Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Încheierea nr. 291/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 291/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-08-2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE NR. 291/PI/CP/CC
Ședința Camerei Preliminare din 20 august 2014
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol se află judecarea plângerii formulată de petentul L. P. L.-P., împotriva ordonanței de clasare dată de Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara în 14.04.2014, menținută prin ordonanța nr. 803/II/2/2014 dată de procurorul general al aceluiași parchet în 16.06.2014.
Fără citarea părților, fără participarea acestora și a procurorului, potrivit art.341 alin.5 C.p.p.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care judecătorul de cameră preliminară constată că s-a îndeplinit procedura de înștiințare a părților, au fost atașate dosarele nr. 488/P/2013 și nr. 655/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara, părțile și procurorul nedepunând note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Deliberând asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.07.2014, sub nr._, petentul L.-P. L.-P. a atacat ordonanța de clasare dată de Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara în 14.04.2014, menținută prin ordonanța nr. 803/II/2/2014 dată de procurorul general al aceluiași parchet în 16.06.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele două ordonanțe nu sunt motivate față de materialul probator depus la dosar, făcându-se trimitere la texte de lege care nu au nimic în comun cu învinuirile aduse personalului clerical din cadrul Arhiepiscopiei T.. Se mai arată că nu a fost chemat niciodată de către procurorul de caz să precizeze unele aspecte din plângerea penală și nici unul dintre ierarhii episcopiei nu au fost citați și audiați cu privire la faptele penale săvârșite de către ei și reclamate de petent. De asemenea, se mai arată că litigiul de muncă se judecă și în prezent în baza canoanelor bisericești și a Statutului B. și este în recurs la Sinodul Patriarhal din cadrul Patriarhiei Ortodoxe Române și nici în prezent nu are desfăcut în mod legal contractul de muncă, iar actele privind încadrarea sa cu vechime ca și preot de 7 ani nu au fost eliberate nici până în prezent de către Protopopiatul Lugoj, iar lichidarea nu este făcută.
Au fost atașate dosarele nr. 702/P/2013 și nr. 803/II/2/2014 ale Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara, părțile nesolicitând alte probe.
Analizând legalitatea și temeinicia ordonanței atacate prin prisma materialului probator administrat în cauză, judecătorul de cameră preliminară reține următoarea stare de fapt.
Prin ordonanța din 14.04.2014 a Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara din dosarul nr. 702/P/2013 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea penală formulată de către L.-P. L.-P. cu privire la comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp din 1968, art. 249 C. din 1968, art. 250 Cp din 1968, art. 289 Cp din a968, art. 290 Cp, toate cu aplicarea art. 5 Cp, precum și art. 323 Cp, de către Arhiepiscopia Ortodoxă Română Timișoara,Protopopiatul Lugoj, Episcop vicar P.S. Paisie Lugojanul, vicar administrativ prot ic.stavr. P. I., Protopop C. I., preot secretar B. N. și contabil șef Paulov E..
Prin ordonanța din 16.06.2014 a procurorului general al Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara din dosarul nr. 803/II/2/2014, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul L.-P. L.-P. împotriva ordonanței menționate mai sus.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că nemulțumirile petentului cu privire la conducerea Bisericii Ortodoxe Române sunt nefondate și în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Astfel, la data de 23.08.2013 preotul P.-L. L.-P. a depus o cerere de demisie din funcția de paroh, în conformitate cu prevederile art. 81 din Codul muncii și ale contractului individual de muncă, înregistrat cu nr. 291/01.12.2006. În acest contract individual de muncă, filele 6-7 dosar U.P., încheiat între angajatorul Protopopiatul Ortodox Român din Lugoj și petent având ca obiect prestarea de servicii religioase și administrative, era menționat la capitolul ”Alte cauze” că: „a) perioada de preaviz, în cazul concedierii, este de 15 zile lucrătoare, conform Legii nr.53/2000 – Codul muncii sau contractului colectiv de muncă; c) perioada de preaviz în cazul demisiei este de 15 zile calendaristice, conform Legii nr. 53/2003 – Codul muncii sau contractului colectiv de muncă; d) în cazul în care salariatul urmează să-și desfășoare activitatea în străinătate, informațiile prevăzute la art. 18 alin. 1 din Legea nr.53/2003 –Codul muncii se vor regăsi și în contractul individual de muncă; e) alte clauze”.
Documentele de care se prevalează petentul nu au însă aptitudinea de a configura situația sa juridică, întrucât ulterior datei încheierii contractului individual de muncă cu petentul, relațiile de muncă din cadrul Bisericii Ortodoxe Române au primit un nou regim juridic care, în esență, este unul derogator de la dispozițiile Codului muncii.
