Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 815/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 815/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 815/A
Ședința publică din data de 08.10.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: L. ANI B.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul G. A., împotriva sentinței penale nr. 1706 din 01.07.2014, pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru inculpatul G. A. se prezintă avocat din oficiu C. C., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar motivele de apel transmise prin fax de către inculpat prin avocat, la care s-a atașat împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate iar, în rejudecare, instanța de apel să procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, ținând cont de circumstanțele personale și reale ale acestuia. În acest sens, solicită să se aibă în vedere că inculpatul a înțeles să uzeze de procedura simplificată și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Totodată solicită, ca la soluționarea apelului să fie avute în vedere motivele depuse în scris de către inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului, considerând că pedeapsa a fost individualizată corect de prima instanță.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1706 din 01.07.2014, pronunțată în dosar nr._, J. A., în baza art. 396 al.5 rap.la art.16 al.1 lit.b Cod procedură Penală cu aplicarea art.4 Cod Penal l-a achitat pe inculpatul G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.196 al.2 Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.184 al.1 și 3 Cod Penal 1969.
În baza art.89 al.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.5 Cod Penal și cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului conducătorului autovehiculului implicat într-un accident de circulație.
În baza art.71 al.1 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal.
În baza art. 81 Cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei de mai sus, a stabilit termen de încercare de 5 ani conform art. 82 cod penal, și în baza art. 359 cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art.71 al.5 cod penal 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal, pe durata termenului de încercare.
În baza art.379 rap.la art.25 al.5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă V. P. iar în baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., emis în dosar nr.5056/P/2013 la data de 31.01.2014, înregistrat la J. A. la data de 07.02.2014 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul G. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. 2 Cod penal și art.89 al.1 din OUG 195/2002, republicată.
Prin rechizitoriu s-a reținut că în data de 19.07.2013, în jurul orei 17,30 inculpatul conducea autoturismul marca Renault Megane Scenic cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. A. dinspre cartierul Alfa spre Piața Sârbească pe banda, I. Ajungând în dreptul imobilului cu nr. 7, pe fondul neatenției în conducere, urmare a faptului că vorbea la telefon, inculpatul a schimbat brusc direcția de deplasare de pe banda I pe banda a II, acroșând cu partea lateral dreapta autoturismul maca Audi cu nr. de înmatriculare_, oprit pe banda I și pe numitul Verszto P. care se afla în calitate de pieton pe banda I, lângă autoturismul marca Audi. Inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fiind identificat după circa o oră și condus la efectuarea cercetării la fața locului.
Accidentul a fost observat de martorii K. Patric L. și S. P. M.. S. P. M., conducătorul autoturismului marca Audi cu nr. de înmatriculare_ se afla în autoturism și discuta cu persoana vătămată, ce se oprise în dreptul geamului șoferului. Văzând că autoturismul condus de inculpat pleacă în mare viteză de la locul accidentului, martorul S. P. M. a pornit în urmărirea acestuia.
În urma accidentului a rezultat avarierea celor două autoturisme și vătămarea corporală a numitului V. P. care a suferit leziuni traumatice necesitând pentru vindecare un nr. de 40-45 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico - legală cu examinarea persoanei, nr. 325/A1/18.09.2013, întocmit de Serviciul de Medicină legală A.. Persoana vătămată a depus plângere penală prealabilă la data de 06.09.2013.
În urma recoltării probelor biologice s-a stabilit o valoare negativă a alcoolemiei învinuitului și a persoanei vătămate.
Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut fapta reținuta în sarcina sa.
Analizând actele și lucrările dosarului și văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu (f.6); proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.7); plângere prealabilă (f.46), schița locului accidentului (f.11.), planșe fotografice (f.13-28), proces verbal de verificare stare tehnică autovehicule (f.29-30), buletin de analiza toxicologică alcoolemie inculpat nr.780/24.07.2013 (f.31), buletin de analiză clinică nr._/19.07.2013 (f. 34), buletin de analiza toxicologică alcoolemie parte vătămată nr.777/24.07.2013 (f.35), buletin de analiză clinică nr._/19.07.2013 (f. 38), raportul de constatare medico legală cu examinarea persoanei nr.325/18.09.2013 (f.41,42) declarație parte vătămată/civilă (f.43-45), declarații învinuit/inculpat (f.49,50); împuternicire avocațială asistență juridică inculpat (f.52) declarații martor (f.60,61, 63-65); cazier judiciar (f.55) precum și în cursul judecății: certificat asistență judiciară inculpat(f.16), cerere constituire parte civilă și acte doveditoare(f.19-55), cerere probatoriu, efectuare expertiză medico-legală(f.60), certificat cazier judiciar (f.100), raport de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr.164/A1/23.05.2014 (f.102-103),declarație inculpat (f.94), declarație martor prima instanță a reținut starea de fapt descrisă în rechizitoriu.
