Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 986/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 986/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-09-2013

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.986 /R

Ședința publică din data de 04.09.2013

Completul constituit din

PREȘEDINTE: F. P.

JUDECĂTOR: C. I. M.

JUDECĂTOR: L. ANI B.

GREFIER: L. P.

M. Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror L. C. D..

Pe rol se află judecarea recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – A. Națională a V. – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva sentinței penale nr. 336/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul intimat T. G. lipsă, avocatul din oficiu B. S. din cadrul Baroului T., cu delegație la dosar, lipsind partea civilă recurentă Agenția Națională de Administrare Fiscală – A. Națională a V. – Direcția Reguinală pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit art. 385¹³ C.p.p., acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocatul desemnat din oficiu solicită respingerea recursului formulat de partea civilă și menținerea sentinței penale ca legală și temeinică.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, și obligarea părții civile recurente la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

Prin sentința penală nr.336/11.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria D. în temeiul art. 270 alin. 2 lit. „b” din Legea 86/2006, privind Codul Vamal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală a condamnat inculpatul T. G. (fiul lui I. și a lui I., născut la data de 19.03.1967, în D., jud. T., CNP_, posesor al C.I. ..M. nr._, cetățenia română, studii 10 clase, stagiul militar îndeplinit, necăsătorit, fără ocupație-domiciliat în Moravița nr. 386,jud. T., fără antecedente penale) la o pedeapsă de 1 (unu)an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „contrabandă”.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) ( dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art. 82 cod penal a stabilit un termen de încercare de 3(trei)ani și 4(patru) luni, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri .

În temeiul prevederilor art. 71 alin. 5 cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.

În baza art. 118 alin.1 lit. „a” și „e” cod penal a dispus confiscarea cantității de 90.000 țigarete ridicate de la inculpat în baza Adeverinței cu nr. 94/27.02.2013 ANV nr._ a DRAOV Timișoara.

În temeiul prevederilor art. 346 cod procedură penală, art.14-15 cod proc. penală, a respins acțiunea civilă formulată de către A. Națională a V., cu sediul în București, .. 13, sector 1 prin D.R.A.O.V. Timișoara, cu sediul în Timișoara . . P. nr. 89, . . a respins ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activ cererea formulată de către D.R.A.O.V. Timișoara, în nume propriu .

În temeiul art. 191 alin. 1 cod proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 340 lei.

A dispus plata sumei de 200 lei din fondurile MJLC către Baroul T., pentru plata onorariului avocatului din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul emis la data de 17.04.2013 în dosarul cu nr. 277/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G. pentru săvârșirea infracțiunii de „contrabandă”, în forma prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. B din Legea nr.86/2006, modif . prin OUG nr. 54/2010, fapta sa constând în aceea că în decursul de un an, a introdus în țară de două ori, prin sustragere de la control vamal, cantitatea de 90.000 țigarete prin P.T.F. Moravița.

Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, care au fost avute în vedere la dispunerea soluției de trimitere în judecată a acestui inculpat sunt: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 3 dos. U.P.); proces-verbal de percheziție autoturism (fila 4 dos. U.P.); declarații învinuit ( filele 7-9 dos. UP) adeverință de reținere a țigaretelor nr. 94/27.02.2013 ANV nr._ (fila 22 dosar U.P.); proces verbal de constatare preliminară (filele 18-19 dosar U.P.); declarațiile martorilor asistenți P. D. (filele 11-12 Dosar U.P.); M. A. (filele 13-14 dosar U.P.

În circumstanțierea persoanei inculpatului s-a reținut că în cursul urmăririi penale, învinuitul a recunoscut și regretat faptele comise, colaborând cu organele de cercetare penală.

S-a mai arătat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar (fila 10 dos. U.P.).

Pe latură civilă, s-a arătat că partea civilă A. Națională a V., prin D.R.A.O.V. Timișoara, s-a constituit parte civilă în cauză solicitând repararea unui prejudiciul material în cuantum de 42.766,08 lei (fila 21 dos. U.P.).

În cursul fazei de judecată, inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu, în acest caz asistența fiind obligatorie (f. 11)

Inculpatul T. G. a fost prezent la termenul de judecată din data de 11 iunie 2011, când a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 din codul de procedură penală, deoarece recunoaște în totalitate starea de fapt expusă în rechizitoriu, precum și probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând ca soluționarea cauzei să se facă în baza acestui probatoriu (f. 19).

