Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1129/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1129/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-11-2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1129/A
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. B.
Judecător D. V.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. din cadrul D. – S. T. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul S. F. M. împotriva sentinței penale nr. 262/PI din 11.09.2015 a Tribunalului T..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant personal, în stare de arest, asistat de avocat ales P. V. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar. Se prezintă și avocatul din oficiu P. A. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocatul P. V. depune la dosar un set de acte, respect jurisprudență și doctrină, apoi este audiat inculpatul apelant, declarația acestuia fiind consemnată în scris și depusă la dosar.
Avocatul P. V. arată că renunță la cererea în probațiune formulată în scris și depusă la dosar, cu privire la emiterea unei adrese către D. – S. T. Timișoara.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul P. V. solicită admiterea apelului declarat de inculpatul S. F. M., considerând că hotărârea apelată este nelegală întrucât nu s-a reținut incidența art. 15 din Legea nr. 143/2000, având în vedere faptul că inculpatul a dat ajutor organelor judiciare pentru tragerea la răspundere penală și a altor persoane, respectiv datorită colaborării cu inculpatul s-a început urmărirea penală față de alte persoane. Consideră că este atributul instanței cu privire la aplicarea sau neaplicarea disp. art. 15 din L. 143/2000, procurorul putând doar să confirme acest fapt. Arată că dacă urmărirea penală a fost începută in rem, iar apoi in personam, aceasta înseamnă că au fost identificate persoanele și au fost îndeplinite condițiile pentru tragerea lor la răspundere penală, nefiind menționat nicăieri în lege că trebuie să se emită ordonanță, rechizitoriu sau sentință. Menționează faptul că inculpatul a ajutat la identificarea altor persoane care au comis fapte penale, această cerință legală fiind îndeplinită. Mai susține și faptul că legea nu face distincție pentru momentul aplicării art. 15 din L. 143/2000 și arată că din jurisprudența ICCJ depusă la dosar rezultă același fapt, chiar dacă cu privire la art. 19, având însă același conținut și finalitate. Totodată, invocă opinia doctrinei depuse la dosar. Mai arată și că inculpatul a recunoscut o faptă din 2002, neexistând nicio șansă ca fapta să fie dovedită. Faptul că i s-a refuzat inculpatului aplicarea disp. art. 15 din L. 143/2000 este o nedreptate, putându-se reține măcar circumstanța atenuantă prev. de disp. art. 75 lit. b C.p., fapta fiind de o gravitate redusă. Faptele inculpatului au avut loc în perioada 2012 – 2015, pe parcursul a 3 ani, ele constând în faptul că ar fi dat 5 grame de cocaină la prieteni, dintre care unul l-a turnat. Inculpatul a uzat de procedura recunoașterii vinovăției, nu are antecedente penale, și consideră că față de comportamentul procesual al inculpatului și modalitatea de comitere a infracțiunii, instanța putea să-i aplice o pedeapsă mai redusă, având în vedere și faptul că pentru 5 grame de cocaină în alte cauză s-a aplicat o pedeapsă cu suspendare.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondată. Consideră că nu se impune reținerea colaborării inculpatului cu organele judiciare, prev. de art. 15 din L. 143/2000, deoarece doar atunci când s-a întocmit rechizitoriul și s-a pus în mișcare acțiunea penală se poate face acest lucru. Din dosarul de urmărire penală și din dosarul instanței rezultă că inculpatul apelant este o persoană cu preocupări infracționale pe o perioadă îndelungată de timp, iar pedeapsa este încadrată în limitele legale și este de natură să asigure prevenția și reeducarea inculpatului în sensul de a nu mai comite și alte infracțiuni.
În replică, avocatul P. V. arată că în cauză există tragerea la răspundere penală in personam, că nu se poate condiționa aplicarea art. 15 de un moment arbitrar și că instanța nu trebuie să ceară voie procurorului, ci să aprecieze circumstanțele cauzei și să stabilească dacă se aplică sau nu art. 15 din L. 143/2000.
Inculpatul apelant S. F. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, arată că a greșit, solicită reducerea pedepsei în mod semnificativ, are familie și un copil, precum și domiciliul în Germania. Se declară de acord cu cele susținute de avocatul său ales.
Avocatul din oficiu P. A. solicită acordarea onorariului parțial.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 262/PI din 11.09.2015, pronunțată de Tribunalul T., în baza art. 386 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului S. F. M. în sensul înlăturării art. 5 C.p.
În baza art. 386 C.p.p. a fost respinsă solicitarea apărătorului inculpatului S. F. M. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (șase acte materiale) în infracțiunile prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (cinci acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p.
În baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul S. F. M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (șase acte materiale).
În baza art.67 alin. 2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin. 1 lit. a, b C.p. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În baza art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive din 27.04.2002 la 30.09.2003 și a reținerii de 24 ore din data de 23.06.2015 și arestării preventive din 24.06.2015 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 4 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 112 lit. f din C.p. și art. 16 alin. 1 din Legea 143/2000 s-au confiscat următoarele cantități de droguri, rămase în urma testelor de laborator: cantitatea de 2 grame de heroină, dovada ., nr._ (pentru fapta din data de 26.04.2002); cantitatea de 1,15 grame de cocaină, fenacetină, dovada ., nr._ – vol.1 fila 18, (pentru fapta din data de 05.12.2012); cantitățile de 0,55 grame de cocaină și cafeină, respectiv 0,45 grame de cocaină și cafeină, (achizițiile de stupefiante din data de 15.06.2015 și 19.06.2015).
În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat cu păstrarea de contraprobe.
