentul M. M. și considerând că el va întocmi procesul verbal, contravenientul la rugat să-l ierte și să-i dea amendă pentru altceva dar să nu-i ia permisul, precizând că vin sărbătorile și are nevoie de permis. Apoi M. M. l-a întrebat pe contravenient pentru ce să-i dea amendă și acesta i-a precizat pentru că nu purta centura de siguranță însă agentul de poliție i-a spus că va adăuga și centura de siguranță la sancțiuni.În continuare au fost purtate discuții între contravenient care explica că nu-i stă în obicei să se comporte astfel în trafic și agenții de poliție care îi spuneau contravenientului că regulile și indicatoare de circulație trebuie respectate. După terminarea întocmirii procesului verbal de către M. M. acesta i-a spus contravenientului să poarte centura de acum înainte, apoi agentul D. D. a luat mapa cu procesul verbal și l-a dat contravenientului să-l semnez după care i-a înapoiat permisul și buletinul și i-a înmânat un exemplar din procesul verbal, pe care contravenientul a văzut că era trecută o sancțiune de 180 de lei și nu cea de 360 lei pe care au spus că o vor aplica, contravenientul observând că era scrisă contravenția de a conduce autoturismul fără a purta centura de siguranță și nicidecum cea de trecere prin intersecție semaforizată cu nerespectarea semnificației a culorii roșii a semaforului. Contravenientul a mulțumit agenților de poliție, apoi a ridicat portmoneul la geam și a numărat 300 lei pe care i-a pus în poala agentului de poliție D. D. care fără să spună nimic a luat banii cu degetul mare și arătător și i-a pus la picioarele sale în mașina de poliție. Întrucât celălalt agent de poliție M. M. l-a auzit pe contravenient că mulțumește, l-a întrebat ce facem iar contravenientul i-a spus nimic, a salutat, s-a întors la mașina lui și a plecat.
În sensul celor reținute s-a apreciat ca fiind concludente declarațiile martorului L. P., investigator sub acoperire, procesul verbal întocmit de investigator, care se coroborează cu declarațiile inculpatului M. M. din faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească, coroborate cu înregistrările efectuate în cauză.
În declarația dată în fața instanței martorul L. P. investigator sub acoperire a făcut mai multe precizări în completarea celor arătate în declarația în faza urmăririi penale, precizând că cei doi agenți de poliție erau ,, pe aceeași lungime de undă, adică lucrau ca o echipă,, și susținând că agenții de poliție aveau suficient timp să-l împiedice pe contravenient să dea suma de bani din momentul în care au văzut că a ridicat portmoneul, banii precizând că a trecut un interval de timp de câteva minute din momentul în care a ridicat portmoneul, a numărat banii și până a ajuns la mașina sa și a plecat.
Inculpatul M. M. în declarația dată în fața instanței a recunoscut în totalitate faptele făcut referire la starea de fapt din rechizitoriu. În această declarație inculpatul a precizat în mod concret ca urmare a întrebărilor ce i-au fost adresate că atunci când aranja procesele verbale în mapă, a observat momentul în care investigatorul sub acoperire i-a dat lui D. D. suma de 300 lei. Inculpatul a mai precizat că a observat când investigatorul a întins, a băgat mâna pe geam și a pus suma pe scaunul din dreapta pe care stătea colegul său. În aceeași declarație inculpatul M. M. a mai precizat referitor la remarca făcută de el și care apare în înregistrări,, ce faci,, că a folosit această expresie atunci când a văzut că investigatorul a întins mâna așa cum a arătat. Inculpatul M. M. a mai precizat și că el și colegul său rămânând în mașină, colegul său în mașină i-a dat o parte din sumă, nu toată suma ci doar jumătate din sumă, adică 150 lei.
Aceste probe se coroborează cu procesul verbal încheiat la 10.01.2015 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în data de 21.11.2014 între investigatorul L. P. și agenții de poliție M. M. și D. D.(filele 135-139 dosar u.p.).
Deși inculpatul D. D. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, precizând că nu a observat ca investigatorul sub acoperire să fi lăsat vreo sumă de bani în mașină, s-a constatat că această susținere este contrazisă de declarațiile colegului său de echipaj inc. M. M., care a declarat că investigatorul sub acoperire a venit la geamul din dreapta al autoturismului, i-a dat suma de 300 lei lui D. D., pe care ulterior au împărțit-o, respectiv câte 150 de lei fiecare.
Din înscrisurile aflate la dosar, respectiv procesul verbal . nr._(fila 44 dosar u.p.), rezultă că inculpatul M. M., a întocmit acest proces verbal de sancționare contravențională in care a trecut o contravenție mai ușoară (care nu a fost constatată la momentul opririi conducătorului auto, respectiv nepurtarea centurii de siguranță) decât cea săvârșită și constatată în realitate.
2. Din ansamblul probelor administrate în dosar a mai rezultat că la data de 10.11.2014 s-a înregistrat la DGA Serviciul Județean Anticorupție T. denunțul formulat de către numitul S. M. C. împotriva agentului de poliție M. M. L., denunțul fiind înregistrat la P. de pe lângă T. T. la data de 12.11.2014. Din cuprinsul acestui denunț reiese că numitul M. M. L., agent de politic in cadrul IPJ T. - Secția 5 Politie, în data de 05/06.11.2014 în timp ce efectua serviciul de patrulare împreună cu denunțătorul S. M. C. din cadrul Grupării Mobile de Jandarmi a primit suma de 300 de lei de la un conducător auto pentru a nu-l sancționa contravențional. În cuprinsul denunțului se face mențiunea că la terminarea serviciului a raportat cele întâmplate și a comunicat hotărârea sa de a face denunțul, fiind îndrumat în acest sens.
În declarațiile date de inculpatul M. M. acesta a recunoscut inițial doar parțial această faptă, însă ulterior a recunoscut-o în totalitate arătând că în data de 05.11.2014, în jurul orei 00:00, în timp ce efectua serviciul de patrulare cu S. M. C. din cadrul Grupării de Jandarmi Mobile din Timișoara a oprit un conducător auto care a trecut la nivel cu calea ferată fără a respecta semnalele acustice și luminoase în funcțiune, i-a adus la cunoștință contravenția săvârșită și sancțiunea ce urmează a fi aplicată, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe 90 de zile. Contravenientul l-a rugat să nu îl sancționez contravențional, respectiv să nu-l las fără permis, astfel că agentul de poliție nu a încheiat proces-verbal de sancționare contravențională, și nu i-a pretins nicio sumă de bani, restituindu-i documentele după care a mers la autoturism, geamul fiind deschis. Conducătorul auto a venit la autoturism, i-a dat suma de 300 de lei după care a plecat.
În declarația martorului S. M. C. acesta a arătat că agentul de politic M. M. L. a primit suma de 300 de lei de la conducătorul auto,care a venit la autospeciala de politie rugându-1 pe acesta să nu-l sancționeze contravențional. Martorul a declarat că a auzit cum șoferul s-a rugat de polițist să nu îi i-a permisul și i-a dat suma de 300 de lei. Inițial agentul de poliție M. M. l-a întrebat pe contravenient de ce să-si facă probleme, după care a luat banii i-a restituit conducătorului auto actele.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că inculpatul M. M. L. nu a încheiat proces verbal de sancționare contravențională, deși in acest caz era obligatorie aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, precum și aplicarea unei amenzi contravenționale și a punctelor de penalizare.
3. Instanța a mai reținut că ansamblul probelor dosarului dovedesc și faptele comise de inculpatul M. M. în data de 04.12.2014, in jurul orei 18:52, când inculpatul a pretins și apoi primit o sumă de bani(100 lei) de la investigatorul sub acoperire N. C. B. pentru a nu-l sancționa contravențional. Astfel, la data menționată investigatorul sub acoperire în timp ce conducea un autoturism in Timișoara, pe . intersecția cu . spre intersecția cu . semafor a virat la dreapta pe . apoi a întors autoturismul încălcând astfel linia dublă continuă care separă direcțiile de mers. A fost oprit pe partea dreapta a carosabilului in apropierea intersecției cu . echipajul de poliție cu autospeciala MAI_ . În declarația martorului – investigator sub acoperire N. C. B. acesta a relatat pe larg întreaga stare de fapt.
Din nota de redare a discuției in mediu ambiental din data de 04.12.2014, dintre investigatorului sub acoperire și agentul de poliție M. M. L. (filele 24-27, vol. III) a rezultat cu certitudine pretinderea sumei de 100 de lei de către agentul de poliție, relevantă fiind următoarea convorbire: Investigator N. C. "vă rog eu să nu scrieți...nu știu...." Ag. M. M. L. " dă și C. sancțiunea...." Investigator: "o sută e bine...."
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că pentru această faptă contravențională inculpatul M. M. L. nu a încheiat proces-verbal de sancționare contravențională.Referitor la această faptă în declarațiile date inculpatul a arătat că a primit suma de 100 de lei, însă în ceea ce privește acest act material de luare de mită, aceasta s-a realizat sub forma pretinderii.
Inculpatul M. M. L. a recunoscut săvârșirea faptelor mai sus descrise parțial în faza de urmărire penală, iar în faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut în totalitate faptele astfel cum sunt descrise în rechizitoriu.