Cererea inculpatului a fost admisă la același termen de judecată, iar soluționarea cauzei s-a făcut în conformitate cu procedura prevăzută de art. 320 ind. 1 cod proc. pen., introdus prin legea nr. 202/2010 .

Din examinarea probatoriului administrat, în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:

Din procesul verbal de constatare preliminară (filele 18-19 dosar U.P), proces-verbal de percheziție autoturism (fila 4 dos. U.P.) coroborate cu declarațiile martorilor asistenți P. D. (filele 11-12 Dosar U.P.); M. A. (filele 13-14 dosar U.P.) instanța reține că în data de 27.02.2013, la orele 15:45, în P.T.F. Moravița - rutier, inculpatul T. G. s-a prezentat pentru a intra în țară, conducând autoturismul marca „Mazda”, cu numărul de înmatriculare W-_-Y. Existând suspiciuni cu privire la existența unor bunuri accizabile nedeclarate, echipa de serviciu mixtă a procedat la controlul amănunțit asupra autoturismului în prezența martorilor asistenți M. A. și P. D. ocazie cu care a fost descoperită ascunsă și nedeclarată în portierele autoturismului, în scopul sustragerii de la vămuire, cantitatea de 90.000 țigarete, fără timbru fiscal, marca „Marble”.

Aceste bunuri au fost ridicate pe bază de dovadă, în acest sens fiind Adeverința nr 94/27.02.2013 ANV nr._, formular cu regim special, încheiat de către reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara.

Din verificările în baza de date a rezultat că în decursul aceluiași an, respectiv la data de 04.12.2012 inculpatul a mai fost depistat că a mai fost depistat că a încercat să treacă prin punctul de frontieră bunuri ce trebuiau spuse unui regim vamal, prin sustragerea acestora de la control vamal, ocazie cu care a fost sancționat contravențional de Biroul Vamal Moravița prin procesul verbal ./200 nr._, fapta sa constituind o contravenție, prevăzută de art. 612 alin. 2 lit. a din H.G. nr. 707/2006.

Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus, instanța apreciază că fapta inculpatului T. G., care la data de 27.02.2013, a fost depistat că a introdus în țară bunuri care trebuiau plasate sub un regim vamal ( produse accizabile), prin P.T.F. Moravița, prin sustragere de la controlul vamal, după ce anterior, la data de 04.12.2012 a mai săvârșit o astfel de faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „contrabandă”, în forma prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. B din Legea nr.86/2006, modif . prin OUG nr. 54/2010, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Art. 270 alin. (2) din Codul Vamal ( L.86/2006) arată că este infracțiune de contrabandă „ b) introducerea în (...) țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 18 din Codul Vamal, controlul vamal constă în actele specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind . și destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări, inclusiv staționarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri românești. Aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declarația existenta și autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidențelor contabile ale agenților economici și a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor și a altor mărfuri transportate de/sau aflate asupra persoanelor, precum și efectuarea de verificări administrative și alte acte similare.

Așadar, prin controlul vamal se urmărește printre altele și asigurarea aplicării corecte a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind . și destinația finală a mărfurilor, ceea ce înseamnă că pentru existența infracțiunii de contrabandă, în forma prevăzută în art. 270 alin. 2 se cer a fi întrunite următoarele condiții speciale: mărfurile să fie introduse sau scoase din țarăprin locurile stabilite pentru control vamal și, după caz, fie să aibă o valoare în vamă mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri ( pentru varianta de la lit. „a”); fie să aibă loc de două ori în decursul unui an, dacă se realizează prin sustragere de la controlul vamal a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri (pentru varianta de la lit. „b”) ; fie să privească înstrăinarea, sub orice formă, de mărfuri aflate în tranzit vamal (pentru varianta de la lit. „c”).

