Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 437/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 437/A
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul O. I., asigurătorul . G. SA București, partea civilă S. M. N., partea responsabil civilmente . împotriva sentinței penale nr. 963/13.03.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat S. Glad, partea civilă S. M., asistat de avocat G. Ș., avocat T. V. pentru . G., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar motive de apel formulate de inculpat, societatea de asigurare, partea civilă și partea responsabil civilmente și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și urmare rejudecării, aplicarea unei pedepse sub minimul special cu aplicarea prevederilor art. 91-98 C.p și înlăturarea dispozițiilor privind pedepsele accesorii, având în vedere conduita inculpatului, faptul că nu are antecedente penale și faptul că este șofer profesionist, activitate din care își câștigă existența.
Avocatul asiguratorului solicită admiterea apelului declarat de O. și pe fond, acordarea daunelor materiale către partea civilă doar în măsura în care acestea au fost dovedite și diminuarea cuantumului daunelor morale.
Apărătorul părții civile solicită admiterea apelului și urmare rejudecării cauzei, admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă, atât sub aspectul daunelor morale cât și al celor morale, având în vedere numărul de zile îngrijiri medicale și urmările accidentului, dovedite cu actele medicale aflate la dosar. Solicită respingerea apelului declarat de asigurator și lasă la aprecierea instanței apelul inculpatului.
Apărătorul inculpatului lasă la aprecierea instanței soluția privind celelalte apeluri.
Apărătorul societății de asigurare solicită admiterea apelului formulat de inculpat și respingerea apelului părții civile.
Procurorul solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport cu fapta comisă, iar latura civilă a fost corect soluționată atât sub aspectul daunelor materiale cât și al celor morale.
Inculpatul apelant, având cuvântul, susține concluziile apărătorului.
C.
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 963/13.03.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._, în temeiul art. 196 alin. 3 și 4 C.p. (fostul art. 184 alin. 2 și alin. 4 C.pen din 1969), cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 396 (10) N.C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul O. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 81 C. pen din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 3 ani, în condițiile art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 al.1 C.pr.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 Cod Penal, s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C.pen. din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen., raportat la art. 1357 și urm C.civ., art. 49 alin.1 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. N. și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. S.R.L. și asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A, în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de suma de 50.000 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 25.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 19 și art. 397 alin. 1 N.C.pr.pen., raportat la art. 1357 și urm C.civ., art. 49 alin.1 și art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. I. și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. S.R.L. și asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, precum și suma de 17.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 397 alin.1 N.C.pr.pen. s-a admis integral acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Municipal de Urgență Timișoara în contradictoriu cu inculpatul și cu partea responsabilă civilmente S.C. V. S.R.L., sens în care, în temeiul art. 19 N.C.pr.pen., raportat la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și la art. 1357 C.civ., art. 1382 C.civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. S.R.L., să achite Spitalului C. Județean de Urgență Timișoara suma de 4.162,905 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. I. și suma de 8.943,299 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată S. M. N..
În temeiul art. 7 al 1 din Legea nr 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.
În temeiul art. 276 alin.1 și 4 N.C.pr.pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. S.R.L. și asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A., să plătească părții civile S. M. N. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, și părții civile B. I. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Timișoara nr._/P/2011 înregistrat la data de 15.07.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul O. I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 17.11.2011, în jurul orei 19.15, inculpatul conducea autoutilitara cu nr._ și semiremorca cu nr._ dinspre mun. A. spre localitatea Buziaș. La ieșirea de pe centura de ocolire a mun. Timișoara s-a încadrat greșit și a ieșit pe DN 6 spre Lugoj, motiv pentru care s-a oprit, și după ce a așteptat o perioadă pe banda de accelerare să treacă autoturismele care circulau dinspre Timișoara, a început să efectueze manevra de întoarcere, deși cele două sensuri de deplasare erau delimitate cu linie dublă continuă. În același timp, pe DN 6, pe banda II, având direcția de deplasare Timișoara - Remetea M., se deplasa autoturismul marca Peugeot cu nr. BH-1045-. M. N., în autoturism aflându-se pe scaunul dreapta față și partea civilă B. I.. În momentul în care autoutilitara Iveco a început manevra de întoarcere, deoarece prin această manevră a ocupat ambele benzi ale sensului Timișoara – Remetea, partea vătămată S. M. N. a acționat mecanismul de frânare și a virat stânga de volan însă, deoarece autoutilitara Iveco și-a continuat manevra de întoarcere, pătrunzând pe benzile aferente direcției de deplasare Remetea M. - Timișoara, partea vătămată nu a mai putut evita impactul.Cei doi conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ în ambele cazuri (fila 35 dosar u.p.).