În baza art.16 al.2 din Legea 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul S. F. M. suma de 2700 lei, obținută de inculpat din vânzarea drogurilor (05.12.2012 – 900 lei, 27.11.2014 – 450 lei, 29.11.2014 – 450 lei. 15.06.2015 – 450 lei, 19.06.2015 – 450 lei).
În baza art. 7 al.1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii profilului genetic și a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 12/D/P/2009 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism –S. T. Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 14.08.2015 sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată inculpatul S. F. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. și art. 5 C.p.
În fapt, s-a reținut că la data de 26.04.2002, organele de cercetare penală din cadrul CZCCOA Timișoara, în timp ce se aflau pe . mun. Timișoara, l-au surprins pe inculpatul S. F. M., în timp ce deținea în vederea distribuirii, cantitatea de 2,33 grame de heroină, ambalată în patru pliculețe. În aceeași locație, a fost prins și reținut, împreună cu S. F. M., numitul G. A..
Pentru această faptă, la data de 21.05.2002, P. de pe lângă Tribunalul T., a dispus prin rechizitoriul 332/PA/2002, trimiterea în judecată a inculpatului S. M., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000. Prin același document, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui G. A., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, acesta suspectat fiind că a distribuit droguri împreună cu inculpatul. Tribunalul T., prin sentința penală 844/PI/13.11.2002, emisă în dosarul 6079/P/2002, a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 ani pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000. Ulterior, în recursul inculpatului, declarat împotriva deciziei penale 168/A/23.04.2003 a Curții de Apel Timișoara, Curtea Supremă de Justiție, a dispus prin decizia penală 4092/30.09.2003, casarea celor două hotărâri și restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
Cauza a fost preluată de către D. - Biroul T. Timișoara, care prin rechizitoriul 9/D/P/2004, din 13.04.2007, l-a trimis în judecată pe inculpatul S. M., pentru aceleași fapte. Tribunalul T., prin sentința penală 494/PI/12.10.2007 a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, constatând nulitatea actelor de urmărire penală.
În urma reluării urmăririi penale, cercetările s-au efectuat în cadrul dosarului 9/D/P/2004 de la D.I.I.C.O.T - Biroul T. T., devenit apoi 12/D/P/2009 de la D.I.I.C.O.T - S. T. Timișoara
La data de 23.11.2012, în dosarul nr. 227/D/P/2012, organele de urmărire penală din cadrul BCCO Timișoara, s-au sesizat din oficiu, față de săvârșirea de către persoana neidentificată, numită „F.”, a infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc și deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum, prev. de art. 2 alin.1,2 din Legea 143/2000 și art. 4 alin. 1,2 din Legea 143/2000. Ulterior sesizării, la 05.12.2012, 27.11.2014, 29.11.2014, 15.06.2015 și 19.06.2015, prin intermediul investigatorilor și colaboratorilor introduși în cauză, s-a cumpărat cocaină de la numitul„F.”, identificat în persoana inculpatului S. F. M..
La data de 23.06.2015, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de S. F. M., pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.,(cinci acte materiale) și deținere de droguri de mare risc, prev. de art. 4 alin.2 din Legea 143/2000, reținându-se că în perioada 2012 -2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a distribuit în mod repetat cantitatea de peste 5 grame de cocaină, și a deținut în diverse locații, droguri de mare risc, în vederea vânzării și a consumului propriu.
Prin ordonanța din data de 02.07.2015, s-a dispus reunirea dosarelor 12/D/P/2009 și 227/D/P/2012, în care s-au efectuat cercetări față de S. F. M., pentru infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, cu și deținere de droguri de mare risc, prev. de art. 4 alin.2 din Legea 143/2000, între care există legătură.
Prin ordonanța din data de 15.07.2015, s-a dispus extinderea cercetărilor, începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii față de inculpatul S. F. M., în sarcina acestuia urmând să fie reținute infracțiunile din dosarele reunite..
Prin ordonanțele din data de 05.12.2012 (vol.1, fila 5), și 07.07.2015 (vol.1 filele 25, 26) organele de cercetare penală din cadrul BCCO Timișoara, au fost delegate să efectueze activități în numele procurorului.
În fapt, s-au reținut următoarele:
A. La data de 26.04.2002, organele de cercetare penală din cadrul CZCCOA Timișoara, l-au surprins pe inc. S. F. M. pe . mun. Timișoara, în timp ce deținea în vederea distribuirii, cantitatea de 2,33 grame de heroină, ambalată în patru pliculețe. La apariția organelor de poliție, inculpatul a aruncat pliculețele în iarbă, pentru a nu fi găsite asupra sa. În aceeași locație, a fost prins și reținut, împreună cu S. F. M., numitul G. A..
B. După sesizarea din data de 23.11.2012, în dosarul nr 227/D/P/2012, au fost introduși în cauză mai mulți investigatori și colaboratori, pentru probarea activității infracționale a inculpatului, astfel: investigatorul sub acoperire „A. D.” – nume de cod - și a colaboratorului său, „G. A.” – nume de cod; investigatorul sub acoperire „D. A.” – nume de cod - și a colaboratorului său, „I. A.” – nume de cod; investigatorul sub acoperire „T. V.” – nume de cod - și a colaboratorului său, „I. Darius” – nume de cod; investigatorul sub acoperire „T. V.” – nume de cod - și a colaboratorului său, „I. A.” – nume de cod; investigatorul sub acoperire „T. V.” – nume de cod - și a colaboratorului său, „P. M.” – nume de cod, toți fiind autorizați să procure/cumpere substanțe care intră sub incidența Legii nr. 143/2000 de la inculpatul S. F. M. și legăturile sale infracționale.
În cauză au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului T., respectiv interceptarea comunicațiilor efectuate prin telefon și supravegherea video, audio și prin fotografiere. Urmare acestor metode speciale de supraveghere, a fost identificat AN P. în persoana inculpatului S. F. M. și s-a conturat existența unui cerc de prieteni și cunoscuți, cărora inculpatul le furniza cocaină pentru consumul propriu.