La termenul de judecată din data de 3 iunie 2014 inculpatul prezent în fața primei instanțe, s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu precizarea că le cunoaște și le însușește.
Instanța de fond și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu față de poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței. De asemenea, a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, văzând fișa de cazier judiciar (f 55d.u.p).
În cursul judecății, partea vătămată, prin cererea depusă la prima instanță în data de 28.04.2014, a solicitat, iar instanța a admis efectuarea unui supliment de expertiză medico legală prin care să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării complete a părții vătămate.
Prin raportul de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr.164/A1/23.05.2014 (f.102-103), s-a stabilit că în urma traumatismului suferit în data de 19.07.2013, partea vătămată a necesitat un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale și nu au survenit urmări din cele prevăzute la art.194 al.1 Cod Penal 1969.
Constatând că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite în data de 21.04.2013 când era în vigoare OUG 195/2002 și Codul Penal 1969 iar până la judecarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod Penal care dă o nouă incriminare acestor fapte, instanța de fond, în baza art.4 și 5 Cod Penal a analizat aplicarea legii mai favorabile în cauză pentru fiecare din faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Astfel, referitor la vătămarea corporală din culpă, s-a reținut că la data comiterii faptei era incriminată de art.184 al.1,3 Cod penal 1969, care prevedea că constituie infracțiune fapta prevăzută la art.180 al.2 și 2 ind.1 precum și la art. 181 al.2 Cod penal 1969, săvârșită din culpă, dacă a pricinuit o vătămare ce necesită îngrijiri medicale mai mari de 10 zile sau are ca urmare o vătămare din cele prevăzute de art.182 al.1 sau 2 Cod penal 1969.
S-a avut în vedere astfel că, potrivit noii reglementări a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 al.2 și 3 Cod penal, constituie infracțiune fapta prevăzută de art.194 al.1 ,2 Cod penal săvârșită din culpă dacă a cauzat una din urmările prevăzute la art.194 al.1 lit.a-e Cod penal sau îngrijiri medicale mai mari de 90 de zile.
Analizând raportul de constatare medico legală cu examinarea persoanei nr.325/18.09.2013 (aflat la f.41,42 d.u.p) și raportul de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr.164/A1/23.05.2014 (f.102-103), prima instanță a constatat că în urma accidentului auto din data de 19.07.2013, partea vătămată V. P. a suferit un traumatism pentru vindecarea căruia a avut nevoie de un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale și nu a suferit una din urmările prevăzute de art.182 al.2 Cod penal 1969 sau art.194 al.1 lit.a,c,d și e Cod penal actual, respectiv o infirmitate, un prejudiciu estetic grav și permanent, avort sau punerea în primejdie a vieții.
În consecință, prima instanță a apreciat că dacă potrivit vechii incriminări prevăzute de art.184 al.1 și 3 Cod penal 1969 fapta inculpatului prin care a provocat din culpă accidentul de circulație ce a avut ca urmare vătămarea corporală a părții vătămate, reprezenta infracțiunea de vătămare corporală din culpă, partea vătămată având nevoie de mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale, prin . noului Cod penal, fapta nu mai constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al.2 și 3 Cod Penal întrucât partea vătămată nu a suferit în urma traumatismului una din vătămările prevăzute de art.191 al.1 lit.a-e Cod penal, respectiv nu a avut nevoie de mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale sau o infirmitate, un prejudiciu estetic grav și permanent, avort sau punerea în primejdie a vieții.
Astfel, făcând aplicarea art.4 Cod penal, constatând că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu mai este prevăzută de legea penală, în baza art. 396 al.5 rap.la art.16 al.1 lit.b Cod procedură Penală cu aplicarea art.4 Cod Penal a achitat inculpatul G. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.196 al.2 Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.184 al.1 și 3 Cod Penal 1969.
Instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză prin cererea constituire parte civilă (f.19), depunând și actele doveditoare ale daunelor suferite (f.20-55), solicitând 1453,2 lei daune materiale și 50.000 Euro daune morale ca urmare a accidentului suferit în data de 19.07.2013.
Pe considerentul că daunele suferite de partea vătămată sunt rezultatul producerii de către inculpat, din culpă, a accidentului de circulație din data de 19.07.2013, faptă față de care s-a pronunțat achitarea inculpatului întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în baza art.379 rap.la art.25 al.5 Cod Procedură Penală, instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă V. P., litigiul dintre părți urmând a fi soluționat de instanța civilă.