În cauză au fost dispuse efectuarea de expertize medico legale pentru stabilirea leziunilor suferite de părțile vătămate, dacă leziunile suferite pot fi produse în urma unui accident rutier și a gravității acestora.
Prin Raportul de constatare medico –legal nr. 2853/21.11.2011 emis de I.M.L. Timișoara și prin raportul de expertiza medico –legală nr. 881bis/2012 emis de I.M.L. Timișoara s-a constatat pe baza actelor medicale și a examinării fizice că la data examinării B. I. prezenta leziuni traumatice ce pot data din 17.11.2011, pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier și că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor în condițiile în care nu survin complicații.
Prin Raportul de constatare medico –legal nr. 2854/22.11.2011 emis de I.M.L. Timișoara și prin raportul de expertiza medico –legală nr. 881/2012 emis de I.M.L. Timișoara s-a constatat pe baza actelor medicale și a examinării fizice că la data examinării S. M. N. prezenta leziuni traumatice ce pot data din 17.11.2011, și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier și că leziunile necesită pentru vindecare un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor în condițiile în care nu survin complicații.
Fiind audiat la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a declarat că la data de 17.11.2011, în jurul orei 19:00, conducea autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ cu semiremorca_ dinspre A. spre Buziaș. La ieșirea de pe centura de ocolire a mun. Timișoara a încurcat drumul și s-a încadrat pe DN 6 spre Lugoj, motiv pentru care s-a oprit pe banda de accelerare, a pus semnal stânga și aștepta să treacă autovehiculele ce circulau pe direcția Remetea M. Timișoara pentru a putea întoarce autoutilitara. La un moment dat un autoturism ce circula pe banda de lângă axul drumului pe pe direcția Timișoara – Remetea M. i-a făcut semn cu farurile iar învinuitul a înțeles că-i permite să treacă, motiv pentru care, a început manevra de întoarcere. Deși a observat că sensurile de mers sunt marcate cu linie dublă continuă, și-a continuat deplasarea iar în momentul în care a ajuns pe banda I a sensului de mers Remetea M. – Timișoara, a auzit scrâșnet de frâne și a văzut un autoturism care venea înspre autoutilitară care imediat a intrat în coliziune cu autoremorca, în dreptul primei axe. După impact, arată învinuitul, s-a deplasat la autoturismul respectiv și văzând că sunt în interior două persoane care nu puteau coborî, a apelat serviciul telefonic de urgență 112.
S-a arătat în rechizitoriu că, declarația inculpatului de recunoaștere a faptei se coroborează atât cu cele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile părților civile, cu declarațiile martorului Okanyi I. F. precum și cu raportul de expertiză tehnico –auto.
Astfel, prin Raportul de expertiză Tehnico Judiciară Auto efectuat în cauză s-a stabilit că starea de pericol a apărut în momentul în care inculpatul O. I., văzând semnalele efectuate de conducătorul autoturismului de teren, a început manevra de întoarcere prin viraj stânga, deși sensurile de circulație erau marcate prin linie dublă continuă (f. 54 dosar u.p.). Conducătorul autoturismului Peugeot cu nr. BH-1045-. surprindere de manevra de întoarcere, a frânat energic și a virat spre stânga pentru a evita accidentul, dar nu a mai putut evita impactul cu partea din spate a semiremorcii.
Prin același raport de expertiză s-a mai stabilit că autoturismul marca Peugeot cu nr. BH-1045-. cu o viteză de 109 km/h și că dacă ar fi circulat cu viteza regulamentară de cel mult 100 km/h, ar fi putut evita accidentul.
În faza de urmărire penală, partea vătămată S. M. N. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru daunele materiale și morale suferite în urma accidentului, urmând a preciza ulterior suma în fața instanței de judecată (f. 22, 85 verso dosar u.p.).
Partea vătămată B. I. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal pentru daunele materiale și morale suferite în urma accidentului, urmând a preciza ulterior suma în fața instanței de judecată (f. 21, 89 verso dosar u.p.).
Prin adresa nr. 2316/05.03.2012, S. C. Județean de Urgență Timișoara (f. 94 doar u.p.) a comunicat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4073,525 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate B. I. și cu suma de 8866,979 lei reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate S. M. N..
