Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 77/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 77/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-08-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._ 14 operator 2711
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 77/CP/CO
Ședința camerei de consiliu din data 28 august 2014
Instanța constituită din:
Judecător de cameră preliminară: F. M. C. Florența
Grefier: A. I. C.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulate de inculpatul Krișan B. A. împotriva încheierii de ședință din 22 august 2014 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal se prezintă inculpatul Krișan B. A. asistat de avocat ales I. Nicolenta
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța nemaifiind alte cereri prealabile formulate de către părți, instanța acordă cuvântul reprezentantei parchetului pentru susținerea contestației.
Avocata inculpatului susține contestația formulată de acesta, sens în care solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Avocata susține că măsura arestului la domiciliu este justificată în prezenta cauzași poate conduce la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cpp, raportat la faptul că persoana inculpatului nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu și încadrarea juridică, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. În acest sens, avocata arată că măsura a fost dispusă pentru buna desfășurare a urmării penale, și pentru ca la dosar să ajungă certificatul Institutului de Medicina Legală, ori în cauză urmărirea penală a fost finalizata prin trimiterea inculpatului în judecată, iar la dosarul cauzei se află și certificatul Institutului de Medicina legală privind partea vătămată.
În continuare, avocata arată că pentru justificare menținerii măsurii arestului preventiv, judecătorul a reținut gravitatea faptelor și pericolul social ce l-ar reprezenta lăsare în libertate a inculpatul, aspecte care ar putea fi controlate prin dispunerea măsurii arestului la domiciliu, întrucât în acest mod inculpatul nu ar avea contact cu societatea, fiind reținut într-un mediu închis, neperturbând în nici un fel ordinea publică. Avocata indica faptul că inculpatul locuiește cu mama, are deci o locuință stabilă.
Apărătorul inculpatului, susține că inculpatul acționat violent ca urmate o unei puternici temeri create de partea vătămată care în repetate rânduri i-a adresat amenințări atât verbale cât și fizice. Totodată, indică că din dosar reiese faptul partea vătămată împreuna cu mai multe persoane l-au atacat pe inculpat, astfel că fapta a fost săvârșită pentru a se apară împotriva atacului, sens în care precizează că acesta se afla în legitimă apărare.
Avocata critică faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru distrugerea autoturismului, deși la dosar nu există o plângere penală în acest sens, formulate de soția părții vătămate care este de drept proprietara acelui autoturism.
În concluzie, avocat apreciază că raportat la motive expuse nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, astfel că solicită admiterea contestația și se dispunerea față de inculpat măsura arestului la domiciliu.
Procurorul, având cuvântul, arată că încheierea împotriva căreia a fost formulată contestație de către inculpat, este temeinică și legală, judecătorul de camera preliminară dispunând în baza art. 348 raportat la art. 207 Cpp menținerea arestării preventiva a inculpatul pe o perioadă de 30 zile întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni, și anume tentativa de omor, distrugere și tulburarea ordinii publice. În acest context, procurorul arată că raport la gravitatea infracțiunilor ce se impută inculpatul, precum și având în vedere că temeiurile care au fost avute în vedere la luare măsurii, subzistă, măsura arestării preventive este justificata, sens în care solicită respingerea contestației ca nefondată.
Inculpatul arată că mai mulți băieți, în repetate rânduri l-au atac și i-au produs o temere de natura a-l face să-i fie frică să mai iasă în oraș. Arată că a făcut mai multe plângeri la politie care însă nu au fost soluționate. În legătura cu incidentul pentru care este cercetat, arată că în urma unei agresiuni a luat de la un prieten o sabie și a pus-o în portbagajul mașinii, ca răspuns la faptul că cei care îl agresau erau înarmați cu bâte.
În continuare arată, că în seara incidentul a vrut să meargă cu prietena la film, dar a fost blocat de mai multe persoane care aveau bate, astfel că amintindu-și că are în portbagaj sabia, a luat-o de acolo cu intenția de a-i speria pe agresori, dar de frica că va fi atacat cu bâtele a dat cu sabia și a lovit o persoană, iar apoi fiind amenințat cu moartea a spart geamul și cauciucul mașinii care îl blocase, fără sa știe ca înăuntru se află prietena respectivei persoane. Apoi a plecat. Solicită să nu se mai mențină măsura arestului preventiv și să se dispună măsura arestul la domiciliu.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 22 august 2014 pronunțată în dosarul nr._ 14, T. A. în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luate față de inculpatul KRISAN B. A., fiul lui A. și E. născut în anul 1989, luna 12, ziua 04 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în A., ..19, ., în prezent în Arestul Inspectoratului de poliție județean A., cetățenie romană, administrator, studii medii, fără antecedente penale, posesor al C.I. . nr._, CNP_, dispusă prin încheierea nr. 21/29.06.2014 dată în dosar_, Mandat de arestare preventivă nr. 12/UP/29.06.2014 al Tribunalului A., măsură pe care o menținut-o pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 august 2014, până în data de 20 septembrie 2014, inclusiv.