S-a reținut că, în perioada decembrie 2012 – iunie 2015, la diferite date, dar în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul S. F. M. a vândut unor colaboratori sub acoperire diferite cantități de droguri de mare risc – cocaină, după cum urmează:
1) La data de 05.12.2012, pe . mun. Timișoara, inculpatul S. F. M. i-a vândut cu suma de 900 lei, colaboratorului sub acoperire G. A., cantitatea de 1,39 grame substanță pulverulentă, care conținea C., Fenacetină Cafeină, Tetracaină și Levamisol (proces verbal de cumpărare stupefiante, vol.1, fila 6), conform Raportului de Constatare tehnico-științifică cu nr._/LAPD/MAR/11.12.2012, întocmit de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor Timișoara (vol.1, filele 13-17). După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator a rămas cantitatea de 1,15 grame substanță pulverulentă, care conținea C., Fenacetină Cafeină, Tetracaină și Levamisol, care a fost sigilată și predată organelor de poliție (vol.1, fila 17).
C. face parte din Tabelul – anexă nr. II (drog de mare risc) din Legea nr. 143/2000.
2) La data de 27.11.2014, în zona Bucovina, pe . mun. Timișoara, inculpatul S. F. M. i-a vândut cu suma de 450 lei, colaboratorului sub acoperire I. A. cantitatea de 0,30 grame substanță pulverulentă care conținea C. și Levamisol, pusă într-un plic din folie de aluminiu (proces verbal, vol.1, fila 48). Conform Raportului de Constatare tehnico-științifică cu nr._ din data de 12.02.2015 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor București, proba obținută de la inculpat, conținea cantitatea de 0,30 grame substanță pulverulentă care conținea C. și Levamisol (vol.1, filele 69 – 71). Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator (vol.1, fila 70).
3) În data de 29.11.2014, în zona Bucovina din mun. Timișoara, inculpatul S. F. M. i-a vândut cu suma de 450 lei, colaboratorului sub acoperire I. Darius un plic cu o substanță pulverulentă care conținea C. și Levamisol (proces verbal, vol.1, fila 60). Proba astfel obținută a fost supusă examinărilor științifice și conform Raportului de Constatare tehnico-științifică cu nr._ din data de 12.02.2015 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor București, conținea cantitatea de 0,21 grame cocaină și Levamisol (vol.1, filele 69 – 71). Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator (vol.1, fila 70).
4) La data de 15.06.2015, în jurul orelor 19.00, inculpatul S. F. M.,s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire I. A., pe . mun. Timișoara. De acolo, cei doi s-au deplasat pe . oraș unde, în schimbul sumei de 450 de lei, inculpatul i-a predat colaboratorului un plic din folie transparentă, în care se afla o substanță cristalină (proces verbal, vol.1, fila 98). După tranzacție, proba a fost preluată de la colaborator și suspusă probelor științifice. Potrivit Raportului de Constatare tehnico-științifică nr._ din data de 06.08.2015, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor București, în plicul cumpărat de la inculpat, s-a aflat că acesta conținea cantitatea de 0,70 grame cocaină și Levamisol (vol.1, filele 69 – 71).
După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator a rămas cantitatea de 0,55 grame substanță cristalină care conține C. și Levamisol, care a fost sigilată și predată organelor de poliție.
5) În data de 19.06.2015, în parcarea din zona Complexului Comercial „Galeria 1”, inculpatul S. F. M. i-a vândut cu suma de 450 lei, colaboratorului sub acoperire P. M., cantitatea de 0,63 grame substanță cristalină. Conform Raportului de Constatare tehnico-științifică cu nr._ din data de 06.08.2015, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor București, proba obținută de la inculpat, conținea care conținea 0,63 grame de C. și Levamisol
După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator a rămas cantitatea de 0,45 grame substanță cristalină care conține C. și Levamisol, care a fost sigilată și predată organelor de poliție.
6) La data de 23.06.2015, în baza mandatelor nr. 298/19.06.2015, 297/19.06.2015, 296/16.06.2015 emise de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului T., s-au efectuat percheziții la domiciliul și reședința inc. S. F. M. și a suspectei O. L., fără să fie găsite și ridicate stupefiante (procese verbale de percheziție, vol.1, filele 135-136, 137-139, 140 – 142).
Tot la data de 23.06.2015, prin ordonanța nr. 227/D/P/2013 a procurorului din cadrul D. - S.T. Timișoara (vol.1, filele 254-255), s-a dispus examinarea fizică a inculpatului S. F. M. și a suspectei O. L., prin prelevarea probelor de urină. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 105/T/V/06.07.2015, emis de către IML Timișoara, testele imunometrice pentru urină ale inculpatului S. F. M. au fost pozitive la cocaină. Ordonanța prin care s-a dispus examinarea fizică a fost validată prin încheierea nr. 149/DL/30.07.2015, emisă de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului T..