Autoutilitara marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_ la data comiterii faptei erau asigurate la . G. SA având polița de asigurare RCA ./22/P22/HI nr._ cu perioada de valabilitate 16.11.2011 – 15.05.2012, motiv pentru care societatea va fi introdusă în cauză în calitate de asigurător.
În faza de cercetare judecătorească, în temeiul art. 320 alin. 7 Cod procedură penală din 1968 a fost audiat inculpatul (f. 41); în temeiul art. 327 Cod procedură penală din 1968 au fost audiați martorii încuviințați pentru părțile civile, respectiv D. N. (f. 130), B. S. V. (f. 131) iar în temeiul art. 381 din Noul Cod de procedură penală a fost audiat martora propusă de partea civilă S. M. N., numita Căpățan C. (f. 257).
În temeiul art. 67 C.p.p. din 1968 părților civile S. M. N. și B. I. le-a fost încuviințată proba cu expertiză medico-legală (raport de expertiză f. 255 în ceea ce o privește pe partea civilă B. I.).
La termenul din 06.03.2014, partea civilă S. M. N., prin avocat G. Ș. a renunțat la proba cu expertiză medico legală.
Instanța, în temeiul art. 67 C.p.p. din 1968 și art. 100 din Noul Cod de procedură penală a administrat proba cu înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile ale părților civile S. M. N. și B. I. (f. 69-f. 110, f. 132-142, f. 172-254).
S. C. Municipal de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma de 8943,299 lei (f. 28-30).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut aceiași stare de fapt și încadrare juridică cu cea descrisă în rechizitoriu.
Declarația inculpatului de recunoaștere a faptei se coroborează atât cu cele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului, cu declarațiile părților civile, cu declarațiile martorului Okanyi I. F. precum și cu raportul de expertiză tehnico –auto.
Având în vedere declarațiile și înscrisurile dosarului s-a constatat cu certitudine, atât faptul că părțile vătămate S. M. N. și B. I. au fost lovite de autoutilitara inculpatului în momentul în care acesta a realizat manevra de întoarcere pe linia continuă a drumului. Aceste aspecte reflectă însă neatenția inculpatului și modul defectuos în care acesta, a efectuat manevra de întoarcere, fără să se asigure corespunzător pentru a evita impactul cu alte autovehicule.
Referitor la legea penală mai favorabilă, instanța a apreciat că noul cod penal constituie lege penală mai favorabilă, având în vedere că potrivit legii noi, atunci când vătămarea corporală din culpă s-a produs față de două sau mai multe persoane, constituie o singură infracțiune, și nu pluralitate, așa cum era consacrată în vechea reglementare. Prin urmare, calificarea juridică a faptei se va face conform noului cod penal.
În drept, fapta inculpatului O. I. care, în data de 17.11.2011, în jurul orei 19.15, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._ și semiremorca cu nr._ pe direcția Timișoara-Remetea M., a început să efectueze manevra de întoarcere, deși cele două sensuri de deplasare erau delimitate cu linie dublă continuă, și nu a acordat prioritate de trecere, autoturismului condus de partea vătămată S. M. N., care în urma impactului a necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată B. I. a necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 3 și 4 C.p. (fostul art. 184 alin. 2 și alin. 4 C.pen din 1969).
Elementul material a constat în acțiunea inculpatului O. I. care, în timp ce conducea autoutilitara cu nr._ și semiremorca cu nr._ dinspre mun. A. spre localitatea Buziaș, a efectuat manevra de întoarcere, și nu a acordat prioritate de trecere, autoturismului condus de partea vătămată S. M. N., intrând în coliziune cu acesta.