În situația analizată, bunurile deținute și transportate de către inculpatul T. G., la data de 27.02.2013. au fost găsite la controlul vamal efectuat, bunurile fiind depistate înainte de a fi introduse în tară, prin punctul de trecere a frontierei, adică prin locul stabilit pentru controlul vamal fapta sa se încadrează în modalitatea prevăzută de art. 270 al. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, iar ca formă de realizare s-a reținut ca fiind incidentă forma faptului consumat, deoarece în momentul în care a fost identificat și controlat autovehiculul inculpatului, acesta se afla în faza actelor de executare a faptei, bunurile fiind ascunse tocmai cu intenția de a nu fi depistate la un control superficial .

Întrucât inculpatul T. G. a introdus în țară, de două ori în decursul unui an adică la data de 04.12.2012 și apoi la data de 27.02.2013, prin locurile stabilite pentru controlul vamal ( PTF Moravița) și, de fiecare dată, prin sustragere de la controlul vamal bunuri care trebuie plasate sub un regim vamal, sunt îndeplinite toate cerințe prev. de art. 270 alin. 2 lit. „b din Legea nr. 86/2006 astfel cum a fost modificată și completată ulterior.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul T. G. a acționat, de fiecare dată cu intenție directă, având dorința de eludare a regulilor impuse de regimul vamal, această intenție rezultând din împrejurarea că de fiecare dată întreaga cantitate de țigarete a fost ascunsă, inculpatul urmărind să obțină un folos material tocmai prin achiziționarea acestor bunuri la un preț mai redus decât cel existent pe piață, reducere datorată tocmai neplății taxelor vamale, a accizelor și a T.V.A.-ului

La individualizarea acestei pedepse, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art 72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială ( închisoare de la 2 la 7 ani ), pericolul ridicat al faptei incriminate ( rezultat din stabilirea acestor limite de pedeapsă), cantitatea mare de bunuri care s-a urmărit a fi sustrasă de la plata taxelor vamale, modalitatea concretă în care s-a derulat activitatea infracțională, persoana inculpatului care a recunoscut fapta în faza de judecată, acestei recunoașteri, dândui-se eficiența eficiența prev. de aliniatul 7 al art. 320 ind. 1 cod procedură penală ( minimul special fiind redus cu o treime), precum și circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta, ce au fost indicate la descrierea stării de fapt .

În ceea ce privește latura civilă, A. Națională a V. s-a constituit parte civilă, solicitând repararea unui prejudiciul material în cuantum de 42.766,08 lei (fila 21 dos. U.P., f. 12-16¹ dos. inst ). menționând că acesta a fost calculat în baza Ordinului Ministrului Finanțelor P. nr.1975/12.07.2010, privind mărfurile ce trebuie supuse unui regim vamal (mărfuri introduse în teritoriul vamal comunitar dintr-o terță țară - Serbia) și a art.29 din Regulamentul CEE nr.2913/1922 al Consiliului Europei privind instituirea Codului vamal comunitar.

Față de soluția adoptată de instanță cu privire la infracțiunea de contrabandă, dar și față de faptul că bunurile respective nu au trecut de primul birou vamal - cantitatea de 90.000 de țigarete marca „Marble” fără timbru fiscal fiind reținută, conform Adeverinței cu nr. 94/27.02.2013 ANV nr._ a DRAOV Timișoara – Vama Moravița, de către reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, instanța a apreciat că solicitările părții civile sunt lipsite de fundament legal, astfel că bugetului de stat nu i s-a cauzat niciun prejudiciu.

Împotriva sentinței penale nr. 336/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ /2012 a declarat recurs, în termen legal, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – A. Națională a V. – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, criticând-o ca netemeinică și nelegală în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile.

În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de constituire ca parte civilă invocând lipsa calității procesuale active a Direcției Regionale Vamale Timișoara deși aceasta este formulată atât în nume propriu, cât și în reprezentarea Autorității Regionale a V. București în baza mandatului nr._/17.05.2013. pe fondul cauei, s-au invocat dispozițiile art. 233 din regulamentul Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar 2913/1992, că este vorba de comiterea unei infracțiuni, precum și că deși infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de pericol, nu poate fi eludat scopul avut n vedere de inculpat în momentul săvârșirii infracțiunii, respectiv prejudicierea bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale. Totodată, s-a precizat că țigaretele confiscate de la inculpat nu sunt valorificate de către statul român, ci, în temeiul art. 206⁶⁵ din Legea nr. 571/2003 sunt distruse.

