Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 75/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 75/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-08-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 75/CP/CO
Camera de consiliu din 27 august 2014
Completul compus din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: C. I. M.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul de inculpatul S. M. împotriva încheierii penale din 22.08.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul S. M., asistat de avocat ales T. O..
P. de pe lângă C. de A. Timișoara este reprezentat de procuror M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat T. O., solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, considerând ca fiind justificată această cerere întrucât este cea de-a treia lună în care inculpatul se află arestat la domiciliu, cauza este în faza de emitere a rechizitoriului. Se mai arată că inculpatul a săvârșit fapta în calitate de inspector și nu în calitate de profesor și ar trebui să-și reia activitatea din data de 15.09.2014, prin măsura arestului la domiciliu impusă inculpatului acesta fiind în imposibilitate de a-și exercita profesia, sens în care depune la dosar decizia de suspendare a contractului de muncă. De asemenea, mai arată că are în întreținere doi părinți cu grave probleme de sănătate, unul fiind imobilizat la pat, sens în care depune acte medicale justificative.
Procurorul solicită respingerea contestației, arătând că încheierea atacată este legală și temeinică, argumentată corect, față de infracțiunea de corupție săvârșită și de forma continuată a acesteia.
Inculpatul S. M., având ultimul cuvânt, solicită a i se aplica măsura controlului judiciar pentru a putea să-și exercite profesia și astfel să-și întrețină familia și să-și plătească ratele la bancă., arătând că a colaborat cu organele de urmărire penale și a respectat obligațiile impuse de instanță.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 24 iulie 2014, întocmit în dosarul nr. 501/P/2014 al Parchetului de pe lângă T. A., înregistrat la T. A. la data de 28 iulie 2014, au fost trimiși în judecată, în stare de arest la domiciliu, inculpatul S. M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art.291 alin.1 raportat la art.35 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și Biț L. J., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art.291 alin.1 raportat la art.35 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
Prin încheierea penală din 22.08.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 14, a fost respinsă cererea de înlocuire a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpat și apărătorul său.
În baza art. 348, raportat la art. 207 alin. 2 și 4 noul Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică arestarea la domiciliu, precum și obligațiile impuse, măsură dispusă prin încheierea nr. 22 din data de 30.06.2014, pronunțată de T. A., în dosar nr._ .
În baza art. 207 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, a fost menținută arestarea la domiciliu a inculpatului S. M., precum și obligațiile impuse, pe o durată de 30 de zile, de la 28 august 2014, până la 26 septembrie 2014, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere, T. A. a constatat că inculpatul S. M. a fost reținut prin ordonanța din data de 30.06.2014, pentru o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea nr. 22 din data de 30.06.2014 T. A. a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu până la data de 29 iulie 2014, inclusiv.
S-a reținut că prin referatul procurorului, s-a arătat că prin adresa nr._ din data de 19 iunie 2014, a Serviciului Județean Anticorupție A., P. de pe lângă T. A. a fost sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 și cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000.
Astfel, din conținutul sesizării a rezultat că numita A. A. (elevă a clasei a XIIa F, în cadrul Liceului Tehnologic „I. M.”, din mun. A.), ar fi afirmat, cu ocazia unor discuții purtate cu colegii de clasă, că beneficiază de „susținerea” tatălui său A. I., care își dorește ca aceasta să promoveze examenul de bacalaureat, cu toate că nu deține cunoștințele necesare pentru a obține o notă de promovare, urmând să plătească o sumă de bani în vederea influențării membrilor comisiei de examinare.
În cursul zilei de 18 iunie 2014, anterior susținerii probei de competențe digitale din cadrul examenului de bacalaureat, numita A. A. a purtat o discuție cu colegul său de clasă, martorul D. M.-Z., ocazie cu care acesta s-a arătat interesat „să își aranjeze” promovarea examenului de bacalaureat, părinții săi având posibilitatea de a procura suma de bani necesară în acest sens. Făptuitoarea A. A. i-a comunicat că tatăl său, făptuitorul A. I., urmare a înțelegerii cu făptuitoarea Biț L.-J. (profesor la disciplina ”Limba și literatura română” în cadrul Liceului Tehnologic ”I. M.” din mun. A.), va trebui să dea o sumă de bani, în cuantum de circa 5 000 lei, pentru ca aceasta să intervină pe lângă membrii comisiei de examinare în vederea promovării celor trei probe scrise ale examenului de bacalaureat.