În baza art. 273 alin. 3 noul Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la T. A. a reținut următoarele
La data de 21 august 2014, T. A. a fost sesizat cu rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă T. A., în dosarul nr.528/P/2014, prin care a fost trimis în judecată inculpatul Krișan B. A.- trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, tulburare a ordinii și liniștii publice, port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și distrugere, toate patru aflate în concurs real, prev. și ped. de: art.. 32 din C.pen. rap. la art. 188 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani, art. 371 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă- art. 372 alin. 2 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, art. 253 alin. 1 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură luată prin încheierea penală nr.21 din 29 iunie 2014 în dosar nr._ a Tribunalului A., pe o perioadă de 30 de zile începând cu data de 29 iunie 2014 până la data de 27 iulie 2014.
Prin încheierea cu nr. 27din 23 iulie 2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a inculpatului Krisan B. A., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28 iulie 2014, până în data de 26 august 2014.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul Krișan B. C., judecătorul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art 223 alin. 2 C.pr.pen, în sensul că din probele administrate în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune contra vieții, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului violent în care acesta a acționat, manifestând un total dispreț față de valorile sociale care ocrotesc viața, precum și din faptul că inculpatul purta o sabie, într-o zi de sânmbătă într-un spațiu public, Mall Atrium din A., frecventat de copii și părinți, se poate constata că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, infracțiune pentru care legea penală prevede pedepse cu închisoarea de la 3 la 15 de ani și interzicerea unor drepturi, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel încât se impune luarea unei măsuri ferme pentru a împiedica săvârșirea unor astfel de fapte.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la T. A. a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului Krisan B. A..
Aceasta a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunii de tentativă la omor, tulburare a ordinii și liniștii publice, port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și distrugere, toate patru aflate în concurs real, prev. și ped. de: art.32 din C.pen. rap. la art. 188 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani, art. 371 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă- art. 372 alin. 2 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, art. 253 alin. 1 din C.pen., pedeapsă cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă cu aplic. art. 38 alin. 1 din C.pen.
Mai mult, judecătorul de camera preliminara de la isntanta de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 2 din Cod procedură penală, în cazul acestor infracțiuni, măsura arestării preventive poate fi luată și fără a se avea în vedere limitele de pedeapsă, în situația în care există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta.
Acesta a mai reținut că starea de pericol pentru ordinea publică poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți că au comis astfel de fapte.
Judecătorul de cameră preliminara de la prima instanță a arătat în motivarea încheierii atacate că pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o amenințare pentru o colectivitate umană, prin crearea unei sentiment de insecuritate a populației, generat de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra căruia planează acuzația comiterii infracțiunii de tentativă la omor, tulburare a ordinii și liniștii publice, port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și distrugere, a fi lăsat în libertate, cu alte cuvinte, s-ar produce o perturbație la nivelul disciplinei publice, stimulând temerea că, împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre, putând constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte.
Suplimentar de cele arătate, judecotorul de la prima instanță a avut în vedere că legalitatea măsurii privative de libertate presupune ca aceasta să fie dispusă cu respectarea dispozițiilor substanțiale și procedurale din dreptul intern și să fie conformă cu scopul art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acela de protejare a persoanei împotriva arbitrariului, apreciat ca fiind respectat în cauză.
Având în vedere acestea, înstanța, în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luate față de inculpatul KRIȘAN B. A., măsură pe care o a menținut-o, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 august 2014, până în data de 20 septembrie 2014, inclusiv.
În baza art. 273 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului
Împotriva încheierii penale din data de 22.08.2014 pronunțată deTribunalul A. în dosarul nr._ 14 a formulat contestație inculpatul Krișan B. A., înregistrată pe rolul Curții de A. Timișoara la data de 25.06.2014, sub nr._ .
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 raportat la art.205 C.p.p., C. reține următoarele:
Analizând în continuare încheierea contestată conform art. 206 C. pr. pen.se constată că inculpatul KRISAN B. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, tulburare a ordinii și liniștii publice, port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și distrugere, în concurs real.
La luarea, și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța a reținut că există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar prin încheierea care face obiectul prezentei contestații s-a constat că sunt îndeplinite dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin 2 rap. la art. 202 C. pr. pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se impune a se constata că existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii; infracțiunea să fie dintre cele menționate în art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsură preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, în privința inculpatului KRISAN B. A. există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, respectiv tentativă la omor, tulburare a ordinii și liniștii publice, port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și distrugere, probe administrate în cursul urmăririi penale, care au fost luate în considerare pentru trimiterea în judecată a acestuia, neintervenind elemente noi care să modifice substanțial situația de fapt inițială.
Apărările inculpatului în sensul stării de profundă temere în care se afla, pe fondul conflictului anterior cu victima, nu pot face obiectul analizei în prezenta procedură, ținând de fondul cauzei. În această privință, instanța reține că, așa cum a statuat C. Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, faptele care au dat naștere suspiciunii rezonabile privind săvârșirea infracțiunilor nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație, termenul de „suspiciune rezonabilă” presupunând existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune.