Urmarea imediată a constat în multiple fracturi, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120 de zile de îngrijiri medicale părții vătămate S. M. N. și 100 de zile de îngrijiri medicale părții vătămate B. I., fiind incidente așadar dispozițiile de la art. 196 alin. 3 și 4 C.p. (fostul art. 184 alin. 2 și alin. 4 C.pen din 1969), fapta învinuitului având drept rezultat o vătămare a integrității corporale a victimelor ce au necesitat mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cauză sunt incidente și dispozițiile prevăzute de art. 196 alin. 3 din C.pen. (fostul art. 184 alin. 4 C.pen din 1969), vătămarea corporală a părții vătămate fiind urmarea nerespectării de către învinuit a dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul. În acest sens, lovirea victimelor a fost cauzată de pătrunderea inculpatului cu autoutilitara în fața lor, fără a respecta dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, referitoare la manevra de întoarcere, acțiunea învinuitului fiind contrară dispozițiilor legale pe care trebuie să le respecte o persoană care conduce un autovehicul pe drumurile publice, prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 6 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora, constituie contravenție nerespectarea de către conducătorul de vehicul a semnificației marcajelor de interzicere a accesului, precum și cele prevăzute de art. 102 alin. 2 din HG nr.1391/ 2006 privind regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, conform cărora, marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice trecerea cu vehiculul peste el. Dacă o asemenea linie separă sensurile de circulatie, se interzice trecerea pe partea opusă a sensului de mers.
S-a reținut și alin. 4 al art. 196 C.pen, având în vedere faptul că urmările accidentului de circulație s-au produs față de două persoane vătămate.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpa sa exclusivă cu prevedere, întrucât a cunoscut că prin întoarcerea sa, fără a acorda prioritate autoturismului care circula din față, va produce un accident de circulație, în sensul că va intra în coliziune cu acesta, realizând implicit că, în urma impactului cu autovehiculul condus, va putea produce vătămări corporale, rezultat pe care nu l-a urmărit și nici nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, apreciind va reuși să efectueze manevra de întoarcere, în condițiile în care celălalt conducător va reduce viteza. Din considerentele anterioare, reiese că partea vătămată S. M. N. circula regulamentar pe sensul său de mers, neputându-și da seama că învinuitul îi va tăia calea, astfel că acesteia nu i se va putea reține vreo eventuală culpă în producerea accidentului de circulație.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanța a avut în vedere conținutul concret al faptei comise, în raport de persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil unde este apreciat, a recunoscut și regretat fapta săvârșită, cu specificări însă în privința inexistenței unei culpe singulare în producerea accidentului, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței la termenele stabilite de instanță, a recunoscut fapta în ambele faze procesuale.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este instituția suspendării condiționate a pedepsei, prevăzută de art. 81 C.pen. din 1969.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată S. M. N. s-a constituit parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului, (fila 22 și 89 dosar u.p.) cu suma de 100.000 lei daune materiale și 1.000.000 lei daune morale, depunând un memoriu în faza de judecată aflat la fila 50 din dosar.
Partea vătămată B. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal pornit împotriva inculpatului, (fila 21 și 89 dosar u.p.) cu suma de 200.000 lei daune materiale și 1.000.000 lei daune morale, depunând un memoriu în faza de judecată aflat la fila 50 din dosar.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanța a constatat că, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv 17.11.2011, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1357 și urm. din Noul Cod Civil, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut în totalitate dovada prejudiciului material indicat de către părțile civile, acestea neprobând în totalitate cheltuielile cu medicamente, intervenții chirurgicale sau tratamente postoperatorii de recuperare fizică, deși este evident, prin raportare la modul de săvârșire a faptei și la urmările produse, că accidentul produs a generat asemenea cheltuieli.
Referitor la prejudiciul moral instanța a apreciat, prin raportare la probele administrate în cauză (declarațiile martorilor B. S. (f.130), D. N. (f.131) și Căpățan C. precum și înscrisurile depuse de către părțile civile) că prejudiciul moral suferit de către acestea este mai mult decât evident. În opinia instanței, în încercarea de a trasa coordonatele prejudiciului moral suferit de către părțile vătămată, apare necesar a fi reținut că, un eveniment precum cel de față, este de natură a crea în rândul oricărei persoane, profunde suferințe la nivel atât fizic cât și psihic. Astfel, faptul că aceștia au stat imobilizați la pat în perioada decembrie 2011-mai 2012 (aspect ce reiese din actele medicale, dar și din declarația martorei Căpățan C.), urmările resimțite de către părțile vătămate în plan fizic, în considerarea multiplelor leziuni de mare gravitate, la care se adaugă eforturile fizice pe care acestea au trebuit să le facă pentru a se recupera, constituie elemente care să contureze prejudiciul suferit în dauna integrității fizice, ca valoare intrinsecă a oricărei ființe umane. Probatoriul administrat a reliefat totodată preocuparea firească a părților vătămate în a reda organismului, afectat în urma accidentului, o stare aproape de normalitate (apelând în acest sens la intervenții chirurgicale ce se impuneau a fi efectuate și care au presupus eforturi nu doar financiare, dar mai cu seamă de natură emoțională), programe de recuperare prin fizioterapie și kinetoterapie, fără însă ca în prezent recuperarea acestora să fie definitivă.