Astfel, după . Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor (Monitorul Oficial nr. 11 din 8.01.2007) și a Hotărârii Guvernului României nr. 53/2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (Monitorul Oficial nr. 50 din 22.01.2008), Inspecția Muncii a emis un document interpretativ (adresa nr. 5409/16.05.2011) privind regimul relațiilor de muncă din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Conform acestui document, Codul muncii nu este aplicabil acestor relații de muncă, nu există obligația încheierii în formă scrisă a contractelor individuale de muncă între Biserica Ortodoxă Română și personalul clerical(categorie căreia îi aparține petentul), iar statutul juridic al personalului clerical se reglementează prin decizii emise în conformitate cu H.G. nr. 53/2008. În cazul de speță, a fost emisă Decizia de atribuții nr. 2509-A/18.10.2010, la momentul emiterii deciziei, orice efecte juridice derivând dintr-un contract individual de muncă încetând pentru viitor.
În consecință, numirea și revocarea din funcție a petentului nu sunt guvernate de Codul muncii pentru a fi supuse jurisdicției acestuia, ci de reglementări speciale, consecință a raporturilor de slujire și misiune liber asumată, raporturi ce nu prevăd posibilitatea unei demisii sau suspendări în sensul avut în vedere de petent.
Judecătorul de cameră preliminară apreciază că în mod judicios s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate din prisma analizării regimului juridic al relațiilor de muncă existente în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, Constituția României statuează la art. 29 paragraf 3 următoarele: „Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii”, de asemenea paragraful 5 al aceluiași articol precizează: „Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia”. La rândul său, Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, stipulează la art. 1 paragraf 2 că prevederile sale „se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii”.
Din analiza efectuată a rezultat că legiuitorul a înțeles să stabilească o . dispoziții specifice, derogatorii de la dreptul comun, în ceea ce privește activitatea cultelor religioase. Astfel,Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor cuprinde o . prevederi în acest sens, respectiv: art. 8paragraf 1 care precizează: „cultele recunoscute…se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice”; art. 23 paragraf 1: „Cultele își aleg, numesc, angajează sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări”; paragraful 2 al aceluiași articol precizează că „personalul cultelor poate fi sancționat disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări”, iar art. 26 paragrafele 1 și 2 prevăd posibilitatea pentru culte de a avea propriile organe de judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă precum și faptul că „pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare și canonice”.
Specificul relațiilor existente în cadrul Bisericii Ortodoxe Române este bine definit în art. 123 paragraf 7 din Statut, care stipulează că „raporturile între personalul clerical și Centrul eparhial este unul de slujire și misiune liber asumată, conform mărturisirii (declarației) solemne publice rostite și semnate de către fiecare candidat înaintea hirotoniei întru preot”. La același paragraf se stipulează că „personalul bisericesc primește din partea chiriahului o decizie prin care se reglementează drepturile și îndatoririle ce-i vor reveni”.
Pe de altă parte, o analiză a prevederilor Codului Muncii duce la concluzia că prevederi esențiale ale acestuia, referitoare la angajare, tipul de muncă și de odihnă, disciplina muncii, repaosul săptămânal, sărbătorile legale etc. nu pot fiaplicate în raporturile dintre personalul clerical și Biserica Ortodoxă Română.
În concluzie, din analiza celor de mai sus, rezultă faptul că raporturile de muncă dintre personalul clerical și Biserica Ortodoxă Română sunt reglementate prin legi speciale, în înțelesul art. 1 paragraf 2 din Codul Muncii iar prevederile acestuia nu sunt aplicabile. PE cale de consecință, nu există obligația încheierii, în formă scrisă, a unor contracte individuale de muncă între Biserica Ortodoxă Română și personalul clerical și a celui auxiliar bisericesc (cântăreți bisericești), drepturile și obligațiile acestuia urmând a fi reglementate prin decizii emise în conformitate cu prevederile Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române.
În acest sens este și punctul de vedere al Curții Constituționale (Decizia nr. 640/2008) care „constată că personalul clerical din cadrul unor culte se află în situații diferite față de cetățenii laici, în sensul că primii se supun normelor juridice și canonice speciale, iar ceilalți cetățeni se supun normelor juridice cu caracter general de aplicabilitate”.
Prin urmare, ordonanța atacată este legală și temeinică, astfel că, în baza art.341 alin.6 lit.a C.p.p., va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul L. P. L.-P., împotriva ordonanței de clasare dată de Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara în 14.04.2014, menținută prin ordonanța nr. 803/II/2/2014 dată de procurorul general al aceluiași parchet în 16.06.2014.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.341 alin.6 lit.a C.p.p., respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul L. P. L.-P., împotriva ordonanței de clasare dată de Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara în 14.04.2014, menținută prin ordonanța nr. 803/II/2/2014 dată de procurorul general al aceluiași parchet în 16.06.2014.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă pe petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 august 2014.
Judecător de Cameră Preliminară,
A. NacuGrefier,
C. U.
RED: AN/26.08..2014
Dact: aj/2ex/26.08.2014
| ← Tulburarea de posesie. Art.256 NCP. Decizia nr. 713/2014. Curtea... | Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