În ceea ce privește a doua faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a părăsi, fără acordul organelor de poliție sau a procurorului, a locului accidentului de circulație pe care l-a provocat și care a avut ca urmare vătămarea sănătății unei persoane, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
În analiza legii mai favorabile în cauză, instanța anterioară a avut în vedere, pe de o parte că legea mai favorabilă s-a aplicat global și unitar, atât cu privire la încadrarea juridică a faptei cât și cu privire la aplicarea și individualizarea sancțiunii ce au fost aplicate, ținând cont de faptul că limitele de pedeapsă sunt aceleași atât în prevederile art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002, act normativ în vigoare la data comiterii faptei, cât și cele prevăzute pentru infracțiunea corespondentă din legea nouă, în speță art. 338 al.1 Cod penal, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani. În condițiile redate, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând comiterea faptei, în concordanță cu practica instanțelor judecătorești în cauze similare, instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă cu închisoarea fără executarea efectivă a acesteia. În această situație, s-a apreciat că, dispozițiile legale mai favorabile inculpatului sunt dispozițiile legii de la data comiterii faptei, respectiv ale art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 și ale dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal 1969, față de prevederile corespondente din Noul Cod Penal de la art. 83 și urm. din Codul Penal privind amânarea executării pedepsei, care pe lângă efectul imediat al neexecutării efective a pedepsei impun și respectarea de către condamnat a unor măsuri de supraveghere, ce nu se regăsesc în vechea reglementare.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. În favoarea inculpatului, s-a ținut cont de atitudinea sinceră a acestuia în fața organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa iar în defavoarea sa, faptul că a părăsit locul unui accident de circulație provocat de el și care a avut ca urmare evidenta vătămare corporală a unei persoane, dovedind lipsă de interes pentru starea acesteia. Instanța de fond a concluzionat că se impune o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege după reținerea tuturor circumstanțelor cauzei.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, s-a constatat că acesta constă în fapta inculpatului care, după ce a provocat un accident de circulație care a avut ca urmare vătămarea sănătății unei persoane, a părăsit, fără acordul organelor de poliție sau a procurorului locul accidentului.
S-a mai reținut că, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, judecătoria a observat din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, în mod deliberat, a părăsit locul accidentului motivând fapta prin starea de frică ce l-a cuprins după producerea accidentului, fapt ce, în opinia primei instanțe, determină reținerea intenției indirecte în comiterea infracțiunii întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, care era unul inevitabil - starea de pericol și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
În cauză nu s-au reținut nici circumstanțe atenuante, prima instanță argumentând că o recunoaștere formală, în condițiile constatării infracțiunii flagrante și a dovedirii depline a acesteia nu este de natură a se circumscrie noțiunii de circumstanță legată de faptă care să diminueze gravitatea infracțiunii sau a periculozității infractorului în accepțiunea art. 75 al.2 lit. c) C.p.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. Penal, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în procesul penal. De asemenea s-au aplicat prevederile art. 396 al.10 Cod Procedură Penală, limitele pedepsei fiind reduse cu o treime.
În consecință, instanța de fond, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție, l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii orientate spre maximul special prevăzut de lege, redus cu o treime ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 al.10 Cod Procedură Penală care să fie de natură a contribui la conștientizarea și reeducarea inculpatului. respectiv la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului conducătorului autovehiculului implicat într-un accident de circulație.
În baza art.71 al.1 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și cea în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzută de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal.
Considerând că față de gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în procesul penal, nu se impune executarea efectivă a pedepsei, în baza art.81 Cod Penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod Penal a suspenda condiționat executarea pedepsei de mai sus, a stabilit termen de încercare de 5 ani conform art. 82 cod penal și, în baza art. 359 cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969, privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art.71 al.5 cod penal 1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 al.1 lit.a Teza a II-a și art.64 al.1 lit.b cod penal, pe durata termenului de încercare iar în baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul G. A., solicitând casarea hotărârii apelate, și, în urma rejudecării, instanța de apel să pronunțe o hotărâre prin care să dispună condamnarea sa la o pedeapsă diminuată ca și cuantum față de cea aplicată de prima instanță.
În motivare, inculpatul a arătat că prima instanță nu a avut în vedere, la pronunțarea soluției, circumstanțele atenuante, făcând referire la conduita sa pe întreg parcursul procesului penal, faptul că a încercat să se împace cu persoana vătămată, împrejurarea că a recunoscut și regretat fapta comisă, că a colaborat cu organele de cercetare penală, vârsta pe care a avut-o la data comiterii accidentului rutier și faptul că se află la primul contact cu legea penală.