În ceea ce privește cuantificarea prejudiciului moral, instanța a ținut cont în primul rând de pierderea suferită de către aceasta, prin raportare la elementele analizate mai sus (sănătatea fizică și deopotrivă emoțională, locul de muncă, încrederea în sine), context în care s-a apreciat (raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale) că suma de 25.000 Euro, pentru partea civilă S. M. N. și suma de 17.000 euro pentru B. I., este în măsură să compenseze suferința acestora.
Analizând răspunderea asigurătorului S.C. O. V. I. G. S.A., instanța a constatat că la data producerii accidentului, autoutilitara marca Volvo cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare_ condusă de inculpat, era proprietatea S.C. V. S.R.L., și era asigurată, conform poliței de asigurare RCA ./22/P22/HI nr._ cu perioada de valabilitate 16.11.2011 – 15.05.2012, încheiată cu asigurătorul S.C. O. V. I. G. S.A.
Conform art. 49 alin. 1 din lege, asigurătorul (S.C. O. V. I. G. S.A.) acordă despăgubiri pentru prejudiciul de care asigurații (inculpatul) răspund, față de terțe persoane (părțile civile) păgubite prin accidente de autovehicule.
Împotriva sentinței penale nr. 963/13.03.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ au declarat apeluri inculpatul O. I., partea civilă S. M. N., partea responsabilă civilmente . și asiguratorul . G. SA București, criticând-o ca netemeinică.
În motivarea apelului declarat de inculpatul O. I. s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special cu aplicarea prevederilor art. 91-98 C.p și înlăturarea pedepsei accesorii, ținând cont de concluziile raportului de expertiză auto, care indică în mod clar șu culpa părții vătămate în producerea accidentului, care, în cazul în care ar fi circulat cu viteză regulamentară ar fi putu evita impactul. S-a solicitat reținerea și a circumstanțelor atenuante, având în vedere conduita sinceră a inculpatului, faptul că a recunoscut și regretat fapta, nu are antecedente penale, este bine integrat în viața socială, este căsătorit, are loc de muncă și un minor în întreținere. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii referitor la interzicerea dreptului de a mai conduce autovehicule a solicitat să fie avut în vedere faptul că este șofer profesionist, din această activitate își câștigă existența și își întreține familia, iar o asemenea măsură ar reprezenta o grea lovitură pentru sine și familie din punct de vedere patrimonial financiar.
În motivarea apelului său, partea civilă S. M. N. a susținut că urmare accidentului a suferit fractură de bazin, capul osului femural pătrunzând forțat în cavitatea acetabulară a osului coxal din bazin, drept urmare a suferit o intervenție chirurgicală de perforare mecanică a articulației genunchiului, i-a fost introdus un șurub metalic de care au fost suspendate greutăți pentru a determina retragerea osului femural din bazin. Urmare acestei intervenții a fost imobilizat la pat mai mult de 3 săptămâni, a suferit dureri cumplite, nu a fost în măsură să își efectueze toaleta și igiena corporală. A necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale la o vârstă tânără, existând posibilitatea ca această afecțiune majoră să se înrăutățească constant și progresiv în viitor. Se arată că prejudiciul material imediat a fost dovedit însă a fost în mod nejustificat cenzurat de prima instanță, iar un prejudiciu viitor nici nu a fost luat în considerare. Din punct de vedere moral coordonatele principale au fost suferința fizică și psihică iar cuantumul solicitat de partea civilă cu titlu de daune morale a fost unul rezonabil și echitabil.
Asiguratorul . G. SA București a criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește acordarea daunelor materiale către cele două părți civile, având în vedere că daunele materiale acordate nu au fost probate cu documente justificative așa cum prevăd dispozițiile art. 49 pct.1 din Ordinul CSA nr. 5/2010. S-a criticat hotărârea și privitor la cuantumul daunelor morale, solicitând ca instanța să aibă în vedere dispozițiile Ordinului CSA nr. 5/2020, mai exact dispozițiile art. 49 pct.1 care prevăd c ala stabilirea despăgubirilor în caz de vătămare corporală în privința daunelor morale urmează ca acestea să fie acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența din România. În ceea ce privește obligarea societății de asigurare la plata cheltuielilor de judecată s-a arătat că această obligație a fost instituită fără a se avea în vedere dispozițiile art. 27 pct.6,7 din Ordinul CSA nr. 5/2020, care stipulează că asiguratorul nu poate fi obligat la plata acestor cheltuieli în procesul penal.
