Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia. Art.338 NCP. Decizia nr. 1096/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1096/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1096/A
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. Reșița, împotriva sentinței penale nr. 163/07.05.2015, pronunțată de J. Reșița în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat O. D. C., asistat de avocat ales P. C..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul susține apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița, solicitând admiterea acestuia și pronunțarea unei hotărâri în sensul stabilirii obligației prev. de art. 85 alin.2 lit.g C.p care să se execute de inculpat durata termenului de supraveghere, întrucât instanța de fond în mod nelegal a impus inculpatului să nu conducă autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere doar pe o durată de 1 an.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă J. Reșița, motivat de faptul că prima instanță în mod corect a individualizat obligația impusă inculpatului de a nu conduce autovehicule, cu raportare la dispozițiile art. 85 alin.4 C.p. care prevede că instanța individualizează în mod concret această obligație ținând seama de împrejurările concrete ale cauzei.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 163/07.05.2015, pronunțată de J. Reșița în dosar nr._, în baza art. 396 alin.1, alin.5 raportat la art.17 al.2, art.16 al.1 lit.b teza I Cod pr.pen. cu aplicarea art.4 Cod pen., s-a dispus achitarea inculpatului O. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev de art.338 al.1 Cod pen.
În baza art. 336 al.1 Cod pen. cu aplicarea art.5 Cod pen., art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., s-a stabilit în ceea ce îl privește pe inculpat pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.
În baza art.396 al.4 Cod pr.pen. rap la art.83 Cod pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen.
În baza art.85 al.1 Cod pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă T. T., la datele fixate de acesta;să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;să comunice schimbarea locului de muncă;să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art.85 al.2 lit.g Cod pen., s-a impus inculpatului, ca pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarele obligații:- să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În baza art.83 al.4 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 550 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. C. - S., din data de 24.10.2014, întocmit în dosarul nr. 617/P/2014, înregistrat la data de 03.11.2014, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. și părăsirea locului accidentului, faptă prev. de art.338 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal.
S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că, în data de 10.02.2013 inculpatul a condus un autoturism marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, pe . Reșița, iar la intersecția cu Bld.A.I.C. nu a acordat prioritate de trecere, intrând în coliziune cu un autoturism marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, după care a părăsit locul accidentului, pe fondul unei îmbibații alcoolice în sânge de 1,30 g ‰ alcool pur în sânge pentru prima probă de sânge și de 1,10 g ‰ alcool pur în sânge pentru cea de-a doua probă de sânge.
Prin Încheierea din data de 03.03.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.617/P/2014 al Parchetului de pe lângă T. C. - S., privind pe inculpatul O. D. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. și părăsirea locului accidentului, faptă prev. de art.338 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul O. D. C., fixându-se termen de judecată la data de 23.04.2015.
La termenul de judecată din data de 23.04.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 Cod pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform art.375 al.1 Cod pr.pen.,declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 34 din dosar.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut aceiași situație de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.
Inculpatul a recunoscut faptul că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice și a precizat că nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului, mutând autoturismul la o distanță de aproximativ 200 m de locul accidentului, pentru a nu bloca circulația. În urma accidentului cauzat de inculpat au rezultat doar pagube materiale.
În faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 374 alin.4 Cod pr.pen.(fila 34).
În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, s-a constatat că la momentul comiterii, aceasta era prevăzută de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002, iar în prezent este prevăzută de art.338 al.1 Cod pen. Analizând cele două norme de incriminare în raport de starea de fapt reținută, instanța reține că, sub imperiul dispozițiilor art.89 al.1 teza a II-a din OUG nr.195/2002, erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii dacă accidentul de circulație a produs numai pagube materiale, însă a avut loc ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. În schimb, din formularea art.338 al.3 lit.a Cod pen., rezultă că săvârșirea faptei de părăsire a locului accidentului, din care au rezultat doar pagube materiale, indiferent de cauzele care au provocat accidentul, nu mai constituie infracțiune, fiind dezincriminată.
În cauza de față, din probele administrate, s-a constatat că acțiunea inculpatului O. D. C. nu se circumscrie niciuneia din situațiile vizate de către legiuitor pentru a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 al.1 C.pen. din moment ce în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale, motive pentru care s-a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune.