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesele verbale încheiate după achiziționarea drogurilor de la inculpatul S. F. M.; declarațiile ofițerilor de poliție judiciară, P. Sașa, N. R. și P. C.; rapoartele de constatare tehnico-științifică, în care se arată că probele obținute de la inculpat, conțin heroină și cocaină substanțe înscrise în tabelele 1 și 2 anexa la Legea 143/2000; declarațiile colaboratorilor G. A. (vol. 1, filele 9-12), I. A. (vol.1, filele 52-53), I. Darius (vol.1, filele 65-66), I. A. (vol.1, filele 103 104) și P. M. (vol.1, filele 129 – 130); declarațiile investigatorilor A. D., D. A. (vol.1, filele 50-51) și T. V. (vol.1, filele 62-63, 101-102, 127 – 128); declarațiile următorilor martori: martorul amenințat P. M., martorul Kreiter I., (vol.1, filele 148-149), martorul T. P. V. (vol.1, filele l75-176), martorul D. C. I. (vol.1, filele 150 -152), martorul T. A. P. (vol.3, fila 44-45), martorul F. G. M. (vol.3, fila 46-47), martorul T. A. D. (vol.3, fila 70), B. H. G. Aram (vol.3, fila 69), martorul B. Giuseppe C. (vol.1, filele 167-168); convorbirile telefonice purtate de către inculpatul S. F. M., interceptate și înregistrate în temeiul autorizației 67/30.01.2013, emisă de Tribunalul T., a ordonanței nr. 279/28.11.2014, emisă de către D.I.I.C.O.T - S. T. Timișoara și confirmată prin încheierea 66/ST/03.12.2014, a Tribunalului T., a mandatului de supraveghere tehnică nr. 222/03.12.2014, emis de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului T.; buletinul de analiză toxicologică nr. 105/T/V/06.07.2015, emis de către IML Timișoara; declarațiile inculpatului S. F. M..
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. F. M. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 26.04.2002, 05.12.2012, 27.11.2014, 29.11.2014, 15.06.2015 și 19.06.2015, a distribuit droguri de mare risc, întrunește elementele infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.
La termenul de judecată din data de 04.09.2014 inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și a solicitat să fie judecat potrivit procedurii în cadrul recunoașterii învinuii.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală privind nr. 12/D/P/2009 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism –S. T. Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut aceeași stare de fapt ca și cea reținută în rechizitoriu, care a rezultat din următoarele mijloace de probă:
Actul material din data de 26.04._ a reieșit din declarațiile ofițerilor de poliție judiciară, P. Sașa, N. R. și P. C., care au arătat că la data de 26.04.2002, inculpatul S. F. M. a deținut patru pliculețe de heroină în vederea distribuirii. La momentul apariției organelor de poliție, inculpatul a aruncat pliculețele pentru a nu fi găsite asupra sa (vol.3, filele 48, 61-62, 63-64).
Actele materiale din perioada 2012-2015 s-au dovedit prin procesele verbale încheiate după achiziționarea drogurilor de la inculpatul S. F. M. din care reiese că, la 05.12.2012, 27.11.2014, 29.11.2014, 15.06.2015 și 19.06.2015, inculpatul a distribuit cocaină.
Fiind audiați în cursul urmăririi penale, colaboratorii G. A. (vol. 1, filele 9-12), I. A. (vol.1, filele 52-53), I. Darius (vol.1, filele 65-66), I. A. (vol.1, filele 103 104) și P. M. (vol.1, filele 129 – 130), au arătat că au cumpărat droguri de la inculpat, declarații care se coroborează cu cele ale investigatorilor A. D., D. A. (vol.1, filele 50-51) și T. V. (vol.1, filele 62-63, 101-102, 127 – 128), care a arătat că i-au asistat pe colaboratori cu prilejul cumpărări de stupefiantelor de la inculpat.
Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-științifică, probele obținute de la inculpat, conțin heroină și cocaină substanțe înscrise în tabelele 1 și 2 anexa la Legea 143/2000.
În cursul urmăririi penale au fost audiați ca și martori persoane din anturajul inculpatului S. F. M., din declarațiile cărora se conturează preocuparea constantă a inculpatului în direcția consumului și traficului de droguri de mare risc.
Astfel, martorul amenințat, P. M. a declarat că îl cunoaște pe inculpat de mai mulți ani, precizând că în cursul anilor 2014 și 2015 a cumpărat în mod repetat cocaină de la acesta, pentru prețul de 450 de lei/gram (vol.1, filele 87-88).
Martorul Kreiter I. a declarat că este consumator ocazional de cocaină. Acesta a arătat că în cursul anului 2015, a cumpărat de două ori cocaină, de la inculpatul S. F. M. la prețul de 100 de euro/gram. Martorul a mai arătat că a cumpărat stupefiantele în zona Bucovina a mun. Timișoara, unde se afla domiciliul inculpatului (vol.1, filele 148-149).
Martorul T. P. V. a declarat că a arătat că îl cunoaște de mai mult timp pe S. F. M., precizând că din discuțiile avute cu diferite persoane, a auzit că inculpatul este consumator de droguri. Martorul a arătat că nu a consumat droguri cu inculpatul și nici nu a primit de la acesta stupefiante pentru consum (vol.1, filele l75-176).
Martorul D. C. I. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul S. F. M. de aproximativ 20 de ani, menționând că în cursul anului 2014, în mod repetat a cumpărat cocaină de la inculpat, la prețul de 100 euro/gram (vol.1, filele 150 -152).
Martorul T. A. P. a arătat că inculpatul S. M. F. i-a solicitat să efectueze mai multe transporturi de cocaină din Spania, urmând să fie plătit cu suma de 1000 de euro pentru fiecare transport. Martorul a arătat că a fost de acord cu propunerea și în cursul anilor 2013 și 2014, a efectuat mai multe transporturi de cocaină pe care le-a predat inculpatului S. M. F. (vol.3, fila 44-45).
Martorul F. G. M. a arătat că îl cunoaște pe inculpatul S. M. F., cu care a copilărit în Cartierul Circumvalațiunii din mun. Timișoara. Potrivit martorului, în cursul anului 2009, în timp ce se afla în Spania, unde avea rezidența, a fost contactat de către inculpat, care i-a solicitat să îl ajute în procurarea de cocaină. Martorul a arătat că a fost de acord cu propunerea și s-au întâlnit la Madrid unde, i-a făcut cunoștință că doi cetățeni columbieni. După discuțiile avute cu aceștia, inculpatul a cumpărat aproximativ 30-35 de grame de cocaină pe care a transportat-o în România. Ulterior, inculpatul S. M. F. a mai mers în Spania de aproximativ patru ori, de fiecare dată cumpărând cantitatea de aproximativ 200-400 grame de cocaină pe care o comercializa în România (vol.3, fila 46-47).