Inculpatul D. D. D. a contestat faptele pentru care a fost trimis în judecată susținând că nu le-a comis și că nu se face vinovat de aceste fapte. În declarația dată în fața instanței inculpatul a susținut că după ce i-a dat investigatorului sub acoperire procesul verbal să semneze și apoi i-a înmânat exemplarul doi din procesul verbal cu actele personale, investigatorul s-a deplasat spre mașina lui însă s-a întors și inculpatul a crezut că și-a uitat documente la mașina de poliție motiv pentru care inculpatul s-a uitat pe jos și pe bordul mașinii și în acel moment l-a auzit pe colegul său( pe inculpatul M.) întrebând ce faci și pe investigator l-a văzut că ezită, l-a auzit că a zis nimic, mulțumesc și a observat când investigatorul s-a întors și a plecat. Inculpatul a mai precizat că el personal nu a observat ca pe scaunul său sau lângă el să fie vreo sumă de bani. În aceeași declarație inculpatul D. D. a mai susținut că a observat ce a scris colegul său în procesul verbal de contravenție însă a apreciat că fapta contravenientului are un pericol social redus și că aplicarea avertismentului este în același principiu cum s-ar fi gândit și el, iar contravenția din procesul verbal constând în aceea că investigatorul nu purta centura de siguranță, inculpatul D. a constatat-o când s-a deplasat la mașina investigatorului.
Aceste susțineri ale inculpatului D. sunt contrare probelor aflate la dosar, probe din care rezultă neîndoielnic că inculpatul a primit de la investigatorul sub acoperire L. P. suma de 300 lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce autoturismul. Referitor la primirea acestei sume de către inculpat se impune precizarea că este realizată această modalitate a primirii și atunci când inculpatul nu primește în mod expres suma de bani însă păstrează deschisă posibilitatea de a beneficia de respectivul avantaj. În acest sens s-a constatat că prin declarația investigatorului sub acoperire coroborată cu declarația inculpatului M. M. este confirmată împrejurarea că inculpatul D. i-a dat investigatorului să semneze procesul verbal în care era scrisă o amendă mai mică pentru o altă contravenție, apoi i-a înmânat investigatorului procesul verbal, iar investigatorul a scos portmoneul și a numărat suma de 300 lei pe care a pus-o în poalele agentului de poliție D. D. care nu a spus nimic însă a luat banii cu degetul mare și cel arătător și i-a așezat la picioarele sale în mașina de poliție. În declarația inculpatului M. acesta a arătat atât faptul că a observat momentul în care investigatorul a băgat mâna pe geam și a pus suma pe scaunul din dreapta pe care stătea colegul său, precum și faptul că suma de 300 lei a fost împărțită între cei doi inculpați în sensul că după ce investigatorul a plecat, cei doi inculpați rămânând în mașină, inculpatul D. i-a dat jumătate din sumă inculpatului M..
Faptele mai sus descrise săvârșite de inculpatul M. M. L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită în forma continuată prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 C.pen., abuz in serviciu în forma continuată prev. de art. 297 C.p. rap. la art. 132 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 C.pen., și fals intelectual prev. de art. 321 C.p., constând în aceea că inculpatul M. M. L., agent de politic in cadrul IPJ T. - PMT- Secția 5, la data de 21.11.2014, in exercițiul atribuțiilor de serviciu, împreună cu D. D., a primit de la investigatorul sub acoperire L. P., suma de 300 de lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a încălcării unei reguli de circulație (a trecut pe culoarea roșie a semaforului), și-a îndeplinit in mod defectuos atribuțiile de serviciu încheind un proces verbal de sancționare contravențională in care a consemnat o stare nereală; la data de 10.11.2014, inculpatul M. M. L., agent de politic in cadrul IPJ T. - PMT- Secția 5, in exercițiul atribuțiilor de serviciu, in prezenta martorului Sarca M. C., a primit, suma de 300 de lei de la un conducător auto, pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, nu a aplicat amenda contravențională și punctele de penalizare, ca urmare a încălcării unei reguli de circulație (trecere la nivel cu calea ferată când barierele sunt închise sau semnalele acustice și luminoase sunt in funcțiune), și-a îndeplinit in mod defectuos atribuțiile de serviciu neîntocmind proces verbal de sancționare contravențională; inculpatul M. M. L., agent de politic in cadrul IPJ T. - PMT- Secția 5, la data de 04.12.2014 in jurul orei 18:52, in exercițiul atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit de la investigatorul sub acoperire suma de 100 de lei pentru a nu-l sancționa contravențional in condițiile in care acesta a încălcat linia dublă continuă pe . Timișoara, și-a îndeplinit in mod defectuos atribuțiile de serviciu neîntocmind proces verbal de sancționare contravențională. Întrucât infracțiunile de luare de mită în forma continuată, abuz in serviciu în forma continuată și fals intelectual sunt concurente, fiind săvârșite în condițiile prev. de art. 35 al. 1 C.p., se aplică aceste dispoziții legale.
Fapta inculpatului D. D. agent de poliție in cadrul IPJ T. - PMT- Secția 5, care la data de 21.11.2014, in exercițiul atribuțiilor de serviciu, împreună cu M. M. L., a primit de la investigatorul sub acoperire L. P., suma de 300 de lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a încălcării unei reguli de circulație (a trecut pe culoarea roșie a semaforului) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000. Fapta aceluiași inculpat D. D., agent de politic in cadrul - Secția 5, care la data de 21.11.2014, in exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu l-a sancționat pe investigatorul sub acoperire L. P. pentru contravenția săvârșită, respectiv trecere pe culoarea roșie a semaforului, contravenție pentru care trebuia să aplice și măsura reținerii permisului de conducere, rezultatul fiind obținerea pentru acesta de foloase necuvenite (constând in faptul că nu figurează cu sancțiuni contravenționale, nu a plătit amendă și nu i s-a reținut permisul de conducere), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu funcționarul public obținând pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal rap. la art. 132 din Legea 78/2000, funcționarul public obținând pentru altul un folos necuvenit. Întrucât infracțiunile de luare de mită, abuz in serviciu sunt concurente, fiind săvârșite în condițiile prev. de art. 35 al. 1 C.p., se aplică aceste dispoziții legale.
În apărarea inculpatului D. D. D. s-a solicitat aplicarea dispoz. art. 16 al. 1 lit. a și c C.p.pen., achitarea inculpatului în temeiul acestor dispoziții legale, instanța a constatat că nu sunt incidente în cauză aceste dispoziții legale întrucât prin ansamblul probelor dosarului s-a dovedit atât existența faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și faptul că inculpatul a săvârșit cu vinovăție respectivele infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu.
Instanța a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile în apărarea inculpatului D. că nu s-ar fi dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis faptele și că probatoriul reținut în acuzare s-ar întemeia într-o măsură determinantă pe declarațiile investigatorului L., iar proba administrată de către investigator ar fi fost obținută prin desfășurarea unor activități neautorizate de către parchet, și că investigatorul L. ar fi oferit suma de 300 lei ulterior momentului în care acest inculpat i-a înapoiat actele mașinii și procesul verbal de contravenție.
Aceste argumente nu au fost reținute de către instanță, întrucât probele dosarului mai sus analizate în detaliu au dovedit comiterea faptelor de luare de mită și abuz în serviciu de către inculpatul D. D.. Totodată, instanța a constatat că declarațiile investigatorului sub acoperire L. P. se coroborează cu declarațiile date de inculpatul M. M. în faza de urmărire penală și declarația inculpatului M. dată în fața instanței de judecată, precum și înregistrările audio video legal autorizate în cauză. În acest sens s-a observat că în declarația inculpatului M. în fața instanței acesta a precizat că a folosit expresia ,, ce faci,, în momentul în care a văzut că investigatorul a întins mâna pe geam așa cum a arătat, adică a băgat mâna pe geam și a pus suma de bani pe scaunul pe care se afla colegul său D. D. D.. Referitor la susținerile în apărarea inculpatului D. privind desfășurarea de către investigatorul sub acoperire a unor activități neautorizate de către parchet, instanța a constatat că investigatorii sub acoperire au fost în mod legal introduși în cauză, din actele și lucrările dosarului rezultând că prin ordonanța procurorului din 20.10.2014 (filele 10, 12 dosar u.p.) a fost autorizată folosirea investigatorilor sub acoperire L. P., B. M., N. C. B., stabilindu-se acțiunile pe care investigatorii au fost autorizați să le desfășoare, acțiuni între care sunt precizate și următoarele: să promită, să ofere sau să dea bani sau alte foloase agenților de poliție pentru a nu fi sancționați contravențional, să poarte asupra lor sume de bani ce urmează a fi oferite agenților de poliție rutieră indiferent de formațiune, să efectueze cu sprijinul tehnic al DGA T. supravegherea audio video sau prin fotografiere în conformitate cu art. 140, 141 C.p.pen., a convorbirilor pe care le vor purta în mediul ambiental cu persoane (menționate în mod expres în dispozitivul ordonanței), și alții din cadrul IPJ T. lucrători cu atribuțiuni de poliție rutieră indiferent de formațiune care îi vor opri în trafic în timp ce se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru ca aceștia să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ori să efectueze un act contrar acestor îndatoriri. În cuprinsul respectivei ordonanțe sunt arătate motivele pentru care s-au desemnat în cauză investigatori sub acoperire.