T. a reținut că prin încheierea nr. 22 din 30 iunie 2014, dată în dosar nr._, T. A. a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. M. formulată de P. de pe lângă T. A. iar în baza art. 227 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală și art.218 și 219 Cod procedură penală a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat pentru o durată de 30 de zile, de la 30 iunie 2014 până la 29 iulie 2014 inclusiv.
Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că inculpatul S. M. se află în situația prevăzută de art. 223 alin. (2) Cod procedură penală, suspiciunea rezonabilă că a săvârșit fapte de corupție rezultând din declarațiile inculpatului, a denunțătorului și celorlalți inculpați, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrare și a convorbirilor din mediu ambiental.
S-a apreciat însă, pe baza evaluării gravității faptelor imputate inculpatului și a circumstanțelor în care acestea au fost comise, prin raportare și la persoana inculpatului că măsura arestării preventive solicitată de către procuror este excesivă, măsura nefiind necesară întrucât nu există o stare de pericol pentru ordinea publică, măsura preventivă proporțională în această speță fiind acea a arestului la domiciliu, de natură a servi mai bine scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală.
Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 218 alin.2 Cod procedură penală, aprecierea condițiilor pentru luarea arestului la domiciliu se face ținându-se seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familiară și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura.
Pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, față de împrejurarea că inculpatul a avut calitatea de inspector școlar general adjunct, dar a acționat în sprijinirea fenomenului de corupție, prin atitudinea sa a creat o imagine negativă, de natură să discrediteze instituțiile statului, posibilitatea acestora de a combate eficient și ferm astfel de fapte, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și că este necesară luarea măsurii arestului la domiciliu, nefiind suficientă măsura controlului judiciar, cum a solicitat inculpatul, prin apărător.
S-a mai constatat de către tribunal că judecătorul de drepturi și libertăți a reținut, de asemenea, că inculpatul S. M. nu este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă, a recunoscut și regretat faptele de care este acuzat, astfel că, în raport de aceste considerente, în baza art. 227 alin. 1 Cod procedură penală a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. M., formulată de P. de pe lângă T. A..
În baza art. 227 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală și art. 218 și 219 Cod procedură penală, a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul S. M., pe o durată de 30 de zile, de la 30 iunie 2014 până la 29 iulie 2014, inclusiv.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală, a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul din A., .. 4, ., ., județul A., fără permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți de la T. A..
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul s-a dispus ca inculpatul să aibă următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice cu ceilalți inculpați și cu martorii din prezenta cauză.
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a mai constatat că prin încheierea Camerei de Consiliu din 29.07.2014, judecătorul de Cameră preliminară de la T. A. a menținut arestul la domiciliu față de inculpatul S. M., pe o durată de 30 de zile, de la 29 iulie 2014, până la 27 august 2014, inclusiv.
Pentru verificarea legalității și temeiniciei luării măsurii arestului la domiciliu, în condițiile art. 348, raportat la art. 207 alin.6 Cod procedură penală, T. A. a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestului la domiciliu, subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului S. M., prin menținerea sa în arest la domiciliu.
Astfel, s-a reținut că din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar modul și circumstanțele de comitere a faptelor care fac obiectul prezentului dosar, coroborate cu datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 2 din Noul Cod procedură penală, în cazul acestor infracțiuni, măsura arestului la domiciliu poate fi luată și fără a se avea în vedere limitele de pedeapsă, în situația în care există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta.
T. a constatat că, așa cum s-a reținut și la luarea măsurii arestării preventive, starea de pericol pentru ordinea publică poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți că au comis astfel de fapte.
În acest sens, s-a arătat de către tribunal că pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru o colectivitate umană, prin crearea unei sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul, asupra căruia planează acuzația comiterii infracțiuni de trafic de influență, a fost lăsat în libertate, cu alte cuvinte, s-ar produce o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că, împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte. Nu în ultimul rând, este de menționat că inculpatul S. M., care a avut calitatea de inspector școlar general adjunct în cadrul I.Ș.J. A., în loc să depună tot efortul pentru a împiedica coruperea unor profesori care fac parte de comisiile de bacalaureat, a acționat în sprijinirea fenomenului de corupție, prin atitudinea lui creând o imagine negativă, de natură să discrediteze instituțiile statului, posibilitatea acestora de a combate eficient și ferm astfel de fapte, judecătorul de cameră preliminară apreciază că măsura arestului la domiciliu este necesară în continuare. Aceste aspecte referitoare la imaginea negativă creată și la consecințele pe care fapta comisă de inculpat le are în privința discreditării instituționale nu sunt atenuate de faptul că acesta nu mai activează în funcția de inspector general adjunct .