Martorul T. A. D. a declarat că în cursul anului 2007, însoțit de numitul, B. H. G. Aram, a cumpărat de două-trei ori cocaină, de la numitul „SUA” (vol.3, fila 70). Audiat în calitate de martor, B. H. G. Aram, a confirmat cele arătate de către T. A. D., arătând că în vara anului 2007, l-a însoțit de câteva ori pe cel din urmă, pentru a-și cumpăra cocaină de la numitul „SUA” (vol.3, fila 69).
Martorul B. Giuseppe C. a declarat că este prieten foarte bun cu inculpatul, menționând că a auzit că acesta este consumator de droguri (vol.1, filele 167-168).
Convorbirile telefonice purtate de către inculpatul S. F. M. au fost interceptate și înregistrate în temeiul autorizației 67/30.01.2013, emisă de Tribunalul T., a ordonanței nr. 279/28.11.2014, emisă de către D.I.I.C.O.T - S. T. Timișoara și confirmată prin încheierea 66/ST/03.12.2014, a Tribunalului T., a mandatului de supraveghere tehnică nr. 222/03.12.2014, emis de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului T., prelungit cu 30 de zile, la data de 09.06.2015. Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, a rezultat că de la postul_, inculpatul S. F. M., a purtat mai multe convorbiri telefonice, în care a stabilit contacte cu diferite persoane. Potrivit martorului D. C. I., pentru achiziția de stupefiante de la inculpat, l-a contactat telefonic și într-un limbaj cifrat, i-a solicitat să se întâlnească, utilizând formule de genul „ hai la o bere!”, sau „ hai să ne vedem!”. Astfel de situații au fost identificate cu prilejul convorbirilor telefonice din data de 14.06.2015, (vol.2, fila 6), 15.06.2015 (vol.2, fila 8), 17.06.2015 (vol.2, fila 8), 01.02.2013 (vol.2, fila 12).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatului S. F. M.. Cu prilejul audierii din data de 12.08.2015, inculpatul S. F. M., a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat (vol.3, fila 6).
Declarațiile acestor martori se coroborează cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică nr. 105/T/V/06.07.2015, emis de către IML Timișoara, care a concluzionat că testele imunometrice pentru urină ale lui S. F. M. au fost pozitive la cocaină, precum și cu verificările efectuate în baza de date, din care reiese că inculpatul S. F. M. nu a fost înregistrat cu venituri (proces verbal cu verificări efectuate în baza de date a ANAF – FISCNET, vol. 2, filele 36-37), confirmându-se astfel profilul inculpatului de consumator și traficant de droguri de mare risc, preocupări întinse pe o lungă perioadă de timp.
Preocuparea constantă a inculpatului în zona traficului de droguri de mare risc reiese și din procesele - verbale întocmite de către organele de poliție la datele de 18.12.2009, 28.07.2010 și 11.10.2010, în care s-a consemnat că inculpatul desfășoară activități comerciale, constând în vânzarea de articole de îmbrăcăminte, cosmetice, efectuând frecvente deplasări în străinătate împreună cu cetățeanul german Stumper Franz-Walter, menționându-se că există informații potrivit cărora inculpatul a continuat activitățile de trafic și consum de cocaină. La data de 28.07.2008 organele de anchetă au menționat în procesul verbal întocmit în urma investigațiilor, că printre consumatorii de droguri, din anturajul învinuitului se află numiții B. Giuseppe C., O. L. și H. F..
În ceea ce privește actul material din data de 26.04._, cu privire la care apărătorul inculpatului a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 14/2000, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cursul urmăririi penale reiese că pliculețele ce conțineau heroină depistate în apropierea inculpatului cu ocazia flagrantului din data de 26.04.2002 erau deținute în vederea distribuirii.
Deși prin decizia penală nr. 4092 din 30.09.2003 a fost constatată nulitatea absolută a actelor procesuale care nu au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor de competentă materială a procurorului și cu respectarea dispozițiilor privind asistența juridică obligatorie a inculpatului, dispunându-se restituirea dosarului în vederea refacerii urmăririi penale, iar ulterior trimiterii pentru a doua oară în judecată, s-a dispus prin sentința penală nr. 496/PI/ 12.10.2007 restituirea dosarului în vederea refacerii urmăririi penale, întrucât toate actele de urmărire penală au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, instanța de fond a constatat că ulterior au fost reaudiați ofițerii de poliție judiciară, P. Sașa, N. R. și P. C., care au arătat că la data de 26.04.2002, inculpatul S. F. M. a deținut patru pliculețe de heroină în vederea distribuirii. La momentul apariției organelor de poliție, inculpatul a aruncat pliculețele pentru a nu fi găsite asupra sa (vol.3, filele 48, 61-62, 63-64).
Totodată, din declarațiile martorilor reiese că flagrantul a fost organizat întrucât existau informații (denunțul colaboratorului M. A. care, cu o zi înainte a achiziționat heroină de la inculpat) că inculpatul urma să îi vândă în data de 26.04._ patru grame de heroină, stabilind să se întâlnească în acest sens în barul „Best” din Timișoara, loc în apropierea căruia a fost surprins inculpatul cu respectiva cantitate de heroină asupra sa.