În condițiile în care din actele și lucrările dosarului rezultă că desemnarea investigatorilor sub acoperire în cauză s-a făcut întrucât existau date că agenți de poliție din cadrul IPJ T. secția 5 Poliție ar fi fost implicați anterior în pretinse fapte de corupție, iar probele dosarului relevă că nu investigatorul sub acoperire este cel care l-a determinat pe inculpatul D. să comită faptele, s-a reținut că investigarea activității infracționale s-a realizat într-un mod esențialmente pasiv, instanța reținând și aspectul că inculpatul D. a fost cel care a remis ulterior inculpatului M. M. jumătate din suma primită de la investigator. Totodată, instanța a constatat că nu se justifică achitarea inculpatului D. D. pentru argumentul susținut în apărare privind faptul că investigatorul L. ar fi oferit suma de 300 lei după momentul în care inculpatul D. D. i-a înapoiat actele mașinii și procesul verbal de contravenție. Referitor la această susținere instanța a apreciat că în raport de conținutul infracțiunii de luare de mită prin noua reglementare(art. 289 N.C.pen.) se constată o extindere a conținutului acestei infracțiuni și după momentul efectuării actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului. De altfel, prin această nouă reglementare a infracțiunii de luare de mită s-a instituit condiția de realizare a elementului material aceea ca acțiunea de primire(de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin), să fie în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, instanța a constatat că în apărarea inculpatului M. M. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 al. 1 lit. c C.p.pen., susținându-se că fapta de abuz în serviciu nu există. Referitor la această solicitare instanța a apreciat că nu pot fi aplicate aceste dispoziții legale în condițiile în care inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor astfel cum sunt reținute în rechizitoriu și față de acest inculpat s-a admis cererea de aplicare a procedurii prev. de art. 375 C.p.pen..
La individualizarea pedepselor între limitele de pedeapsă fixate pentru fiecare infracțiune, limite majorate cu o treime pentru infracțiunea de abuz în serviciu(prin reținerea art. 132 din Legea nr. 78/2000), cât și reducerea în parte cu 1/3 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10 C.p.p. privind recunoașterea vinovăției - față de inculpatul M., instanța a ținut cont de criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 74 C.pen., împrejurările concrete și modalitatea în care fiecare inculpat a comis faptele, natura și gravitatea ridicată a faptelor comise(apreciindu-se că activitatea desfășurată de inculpați este cu atît mai gravă cu cît aceștia sunt agenți de poliție), gradul de implicare a fiecărui inculpat în fiecare faptă comisă, conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii acestor fapte penale(relevată de lipsa antecedentelor penale), aspectele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului M. evidențiate de caracterizarea nr._/2015 eliberată de Poliția Mun. Timișoara Secția 5 Poliție, atitudinea nesinceră a inculpatului D. D. D., situația familială și socială a inculpaților, astfel că urmează a condamna pe fiecare inculpat pentru faptele comise la pedepse care să fie proporționale cu fiecare faptă comisă de aceștia.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, instanța a avut în vedere că în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, gravitatea faptelor comise și coordonatele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, și a apreciat ca fiind adecvată executarea de către fiecare inculpat a pedepsei în regim de detenție, întrucât doar o asemenea modalitate este în măsură să asigure conștientizarea de către fiecare inculpat a faptelor comise. S-a apreciat că doar o pedeapsă în regim de detenție poate asigura prevenirea comiterii de alte infracțiuni, modalitatea aleasă de instanță reflectând o proporție justă între gravitatea faptelor inculpaților și datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
În ce privește susținerea în apărarea inculpatului M. M. de aplicare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a apreciat că este neîntemeiată o astfel de susținere întrucât nu se justifică față de inculpat o astfel de modalitate de executare neprivativă de libertate în raport de perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul prin comiterea de către inculpat a faptelor de luare de mită și abuz în serviciu în formă continuată.
Având în vedere că prin comiterea faptelor de luare de mită mai sus menționate reținute în sarcina inculpaților au fost obținute sume de bani care sunt supuse confiscării, în baza art. 289 al. 3 C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M. M. L. a sumei de 550 lei și de la inculpatul D. D. D. a sumei de 150 lei, sume obținute ca urmarea săvârșirii infracțiunilor de luare de mită.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că prin faptele de abuz in serviciu comise de cei doi inculpați a fost prejudiciat bugetul local cu jumătatea minimului amenzilor prevăzute de lege pentru abaterile săvârșite și neconstatate, întrucât sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația in vigoare, se fac venit integral la bugetele locale, în conformitate cu art. 8 alin. 4 din 0rdonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicate in Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatăcu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 (alineat introdus prin Legea nr. 182/2006).
Referitor la cuantificarea sumelor cu care a fost prejudiciat bugetul local al Primăriei Timișoara, prin comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, s-a reținut că potrivit art.98 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, un punct-amendă reprezentând valoric 10%din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Pentru contravențiile prevăzute în ordonanță se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă. În raport de aceste prevederi legale, de valoarea unui punct amendă de 10% din nivelul salariului de bază minim brut(900 lei lunar), a rezultat că la stabilirea sumelor care nu au fost încasate ca urmare a săvârșirii de către investigatorii sub acoperire a unor contravenții, să se țină cant de valoarea unui punct amendă în cuantum de 90 lei.
Astfel, față de aceste criterii în ceea ce privește fapta de abuz în serviciu din data de 10.11.2014 comisă de inculpatul M. M. L., se constată că față de contravenția nesancționată (prev. de art.102 alin.3 lit. c din OUG nr.195/2002) pentru care sunt prevăzute minim 9 puncte amendă s-a produs bugetului local o pagubă de 810 lei.
În raport de aceleași criterii în ceea ce privește fapta de abuz în serviciu din data de 21.11.2014 comisă de inculpații M. M. L. și D. D. D., s-a reținut că față de contravenția prev. de art.100 alin.3 lit. c din OUG nr.195/2002, comisă de investigatorul sub acoperire, contravenție pentru care sunt prevăzute minim 4 punte amendă, s-a produs bugetului local o pagubă de 360 lei(4 puncte amendă X 90 lei valoarea unui punct amendă).
Referitor la fapta de abuz în serviciu din data de 04.12.2014 comisă de inculpatul M. M. L., s-a constatat că față de contravenția prev. de art.102 alin.3 lit. c din OUG nr.195/2002, comisă de investigatorul sub acoperire N. C., contravenție pentru care sunt prevăzute minim 9 punte amendă, s-a produs bugetului local o pagubă de 810 lei(9 puncte amendă X 90 lei valoarea unui punct amendă).
Împotriva sentinței penale nr. 157/PI/04.06.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ au declarat apeluri, în termen legal, inculpații M. M. L. și D. D. D., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului declarat de inculpatul M. M. L., hotărârea a fost criticată în ceea ce privește: nelegala deducere a duratei măsurii arestului la domiciliu doar pentru perioada 21.01._15, deși inculpatul s-a aflat sub imperiul acestei măsuri preventive până la data de 07.05.2015; soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu; precum și individualizare a cuantumului pedepselor și a modalității de executare. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins solicitarea de achitare în temeiul art. 16 lit.c C.p.p motivat de faptul că aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, învederându-se că noua procedură nu mai condiționează aplicarea procedurii simplificate bazată pe recunoașterea învinuirii, de obligativitatea pronunțării unei soluții de condamnare pentru faptele astfel recunoscute, instanța având posibilitatea de a dispune și soluția de achitare, în măsura în care probele administrate și împrejurările cauzei reclamă o astfel de situație. Astfel, s-a subliniat că spre deosebire de dispozițiile cuprinse în art. 3201 alin. 7 C.p.p anterior care stipulau că „instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege” condiționând astfel aplicarea procedurii de judecată simplificată de soluția de condamnare ce urma să fie dispusă, în noua legislație procesual penală nu se mai regăsesc aceleași condiții în ce privește judecata bazată pe recunoașterea faptelor, sens în care s-a indicat că potrivit art. 396 alin. 10 C.p.p. - „când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin.1 și 2, când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin.5 ori 395 alin. 2, iar instanța reține aceiași stare de fapt cu cea din actul de sesizare și recunoscută de inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime”. Apărarea inculpatului M. M. L. a concluzionat că folosirea de către legiuitor a expresiei „în caz de condamnare” relevă lipsa obligativității pronunțării unei astfel de soluții în cadrul procedurii abreviate de judecată, astfel încât judecătorul are libertatea de a pronunța și soluția de achitare pentru oricare din faptele deduse judecății.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 C.p. s-a învederat că este o infracțiune calificată printr-un rezultat concret, constând într-o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor unei persoane; iar în lipsa unui astfel de rezultat, fapta nu poate să constituie infracțiunea menționată, ci este o faptă care poate atrage eventual răspunderea disciplinară funcționarului public. În acest sens, s-a susținut că fapta care i se impută inculpatului M. M. L. nu ține cont de specificul cazului, în care au fost folosiți investigatori cu altă identitate decât cea reală, care au beneficiat de documente fictive aferente identității protejate, astfel încât sancțiunile contravenționale aplicate acestora nu puteau fi plătite în nici un fel, indiferent că era vorba de sancțiunile care ar fi trebuit aplicate sau de cele aplicate în cuantum redus de către inculpat; că această situație face ca în realitate să nu se fi produs nici un prejudiciu bugetului unității administrativ teritoriale, întrucât o sancțiune aplicată unei persoane virtuale, care nu există în realitate sub acea identitate, este o sancțiune imposibil de executat faptic, o astfel de amendă neputând fi plătită. Apărarea a arătat și că o dovadă în acest sens este faptul că amenda aplicată de inculpat în cazul investigatorului L. P., amendă dată pentru nepurtarea centurii de siguranță în loc de cea care trebuia aplicată pentru trecerea pe culoarea roșie a semaforului, nu a fost plătită nici măcar în cuantumul redus aplicat de inculpat și nici nu va putea fi achitată, în contextul în care L. P. nu este decât o identitate fictivă atribuită investigatorului și nu o persoană reală, subiect de drepturi și obligații administrativ fiscale. Referitor la faptul că investigatorului „nu i-a fost suspendat dreptul de a conduce, având posibilitatea de a săvârși în continuare astfel de fapte, prezentând pericol pentru ceilalți participanți la trafic”, situație care în opinia parchetului ar fi generatoare de avantaje patrimoniale și ar constitui de asemenea infracțiunea de abuz în serviciu, s-a arătat că această construcție juridică nu poate fi acceptată, dreptul de a conduce autovehicule nefiind unul patrimonial și ca atare suspendarea sau nesuspendarea acestui drept neputând genera în vreun fel avantaje de natură patrimonială.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M. M. L. s-a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului pedepselor și a modalității de executare, solicitându-se reducerea pedepselor aplicate și suspendarea sub supraveghere a executării. S-a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa încă din faza urmăririi penale, iar în fața instanței de judecată a înțeles să beneficieze de procedura de judecată în caz de recunoaștere a faptelor, astfel încât limitele speciale de pedeapsă aplicabile să fie reduse cu o treime, precum și conduita acestuia după comiterea faptei - regretul arătat față de faptele comise, situația sa familială - acesta fiind căsătorit, tatăl unei fetițe de 2 ani, soția fiind diagnosticată cu scolioză toraco-lombară ce presupune tratament și multiple intervenții medicale. Totodată, s-a învederat conduita inculpatului în societate rezultată și din caracterizarea făcută de conducerea Secției 5 Poliție, din care rezultă că inculpatul și-a exercitat în bune condiții atribuțiile de serviciu, fiind o persoană integrată în colectivitate, ce se bucura de reale aprecieri din partea colegilor și superiorilor săi. S-a mai solicitat a se avea în vedere efortul depus de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunilor de care este acuzat, având în vedere că acesta a înțeles să procedeze la repararea benevolă a prejudiciului, consemnând la dispoziția instanței suma de 550 lei.