În drept, fapta aceluiași inculpat care, în data de 10.02.2013, în jurul orelor 0320, a condus pe drumurile publice, respectiv pe . cu Bld.A.I.C. cu . Municipiul Reșița, autoturismul marca VW, având număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 g 0/00 la prima probă de sânge, respectiv de 1,10 g ‰ la proba a doua, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin.1 cod penal.
Instanța a constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 2 C. proc. pen a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal,respectiv limitele legale de pedeapsă - închisoare 1 la 5 ani sau amenda- reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen, faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic. Pentru determinarea gradului de pericol social al faptei prezintă relevanță modalitatea de comitere a acesteia, sens în care instanța a reținut că inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, sub influența alcoolului, noaptea, în jurul orelor 0119, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier. Această atitudine de indiferență față de siguranța traficului rutier și pietonal se deduce și din faptul că inculpatul, conducând autoturismul pe fondul consumului de alcool, nu a respectat normele care reglementează traficul rutier, provocând astfel un accident de circulație, în urma căruia au rezultat doar pagube materiale.
Cu privire la solicitarea de aplicare a unor pedepse complementare, respectiv accesorii, astfel cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile art.65, art.66 și urm Cod pen., instanța, în raport de natura faptei comise și pericolul social concret al acesteia a apreciat că aplicarea pedepsei complementare- accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat nu este justificată și nici proporțional.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de atitudinea procesuală corectă de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, instanța a apreciat că este necesar a-i fi interzis acestuia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prin impunerea obligației prev de art.85 al.2 lit.g Cod pen.
În ceea ce privește termenul pentru care urmează a fi stabilită această obligației de a nu conduce anumite vehicule, instanța a constatat că, dispozițiile art.85 al.2 Cod pen. nu dispun ca această obligației să fie impusă pe toată durata termenului de supraveghere. Din contră, prevederile art.85 al.4 Cod pen. impun instanței, în cazul interzicerii obligațiilor prev de art.85 a.2 lit.e-g Cod pen., o individualizare, în concret, a conținutului acestei obligații, prin raportare la împrejurările cauzei. Mai mult decât atât, s-a constatat că nici în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției nu s-a prevăzut, în mod expres, termenul în care inculpatul urmează să respecte această obligație, astfel încât stabilirea întinderii acestuia devine atributul instanței, fiind lăsată la aprecierea acesteia.
În această ordine de idei, la stabilirea termenului înăuntrul căruia inculpatul trebuie să respecte obligația de a nu conduce anumite vehicule, instanța a avut în vedere, pe de-o parte pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat, prin raportare la modalitatea efectivă de comitere a faptei și la persoana inculpatului – este la primul incident cu legea penală, atitudinea procesuală corectă pe tot parcursul procesului penal-, iar pe de altă parte, la contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de conducere sub influența băuturilor alcoolice a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.
Împotriva sentinței penale nr. 163/07.05.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ /2015 a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă J. Reșița, criticând-o ca nelegală sub aspectul greșitei interpretări a prevederilor art. 84 C.p. prin stabilirea unui termen mai mic decât cel prevăzut de lege în ceea ce privește executarea obligației de a nu conduce vehicule dintre cele pentru care este obligatorie deținerea permisului de conducere.
În motivarea apelul, s-a arătat că dispozițiile art. 84 alin. 2 C.p. prevăd că măsurile și obligațiile pe care le stabilește instanța trebuie respectate pe perioada termenului de supraveghere; iar argumentul primei instanțe că o perioadă de un an pentru obligația prev. de art. 85 alin. 2 lit. g C.p. ar fi în concordanță cu art. 116 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 este unul greșit.
Analizând apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, se constată că starea de fapt, încadrarea juridică dată faptelor și individualizarea pedepsei nu au fost criticate în calea de atac a apelului și nici nu se identifică din oficiu elemente de netemeinicie sau nelegalitate în această privință.
Referitor la critica formulată de P. de pe lângă J. Reșița, instanța de apel o constată întemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. 2 C.pen, în cazul amânării aplicării pedepsei, „pe durata termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță”. Alineatul 1 al aceluiași articol reglementează durata termenului de supraveghere care este de 2 ani și curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. C. de A. constată că legiuitorul nu a făcut nicio distincție în ceea ce privește natura obligațiilor sau măsurilor de supraveghere, statuând că se respectă pe durata termenului de supraveghere; impunându-se a se sublinia că instanța stabilește „condițiile” și nu termenul acestora.