Faptul că inculpatul a avut asupra sa pliculețe ce conțineau heroină, pe care, la apropierea organelor de poliție, a reușit să le arunce, a fost recunoscut de inculpat. Deși inițial acesta a susținut că a deținut respectiva cantitate de heroină în vederea consumului, ulterior după ce i s-a adus la cunoștință că s-a dispus extinderea cercetărilor, începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/200 (șase acte materiale din 26.04.2002, 05.12.2012, 27.11.2014, 29.11.2014, 15.06.2015 și 19.06.2015) a recunoscut săvârșirea acestei fapte, aspect reiterat în fața instanței, unde s-a prevalat de procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
Totodată, instanța a reținut că actul material de trafic de droguri de mare risc din data de 26.04.2002 se circumscrie unei preocupări constanțe a inculpatului în vederea traficului de droguri de mare risc, ce nu a fost întreruptă nici de arestarea preventivă a acestuia și trimiterea sa în judecată și a continuat după restituirea dosarului în vederea refacerii urmăririi penale, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați și procesele verbale întocmite de către organele de poliție începând din anul 2008.
Față de cele de mai sus, instanța a respins solicitarea apărătorului inculpatului S. F. M. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (șase acte materiale) în infracțiunile prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (cinci acte materiale), totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p., menținând încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului S. F. M. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 26.04.2002, 05.12.2012, 27.11.2014, 29.11.2014, 15.06.2015 și 19.06.2015, a distribuit droguri de mare risc (heroină și cocaină), întrunește elementele infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.
La stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.p., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la circumstanțele atenuante judiciare, prin legea nouă s-a înlăturat caracterul exemplificativ al enumerării, iar împrejurările legate de persoana inculpatului pot fi avute în vedere numai ca și circumstanțe generale de individualizare, prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. d, f, și g NCP.
Inculpatul S. F. M. are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă (fișă cazier, vol.1, filele156-157).
Pe parcursul urmăririi penale și a judecății inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, astfel că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.p.p. privind reducerea cu o treime a limitelor legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
Instanța de fond a apreciat că nu se justifică reținerea de circumstanțe judiciare atenuante conf. art. 75 din C.p., însă a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, fapt pentru care la individualizarea cuantumului pedepsei s-a orientat spre minimul special legal redus potrivit art. 336 alin. 10 C.p.p.
Având în vedere referatele D. din data de 10.09.2015, potrivit cărora la data de 27.07.2015 inculpatul S. M. F. a formulat un denunț penal, în urma căruia se efectuează cercetări pentru infracțiunile de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum și favorizarea infractorului prev. de art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 269 alin. 1 C.p., în cauză fiind începută urmărirea penală in rem și in personam dar, că la acest moment procesul nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. 1 din legea 143/2000, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor menționate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de denunțare și facilitare a identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de gradul de pericol social al faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia (numărul actelor materiale, perioada îndelungată pe care s-a întins activitatea infracțională a inculpatului, perseverența de care acesta a dat dovadă, natura drogurilor distribuite) instanța a dispus executarea acesteia în regim de detenție.
Față de cele de mai sus, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (șase acte materiale).
În baza art.67 alin. 2 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, iar, în baza art. 65 alin. 1 C.p. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin. 1 lit. a, b C.p. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În ceea ce privește măsura preventivă luată față de inculpat, s-a reținut că data de 27.04.2002, prin ordonanța și mandatul nr. 103 emise de către P. de pe lângă Tribunalul T., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. F. M. (pentru fapta din data de 26.04.2002). La data de 30.09.2003, prin decizia nr. 4092/30.09.2003, emisă de către Curtea Supremă de Justiție, Secția Penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
La data de 23.06.2015 s-a luat față de inc. S. F. M. măsura reținerii pentru o perioadă de 24 de ore. Prin încheierea nr. 121/DL/24.06.2015, emisă de către Judecătorul de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului T. și mandatul nr. 51 s-a dispus măsura arestării preventive față de inculpatul S. F. M. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 24.06.2015 până la 23.07.2015, inclusiv. Măsura arestului preventiv, a fost prelungită și menținută pe parcursul urmării penale și a judecării cauzei în primă instanță.
Apreciind că nu s-au modificat temeiule care au stat la baza luării și menținerii măsurii preventive, în baza art. 399 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 208 alin. 4 C.p.p.prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 72 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive din 27.04.2002 la 30.09.2003 și a reținerii de 24 ore din data de 23.06.2015 și arestării preventive din 24.06.2015 la zi.
În baza art. 112 lit. f din C.p. și art. 16 alin. 1 din Legea 143/2000 au fost confiscate cantitățile de droguri rămase în urma testelor de laborator, iar în baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000 s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate de la inculpat cu păstrarea de contraprobe.
În baza art.16 al.2 din Legea 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul S. F. M. suma de 2700 de lei obținută de inculpat din vânzarea drogurilor.
În baza art. 7 al.1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii profilului genetic și a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul S. F. M., arătându-se că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, nefiind reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 75 al. 2 lit. b C.p. și neacordându-i-se beneficiul dispozițiilor art. 15 din L. 143/2000 sau art. 18 din L. 508/2004, cu toate că la dosar există dovada colaborării făcute de inculpat în cursul urmăririi penale în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii.
De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul a traficat o cantitate redusă de substanțe stupefiante, în total 5,56 grame cocaină, care s-a aflat în amestec cu alte substanțe precum levamisol, cafeină, tetracaină sau fenacetină, cantitatea reală de drog fiind una extrem de redusă.
S-a mai arătat că nereținerea de către instanța de judecată a acestor împrejurări a avut drept consecință stabilirea unei pedepse prea aspre întrucât inculpatul nu a beneficiat de efectul cuvenit al cazurilor speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, solicitându-se reținerea în favoarea inculpatului atât a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 75 al. 2 lit. b C.p. cât și a disp. art. 15 din L. 143/2000 sau a art. 18 din L. 508/2004 cu consecința reducerii limitelor speciale de pedeapsă.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat de inculpatul S. F. M. este nefondat, hotărârea Tribunalului T. fiind temeinică și legală.