În motivarea apelului declarat de inculpatul D. D. s-au formulat critici privind reținerea vinovăției acestuia în lipsa probelor care să statueze această împrejurare; conduita investigatorului sub acoperire și existența unei stări de provocare; precum și neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 C.p. Astfel, apărarea inculpatului D. D. a susținut că prima instanță, fără a efectua o analiză atentă și obiectivă a probelor existente la dosar, a reținut o stare de fapt neconformă cu realitatea, dând credit integral versiunii probatorii oferită de parchet, cu ignorarea totală și nejustificată a stărilor și împrejurărilor de fapt care infirmă în mod categoric teza probatorie a acuzării; că hotărârea de condamnare se întemeiază într-o măsură determinantă pe actele întocmite de investigatorul sub acoperire, proces verbal și declarație, a cărei lipsă de loialitate în procesul de administrare a probelor a fost dovedită; un argument important care pune sub semnul întrebării integritatea și loialitatea investigatorului L. P. fiind relevat de împrejurarea că acesta, pe parcursul urmăririi penale, prin actele procedurale întocmite, a mai reținut în sarcina inculpatului existența unor stări de fapt care s-au dovedit a fi nereale, întrucât la data și ora menționate de investigator în procesul verbal și în declarația sa dată ca martor, inculpatul nu se afla la serviciu. În același sens, s-a învederat că investigatorul a persistat insistent în susținerea unei stări de fapt nereale, fiind capabil să fabrice probe pretinse în acuzare, chiar și după ce autoritățile judiciare au luat act de împrejurarea că la data și ora la care acesta susținea că inculpatul ar fi săvârșit pretinsele infracțiunii acesta nu se afla la serviciu. Pe de altă parte, inculpatul D. D. a susținut că probatoriul reținut în sarcina sa a fost administrat de parchet prin provocare, inculpatul neavând nici intenția și nici inițiativa de a comite presupusa faptă penală reținută de acuzare, faptă care nu ar fi fost săvârșită fără intervenția investigatorului. S-a solicitat a se reține faptul că autoritățile judiciare nu au făcut trimitere la vreo probă obiectivă referitoare la presupusul comportament infracțional al inculpatului anterior momentului în care investigatorul a oferit suma de 300 lei pentru a nu fi sancționat contravențional, iar lipsa oricăror date sau afirmații legate de implicarea anterioară a inculpatului în acte de corupție a fost confirmată de DGA, care în adresa răspuns nr._ din 16.02.2015 a comunicat inculpatului că, anterior inițierii și derulării anchetei judiciare, nu au existat date cu caracter personal stocate și prelucrate referitor la persoana inculpatului. S-a mai arătat că din actele de constatare și declarația investigatorului rezultă că acesta ar fi oferit pretinsa mită ulterior momentului în care a fost sancționat contravențional de coinculpatul M. pentru o faptă pe care investigatorul însuși a recunoscut că a comis-o, fără ca în prealabil inculpatul D. să fi pretins direct sau indirect vreo sumă de bani sau un folos material; că după ce investigatorul a primit de la inculpatul D. documentele mașinii, permisul auto și procesul verbal de contravenție, putând astfel să își continue călătoria, acesta încălcându-și prerogativele stabilite prin ordonanța 882/P/_14 care îl autoriza „să dea bani sau alte foloase agenților de poliție pentru a nu fi sancționat contravențional…”, fără a avea nici o înțelegere prealabilă cu inculpatul, pretinde că i-a oferit acestuia cu titlu de mită o sumă de bani. Referitor la declarațiile inculpatului M. M. L. s-a arătat că acestea trebuie privite cu rezervă, având în vedere interesul său de a beneficia de procedura simplificată care presupune recunoașterea integrală a acuzațiilor; iar pe de altă parte, că există mai multe contradicții semnificative între declarațiile inculpatului și cele date de investigator, precum: - referitor la suma de bani primită - la instanța de fond inculpatul M. a susținut că suma era formată dintr-o bancnotă de 100 lei și una de 50 lei, relatări care sunt contrare mențiunilor din procesul verbal din 28.10.2014 emis de parchet, în care se menționează că suma destinată realizării activităților de investigare specială a fost formată din bancnote de 50 lei; referitor la intervalul de timp dintre momentul în care susține că inculpatul D. a întins pe geam actele investigatorului și momentul în care investigatorul, care inițial s-ar fi îndepărtat de mașină, s-a reîntors și a băgat mâna pe geam - aceste susțineri au fost contrazise de investigator în declarația sa dată în fața instanței la data de 02.06.2015, când a arătat că după ce a primit actele nici un moment nu s-a îndepărtat de mașina poliției, ci imediat ce a primit actele a scos portofelul și a dat banii.
Și apărarea inculpatului D. D. a criticat hotărârea atacată prin prisma faptului că infracțiunea de abuz în serviciu, așa cum a fost reținută, nu poate exista în mod independent de presupusa infracțiune de luare de mită, întrucât elementul material al acesteia se suprapune cu cel al infracțiunii de luare de mită, argumentele prezentate fiind în linii mari identice cu cele formulate pentru inculpatul M. M. L..
Analizând apelurile declarate în cauză de către inculpați, prin prisma motivelor invocate de aceștia și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt parțial întemeiate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la apelul declarat de inculpatul M. M. L.:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarațiile investigatorului sub acoperire L. P.; procesul verbal încheiat în data de 10.01.2015 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în 21.11.2014 între investigatorul L. P. și inculpații M. M. și D. D. (filele 135-139 dosar UP); declarațiile martorului S. M. C.; declarațiile investigatorului sub acoperire N. C. B.; nota de redare a discuției în mediu ambiental din data de 04.12.2014, dintre investigatorului sub acoperire și inculpatul M. M. L. (filele 24-27, vol. III), coroborate cu declarația inculpatului însuși, care a uzat de procedura prevăzută de art. 275 C.p.p., recunoscând faptele. De altfel, inculpatul M. M. L. nu a formulat în fața instanței de apel critici vizând modul de stabilire a vinovăției sale; iar în condițiile în care a optat pentru procedura simplificată prevăzută de art. 275 C.p.p., nu există posibilitatea revenire asupra opțiunii sale, declarația având caracter irevocabil.
În prealabil, instanța de apel constată că spre deosebire de Codul de procedură anterior, Legea nr. 135/2010 nu mai exclude soluția de achitare sau de încetare a procesului penal în cazul în care inculpatul a uzat de procedura reglementată de art. 375 C.p.p., procedura presupunând recunoașterea faptelor de care este cauzat inculpatul (art. 374 alin. 4 – „recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa”) și nu însușirea încadrării juridice sau a naturii penale a acesteia. Prin urmare, se impune analizarea susținerilor apărării referitoare la condițiile de existență a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 C.p.
Potrivit art. 289 alin. 1 Cod penal: „1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
În același timp, art. 297 alin. 1 din Codul penal incriminează abuzul în serviciu, stabilind că: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Atât abuzul în serviciu, cât și luarea de mită sunt plasate în Titlul V din Partea specială a Codului penal, titlu intitulat „Infracțiuni de corupție și de serviciu”. În sens larg, „luarea de mită” poate fi calificată drept „abuz în serviciu”, însă aceasta cunoaște o reglementare specială, reprezentând o diferență specifică a genului proxim – abuzul în serviciu. Între cele două infracțiuni există similitudini prin aceea că ambele au legătură cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, respectiv prin scopul pentru care sunt primite, pretinse sau acceptate foloasele necuvenite de către funcționarul public, acela de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau de a face un act contrar acestora, în cazul celei de luare de mită; prin chiar elementul material al infracțiunii în cazul abuzului în serviciu.
Fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii incriminate, respectiv în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă promisiunea unor astfel de foloase. Cu toate că funcționarul trebuie să acționeze cu un scop special (constând în îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri) legea nu cere ca scopul urmărit prin săvârșirea faptei să fie efectiv realizat. Dacă scopul urmărit se realizează și făptuitorul efectuează un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, act care constituie prin el însuși o infracțiune, infracțiunea de luare de mită intră în concurs cu acea infracțiune.
Spre deosebire de luarea de mită, abuzul în serviciu contra intereselor publice este o infracțiune de rezultat, realizabilă printr-o inacțiune (neîndeplinirea unui act) ori printr-o acțiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act), în exercițiul atribuțiilor de serviciu, dacă în ambele cazuri s-a produs o „o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane” în sensul textului incriminator.
Potrivit instanței de fond, în speță a fost păgubit bugetul local, prin neîncasarea amenzilor prevăzute de lege pentru contravențiile constatate. Este adevărat că din perspectiva noului Cod penal nu mai este relevant dacă subiectul pasiv special al infracțiunii de abuz în serviciu este o instituție publică sau o altă persoană juridică sau fizică și ca atare ar putea fi reținută o asemenea modalitate de cauzare a unei pagube (art. 109 alin. 8 din OUG nr. 195/2002 prevede că: „Amenzile privind circulația pe drumurile publice se achită în condițiile legii și se fac venit integral la bugetele locale”), însă ea trebuie să fie una reală, efectivă. Astfel, în art. 297 al. 1 C.p., legiuitorul folosește termenul „cauzează” care conduce la concluzia că nu este vorba de o pagubă potențială, ci de una efectiv produsă – o diminuare a unui patrimoniu sau lipsirea de venituri ca în mod cert ar fi fost realizate. Din această perspectivă, susținerile apărării sunt pertinente; în cazul faptelor comise în datele de 21.11.2014 și 04.12.2014, conductorii auto nesancționați corespunzător contravențiilor săvârșite sunt investigatori sub acoperire, cu identitate nereală, excepție făcând fapta din 05/06.11.2014 când contravenientul este o persoană fizică rămasă neidentificată care a trecut la nivel cu calea ferată fără a respecta semnalele acustice și luminoase în funcțiune. În această privință, instanța de apel constată însă că agentul constatator are posibilitatea de a efectua o individualizare a sancțiunii contravenționale, putând aplica inclusiv avertismentul, ceea ce conduce la concluzia că „paguba” nu are caracter cert. Astfel, potrivit art. 95 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 – „Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).”, iar potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor – „2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. 3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.”
În concluzie, instanța de apel își însușește ca fiind pertinente criticile formulate de apărarea inculpaților că faptele acestora care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu au oprit în trafic pe conducătorii autoturismelor și le-au pretins sau au primit diverse sume de bani pentru a nu aplica dispozițiile legislației rutiere privitoare la săvârșirea unor contravenții întrunesc doar elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000, iar nu și elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000, în concurs ideal. Prin urmare, în cauză se va dispune în temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. achitarea inculpatului M. M. L. pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 297 C.p. raportata la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p.
În altă ordine de idei, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului M. M. L. săvârșirea infracțiunilor de „luare de mită” în forma continuată prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 C.pen. și de „fals intelectual” prev. de art. 321 C.p., constând în aceea că în calitate de agent de poliție în cadrul IPJ T. - PMT- Secția 5, la data de 21.11.2014, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, împreună cu D. D., a primit de la investigatorul sub acoperire L. P., suma de 300 de lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a încălcării unei reguli de circulație (a trecut pe culoarea roșie a semaforului) și a încheiat procesul verbal . nr._ de sancționare contravențională în care a consemnat o stare nereală; la data de 10.11.2014, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în prezența martorului S. M. C., a primit, suma de 300 de lei de la un conducător auto, pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, nu a aplicat amenda contravențională și punctele de penalizare, ca urmare a încălcării unei reguli de circulație (trecere la nivel cu calea ferată când barierele sunt închise sau semnalele acustice și luminoase sunt in funcțiune), iar la data de 04.12.2014 în jurul orei 18:52, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a pretins și primit de la investigatorul sub acoperire suma de 100 de lei pentru a nu-l sancționa contravențional în condițiile în care acesta a încălcat linia dublă continuă pe . Timișoara, neîntocmind proces verbal de sancționare contravențională.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M. M. L. pentru infracțiunile de „luare de mită” în forma continuată prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 35 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. și de „fals intelectual” prev. de art. 321 C.p. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., Curtea apreciază că se impune reducerea pedepsei în cazul primei infracțiuni până la minimul special obținut în urma beneficierii de procedura recunoașterii învinuirii; pentru cea de-a doua infracțiune, pedeapsa de 8 luni închisoare coincizând cu acest minim. Astfel, potrivit art. 74 alin. 1 C.p.: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În speță, urmează a fi valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, dar și cu ocazia stabilirii modalității de executare, următoarele aspecte: inculpatul M. M. L. nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate – căsătorit, cu un copil minor în întreținere; a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a procedat la consemnarea la dispoziția organelor judiciare a sumei de 550 lei; sumele primite sunt într-un cuantum redus, iar acest cuantum nu a fost impus de inculpat, ci lăsat la latitudinea „contravenientului”. Desigur, nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor comise, gravitate văzută prin prisma rolului pe care trebuie să-l îndeplinească un agent de poliție în societate, a așteptărilor pe care comunitatea le are de la o asemenea persoană, însă această gravitate a fost reflectată și de legiuitor în limitele de pedeapsă, revenind judecătorului atributul de a stabili unde se plasează persoana și faptele concrete pe această scară. În acest context, instanța de apel reamintește că sancțiunea aplicată unei persoane trebuie să fie una echitabilă și echilibrată; că funcția punitivă nu poate prevala în fața celei de reeducare și reintegrare socială; o depășire a acestor limite putând avea un efect contrar și resimțirea unui sentiment de injustiție. Ca atare, Curtea apreciază că se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului M. M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani, minimul special al sancțiunii.
Consecință a reducerii pedepsei aplicate inculpatului M. M. L. pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată și a soluției de achitare ce se va dispune pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prin contopirea pedepselor în speță, conform art. 38 al. 1, art. 39 al. 1 lit. b C.pen., art. 45 al. 3 lit. a C.pen., se va obține o pedeapsă rezultantă de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare (pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 luni și 20 zile reprezentând o treime din totalul pedepsei ce nu se execută în integralitatea sa) și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că în privința inculpatului M. M. L. nu se impune ca executarea să fie în regim de deținere. Așa cum s-a arătat și anterior, instanța de apel consideră că nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare socială; interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se reintegreze social în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații. De aceea, se va da prevalență faptului că inculpatul nu are antecedente penale, că săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa a fost posibilă datorită atribuțiilor de serviciu deținute, or riscul unei recidivări este înlăturat prin însuși conținutul pedepsei complementare aplicate – interzicerea pe o durată de 2 ani a dreptului de a exercita profesia de agent de poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; nefiind un pericol pentru comunitate în ansamblul său, ci pentru anumite domenii (cele cu atribuții decizionale); are posibilitățile concrete de reeducare prin prisma situației sale juridice, a atitudinii manifestate în societate, fiind o persoană tânără cu perspective de reintegrare; măsurile și obligațiile ce pot fi impuse în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt suficiente pentru atingerea scopului urmărit. Astfel fiind, în temeiul art. 91 C.p. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare aplicată inculpatului M. M. L.; în temeiul art. 92 C.p. se va stabili termen de supraveghere pe seama inculpatului de 4 ani; în temeiul art. 93 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere se va dispune respectarea de către inculpat a următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; în temeiul art. 93 alin. 2 lit. b C.p. se va impune inculpatului să execute obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T.; iar în temeiul art. 93 alin. 3 C.p. se va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze un număr de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . sau REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT TIMIȘOARA, unitate care se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. pe baza evaluării inițiale. La stabilirea numărul de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel are în vedere că modul și circumstanțele de comiterea a infracțiunilor denotă ignorarea de către inculpat a faptului că resursele financiare se dobândesc prin muncă și nu prin specularea unor situații ce i-ar putea aduce avantaje nemeritate.
Un ultim aspect ce se impune a fi remediat în cauză și cu care instanța de apel este în acord cu critica formulată de apărarea inculpatului M. M. L. este acela al duratei măsurii arestului la domiciliul, durată ce se impune a fi dedusă din pedeapsa aplicată acestuia. Astfel, prin ordonanța nr. 882/P/2013 din 20.01.2015 a Parchetului de pe lângă T. T. față de inculpat s-a luat măsura preventivă a reținerii pe o durată de 24 de ore; iar prin încheierea nr. 12/DL/21.01.2015 a Tribunalului T. s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu, măsură prelungită/menținută până în data de 07.04.2015 când încheierea prin care această măsură a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar a rămas definitivă prin decizia penală nr. 87/CO/07.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ /a4. Prin urmare, în baza art. 72 C.pen. se va dispune deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului M. M. L. a duratei măsurii arestului la domiciliu de la data de 21.01.2015 până la data de 07.05.2015.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul D. D. D.:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile investigatorului sub acoperire L. P.; procesul verbal încheiat în data de 10.01.2015 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în 21.11.2014 între investigatorul L. P. și inculpații M. M. și D. D. (filele 135-139 dosar UP) și declarațiile coinculpatului M. M. L..
