Tulburarea de posesie. Art.256 NCP. Decizia nr. 713/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-09-2014
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 713/A
Ședința publică din 15 septembrie 2014
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Timișoara – este reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul P. D. împotriva sentinței penale nr. 1506/28.05.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul apelant, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul solicită admiterea apelului, arătând că cercetarea penală a fost incompletă și tendențioasă, lipsind piese importante din dosar. Încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară este ilegală, întrucât părțile nu au fost citate iar judecătorul a omis să stabilească care este termenul de soluționare și de depunere a notelor scrise. Plângerea penală a fost formulată pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, fals în înscrisuri, uz de fals și abuz în serviciu.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Petentul formulează oral o cerere de recuzare a completului de judecată cu motivarea că procurorul a solicitat respingerea apelului.
Ulterior, petentul arată că nu mai susține cererea de recuzare.
C.
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1506/28.05.2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 431 Cod procedură penală a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de petentul P. D., împotriva încheierii penale nr. 100 din data de 3 aprilie 2014 pronunțată în dosarul numărul_ al Judecătoriei A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr. 100 din data de 3 aprilie 2014 pronunțată în dosarul numărul_ al Judecătoriei A. a fost respinsă în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. 6 Cod procedură penală, plângerea petentului P. D. împotriva rezoluției din data de 10.12.2013 dată de P. de pe lângă J. A. în dosarul nr. 2220/P/2013, respectiv împotriva ordonanței din 29.01.2014 dată de P. de pe lângă J. A. în dosarul nr. 55/II/2/2014.
Împotriva acestei încheieri petentul a promovat prezenta contestație în anulare motivând că nu a fost citat pentru data când a avut loc ședința publică conform art.291 Cod procedură penală..
Față de starea de fapt reținută, văzând în drept dispozițiile 426-431 Cod procedură penală, instanța a apreciat contestația în anulare a petentului P. D. ca fiind inadmisibilă urmând a constata următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 426 alin. 1 împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
În speță, încheierea penală nr. 100 din data de 3 aprilie 2014 pronunțată în dosarul numărul_ al Judecătoriei A. a fost pronunțată în primă instanță și nu în apel, iar în conformitate cu dispozițiile art. 341 alin 5 Cod procedură penală, „Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților”.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că motivele invocate de către contestator nu se regăsesc între cele limitativ prevăzute de art. 426 Cod procedură penală și pe cale de consecință a respins contestația în anulare ca fiind inadmisibilă în principiu.
Împotriva sentinței Judecătoriei A. a declarat apel petentul P. D..
În motivare se arată că cercetarea penală a fost incompletă și tendențioasă, lipsind piese importante din dosar. Judecătorul de cameră preliminară a omis să stabilească care este termenul de soluționare și de depunere a notelor scrise. Plângerea penală a fost formulată pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, fals în înscrisuri, uz de fals și abuz în serviciu.
Se mai susține că la deposedarea sa de teren au participat mai multe persoane care au folosit acte false, astfel că faptele sunt dovedite cu actele depuse la dosar, respectiv actele de vânzare-cumpărare și documentele cadastrale.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Analizând actele de la dosar se constată că prima instanță în mod întemeiat a respins contestația în anulare formulată de petent ca inadmisibilă.
Prin contestația în anulare formulată de petent se solicită desființarea Încheierii penale nr.100/2014 pronunțată de J. A. prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva actelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimații F. L., F. A., S. I., S. L., M. Ladislau, M. G. și M. V. M..
Această încheiere a fost pronunțată în conformitate cu prevederile art.341 al.5 Cpp de către judecătorul de cameră preliminară în cameră de consiliu și fără citarea părților.
Astfel că motivul invocat de contestator privind nelegalitatea hotărârii pe motiv că nu a fost citat, nu poate fi reținut.
Pe de altă parte, în mod corect a reținut instanța de fond că o contestație în anulare poate fi formulată pe motiv că judecarea cauzei a avut loc fără citarea legală a unei părți, doar dacă această judecată a avut loc în apel, în conformitate cu prevederile art.426 lit. a Cpp, or, așa cum rezultă din actele de la dosar, hotărârea contestată a fost pronunțată în primă instanță însă împotriva unor astfel de hotărâri nu se poate face contestație în anulare.
Prin urmare apelul petentului nu este fondat și urmează a fi respins în conformitate cu prevederile art.421, pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421, pct.1 lit. b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de petentul P. D. împotriva sentinței penale nr. 1506/2014 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
Obligă petentul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.09.2014.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./26.09.14
Tehnored. C.I./29.09.14
PI. – L. B. – Jud. A.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