Partea responsabilă civilmente . a susținut că apelul vizează latura civilă în privința cheltuielilor de spitalizare acordate Spitalului C. Municipal Timișoara, apreciind că raportat la situația de fapt, la raporturile juridice cu asiguratorul, prima instanță ar fi trebuit să oblige și societatea de asigurare, în solidar cu inculpat și partea responsabilă civilmente la plata acestor cheltuieli.
Analizând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor de apel invocate de părți și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În prealabil, instanța constată că datorită limitelor efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 417 alin. 1 C.p.p. este abilitată să analizeze hotărârea Judecătoriei Timișoara numai sub aspectul modului de individualizare a pedepsei și de soluționare a laturii civile a cauzei.
Referitor la individualizarea pedepsei se reține că potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În procesul de individualizare a pedepsei se reține că limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. 3 și 4 C.p. din 1969 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p. sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare, că inculpatul nu are antecedente penale, dar și că urmare a conduitei sale părțile civile au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 120 zile de îngrijiri medicale, respectiv 100 de zile de îngrijiri medicale. În ceea ce privește împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, se constată că acestea sunt în sensul reținerii unei gravități sporite a faptei întrucât inculpatul a efectuat o manevră nepermisă (manevră de întoarcere cu . sens de mers, sensurile drumului fiind delimitate de linie dublă continuă), aspect ce denotă nesocotirea unor dispoziții legale și regulamentare menite tocmai pentru a proteja circulația pe drumurile publice de asemenea evenimente. Referitor la o posibilă culpă comună a părții civile S. M. N., instanța de apel constată că aceasta nu a fost reținută în rechizitoriu, că inculpatul a uzat de procedura recunoașterii învinuirii și acest aspect nu numai că nu mai poate fi repus în discuție, dar nici nu este probat. Față de aceste elemente, instanța de apel constată că pedeapsa de 1 an închisoare a fost corect individualizată de J. Timișoara, neimpunându-se o reducere a acestui cuantum. În speță nu au fost identificate elemente care să fie încadrate în circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 C.p., vârsta inculpatului, educația și gradul de integrare socială fiind elemente generale de individualizare judiciară. Întrucât numai inculpatul este cel care a declarat apelul în raport cu latura penală a cauzei, iar situația acestuia nu se poate agrava în propria cale de atac, cererile referitoare la pedeapsa accesorie și la suspendarea condiționată a pedepsei sunt lipsite de obiect câtă vreme J. Timișoara nu a dispus aplicarea pedepsei accesorii și a suspendat condiționat executarea pedepsei principale.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului daunelor materiale, aspect criticat de asigurator, care a solicitat reducerea, și de partea civilă S. M. N., care a solicitat majorarea lor, instanța de apel constată că a fost temeinic și legal determinat. Astfel, partea civilă S. M. N. susține că a făcut dovada prejudiciului material în cuantum de 134.856 lei în fața primei instanțe; însă în afara devizului de reparații (filele 244 – 247 dosar judecătorie), a cheltuielilor probate cu tratamentele medicale (filele 248, 238 dosar judecătorie), precum și a celor privind plata unei persoane care să îl ajute zilnic în perioada de convalescență, sume care ajung la un total de 50.000 lei, alte înscrisuri nu pot fi reținute de instanță. În acest sens, se constată că între bonurile fiscale depuse de partea civilă ca având legătură cu accidentul sunt taxa de rovinietă (fila 237 dosar judecătorie), găleată ovală (fila 231 dosar judecătorie), deo spray (fila 238 dosar judecătorie), odorizant WC (fila 240 dosar judecătorie), figurină M. C. (fila 243 dosar judecătorie), detergent lemn (fila 240 dosar judecătorie), bonuri emise de Electronic Bak SRL (fila 241 dosar judecătorie) și . – fila 239 dosar judecătorie). De asemenea, nici bonurile fiscale privind alimentele sau serviciile de taximetrie nu pot fi avute în vedere întrucât în privința alimentelor nu s-a dovedit că erau necesare datorită tratamentului și nu folosite în mod normal de partea civilă, iar serviciile de taximetrie trebuia să se probeze legătură cu deplasările în interesul recuperării sau procedurilor medicale. Referitor la înscrisurile sub semnătură privată prin care se tinde a se dovedi luarea unor împrumuturi de către părțile civile de la avocatul lor în vederea refacerii sănătății după accidentul de circulație, în mod corect nu au fost avute în vedere de J. Timișoara întrucât nu există nicio dovadă că banii respectivi, în cazul în care împrumuturile ar fi fost reale (aspect ce nu va mai fi analizat de instanța de apel întrucât sunt înlăturate deja pentru lipsa de cauzalitate), au fost cheltuiți în legătură cu fapta inculpatului. În ceea ce privește cererea asiguratorului de reducere a daunelor materiale, instanța de apel constată că au fost probate cu înscrisurile constatând cheltuielile cu medicamentele și serviciile medicale (în cazul părții civile S. M. au fost arătate mai sus, iar pentru partea civilă B. I. – filele 186 – 194, 206, 218 – 221 dosar judecătorie), precum și cu declarațiile martorilor S. V. și D. N. coroborate cu certificatele medico-legale din care rezultă că aceștia au avut nevoie de ajutorul unei persoane și că au plătit-o pentru munca depusă.