În efectuarea propriei analize asupra probatoriului administrat, instanța de apel consideră necesar a reliefa, pentru început, varianta modului de derulare a faptelor, susținută de inculpatul D. D. D.. Astfel, în declarația dată în fața primei instanțe (filele 181-182 dosar tribunal) acesta a arătat că: „În momentul în care am plecat spre mașina poliției i-am spus șoferului că mă voi întoarce cu procesul verbal ca să îl semneze. I-am dat colegului meu, lui M., pe geam, actele de la șoferul autoturismului ca să întocmească procesul verbal, după care am urcat și eu în mașină, La scurt timp a venit investigatorul la noi la mașină, la geamul colegului meu și acesta l-a rugat să meargă pe partea dreaptă pentru a nu fi pe partea stângă a carosabilului, să vină pe partea dreaptă a mașinii, la geamul meu. La geamul meu, acesta, adică investigatorul, șoferul de la Matiz în mod repetat își cerea scuze și motiva că pe baza unei neînțelegeri cu prietena sa la telefon nu a fost atent în intersecție, comunicând de asemenea că nu a mai săvârșit asemenea lucruri, că a fost o greșeală. În acest timp colegul meu a început să întocmească procesul verbal, investigatorul a continuat pe același ton că nu a mai săvârșit astfel de contravenții, că nu a făcut-o intenționat. La scurt timp, colegul meu mi-a dat procesul verbal pentru a-l semna, am ridicat peste geam procesul verbal, colegul meu a spus că regulile de circulație sunt făcute să fie respectate, însă investigatorul motiva că nu-și mai poate face studiile dacă rămâne fără permis, că nu se mai poate întreține la facultate. Colegul meu mi-a dat procesul verbal și eu am întins mâna peste geam, geamul nefiind deschis în totalitate și i-am dat procesul verbal să-l semneze. I-am dat procesul verbal așa cum am arătat să-l semneze, acesta a semnat, eu am rupt exemplarul doi din procesul verbal și am dat exemplarul doi împreună cu actele personale și ale mașinii. După ce a luat documentele acesta s-a deplasat spre mașina lui, însă când a ajuns în dreptul botului mașinii poliției am văzut că se întoarce. Crezând că și-a uitat documente, acte în mașina noastră m-am uitat pe jos, pe bord în cazul în care ar fi picat pe jos și nu le-am văzut și în acele momente l-am auzit pe colegul meu ce faci. În acel moment m-am uitat la investigator, l-am văzut că ezită, a zis „nimic, mulțumesc”, am văzut că s-a întors și a plecat. Precizez că eu am observat ce scria în procesul verbal în momentul în care mi l-a dat colegul meu, însă am apreciat că este un pericol social redus din mai multe motive, că era o oră târzie, nu era circulație în acea intersecție, nu era decât mașina poliției; Matizul și cred că încă o mașină (…) Eu personal nu am observat ca pe scaunul meu sau lângă mine să fie vreo sumă de bani. Din câte îmi amintesc eu nu am întrebat de acte investigatorul în momentul în care s-a reîntors la mașina poliției și precizez încă o dată că doar în momentul după ce m-am uitat pe jos sau pe bord să văd dacă nu și-a uitat ceva acte, atunci acesta a ezitat și la întrebarea colegului meu „ce faci”, acesta a spus „nimic, mulțumesc” și a plecat.” În cursul judecării apelului, inculpatul sus menționat nu a adus modificări ale acestei variante.
O primă observație raportat la varianta inculpatului D. D. D. este aceea că deși susține că a fost de acord cu aplicarea avertismentului întrucât fapta era una cu un pericol social redus, este contrazis de conduita sa anterioară încheierii procesului verbal, el însuși aducându-i la cunoștință investigatorului cuantumul amenzii pe care o riscă, dându-i de înțeles că aceasta va fi sancțiunea ce i se va aplica; lăsând impresia de intransigență („O să vă coste treizeci de zile de permis…”; „Păi nu vă nenorocesc eu … vă nenorociți singur dacă dumneavoastră considerați că v-ați nenorocit…”; „Sancțiunea e de trei sute șaizeci de lei …veți primi o dovadă de circulație pe cincisprezece zile…după care va trebui să …”), dar în același timp formulând și întrebări cu rol de apropiere („Pe ce firmă e mașina?”; „Aa…lucrați la…; „De ce să ..de ce să-ți dau altceva…”). Ca atare, nu există nici un motiv pertinent, altul decât previzionarea unei posibile „retribuiri” a favorii solicitate (de a nu suspenda contravenientului dreptul de a conduce vehicule), pentru această schimbare a opticii privind sancțiunea aplicată.
Un alt aspect neverosimil în declarația inculpatului D. D. D. este acela prin care încearcă să acrediteze ideea că nu ar fi sesizat că investigatorul sub acoperire ar fi dat vreo sumă de bani pe geamul autospecialei de poliție, întrucât la acel moment se uita prin mașină pentru a vedea dacă investigatorul nu își uitase vreun act; aceasta în condițiile în care el însuși a luat actele de la investigator la momentul opririi; este vorba doar de două acte – carte de identitate și permis de conducere, și tot el le-a restituit acestuia. În acest sens, investigatorul sub acoperire L. P. a arătat că: „Acesta (s.n. D. D.) mi-a repetat sancțiunea și mi-a înapoiat actele mașinii spunându-mi că asigurarea e bună după care a intrat pe scaunul din dreapta a autospecialei de poliție Dacia L. cu numărul de înmatriculare MAI_”; „D. D. a luat mapa cu procesul verbal și mi l-a dat să-l semnez după care mi-a înapoiat permisul și buletinul” (filele 35, 36 dosar UP).
În altă ordine de idei, instanța de apel mai constată și că în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 102 dosar UP), inculpatul D. D. D. a accentuat faptul că: „după ce eu i-am înmânat actele personale și ale autoturismului precum și procesul verbal de sancționare contravențională, investigatorul s-a întors la autoturismul său după care a venit din nou la mașina noastră”; în timp ce în declarația dată în fața tribunalului nuanțează în sensul că „acesta s-a deplasat spre mașina lui, însă când a ajuns în dreptul botului mașinii poliției am văzut că se întoarce”.
Varianta susținută de inculpatul D. D. D. este contrazisă de declarațiile date de investigatorul sub acoperire L. P.. În ceea ce privește susținerile apărării inculpatului sus menționat în sensul că sinceritatea investigatorului sub acoperire ar fi pusă sub semnul îndoielii de împrejurarea că ar mai fi pus în sarcina acestuia alte fapte, deși la data și ora respectivă nu se afla la serviciu, se constată că declarațiile la care se face referire nu conduc la concluzia că în 05.12.2014 investigatorul ar fi identificat direct personalul echipajului de poliție în speță. astfel, investigatorul sub acoperire L. P. a arătat că: „În perioada 04.12-05.12.2014, între orele 22:00-06:00, având date și informații că se află la serviciu R. D. și D. D., în continuarea cercetărilor ce se desfășoară în dosarul cu numărul de mai sus, ne-am deplasat în Municipiul Timișoara, pe raza de competență a Secției 5 poliție, conducând autoturisme care corespund activității autorizate pentru a fi efectuate în conformitate cu modul de operare a suspecților descris în dosar. Am identificat echipajul de poliție format din cei doi polițiști și am constatat că patrulează cu autospeciala de poliție cu numărul de înmatriculare MAI_. în data de 05.12.2014, în jurul orei 00:15, conducând un autoturism în Timișoara pe . în dreptul stației de combustibil Petrotyl, am întors autoturismul, încălcând linia dublă continuă care desparte direcțiile de mers și am continuat deplasarea pe aceeași stradă, dar în sens invers: activitatea contravențională a fost observată de echipajul de poliție format din R. D. și D. D., dar polițiștii nu m-au oprit, ci s-au mulțumit să mă avertizeze prin aprinderea repetată a luminilor de drum.” (fila 38 dosar UP). Ca atare, nefiind oprit de echipajul de poliție în data de 05.12.2014, în jurul orei 00:15, investigatorul l-a identificat ca fiind cel care patrula cu autospeciala de poliție cu numărul de înmatriculare MAI_, având informații că ar fi fost la serviciu numiții R. D. și D. D., aspecte precizate în declarație. Un alt element în sensul că cele relatate investigatorului reflectă fidel evenimentele derulate este și împrejurarea că în aceeași declarație menționează și situațiile în care a fost refuzat de către agenții de poliție investigați (pentru data de 13.12.2014 - „În timp ce discutam, agentul principal de poliție C. C. a început să scrie un proces-verbal de constatare a contravenției. După câteva momente mi-a spus că mi-a dat o amendă mai mică. Mi-a dat să semnez procesul-verbal. Le-am mulțumit că m-au iertat de amenda mai mare și i-am întrebat dacă le las ce (bani) de o cafea. M-au refuzat categoric, după care am plecat.”).
