Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 174/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 174/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 174/PI
Ședința publică de la 12 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află soluționarea cererii de strămutare formulată de petentul MUDREALĂ G. privind dosarul nr._ al Tribunalului T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru petentul lipsă, aflat în stare de arest, avocat din oficiu N. S. L..
Procedura de citare îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al petentului solicită respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect.
Procurorul solicită respingerea cererii de strămutare, având în vedere concluziile referatului întocmit de Tribunalul T..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la C. de A. Timișoara la data de 13 august 2014, petentul M. G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ aflat în prezent pe rolul Tribunalului T. la o altă instanță de același grad, respectiv Tribunalul Cluj, pe motiv că instanța care judecă acest dosar este incompatibilă.
Analizând cererea de strămutare prin prisma dispozițiilor art. 71 și urm C.p.p.,instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 72 alin.6 C.pr.pen. s-a solicitat Tribunalului T. să comunice dacă informațiile din cererea de strămutare au suport real, precum și a comunica dacă la instanța vizată sunt asigurate condițiile pentru corecta soluționare a cauzei. S-a solicitat totodată o scurtă prezentare a stării de fapt din dosar, termenele acordate și soluția în cazul în care a fost pronunțată.
În informarea comunicată Curții, Tribunalul T. arată că dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara a avut ca obiect soluționarea cererii formulată de către petentul M. G. privind aplicarea legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod Penal.
Prin cererea introdusă și înregistrată la Judecătoria D. la data de 19.02.2014 sub nr._ petentul M. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile prevăzute de art.6 C.p., raportat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 15/22.01.2013 a Judecătoriei D..
Dosarul a fost repartizat spre soluționare completului de judecată nr. 1, prezidat de către doamna judecător L. C. I., primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 11.03.2014.
La termenul de judecată din data de 11.03.2014, constatând că persoana condamnată este încarcerată în P. Timișoara, prin sentința penală nr.39/11.03.2014 Judecătoria D. a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Dosarul nr._ a fost înregistrat la Judecătoria Timișoara la data de 18.03.2014, fiind repartizat spre soluționare completului de judecată nr.7, prezidat de domnul judecător A. R. B., primul termen de judecată fiind fixat la data de 15.04.2014.
La termenul de judecată din data de 15.04.2014, prin sentința penală nr. 1578/15.04.2014 Judecătoria Timișoara a respins, ca nefondată, cererea condamnatului M. G., privind aplicarea dispozițiilor art.6 C.p.
Soluția a fost comunicată condamnatului la data de 17.04.2014, în aceeași zi condamnatul formulând contestație împotriva sentinței penale nr. 1578/15.04.2914 a Judecătoriei Timișoara.
În vederea soluționării contestației, dosarul nr._, al Judecătoriei Timișoara, a fost înaintat Tribunalului T. la data de 27.06.2014, fiind repartizat spre soluționare completului de judecată nr. 3 C., prezidat de doamna judecător Țira A. C., primul termen de judecată fiind stabilit la data de 09.07.2014.
La termenul din 09.07.2014, prin decizia penală nr. 477/cont/09.07.2014 Tribunalul T. a respins, ca nefondată, contestația formulată de către petentul M. G., împotriva sentinței penale 1578/15.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, sentința devenind astfel definitivă.
Potrivit art. 71 C.pr.pen., privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pregătirea punerii în aplicare a Legii 134/2010, C. de A. competentă „strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice”.
Strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.
În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.
C. Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la conceptul de imparțialitate, a statuat că aceasta se definește prin „absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute”.
În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).
Demersul obiectiv a fost explicat de Curte în felul următor: ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului.( Fey contra Austria) În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă.
Imparțialitatea obiectivă constă „în a pune problema dacă independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă.” (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).
Instanța constată că în cererea de strămutare, petentul se referă la împrejurarea că judecătorii nu ar fi imparțiali în soluționarea dosarului său, apreciind că sunt incompatibili în a soluționa cauza sa, afirmațiile nefiind susținute de acte doveditoare. Mai mult, nu au putut fi identificate elemente care să confirme că este posibil ca imparțialitatea judecătorilor de la instanță ar fi știrbită datorită intereselor locale sau împrejurărilor cauzei.
De asemenea, se poate constata că la data formulării cererii de strămutare, respectiv 23.07.2014, în dosarul a cărui strămutare se solicită se pronunțase o hotărâre judecătorească definitivă ( decizia Tribunalului T. nr. 477, fiind pronunțată la data de 09.07.2014).
Față de aceste considerente, C. apreciază că cererea este nefondată, urmând a fi respinsă, potrivit art. 74 C.pr.pen., deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea strămutării.
În temeiul art.275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 74 C.pr.pen., respinge, ca nefondată, cererea de strămutare a judecării dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului T., formulată de petentul M. G..
În temeiul art.275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroul T., a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 septembrie 2014.
Președinte,
C. I. M.
Grefier,
A. B.
RED: CIM/15.09.2014
Dact: AB/2 exempl/15.09.2014.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 715/2014.... | Tulburarea de posesie. Art.256 NCP. Decizia nr. 713/2014. Curtea... → |
|---|
