Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 461/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-08-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ operator 2711
DECIZIA nr. 461 /CO
Ședința publică din data de 13 august 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: FLORENȚA F. M. C.
GREFIER: C. A. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de condamnatul V. M. G. sentinței penale nr. 198/LF din 14.03.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul asistat de avocat din oficiu Ș. A., din Baroul T.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța constatând ca s-a efectuat o adresă la evidența populației din care reiese că contestatorul figurează cu același domiciliu, dar la care este lipsă de procedură instanța pune în discuție în ce măsura sunt incidente dispozițiile legale prev. de art. 261 Cpp care prevăd că în cazul în care nu se anunță schimbarea domiciliului se consideră procedură îndeplinită la ultimul domiciliu cunoscut.
Procurorul arată că procedura de citare a fost îndeplinită la ultimul domiciliu cunoscut întrucât contestatorul nu și-a respectat obligația de a comunica instanței schimbarea de domiciliu.
Avocatul din oficiu apreciază că procedura este îndeplinită, fiind incidente prev. art. 261 Cpp.
Având în vedere acestea, conform art. 261 alin. 1 lit. g Cpp instanța aprecizaă ca procedura de citare a fost îndeplinită la adresa avută în dosar care figurează și ca domiciliu oficial, motiv pentru care nemaifiind alte cereri acordă cuvântul avocatului din oficiu în susținerea contestației.
Avocatul din oficiu solicită admiterea contestației, și în măsura în care condițiile legale sunt îndeplinite, reducerea cuantumului pedepsei aplicate conform legii penale mai favorabile.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, deoarece în mod corect a fost respinsă cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, pedeapsa aplicată condamnatului fiind în limitele prevăzute de legea nouă, prin urmare dispozițiile art. 6 nefiind aplicabile în speță.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 198/LF din 14.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, T. T. în baza art.595 din Codul de procedură penală a respins cererea formulată de condamnatul V. M. G. D., fiul lui G. și L., născut la data de 24.05.1962, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, privind aplicarea legii mai favorabile raportat la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 42/03.03.2004 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3798/2004 a Î.C.C.J București, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalula constatat că:
Prin cererea formulată de condamnatul V. M. G. D., introdusă și înregistrată la T. T. la data de 12.02.2014 sub nr. de dosar_, condamnatul a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal, el aflându-se în executarea unei pedepse de 15 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Examinând înscrisurile depuse la dosar în sprijinul sesizării, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.42/03.03.2004 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3798/2004 a Î.C.C.J București, numitul V. M. G. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor faptă prevăzută de art.174 din Codul penal din 1969.
Executarea pedepsei a început la data de 18.10.2003 când condamnatul a fost reținut și apoi arestat preventiv și urmează să expire la data de 17.10.2018.
Prima instanța a reținut că potrivit art. 595 C.p.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Potrivit art. 4 C.pen., legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
De asemenea, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, în dispozițiile art. 6 C.pen., se prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța de fond a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prima instanță a reținut că numitului V. M. G. D. i-a fost aplicată o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor faptă prevăzută de art.174 din Codul penal din 1969.
Prima instanța de fond a constant că infracțiunea de omor a fost preluată de noul Cod penal la art.188 sub denumirea de omor, așadar, odată cu . noului Cod penal, în sarcina condamnatului poate fi reținută infracțiunea de omor reglementată de art.188 C.pen., sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 ani.
În condițiile în care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani închisoare pentru omor, instanța de fond a reținut că într-o atare situație nefiind depășit maximul special prevăzut de legea nouă, nu se impune aplicarea art.6 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că prezenta cerere este nefondată, în privința condamnatului V. M. G. D. nefiind incidente dispozițiile referitoare la legea mai favorabilă (art.4 și 6 din Codul penal), motiv pentru care a respins-o.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestora a formulat contestație condamnatul V. M. G..
Analizând contestația formulată de condamnat prin prisma dispozițiilor art. 6 C.pen. și art. 4 din Legea nr. 187/2012, instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 C.pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Se observă astfel că, spre deosebire de situația reglementată de art. 5 C.pen., în situația cauzelor definitiv soluționate, criteriile indicate de art. 6 C.pen. pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi sunt mai reduse, vizând limitele de pedeapsă prevăzute de legile succesive.
Aplicarea art.6 C.pen. implică astfel reducerea sancțiunilor definitiv aplicate la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru asigurarea principiului legalității pedepsei aflată în executare, astfel încât să fie înlăturată partea din pedeapsă care depășește maximul special aplicabil sub legea nouă.
Corelativ principiului legalității pedepsei, în cazul aplicării dispozițiilor art. 6 C.pen., se impune și respectarea principiului autorității de lucru judecat a hotărârii definitive de condamnare, motiv pentru care, nu se va face doar analiza pedepselor individual aplicate, ci și a pedepsei rezultante aplicate prin hotărârea definitivă, prin raportare la noile norme care reglementează forma pluralității incidente, întrucât rațiunea dispozițiilor din art. 6 NCP este aceea de a garanta că pedepsele efectiv aplicate sub vechea lege nu depășesc ceea ce s-ar fi putut aplica sub noua lege. Ca atare, nu se realizează o reindividualizare a sancțiuni, ci doar verificarea caracterului legal al sancțiunii aflate în executare.
Cu atât mai mult, în aplicarea art. 6 C.pen. nu se poate proceda la schimbarea încadrării juridice, la reținerea unor circumstanțe atenuante sau la reconsiderarea întrunirii condițiilor pentru condamnare, nici la o redozare a pedepselor, nefiind permisă rejudecarea cauzei, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere argumentele condamnatului în acest sens.
De asemenea, considerentele vizând lipsa abaterilor sau buna conduită în timpul executării pedepsei pot fi valorificate cu prilejul altor proceduri, aplicarea legii penale mai favorabile nefiind influențată de aceste împrejurări.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ca a rămas definitivă sub imperiul Codul penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Față de dispozițiile art. 6 C.pen. și art. 4 Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul penal, rezultă că nu are relevanță împrejurarea că persoana în cauză nu a fost condamnat la maximul special prevăzut de legea veche, legea permițând și obligând la reducerea pedepsei la noul maxim special prevăzut de legea nouă. Dispozițiile art. 15 Codul penal din 1969 privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile prin reducerea pedepesei cu o treime nu au mai fost preluate de noul cod penal, dispozițiile menționate ale art. 4 Legea 187/2012 precizând expres acest aspect.
Raportat la aceste considerente, în privința pedepsei de 15 ani închisoare, aplicate prin s sentința penală nr.42/03.03.2004 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3798/2004 a Î.C.C.J București în baza art.174 din Codul penal din 1969 care se regăsește în conținut în infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C.pen. se constată că nu depășește maximul special prevăzut în Noul Cod penal, respectiv 20 ani și, raportat la principiile anterior enunțate, nu există temei pentru o reducere a acestei pedepse.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul contestatorul M. G. D. împotriva sentinței penale 198/LF/14.03.2014 . pronunțată de T. T., Secția penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală (modificat prin OUG nr. 3/2014) respinge ca nefondată contestația formulate de contestatorul V. M. G. D. împotriva sentinței penale 198/LF/14.03.2014 . pronunțată de T. T., Secția penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.08.2014.
Președinte,
F. M. C. Florențapentru grefier A. I. C.,
aflat în C.O. semnează grefier șef secție penală
A. A.
Red. F.F./08.09.2014
Tehnored. A.C.
Nr. ex. 4
Jud. fond. A. P.
Se comunică
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 460/2014.... → |
|---|