În legătură tot cu conduita investigatorului, Curtea de Apel constată că nici apărarea referitoare la existența unei provocări nu este dovedită în cauză. Deși legislația română nu prevede o definiție a provocării, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că existența acesteia presupune a se constata cumulativ două aspecte: că situația presupus infracțională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o invitație directă la comiterea unei infracțiuni din partea unui denunțător sau unui martor anonim; precum și lipsa oricăror indicii că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție. În cauza Edwards și Lewis c. Regatul Unit sunt enunțate criterii pe baza cărora judecătorul național trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite din partea organelor de anchetă: - motivul pentru care operațiunea a fost organizată; - natura și întinderea participării organelor de anchetă la săvârșirea infracțiunii; - natura determinării sau a presiunilor efectuate de acestea. Ca atare, existența provocării este dependentă de poziția subiectivă a funcționarului; sintagma ”a provoca” presupunând o instigare la comiterea infracțiunii sub forma îndemnului, încurajării. Se comite o provocare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea unei fapte penale care fără această intervenție nu ar fi fost comisă, căreia nu-i corespundea încă o rezoluție infracțională măcar de ordin general.
Aplicând în speță criteriile sus enunțate, instanța de apel constată că analiza impune a se circumscrie împrejurării că unui funcționar al statutului, cu atât mai mult unuia care își desfășoară activitatea ca organ de aplicare și garantare a legii, îi incumbă îndatoriri și conduite mult mai stricte decât unui cetățean obișnuit. Din acest motiv articolul 289 alin. 1 din Codul penal, incriminează ca infracțiune de luare de mită nu numai fapta funcționarului care pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ci și primirea, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, legiuitorul sancționând în egală măsură atât conduita activă, cât și disponibilitatea de a obține beneficii materiale necuvenite pentru exercitarea sau neexercitarea atribuțiilor de serviciu. Ca atare, trebuie pornit de la aceste premise atât în evaluarea legalității activității organelor de urmărire penală, cât și în aprecierea existenței unei acțiuni provocatorii. În speță, elementul material viza acțiunea de primire a unor sume de bani pentru ca agenții de poliție să nu aplice sancțiunile contravenționale fără a exista, de cele mai multe ori, o pretindere explicită. Mai mult, într-o asemenea situație, organele judiciare nu beneficiază de ajutorul persoanelor care încearcă să eludeze legea cu complicitatea agentului de poliție, faptele consumându-se și epuizându-se instantaneu; însă fiind la fel de grave sub aspectul prestigiului și respectului de care trebuie să se bucure autoritățile statului, dar și al activității acestora.
Referitor la motivul pentru care a fost organizată operațiunea se reține că în cauză datele și indiciile vizau primirea de bani de către agenții de poliției aparținând unei anumite structuri (IPJ T. – Secția 5 Poliție), în locații determinate (diverse stații Peco), pentru a nu aplica sancțiunile contravenționale persoanelor depistate în trafic; unii dintre aceștia fiind nominalizați. Prin urmare, chiar dacă în privința inculpatului D. D. D. nu au existat indicii cu caracter personal, așa cum susține apărarea; acestea vizau formațiunea din care făcea parte și, mai mult, modul de lucru presupune echipaje compuse din doi agenți de poliție, existența unor indicii privind unul dintre membri determinând și supravegherea celuilalt, în funcție de împărțirea sarcinilor de serviciu. Mai mult, apărarea face trimitere la adresa nr. 565.169/16.02.2015 a Direcției Generale Anticorupție care prin conținutul său nu poate fi interpretată în sensul solicitat de inculpat; aceasta arătând că datele sale cu caracter personal au fost stocate și prelucrate în cadrul Direcției Generale Anticorupție numai în cadrul dosarului penal nr. 882/P/2013 al Parchetului de pe lângă T. T. (dosarul în speță).
Referitor la natura și întinderea participării organelor de anchetă la săvârșirea infracțiunii se reține că activitatea investigatorului s-a rezumat în comiterea contravenției, încercarea de a obține exonerarea de suspendarea dreptului de circulație și, la final, în a da cei 300 lei. În declarația sa, investigatorul sub acoperire L. P. a arătat că: „nu mi-a cerut în mod expres în acest interval de timp vreo sumă de bani, însă precizez că prin atitudinea lor mi-au dat de înțeles că pot să scap de abaterea săvârșită. Faptul că au stat de vorbă cu mine, că m-au întrebat de mașină, de firma de la care este mașina, faptul că m-au întrebat de ocupație, faptul că m-am dus la ei la geam și nu m-au trimis de acolo, ci din contră m-au trimis la celălalt geam, mi-au dat de înțeles că este loc de negociere și că pot să scap de abaterea pe care am făcut-o. Precizez că și în momentul în care M. mi-a spus că o să adauge și centura de siguranță la sancțiuni și eu am început să râd, a fost un moment de detensionare și eu eram convins că îmi voi primi permisul înapoi. Consider că eu am dat de înțeles că-i voi recompensa în vreun fel după ce mi-am dat seama că este loc de negociere, eu am dat de înțeles prin aceea că am spus că nu amenda este problema, ci permisul de conducere”(fila 202 dosar tribunal). Instanța de apel constată că susținerile investigatorului sunt confirmate de modul în care s-a desfășurat dialogul dintre inculpați și acesta, aspecte expuse și cu ocazia analizei variantei prezentate de inculpatul D. D. D.. Mai mult, împrejurarea că cei doi inculpați și-au arătat disponibilitatea în primirea unor foloase rezultă din întrebările de genul: „Păi de ce aș face-o?” a inculpatului M. M. L., întrebare la care coinculpatul D. D. D. a asistat, dar și întrebarea proprie a acestuia – „De ce să .. de ce să-ți dau altceva…”; iar contextul în care apar cele două întrebări, nu lasă loc nici unui dubiu în ce privește interpretarea lor și conduc la concluzia că afirmația investigatorului că cei doi inculpați erau „pe aceeași lungime de undă, adică lucrau ca o echipă” este una corectă (procesul verbal din 10.01.2015 de redare a dialogului din 21.11.2014 - „Ag. șef agj. D. D - Din cauza neatenției …că ați vorbit la telefon …o să trebuiască treizeci de zile să vă luați o pauză… Ag. șef agj. M. M. – Cinșpe zile aveți dovadă …(neinteligibil) Investigator – Aoleu! Nu puteți să-mi dați pe altceva …să mă iertați de asta.. de permis? …eu știu! Îmi dați pe un …nu știu…numai să mă iertați să faceți cumva să nu-mi dați pentru permis… Ag. șef agj. M. M. – Păi de ce aș face-o? Investigator: - Am nevoie acum …vin sărbătorile …Ce dracu fac fără permis? Ag. șef agj. D. D – Pe ce firmă e mașina? Investigator: - Alcom …or avut ceva alimentare și acum … Ag. șef agj. D. D – Aa…lucrați la … Investigator: - Nu pot să zic …îi mai ajut cu una cu alta …nu pot să zic că lucrez… Ag. șef agj. D. D – (neinteligibil) …pe șapte decembrie…”; „Investigator: - … și apoi îi mai ajut pe ăștia cu firma …la una la alta .. na.. încerc și eu să mă descurc…dați-mi orice numai nu-mi luați permisul.. Ag. șef agj. D. D – De ce să..de ce să-ți dau altceva…(neinteligibil)”).
S-a mai învederat de către apărarea inculpatului D. D. D. și împrejurarea că în ipoteza stării de fapt consemnate în actele de acuzare rezultă că suma de bani i-ar fi fost oferită ulterior momentului în care investigatorul fusese sancționat, fără ca în prealabil să îi fi pretins direct sau indirect vreo sumă de bani sau alt folos material; post factum. În această privință, instanța de apel constată necesar a reaminti conținutul textului de incriminare din art. 289 alin. 1 C.p.., constituind infracțiunea de „luare de mită”, „fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri”. Astfel, spre deosebire de Codul penal din 1969, care folosea sintagma „în scopul”, norma în vigoare la data săvârșirii faptei conține expresia „în legătură cu” îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act, nemaiavând relevanță dacă elementul material al infracțiunii este realizat înainte sau după exercitarea atribuțiilor de serviciu. Prin urmare, noua reglementare include în cadrul infracțiunii de luare de mită și ipoteza primirii unor foloase necuvenite, modalitatea concretă de săvârșire a elementului material putând prezenta relevanță sub aspectul individualizării unei eventuale pedepse. În acest context, acțiunea investigatorului sub acoperire nu poate fi caracterizată ca una ce a depășit cadrul legal, transformându-se într-una provocatorie; sens ce trebuie dat și autorizării de la punctul 2 lit. i din dispozitivul ordonanței nr. 882/P/2013 din 20.10.2014 a Parchetului de pe lângă T. T.. De altfel, Curtea de Apel a stabilit deja (a se vedea supra) că inculpatul D. D. D. a dat de înțeles că este dispus să-l ajute pe investigator, dar să aibă o „motivație”. Concluzionând, instanța de apel constată că în cauză nu a existat nicio acțiune cu caracter de provocare din partea organelor judiciare.