Din întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere a inculpatului în fața instanței de fond, a fost reținută în mod corect starea de fapt dedusă judecății. La data de 26.04.2002, inculpatul a fost surprins în timp ce deținea în vederea distribuirii cantitatea de 2,33 grame heroină; la 05.12.2012 pe . Timișoara inculpatul i-a vândut colaboratorului sub acoperire G. A. cantitatea de 1,39 grame substanță pulverulentă ce conținea cocaină, levamisol, cafeină, tetracaină și fenacetină; la 27.11.2014 inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire I. A. cantitatea de 0,30 grame substanță pulverulentă care conținea cocaină și levamisol; la 29.11.2014 în Zona Bucovina din Timișoara inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire I. Darius cantitatea de 0,21 grame substanță pulverulentă care conținea cocaină și levamisol; la 15.06.2015 același inculpat pe . Timișoara a vândut colaboratorului sub acoperire I. A. o cantitate de 0,70 grame substanță pulverulentă ce conținea cocaină și levamisol iar la 19.06.2015 în parcarea Complexului Comercial Galeria 1 din Timișoara inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire P. M. cantitatea de 0,63 grame substanță cristalină care conținea cocaină și levamisol.
Fapta inculpatului, S. F. M., care în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 26.04.2002, 05.12.2012, 27.11.2014, 29.11.2014, 15.06.2015 și 19.06.2015 a distribuit droguri de mare risc, respectiv heroină și cocaină conform descrierii de mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 al. 1 C.p., infracțiunea fiind dovedită cu ansamblul probelor de la dosar, ca urmare a coroborării acestora, inculpatul recunoscând toate actele materiale care formează activitatea infracțională pentru care a fost trimis în judecată, astfel că infracțiunea a fost dovedită dincolo de orice dubiu, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor (perioada îndelungată a activității infracționale, actele materiale repetate), dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, uzând de procedura recunoașterii vinovăției prev. de art. 396 al. 10 C.p.p., acest fapt având consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, nefiind însă la prima întâlnire cu legea penală, având antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, fapt care conduce la ideea că inculpatul perseverează în activități infracționale iar raportat la toate aceste elemente, pedeapsa de 4 ani închisoare apare ca fiind corect dozată.
Critica principală a inculpatului raportat la hotărârea penală pronunțată de Tribunalul T. este legată de individualizarea judiciară a pedepsei, în speță nereținerea circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 75 al. 2 lit. b C.p., care în cazul aplicării ar avea efectul obligatoriu al reducerii cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă, dar și nereținerea beneficiului disp. art. 15 din L. 143/2000 sau art. 18 din L. 508/2004 care în cazul aplicării ar avea consecința obligatorie a reducerii cu jumătate a limitelor de pedeapsă.
În ceea ce privește art. 75 al. 2 lit. b C.p., această dispoziție legală prevede că pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, inculpatul apreciind că fapta sa nu prezintă un pericol social ridicat datorită faptului că ar fi traficat cantități mici de droguri de mare risc, iar substanțele stupefiante au fost amestecate cu alte substanțe ca levamisol, cafeină, tetracaină sau fenacetină, cantitatea pură de substanțe stupefiante fiind redusă.
Instanța de apel apreciază că în speța de față nu poate fi reținută o asemenea împrejurare ca fiind o circumstanță atenuantă judiciară, deoarece inculpatul a traficat droguri de mare risc, heroină și cocaină, într-o perioadă îndelungată din punct de vedere cronologic, ceea ce indică faptul că acest inculpat a avut o preocupare constantă pe linia traficului de droguri, fapt care conduce la ideea unei periculozități sporite a acestuia pentru societate, fiind de notorietate efectul distructiv al acestor substanțe stupefiante asupra sănătății umane, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind una din cele mai periculoase activități de natură infracțională existente, cu efect direct asupra stării de sănătate a persoanelor care alcătuiesc societatea, astfel că solicitarea reținerii unei astfel de situații ca circumstanță atenuantă judiciară nu poate fi admisă.
Art. 15 din L. 143/2000 prevede că persoana care a comis infracțiunile prev. de art. 2-9 din L. 143/2000 (inclusiv cea din prezenta speță) în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Art. 18 din L. 508/2004 prevede că persoana care a comis una din infracțiunile atribuite prin lege în competența D., iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Din examinarea acestor texte de lege se poate constata că acestea constituie cauze de reducere a limitelor legale de pedeapsă cu respectarea condițiilor impuse de acestea, respectiv condiții legate de momentul denunțului, dar și legate de efectul acestora, dacă acel denunț are sau nu finalitatea tragerii la răspundere penală a altor participanți la infracțiune.
Din adresa trimisă de D. – S. T. Timișoara cu nr. 2538/III/13/2015 din 10.09.2015 a rezultat că inculpatul S. M. F. a formulat un denunț penal la data de 27.07.2015, în urma căruia se efectuează cercetări pentru infracțiunile de deținere de droguri de risc și mare risc pentru consum și favorizarea infractorului, prev. de art. 4 al. 1 și 2 din L. 143/2000, respectiv art. 269 al. 1 C.p., începându-se urmărirea penală in rem și in personam, cercetările fiind în curs de derulare, iar procurorul semnatar al adresei a concluzionat că raportat la stadiul cercetărilor nu sunt aplicabile disp. art. 15 din L. 143/2000.