În cauză sunt îndeplinite și prevederile art.223 alin.2 C. pr. pen., deoarece tentativa de omor se regăsește în enumerarea limitativ prevăzută de lege.
C. de apel apreciază că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, analiza acestor criterii făcându-se pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta previne și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpat, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a acestora ar genera o stare de pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat prin prisma gravității deosebite a faptei pentru care este cerceta, a modalității concrete în care au fost comise presupusele fapte. Pe de altă parte, așa cum a subliniat C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, iar privarea de libertate a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzației adusă și necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, pericol pentru ordinea publică rezultă și din natura și gravitatea faptei presupus a fi fost comise, (respectiv infracțiunile de tentativă de omor, tulburare a ordinii și liniștii publice, port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase și distrugere.), din modul și circumstanțele presupuse de comitere a faptei, și contribuția reținută în sarcina inculpatului, acesta adoptând un comportament violent, într-un spațiu public, Mall Atrium din A., într-o zi de sâmbătă, acesta folosindu-se de o sabie, instrument nu doar idoneu producerii rezultatului vătămător sau letal, ci și apt să afecteze puternic emoțional persoanele care surprind momentul în care un asemenea instrument este folosit într-o altercație. Mai mult, în cazul de față, disputa violentă a inculpatului cu persoana vătămată a fost purtată într-un loc de agement, frecventat de către membrii comunității de toate vârstele, pentru peterecerea plăcută și liniștită a timpului liber, împrejurări de natură să reliefeze periculozitatea pe care o prezintă inculpatul și ecoul profund negativ al faptelor sale în comunitatea din A., generând o temere generalizată în rândul societății.
Instanța constată că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria) detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate. De altfel, în cauza Lettelier c. Franței, C. Europeană a Drepturilor Omului a acceptat faptul că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări reale a ordinii publice care pot justifica arestarea preventivă cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, iar privarea de libertate continuă să fie legitimă dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată.
Timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive în 29.06.2014, până în prezent nu a depășit durata unui termen rezonabil prev. de art.5 par.3 CEDO, apreciat prin prisma criteriilor pe care C. Europeană le-a menționat în jurisprudența sa, măsura arestării este proporțională cu gravitatea faptelor și persoana inculpatului, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de toate aceste aspecte, elementele ce țin de situația familială a inculpatului, vârsta lui și lipsa antecedentelor penale, nu pot fi absolutizate și nu pot prevala față de criteriile deja menționate care conturează un pericol semnificativ pentru ordinea publică, întrucât art. 223 alin 2 teza finală C. pr. pen., enumeră o . criterii care permit constatarea caracterului necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică a privării de libertate, criterii care nu trebuiesc însă a fi întrunite cumulativ, ci analizate în ansamblu de către instanță, în aprecierea caracterului proporțional și necesar al măsurii privative de libertate.
Potrivit art.242 alin.1 și 2 NCPP “Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1)”
Ori, la acest moment procesual, după cum s-a arătat deja, nu se constată o modificare a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestului preventiv, iar măsura arestării la domiciliu prevăzută de art.218 NCPP, nu este de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal.
Cum în mod corect a arătat și instanța de fond, măsura arestării preventive a avut ca fundament principal pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu neavând capacitatea de a altera pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta luarea unei măsuri necustodiale față de inculpat, împrejurare care ar avea un ecou negativ în rândul indivizilor, ecou ce le-ar putea crea convingerea că poate oricând săvârși astfel de fapte grave, cum sunt tentativa de omor, fără a suporta rigorile legii, sau, dimpotrivă, le-ar crea temerea că ar putea fi oricând și ele victime ale unor astfel de fapte.
Gradul de pericol al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este deosebit, gravitatea fiind accentuată de limitele mari de pedeapsă pentru infracțiunea de tentativă de omor, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme. Or, dispozițiile art. 218 alin 2 C. pr. pen. prevăd că aprecierea condițiilor pentru luare măsurii arestului la domiciliu, condiții printre care se numără și caracterul suficient al măsurii pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute de art. 202 alin 1 C. pr. pen., îl reprezintă gradul de pericol social al infracțiunii, astfel încât, având în vedere argumentele deja expuse instanța apreciază că nu sunt întrunite în momentul de față condițiile pentru înclouirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul KRISAN B. A. împotriva încheierii penale din data de 22 august 2014 pronunțată de T. A., SECȚIA PENALĂ în dosarul_ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. (modificat prin OUG nr. 3/2014) rap. la art. 205 C. pr.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul KRISAN B. A. împotriva încheierii penale din data de 22 august 2014 pronunțată de T. A., SECȚIA PENALĂ în dosarul_ 14.
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2014.
Judecător de cameră preliminară,
F. M. C. Florența
Grefier,
A. I. C.
Red. F.F./28.08.2014
Tehnored. A.C./28.08.2014
Nr. ex. 4
Jud. fond. T. D.
Se comunică
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