Suplimentar de cele arătate, s-a mai arătat că legalitatea măsurii arestului la domiciliu, presupune ca aceasta să fie dispusă cu respectarea dispozițiilor substanțiale și procedurale din dreptul intern și să fie conformă cu scopul art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acela de protejare a persoanei împotriva arbitrariului, ceea ce s-a respectat în cauză.
Deși s-a reținut că detenția preventivă sau arestul la domiciliu, trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, s-a constatat însă că în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului se arată și că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (cauzele Labita c. Italia, Neumeister c. Austria, Stasaitis c. Lituania). Prin urmare, s-a reținut că instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acestora, pe de altă parte. În condițiile speței, T. A. a apreciat că la acest moment, interesul general prevalează însă în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate, iar măsura preventivă se menține în limite rezonabile, scurta perioadă de timp scursă de la luarea acestora nefiind în măsură să ducă la o atenuare a motivelor care au determinat luarea măsurii preventive.
Prin urmare, T. A. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu, cu obligațiile impuse, luată față de inculpatul S. M., măsură pe carea menținut-o, pe o perioadă de 30 de zile, de la 28 august 2014, până la 26 septembrie 2014, inclusiv, fiind respinsă cererea de înlocuire a arestului la domiciliu, cu măsura controlului judiciar.
Împotriva încheierii penale din 22.08.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 14 a formulat contestație inculpatul S. M. înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 25.08.2014 sub nr._ .Contestația nu a fost motivată în scris.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.205 C.p.p. raportat la art.4251 C.p.p., judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”
Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
Potrivit art.218 C.p.p. raportat la art.223 alin. (2) C.p.p., „măsura arestării la domiciliu a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de corupție, și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Din analiza materialului probator, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de influență, deoarece în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi pretins sume de bani, pretinzând că are influență asupra persoanelor implicate în organizarea examenelor de bacalaureat pentru a obține promovarea prin fraudă a 23 de candidați.
Condițiile examinate anterior, sunt regăsite și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(existența metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și, respectiv, necesitatea protejării ordinii publice), admițându-se că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o reacție particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan ș.a. contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. conta Italiei) . De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În condițiile de față, C. apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. „ Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
În cauză, temeiurile care au justificat menținerea arestului la domiciliu nu s-au modificat. Astfel, lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul a respectat condițiile măsurii preventive luate față de acesta nu sunt de natură să determine înlocuirea măsurii preventive în condițiile în care de la data rămânerii definitive a încheierii anterioare prin care a fost menținută măsura arestului la domiciliu, nu au intervenit modificări, iar măsura controlului judiciar nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Judecătorul de cameră preliminară constată că temeiurile care au determinat luarea arestului la domiciliu față de inculpat se mențin, acesta prezentând în continuare o stare de pericol pentru ordinea publică, care nu s-a diminuat sau nu a încetat în intervalul de timp scurs de la menținerea măsurii privative de libertate, considerând că, în raport de actele de cercetare efectuate, de stadiul cercetărilor în cauza de față, măsura arestului la domiciliu este cea care corespunde cel mai bine scopurilor prevăzute de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, în raport de natura acuzațiilor aduse, iar arestarea la domiciliu a inculpatului se impune și pentru a nu i se da posibilitatea să se înțeleagă cu ceilalți participanți, cercetați în cauza de față și cu martorii cu privire la declarațiile pe care le vor da, astfel încât să zădărnicească aflarea adevărului.
Referitor la situația personală a inculpatului, raportat la anturajul, mediului din care acesta provine, antecedentele penale instanța constată că nu au intervenit elemente noi de la luarea măsurii arestării la domiciliu care să justifice punerea în libertate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.205 C.p.p. va fi respinsă ca nefondată contestația declarată de inculpatul S. M. împotriva încheierii penale din 22.08.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Se va dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.205 C.p.p. respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul S. M. împotriva încheierii penale din 22.08.2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Dispune virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, 27.08.2014.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
C. I. M. GREFIER,
C. U.
Red.-C.I.M...- 28.08.2014
Tehnored- .C.U.- 28.08.2014
Prima inst. Jud. C. V. L. - T. A.
| ← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