Inculpatul a arătat că în opinia lui ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din L. 143/2000 sau art. 18 din L. 508/2004 întrucât a formulat un denunț penal, iar în cauză a început urmărirea penală atât in rem cât și in personam, iar legea nu condiționează ca procurorul să emită un rechizitoriu în cauză pentru a se da eficiență acestor cauze de reducere a limitelor de pedeapsă.
Examinând textele de lege citate mai sus raportat la situația concretă a inculpatului din acest punct de vedere, văzând adresa D. – S. T. Timișoara prezentată mai sus, instanța de apel apreciază că în cauză nu pot fi aplicate cele două cauze de reducere a limitelor de pedeapsă prev. de art. 15 din L. 143/2000, respectiv art. 18 din L. 508/2004 pentru că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege în mod cumulativ.
Este adevărat că inculpatul a formulat un denunț penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de risc și mare risc prev. de art. 4 al. 1 și 2 din L. 143/2000, respectiv favorizarea infractorului prev. de art. 269 al. 1 C.p., aspect care înseamnă îndeplinirea primei condiții impuse de lege, însă acest denunț penal nu a fost valorificat în sensul tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri sau care au săvârșit infracțiuni care sunt de competența D. în ceea ce privește instrumentarea acestora, arătându-se foarte clar în adresa D. – S. T. Timișoara că cercetările sunt în derulare, ceea ce înseamnă că ele nu au fost finalizate și nu s-a ajuns la nici un rezultat concret, respectiv tragerea la răspundere penală a persoanei suspectate de infracțiunea denunțată, care trebuie să fie finalizată cu emiterea unui rechizitoriu.
Faptul că a început urmărirea penală chiar și in personam în cauza în care inculpatul S. F. M. a formulat denunțul penal, nu înseamnă că organele de urmărire penală ar fi reușit tragerea la răspundere penală a persoanelor suspectate de săvârșirea celor două infracțiuni menționate mai sus, astfel că în consecință nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de art. 15 din L. 143/2000, respectiv art. 18 din L. 508/2004, iar ca atare, nici nu pot fi aplicabile aceste texte de lege în sensul valorificării acestora ca și cauze de reducere a limitelor de pedeapsă.
O susținere contrară a acestui punct de vedere nu poate fi acceptată întrucât legiuitorul a prevăzut posibilitatea unei persoane inculpate să formuleze un denunț penal, de natură a conduce la un efect concret, respectiv tragerea la răspundere penală a altei persoane care ar fi săvârșit o infracțiune legată de droguri sau pentru care competența de investigare aparține D. (art. 15 din L. 143/2000, art. 18 din L. 508/2004), tragerea la răspundere penală însemnând cel puțin emiterea rechizitoriului, respectiv trimiterea în judecată a persoanei respective, deci informațiile furnizate să fie de natură a produce efecte juridice concrete și să aibă o finalitate.
Începerea urmăririi penale chiar și in personam nu poate echivala cu termenul de tragere la răspundere penală a unei persoane, acest fapt reprezintă doar un început în economia etapei urmăririi penale, iar situația inculpatului S. M. F. echivalează cu această situație întrucât procurorul de caz al dosarului în care inculpatul apelant a formulat denunțul penal, a precizat în mod clar că se desfășoară cercetări, fără însă a exista un rezultat concret din partea procurorului, care să pună persoana denunțată sub acuzare prin emiterea unui rechizitoriu.
Practica judiciară este constantă în ceea ce privește acest punct de vedere, respectiv că pentru a beneficia de aceste cauze de reducere a limitelor de pedeapsă se impune emiterea unui act de inculpare, a unui rechizitoriu, prin care persoana denunțată să fie pusă sub acuzare, neexistând pe de altă parte condiția ca dosarul care urmează a fi format să fie finalizat cu condamnarea persoanei respective, acest fapt fiind atributul instanței de judecată.
Depunerea unui material jurisprudențial prin care s-a exprimat un alt punct de vedere susținut de inculpat, nu poate influența această modalitate de gândire a instanței de apel, care concluzionează că în speța de față nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 15 din L. 143/2000, respectiv art. 18 din L. 508/2004, întrucât denunțul penal nu a fost finalizat cu tragerea la răspundere penală a persoanelor denunțate, concretizat cu emiterea unui act de inculpare.
Având în vedere acest element, nu pot fi valorificate disp. art. 15 din L. 143/2000, respectiv art. 18 din L. 508/2004 ca fiind cauze de reducere a limitelor de pedeapsă (în cazul aplicării acestora ar fi avut efectul reducerii cu jumătate a limitelor de pedeapsă), iar în consecință nu există nici un element care să conducă la ideea reducerii pedepsei concret aplicate inculpatului, pedeapsa aplicată fiind orientată spre minimul prevăzut de legea penală, dându-se efect disp. art. 396 al. 10 C.p.p., respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
În concluzie, instanța de apel apreciază că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru întreaga activitate infracțională este una echilibrată, iar modalitatea de executare în detenție este adecvată pentru ca inculpatul să fie supus unei reeducări eficiente, cu atât mai mult că nu este la prima întâlnire cu legea penală, atenționările anterioare nefiind suficient de eficiente.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. F. M. împotriva sentinței penale nr. 262/PI din 11.09.2015 a Tribunalului T..
În baza art. 424 al. 3 C.p.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 11.09.2015 la zi.
În baza art. 424 al. 2 C.p.p. se va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Se va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. F. M. împotriva sentinței penale nr. 262/PI din 11.09.2015 a Tribunalului T..
În baza art. 424 al. 3 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv din data de 11.09.2015 la zi.
În baza art. 424 al. 2 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. D. V.
GREFIER,
A. B.
Red. Gh.B./12.11.2015
Tehnored.A.B.
2 ex./ 09 Noiembrie 2015
Prima instanță: S. L.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1151/2015. Curtea... → |
|---|