Dispozițiile art. 85 C.p. prevăd măsurile de supraveghere și obligațiile ce pot fi stabilite pe seama inculpatului pe durate termenului de supraveghere, unele cu caracter obligatoriu (alin. 1), altele lăsate la aprecierea instanței de judecată, care apreciază asupra oportunității lor (alin. 2). Obligația impusă inculpatului în speță, aceea de a nu conduce vehicule, este reglementată de dispozițiile art. 85 alin. 2 lit. g C.p. Instanța de apel constată că deși în alin. 2 al art. 85 C.p. nu se mai face mențiunea „pe durata termenului de supraveghere”, aceasta nu echivalează cu posibilitatea de a se stabili o altă durată a obligațiilor impuse. Spre această concluzie conduc dispozițiile art. 85 alin. 4 C.p., care permit individualizarea conținutului obligațiilor - „Când stabilește obligația prevăzută la alin (2) lit. e) - g), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei”, nefiind menționată și durata acestora în procesul de individualizare, așa cum s-a arătat și mai sus.
Instanța de apel nu își însușește considerentele Judecătoriei Reșița în sensul că spre concluzia cu privire la caracterul variabil al termenului în speță ar conduce și natura și conținutul obligațiilor stabilite în cuprinsul art. 85 alin.2 C. pen., unele neputând fi executate în mod continuu, ci o singură dată. Sub acest aspect se reține că obligațiile la care face trimitere prima instanță sunt cele prevăzute de art. 85 alin. 2 lit. a – d C.p., iar executarea lor are o reglementare specială, tocmai pentru că sunt atipice în raport cu celelalte – în art. 86 alin. 3 C.p. prevăzându-se: „Serviciul de probațiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute în art. 85 alin. 2 lit. a) – d), într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare”, dar tot înăuntrul termenului de supraveghere. De altfel, un contraargument la modul de interpretare al primei instanțe provine și din art. 88 alin. 1 C.p. – revocarea amânării aplicării pedepsei – în care se prevede că: „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei”, or în varianta îmbrățișată de judecătorie se impunea ca legiuitorul să fi prevăzut alternativ și sancțiunea nerespectării obligațiilor pe parcursul termenului/duratei stabilite de instanță.
În altă ordine de idei, se mai constată că nici dispozițiile art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 nu sunt relevante sub aspectul analizat. Potrivit art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002: „Persoana al cărei permis de conducere a fost anulat ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru una dintre faptele prevăzute la art. 114 alin. (1) și la art. 115 alin. (1) se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere, pentru toate categoriile avute anterior, după caz, dacă a intervenit una dintre situațiile următoare: a) au trecut 6 luni de la data executării pedepsei amenzii sau a pedepsei în regim de privare de libertate ori la locul de muncă; b) a trecut un an de la data grațierii pedepsei sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere”. Dispozițiile menționate nu pot fi interpretate în sensul că obligația stabilită de instanță în sarcina inculpatului în temeiul art. 85 alin.2 lit.g Cod penal ar putea avea ca reper temporar art. 116 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și s-ar putea stabili o altă durată decât cea prevăzută de art. 84 alin. 2 din Codul penal. Cele două prevederi legale reglementează aspecte diferite, după cum urmează: în timp art. 116 din OUG nr. 195/2002 instituie o posibilitatea pentru parte de a participa la examenul pentru obținerea permisului de conducere, art. 85 alin. 2 lit. g C.p. interzic conducerea efectivă a vreunui autovehicul, exercitarea dreptului dobândit în urma obținerii acestui permis.
Prin urmare, față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița împotriva sentinței penale nr. 163/07.05.2015 pronunțată de J. Reșița în dosarul nr._ /2015; se va desființa în parte sentința penală atacă și rejudecând: se va majora de la 1 an la 2 (doi) ani durata obligației impuse inculpatului conform art. 85 alin. 2 lit g C.p., respectiv să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 pct.2, lit. a Cpp. admite apelul declarat de P. de pe lângă J. Reșița, împotriva sentinței penale nr. 163/07.05.2015, pronunțată de J. Reșița.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând:
Majorează de la 1 (un ) an la 2 (doi) ani obligația impusă inculpatului conform art. 85 alin. 2 lit. g Cp. de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere.
Menține în rest dispozițiile hotărârii penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cpp. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/30.10.2015
Tehnored A.J. /2 ex/30.10.2015
Prima instanță: Judec.Reșița-H. L. F.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