Referitor la cuantumul daunelor morale, se constată că acestea au fost corect evaluate în raport de suferințele fizice și traumele psihice suportate de cele două părți civile. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. În speță, suma de 25.000 euro stabilită pentru partea civilă S. M. N. reflectă cele 120 zile de îngrijiri medicale necesare pentru recuperarea sa, suferințele și disconfortul dat de intervențiile chirurgicale și recuperatorii, neimpunându-se nici reducerea și nici majorarea acesteia. Aceeași este și situația părții civile B. I., suma de 17.000 euro fiind justificată de cele 100 de zile de îngrijiri medicale suportate, intervențiile chirurgicale și recuperarea, cu atât mai mult cu cât în cazul său s-a făcut dovada și că a avut nevoie de tratament de specialitate pentru diagnosticul de tulburare de anxietate cu atacuri de panică. Astfel, se constată că sumele stabilite de J. Timișoara sunt în măsură să respecte atât principiul echității, dar și cel al împiedicării unei îmbogățire fără justă cauză, reflectând raportul dintre suferințele părților civile și nivelul de trai al comunității.
În ceea ce privește apelul declarat de partea responsabilă civilmente . sensul de a nu fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare solicitate de S. C. Municipal de Urgență Timișoara, se constată că este neîntemeiat. În acest sens, se constată că potrivit art. 1373 și art. 1382 N.C.civ. partea responsabilă civilmente . calitatea de comitent și răspunde în solidar cu prepusul său pentru toate prejudiciile. Totodată, potrivit art. 1392 N.C.civ.: „Cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.” În această ipoteză, a art. 1392 N.C.civ., se află partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, astfel că soluția primei instanțe este temeinică și legală. În ceea ce privește cererea părții responsabile de obligare și a asiguratorului la plata cheltuielilor de spitalizare în solidar cu inculpatul, instanța de apel constată că în procesul penal obiectul acțiunii civile, conform art. 19 C.p.p., îl constituie repararea prejudiciului suferit de partea civilă, iar solidaritatea mai multor persoane este stabilită în favoarea acesteia, singura îndreptățită a formula asemenea critici, însă S. C. Județean de Urgență Timișoara nu a declarat apel.
Referitor la motivul de apel formulat de asiguratorul . G. SA București legat de obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat în proces, instanța de apel constată că potrivit noilor dispoziții ale art. 86 C.p.p. asiguratorul este parte responsabilă civilmente, încadrându-se în categoria de persoană „care, potrivit legii civile, are obligația (…) convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces”. Conform art. 274 alin. 3 C.p.p: „Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”. Prin urmare, dispoziția primei instanțe privind cheltuielile judiciare către stat este legală și temeinică.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul O. I., asigurătorul . G. SA București,partea civilă S. M. N., partea responsabil civilmente . împotriva sentinței penale nr. 963/13.03.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul O. I., asigurătorul . G. SA București,partea civilă S. M. N., partea responsabil civilmente . împotriva sentinței penale nr. 963/13.03.2014 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul O. I., asigurătorul . G. SA București,partea civilă S. M. N., partea responsabil civilmente . la plata sumei de 300 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2014.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/20.05.2014
Tehnored A.J. /2 ex/28.05.2014
Prima instanță: Judec.Timișoara- S. M. E.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 300/2014.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