Declarația investigatorului sub acoperire se coroborează cu cea a coinculpatului M. M. L. în ceea ce privește faptul că investigatorul a dat inculpatului D. D. D. suma de 300 lei, băgând mâna pe geamul mașinii și lăsând banii acestuia. Împrejurarea că inculpatul M. M. L. a uzat de procedura recunoașterii învinuirii, nu constituie un argument în sensul că declarația sa referitoare la modul de derulare a evenimentelor ar fi nesinceră, ar avea ca resort interior dorința de a obține clemența organelor judiciare și nu relatarea unor fapte reale; întrucât ea se coroborează nu doar cu declarația investigatorului, ci și cu conținutul discuțiilor din 21.11.2014. Astfel, faptul că investigatorul a dat suma de bani și acest lucru a fost observat de inculpatul M. M. L. sunt evidențiate de întrebarea inculpatului – „Ce faci?” de la finalul întâlnirii. Acțiunea nu avea cum să nu fie observată și de inculpatul D. D. D. care se afla chiar pe partea unde era investigatorul și, totuși, nu a manifestat nicio reacție de respingere. Pe de altă parte, este lipsit de relevanță dacă după primirea actelor sale, investigatorul a făcut câțiva pași spre mașina cu care venise și s-ar fi reîntors pentru a da banii, cei doi inculpați având obligația de a-l refuza indiferent de context. Mai mult, din înregistrarea convorbirilor purtate rezultă că între momentul primirii documentelor și cel în care au fost dați banii a trecut o perioadă foarte scurtă de timp, câteva secunde, ceea ce face să existe o continuitate în derularea evenimentelor. Referitor la împrejurarea că despre suma de 300 lei, din procesul verbal nr. 882/P/2013 din 28.10.2014 și referatul din 15.12.2014 (filele 46 și 53 dosar UP), precum și declarațiile investigatorului sub acoperire L. P. rezultă că a fost compusă din bancnote de câte 50 lei, iar în declarația dată de inculpatul M. M. L. în fața tribunalului se susține că ar fi primit jumătate din aceasta, dar compusă dintr-o bancnotă de 100 lei și probabil una de 50 lei; instanța de apel constată că, pe de o parte, afirmația nu este una cu caracter de certitudine întrucât inculpatul crede că era sigur o bancnotă de 100 lei, or însuși acest „cred că” presupune un grad de nesiguranță; iar, pe de altă parte, nu se poate ignora că același inculpat este acuzat în prezenta cauză de alte două acte materiale (în data de 10.11.2014 – primirea a 300 lei, în data de 04.12.2014 – primirea a 100 lei) la momente apropiate de cel aflat în analiză și există un risc puternic de confuzie. Ca atare, Curtea de Apel constată că nu există nici un argument pertinent pentru înlăturarea declarației inculpatului M. M. L. din probatoriul care conduce la stabilirea stării de fapt în cauză.
Un ultim aspect ce se impune a fi subliniat de instanța de control judiciar este acela că stabilirea vinovăției inculpatului D. D. D. nu se bazează doar sau în proporție majoră pe declarațiile investigatorului sub acoperire, așa cum a încercat să acrediteze apărarea, ci se coroborează atât cu declarația coinculpatului M. M. L., cât și cu procesul verbal încheiat la 10.01.2015 de redare în formă scrisă a dialogului purtat în data de 21.11.2014 între investigator și inculpați (filele 135-139 dosar UP); dar și cu fapte probatorii deduse din atitudinea manifestată de acesta în raport cu investigatorul, conduită deja analizată (schimbarea atitudinii de intransigență cu un dialog menit să stabilească o apropiere, întrebarea în sensul de ce ar aplica o altă sancțiune). În acest context, Curtea de Apel consideră necesar a sublinia că în cadrul faptelor și împrejurărilor cu ajutorul cărora se rezolvă fondul cauzei, au relevanță nu doar faptele principale, ci și cele probatorii, care conduc la stabilirea, pe cale indirectă, a faptelor principale.
Față de considerentele anterior expuse, se reține că în mod temeinic și legal a fost stabilită vinovăția inculpatului D. D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de „luare de mită” prev. de art. 289 Cod penal rap. la art. 6 din Legea 78/2000, constând în aceea că în calitate de agent de poliție în cadrul IPJ T. - PMT- Secția 5, în data de 21.11.2014, aflându-se în exercițiul atribuțiilor de serviciu, împreună cu M. M. L., a primit de la investigatorul sub acoperire L. P., suma de 300 de lei pentru a nu-i suspenda dreptul de a conduce pe o perioadă de 30 de zile ca urmare a încălcării unei reguli de circulație (a trecut pe culoarea roșie a semaforului).
Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 1 C.p. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 se constată că argumentele prezentate cu ocazia analizei apelului declarat de inculpatul M. M. L., argumente care conduc la soluția de achitare în temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. sunt aplicabile și în privința inculpatului D. D. D..
Referitor la individualizarea pedepsei efectuată de T. T. pentru infracțiunea de „luare de mită” prev. de art. 289 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea constată că pedeapsa de 3 ani închisoare reprezintă minimul special prevăzut de legiuitor pentru această infracțiune și că nu există elemente de natură a putea fi valorificate ca circumstanțe atenuante în sensul art. 75 C.p..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că nici în privința inculpatului D. D. D. nu se impune ca executarea să fie în regim de deținere. Așa cum s-a arătat și anterior, instanța de apel va pune accentul pe rolul educativ și de reintegrare socială, și nu în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii; interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se reintegreze social în spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații. În acest sens, vor fi valorificate următoarele împrejurări: s-a reținut în sarcina inculpatului D. D. D. un singur act material, nu a condiționat alegerea sancțiunii aplicate de plata vreunei sume de bani, ci a lăsat la latitudinea „contravenientului” atât plata, cât și cuantumul sumei; lipsa antecedentelor penale; săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa a fost posibilă datorită atribuțiilor de serviciu deținute, or riscul unei recidivări este înlăturat prin însuși conținutul pedepsei complementare aplicate – interzicerea pe o durată de 2 ani a dreptului de a exercita profesia de agent de poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; nefiind un pericol pentru comunitate în ansamblul său, ci pentru anumite domenii (cele cu atribuții decizionale); are posibilitățile concrete de reeducare prin prisma faptului că este o persoană tânără, cu studii superioare și perspective de reintegrare; măsurile și obligațiile ce pot fi impuse în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei sunt suficiente pentru atingerea scopului urmărit. Astfel fiind, în temeiul art. 91 C.p. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. D. D.; în temeiul art. 92 C.p. se va stabili termen de supraveghere pe seama inculpatului de 4 ani; în temeiul art. 93 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere se va dispune respectarea de către inculpat a următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; în temeiul art. 93 alin. 2 lit. b C.p. se va impune inculpatului să execute obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T.; iar în temeiul art. 93 alin. 3 C.p. se va dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze un număr de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . sau REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT TIMIȘOARA, unitate care se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. pe baza evaluării inițiale. La stabilirea numărul de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel are în vedere că modul și circumstanțele de comiterea a infracțiunii denotă ignorarea de către inculpat a faptului că resursele financiare se dobândesc prin muncă și nu prin specularea unor situații ce i-ar putea aduce avantaje nemeritate și nu a dovedit că a conștientizat gravitatea conduitei sale, nici nu și-a asumat vreo responsabilitate.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se vor admite apelurile declarate de inculpații M. M. L. și D. D. D. împotriva sentinței penale nr. 157/PI/04.06.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ ; se va desființa în parte hotărârea primei instanțe pentru a se dispune modificările menționate mai sus.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 C.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de inculpații M. M. L. și D. D. D. împotriva sentinței penale nr. 157/PI/04.06.2015 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M. M. L. și repune pedepsele în individualitatea lor.
Reduce de la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare la 2 (doi) ani pedeapsa aplicată inculpatului M. M. L. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p.
Menține pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul M. M. L. pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată prev. de art. 297 C.p. raportata la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C.p. și art. 396 al. 10 C.p.p.
În temeiul art. 38 al. 1, art. 39 al. 1 lit. b C.pen., art. 45 al. 3 lit. a C.pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului M. M. L. în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 (două) luni și 20 (douăzeci) zile reprezentând o treime din totalul pedepsei ce nu se execută în integralitatea sa, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de:
-2(doi) ani, 2 (două) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare
și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g - dreptul de a exercita profesia de agent poliție de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii C.pen., pe o durată de 2(doi) ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. c C.pen..
În baza art.72 C.p., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M. M. L. durata reținerii de 24 de ore din 20.01.2015, ora 17,10.
În baza art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată aceluiași inculpat durata măsurii arestului la domiciliu de la data de 21.01.2015 până la data de 07.05.2015.
În temeiul art. 91 C.p. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare aplicată inculpatului M. M. L..
În temeiul art. 92 C.p. stabilește termen de supraveghere pe seama inculpatului de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b C.p. impune inculpatului să execute obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T..
În temeiul art. 93 alin. 3 C.p. dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze un număr de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . sau REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT TIMIȘOARA, unitate care se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. pe baza evaluării inițiale.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.p. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Desemnează Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. cu supravegherea prevăzută de art. 94 C.p.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 11 luni închisoare aplicată inculpatului D. D. D. și repune pedepsele în individualitatea lor.
În temeiul art. 17 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p. achită pe inculpatul D. D. D. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 C.p. raportata la art. 132 din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 91 C.p. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D. D. D. aplicată pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 C.p. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 92 C.p. stabilește termen de supraveghere pe seama inculpatului de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b C.p. impune inculpatului să execute obligația de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T..
În temeiul art. 93 alin. 3 C.p. dispune ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze un număr de 80 ore de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul . sau REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT TIMIȘOARA, unitate care se va stabili de Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. pe baza evaluării inițiale.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.p.p. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C.p. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Desemnează Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T. cu supravegherea prevăzută de art. 94 C.p.
În temeiul art. 424 alin.2 C.p.p. raportat la art. 241 alin. 1 lit. c C.p.p. măsura controlului judiciar luată față de inculpații M. M. L. și D. D. D. încetează de drept la data pronunțării prezentei decizii.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/14.10..2015
Tehnored A.J. /2 ex14.10. 2015
Prima instanță: Trib.T.- A. P.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 188/2015.... → |
|---|