Examinând apelul formulat, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța apreciază că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe baza probatoriului administrat, a reținut corect starea de fapte, respectiv în data de 19.07.2013, în jurul orei 17,30 inculpatul conducea autoturismul marca Renault Megane Scenic cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. A. dinspre cartierul Alfa spre Piața Sârbească pe banda, I. Ajungând în dreptul imobilului cu nr. 7, pe fondul neatenției în conducere, urmare a faptului că vorbea la telefon, inculpatul a schimbat brusc direcția de deplasare de pe banda I pe banda a II, acroșând cu partea lateral dreapta autoturismul maca Audi cu nr. de înmatriculare_, oprit pe banda I și pe numitul Verszto P. care se afla în calitate de pieton pe banda I, lângă autoturismul marca Audi. Inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fiind identificat după circa o oră și condus la efectuarea cercetării la fața locului.
Potrivit art. 184 C.pen din 1969: „Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2 (îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei).
Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
În cauza de față, din raportul de constatare medico legală cu examinarea persoanei nr.325/18.09.2013 (aflat la f.41,42 d.u.p) și raportul de primă expertiză medico legală cu examinarea persoanei nr.164/A1/23.05.2014 (f.102-103)rezultă că persoana vătămată a avut nevoie de 45-50 zile îngrijiri medicale. Nu se concluzionează în sensul producerii vreuneia din consecințele prevăzute de fostul art. 182 alin. 1 sau 2 C.pen. din 1969.
Potrivit art. 196 C.pen. „Fapta prevăzută în art. 193 alin. 2 (îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Fapta prevăzută în art. 194 alin. 1 (care produce una din următoarele consecințe infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul, punerea în primejdie a vieții persoanei), săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Astfel se reține că noul cod penal sancționează vătămarea corporală din culpă pentru producerea de leziuni traumatice ce necesită îngrijiri medicale sub 90 de zile numai dacă a fost săvârșită de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune, iar în cauză inculpatul nu se află în această situație, soluția instanței de achitare ca urmare a dezincriminării fiind corectă.
De asemenea, în mod corect, prima instanță a stabilit că inculpatul, după producerea accidentului, a părăsit locul faptei, fiind identificat în trafic, după aproximativ o oră, fiind astfel îndeplinite condițiile art. 89 din OUG 195/2002, infracțiune care se regăsește în noul cod penal în dispozițiile art. 338.
Apreciind că pentru fapta săvârșită de inculpat se impune aplicarea unei pedepse, prima instanță, în mod corect a stabilit că legea penală mai favorabilă este art. 89 din OUG 195/2002, ce permite individualizarea executării pedepsei conform codului penal din 1969, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 Cod penal anterior, identificat ca lege penală mai favorabilă, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță aplicând o pedeapsă greșit individualizată, având în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, regretul sincer al inculpatului.
Pedeapsa a fost concepută ca o măsură de constrângere proporțională cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului și un mijloc eficient de reeducare a condamnatului și recuperare socială a acestuia. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.
În speță, pedeapsa aplicată trebuie să fie aptă a conduce la atingerea acestor deziderate, instanța de apel apreciind că o pedeapsă orientată spre minimul special, redus cu o treime ca urmarea aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., este poate conduce la îndreptarea inculpatului, urmând ca pe viitor acesta să nu mai comită alte fapte penale.
Prin urmare, instanța de apel, apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni, fără a reține în cauză circumstanțe atenuante, astfel cum a solicitat inculpatul, reținând că în cauză nu au fost identificate elemente care să poată fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare, respectiv împrejurări care, dacă ar fi luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2, lit. 1 C.pr.pen., C. va admite apelul declarat de inculpatul G. A., împotriva sentinței penale nr. 1706 din 01.07.2014, pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
În consecință, va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, va reduce cuantumul pedepsei aplicate la 1 an și 4 luni închisoare și termenul de încercare la 3 ani și 4 luni.
Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
De asemenea, va avea în vedere prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat și va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2, lit. 1 C.pr.pen., admite apelul declarat de inculpatul G. A., împotriva sentinței penale nr. 1706 din 01.07.2014, pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând
Reduce cuantumul pedepsei aplicate la 1 an și 4 luni închisoare și termenul de încercare la 3 ani și 4 luni.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
Președinte Judecător
F. P. L. ANI B.
Grefier
O. IOȚCOVICI
Red. F.P./05.12.2014
Tehnored. O.I./4 ex. – 14.10.2014
Prima inst. – J. A. – jud. F. C. E.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Hotărâre din... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