Analizând recursul declarat de partea civilă, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, conform art. 385⁶ alin. 3 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

În prealabil se impune a se reține că datorită limitelor efectului devolutiv al recursului, reglementate de dispozițiile art. 385⁶ C.p.p., instanța de recurs este abilitată să analizeze hotărârile atacate numai în ce privește aspectele menționate în declarația de recurs; celelalte împrejurări de fapt și de drept dobândind caracter definitiv. Prin urmare, în speță urmează a se analiza legalitatea și temeinicia modului de soluționare a laturii civile a cauzei.

Prin sentința penală recurată s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de A. Națională a V. ca nefondată și respingerea cererii formulată în nume propriu de D.R.A.O.V. Timișoara pentru lipsa calității procesuale active. Soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât D.R.A.O.V. nu este titulara unui drept propriu, ci acționează în baza mandatului dat de A. Națională a V., în reprezentarea acesteia, astfel că nu are calitate procesuală de a formula cereri în nume propriu.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de recurs constată că în mod corect Judecătoria D. a avut în vedere în cauză atât dispozițiile normelor interne, cât și dispozițiile art. 202 al.2 și 3 din Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar și hotărârea din 2 aprilie 2009, în cauza C-459/07, V. Elshani c/ Hauptzollamt Linz a Curții de Justiție a Comunităților Europene, Camera a treia. Astfel, din dispozițiile art. 234 al. 1, 3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, rezultă că datoria vamală ia naștere și cu privire la mărfurile introduse ilegal în țară, actul generator al obligației fiind cel al pătrunderii pe teritoriul național. În același sens sunt și dispozițiile art. 202 al.2 și 3 din Regulamentul Consiliului Comunității Europene nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, care prevăd că datoria vamală apare în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal, iar persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri devine debitor vamal. În această privință, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, Camera a treia, în considerentele hotărârii din 2 aprilie 2009, în cauza C-459/07, V. Elshani c/ Hauptzollamt Linz a stabilit că pentru mărfurile care sunt puse sub sechestru de autoritățile vamale și fiscale locale în momentul introducerii acestora pe teritoriul Comunității (primul birou vamal situat la frontiera externă a Comunității) și care sunt distruse simultan sau ulterior de autoritățile menționate fără a fi ieșit vreun moment din posesia acestora nu au fost importate în Comunitate, datoria vamală se stinge prin confiscare. Aceasta este și situația în speță, inculpatul fiind depistat la biroul vamal, astfel că datoria vamală s-a stins prin confiscare.

În motivarea recursului său, partea civilă a invocat dispozițiile art. 233 lit. d alin. 2 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 – Codul Vamal Comunitar, respectiv: „În caz de sechestru și confiscare, datoria vamală se consideră, totuși, în scopul respectării legislației penale aplicabile infracțiunilor vamale, a nu fi fost stinsă dacă, în conformitate cu legislația penală a unui stat membru, drepturile vamale servesc ca bază pentru stabilirea sancțiunilor sau dacă existența unei datorii vamale determină începerea urmăririi penale”. Aceste dispoziții vizează însă numai împrejurarea că modul în care a fost stinsă datoria vamală nu afectează dreptul statului membru de a obține tragerea la răspundere penală a inculpatului, textul prevăzând în mod expres că datoria vamală se consideră a nu fi stinsă în scopul respectării legislației penale, acesta nestatuând că nu se stinge în cazul în care fapta este infracțiune, astfel că nu poate fi avută în vedere interpretarea dată de partea civilă în speță. Mai mult, acțiunea civilă vizează repararea unui prejudiciu efectiv produs, astfel că nu pot fi avute în vedere motivele invocate de partea civilă referitoare la scopul urmărit de inculpat în lipsa unei dispoziții legale cu caracter sancționator în această privință.

Față de aceste considerente, în temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – A. Națională a V. – Direcția Reguinală pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva sentinței penale 336/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – A. Națională a V. – Direcția Reguinală pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara împotriva sentinței penale 336/11.06.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă recurenta la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.09.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. P. C. I. M. L. ANI B.

GREFIER,

L. P.

Red.L.B. 09.09.2013

Tehnored.L.P. 2ex/; 18.09.2013

Prima inst. M. C. – Jud. D.